In toamna aceasta am plecat intr-o excursie de o saptamana in Grecia. In a doua zi de cum am ajuns, am cunoscut un tip care mi-a placut foarte mult. Eram cu prietena mea, ne rataciseram, iar el ne-a indicat directia, prietena mea a intrat in vorba cu el si au facut schimb de numere de telefon. Apoi am iesit in oras, am vorbit si am aflat ca avem acelasi nume de familie, motiv de glume pentru noi. Mi-a cerut numarul de telefon si de atunci ne-am vazut in fiecare zi cat am stat acolo. Cu doua zile inainte de plecarea noastra, noaptea, am iesit din nou, iar el m-a intrebat daca am prieten, i-am spus ca nu. Eram foarte atrasa de el si stiam ca si el se simte atras de mine. Lucrurile erau foarte clare pentru mine. O aventura, apoi ma intorc la viata mea. In acea noapte am facut sex si a fost foarte bine, am fost foarte incantata de el, iar el m-a intrebat daca ne vedem a doua zi. I-am spus ca poate. Noi vroiam sa plecam sa vizitam un alt oras a doua zi. El mi-a spus ca imi va trimite mesaj si asa a si facut. I-am raspuns, dar apoi, pana seara tarziu, nu am mai primit nicio veste de la el. Ma simteam din ce in ce mai rau, ca un om bolnav. Nu ma puteam recunoaste. Mi-am calcat pe inima si i-am trimis eu un mesaj, intrebandu-l daca nu vrea sa ne vedem. Mi-a raspuns destul de tarziu spunand ca da, si a venit sa ma ia. Atitudinea lui era schimbata la 180 de grade. Incepand din acea noapte nu am mai putut intelege nimic si am fost complet data peste cap. Am mers la el, iar am facut sex, iar dupa asta, stateam unul langa altul, el era foarte tacut, parea extrem de ingandurat. As fi vrut sa il sarut, dar statea ca o stana de piatra si nu raspundea deloc afectiunii mele. Atunci am inceput sa ma simt foarte jignita. M-a intrebat din nou daca am prieten, si, din curiozitate, i-am zis ca da, am. Vroiam sa ii vad reactia. A avut un fel de oftat de dezamagire, ceva de genul "stiam eu...". Atunci i-am spus ca l-am mintit si ca nu e adevarat, ca am avut un iubit, dar ne-am despartit in iulie.A vrut sa stie daca am trecut peste despartire, daca l-am uitat asa de repede, si motivul pentru care ne-am despartit.I-am spus ca da,nu ma mai gandesc la fostul, l-am uitat, nsa nu parea sa ma creada. Apoi a inceput sa imi dea tot felul de sfaturi, ca pana ma marit sa am vreo 3,4 prieteni si altele asemenea. Mi-a zis ca el vrea sa fie singur o perioada de timp. Vorbea, dar nu se uita la mine, tinea capul intors intr-o parte. L-am rugat sa ma priveasca in ochi, dar refuza. Ma simteam cumplit, nu intelegeam si nici acum nu pot intelege, de ce se poarta asa. Se transformase complet, era lipsit de maniere, pentru ca i-am cerut un pahar cu apa si mi-a zis sa imi iau singura. Apoi, mi-a facut vant, adica mi-a spus sa ma imbrac ca sa ma duca acasa, motivand ca tatal lui vine dimineata si nu ma poate gasi acolo, pentru ca "va cere un nepot". Ma simteam ca ultimul om. M-a dus acasa si pe drum imi zicea ca nu ma va uita niciodata, eu i-am replicat ca il voi uita repede, pentru ca am o memorie selectiva. Mi-a spus ca daca vin la vara, sa il anunt din timp, sa stie, asta bineinteles, daca nu va fi casatorit atunci Eu i-am spus ca imi place un coleg de serviciu iar el m-a incurajat sa ies cu colegul. Imi venea foarte greu sa ma despart de el, desi se purtase execrabil cu mine, asa ca inainte sa ne despartim l-am sarutat indelung si l-am imbratisat, am fost foarte afectuoasa. Mi-a spus ca trebuie sa plece in alt oras, dar ca va face tot posibilul sa vina sa ma vada. A doua zi, mi-a dat multe mesaje, a facut tot posibilul si a ajuns inainte de plecarea mea. Acum era alt om. Afectuos, ma imbratisa, vroia sa ma sarute, imi spunea ca sunt frumoasa, era pentru prima oara cand imi facea acest compliment. Mi-a spus ca sunt o fata deosebita si ca vrea sa vina sa ma vada la iarna. Eu nu l-am lasat sa se apropie de mine, l-am intrebat ce a fost cu scenele de cu seara mai inainte, iar el mi-a spus ca nu isi mai aminteste ce a spus. Am dedus eu de aici ca evita subiectul. Am revenit in tara, am tinut legatura, ceea ce eu nu prea as fi vrut de la bun inceput. Duminica trecuta am facut chat si mi-a spus ca ii este foarte dor de mine, ca vrea sa vina la iarna sa ma vada. Apoi i-a picat netul si mi-a trimis mesaj pe telefon sa isi ceara scuze ca a iesit brusc si ca ii e foarte dor de mine. A trecut o saptamana de atunci si nu am mai primit absolut nici un semn de la el. Nu ma recunosc, plang incontinuu, efectiv nu pot sa imi opresc lacrimile, iar eu sunt o persoana care plange foarte greu, nu pot manca, nu pot dormi. Vreau ca suferinta mea sa inceteze si am certitudinea ca daca ne-am fi despartit atunci in termeni foarte buni pentru a nu mai pastra legatura, daca lucrurile ar fi fost clare: e doar o aventura, atat, nu as fi suferit. Dar mi se pare ca ceea ce face el e un act de cruzime. Nu vreau sa fiu tratata ca o marioneta. Aseara i-am trimis eu un mesaj in care l-am intrebat de sanatate, dar nu am primit nici un raspuns. Va rog, ajutati-ma sa inteleg pentru ca sa ma pot vindeca. As vrea sa stiu ce sa fac ca sa am si eu un cuvant de spus, nu vreau sa fiu manevrata in halul acesta. Poate ca mi-a intins niste curse si am cazut in ele, poate ca a vrut sa fie el cel care sa puna capat si nu eu, din orgoliu, si de asta a prelungit momentul despartirii. Va rog din suflet sa imi dati un sfat. La cum sunt acum, pentru moment, nici macar nu ma pot uita la alti barbati, am imaginea lui in minte in orice clipa si sufar enorm. Eu sunt un om sincer, nu mint, nu imi place sa ii insel pe altii, de asta nu pot sa ma raportez la un astfel de comportament, nu inteleg de ce trebuie cu orice pret sa faci pe cineva s sufere, cum face el. Stiu ca nu va veni sa ma vada, ca spune numai prostii si neadavaruri si totusi ma doare, poate si pentru ca nu pot gasi o justificare a comportamentului sau.
Va multumesc.

