Am 58 ani si probabil vi se pare nefiresc sa am probleme legate de lipsa experientei sexuale. Cand eram tanara, eram foarte timorata de o educatie extrem de severa si nu stiam cum sa ma descurc cu baietii. Am trecut printr-o situatie traumatizanta: am fost violata, iar cel care incepusem sa sper ca va fi viitorul meu sot, nu a mai vrut sa ma vada. Parintii s-au purtat cu mine ca si cum eram vinovata de cel mai ingrozitor lucru de pe pamant. Mi-am pierdut cei mai frumosi ani sculandu-ma in fiecare dimineata cu gandul ca mai bine as muri si ma strecuram zi de zi prin viata cu capul in pamant si cat mai discret ca nu cumva cineva sa imi descopere tragedia si sa ma umplu de rusine. Incetul cu incetul am invatat sa gasesc bucurii si traind singura, dar ca sa pot reusi mi-am reprimat continuu dorinta de a avea linga mine un barbat si asa au trecut anii.
Acum am intalnit un om care ma place si incearca sa se apropie de mine. Presimt ca nu pot amana mult momentul in care vom fi impreuna. Am mari temeri privind acel moment, pentru ca acum, in afara de repercursiunile trecutului, au aparut si probleme legate de varsta inaintata. Sunt la menopauza de 10 ani. In urma controlului ginecologic, doctorita mi-a spus ca se observa ca am fost singura multi ani (m-am jenat sa intreb in ce fel), ca am o atofie a uterului si a vaginului si ca mucoasa interna este foarte uscata (mi-a prescris ovestin de doua ori pe saptamana). La control, am simtit zona de intrare in vagin foarte dureroasa.
Ma puteti sfatui cum sa ma pregatesc inainte si ce ar trebui sa fac in timpul actului sexual(tinand cont de situatia descrisa) ca sa ma pot comporta cat de cat normal. Credeti ca pot ascunde de partener ceea ce v-am povestit? Ma tem ca daca ii spun va fugi de mine.
In speranta ca ma veti intelege,
Va multumesc din suflet.

Draga Mariana,

Problema cu care te-ai confruntat in trecut este una, intr-adevar, traumatizanta. Pe deasupra, ai mai fost si parasita de partenerul tau, iar parintii te-au invinovatit pentru cele intamplate. Ceea ce trebuie sa stii este ca nu a fost vina ta, asa cum nu este vina celorlalte femei abuzate. Din pacate aceste lucruri se intampla, iar cel mai eficient mod de a "depasi" siutatia este reconcilierea cu tine insati. Gandeste-te ca faptul este consumat, iar in comparatie cu lucrurile bune pe care le poti avea in fata, este un nimic (chiar daca ti s-a parut a fi sfarsitul lumii). Dar lucrurile bune din viitor tin complet de tine, de atitudinea ta fata de viata, fata de tine insati si fata de cei din jurul tau.

E greu sa nu te gandesti la ce a fost si sa nu-ti afecteze viata (de fapt e cel mai usor lucru), dar gandeste-te ca nu merita sa-ti distruga toata viata, deoarece ai posibilitatea sa traiesti anii din fata ta asa cum vrei tu, fara temeri, cu capul sus si cu incredere in tine.

Esti o persoana puternica, iar acum ti se ofera un nou inceput alaturi de un barbat care tine la tine pentru ceea ce esti. Acum depinde de tine daca vrei sa ii ascunzi cele intamplate sau vrei sa i le impartasesti. Tu il cunosti cel mai bine, stii ce interese are, cat de matur si intelegator este, motiv pentru care decizia e a ta. Parerea mea e sa te gandesti bine, deoarece a nu-i spune poate aduce dupa sine framantari sufletesti in viitor. In plus, daca va afla la un moment dat, este posibil sa fie dezamagit din pricina ...

Pentru a citi tot raspunsul trebuie sa te logezi

Daca ai cont logeaza-te altfel creaza-ti un cont nou. Dureaza doar un minut.