Sunt o doamna in varsta de 57 de ani , despartita de 18 ani de sot. In aceasta perioada am avut relatii intime cu un singur barbat, pe care eu il consider " lozul meu castigator " in sensul ca este un barbat cu care ma inteleg perfect pe toate planurile ! Singura problema este aceea ca ne vedem foarte rar, pt ca este casatorit si inca de la inceputul relatiei noastre am hotarat sa nu amestecam viata de familie cu iubirea noastra interzisa . Timpul a trecut si a venit vremea , cand singuratatea propriei persoane nu imi mai este suficienta. M-am convins cu greu ca e cazul sa ma desprind de el, ca mai am dreptul la o noua sansa si ( pt ca nu am o viata sociala suficient de bogata care sa-mi ofere posibilitatea de a cunoaste barbati ) m-am inscris pe un site de matrimoniale. Am avut norocul sa interactionez cu barbati educati, inteligenti, de varste apropiate mie, cu unii dintre ei m-am imprietenit, ne tachinam, ne confesam, am primit si cateva cereri in casatorie, dar nu prea pot sa ma conving sa fac urmatorul pas, sa trec de la virtual la real ( eu nu prea cred in dragoste la prima vedere, cu atat mai putin in cea pe nevazute, adica nu pot deveni la fel de inflacarata ca si ei, uitandu-ma doar....la o fotografie ! ). I-am intalnit pe 3 dintre ei , am fost putin dezamagita pt ca toata prietenia care se crease pe net, nu prea se asocia cu infatisarea lor . Efectul meu asupra lor a fost f. puternic, dar reciproca nu este adevarata ! Am intalnit deasemenea un barbat puternic financiar si material, o somitate in domeniul lui de activitate, de care m-am simtit atrasa inca de la inceput, un barbat captivant la niv. intelectual, iubitor de arta, de muzica clasica, calatorit in toata lumea. Din punctul lui de vedere, el " a ales " deja, eu... de ce stau in cumpana ? pt ca , are 73 de ani. Limita de varsta pe site , era de 61 de ani, el nu a obs si nu a scris nimic in profil legat de varsta .A ramas singur in urma cu 2 ani, sotia lui a fost tot cu 16 ani mai mica ( a decedat ) si el nu vede nici un impediment in aceasta diferenta mare de varsta. Ne-am apropiat foarte mult, am iesit mult in oras, la spectacole de teatru si opera, ne vizitam, nu ma preseaza cu nimic si imi spune ca ma va astepta pana la sfarsitul vietii ! Dar, stau si ma intreb, de fapt care dintre noi doi este mai egoist : el pt ca vrea sa ma aiba langa el pana la sf sau eu care nu spun inca da, pt ca ma gandesc ca s-ar putea sa raman f. curand, din nou singura si imi va fi f. greu sa o iau de la capat.Si mai este un lucru care ma retine : nu stiu, chiar nu stiu cum sa ma port cu el in intimitate! El imi face diverse apropouri, despre dorinta lui de a ma avea langa el, cat mai aproape, despre dorinta lui de a ma ocroti si mangaia, despre masaj, jacuzzi. Este un tip foarte pedand, extraordinar de ingrijit, curat! Mi-as dori niste sfaturi, cum sa-mi infrang aceasta retinere, cum sa reincep sa traiesc in adevaratul sens al cuvantului !

Draga mea,

Singura care poate sa gaseasca raspunsul problemelor care te framanta esti tu. Trebuie sa stai in liniste sa analizezi, sa te gandesti daca il iubesti pe barbatul respectiv si in functie de asta sa iei o hotarare. Parerea mea este ca in cazul in care te simti bine cu el, iar el a aratat ca te iubeste sa ii dai o sansa. Pana la urma dragostea nu este ceva rational, de ce sa pui varsta in fata, cred ca e mai bine sa duci 10 ani de fericire decat mai mult de singuratate. Oricum, dupa cum ti-am spus, tu trebuie sa te gandesti foarte bine la ce vrei si in functie de asta sa iei o hotarare.

Pentru a citi tot raspunsul trebuie sa te logezi

Daca ai cont logeaza-te altfel creaza-ti un cont nou. Dureaza doar un minut.