Din ce imi povestesti este destul de clar ca este indecis dintr-o anumita teama: teama ca nu te cunoaste suficient si nici el, ca si tine, nu vrea sa sufere. De aici si rupturile bruste, iar apoi revenirile pline de afectiune. Ar fi bine pentru linistea ta sufleteasca sa discutati despre trecutul tau si despre trecutul lui, astfel el o sa-si inlature teama ca ar fi pentru tine o simpla aventura, iar tu ai stii cum stau lucrurile in cazul lui. Ai demonstrat singura ca l-a dezamagit faptul ca "aveai" prieten, el sperand sa nu fie asa. Apoi, cand i-ai marturisit adevarul, au ramas mici indoieli legate de faptul ca poate nu l-ai uitat pe fostul iar el tot o aventura de vacanta ramane. Prieteniile cladite pe distanta au la baza cunoasterea celuilalt destul de bine, iar asta ar trebui sa faceti voi: sa va cunoasteti mai bine. Sper sa primesti un semn curand de la el si sa ai ocazia sa lamuriti tot ce pe tine te framanta: sa-ti vorbeasca deschis despre atitudinea lui contrastanta, iar daca refuza sa faca acest lucru, gandeste-te mai bine daca merita toata suferinta asta. Retine: comunicarea si increderea stau la baza unei relatii.

Pentru a citi tot raspunsul trebuie sa te logezi

Daca ai cont logeaza-te altfel creaza-ti un cont nou. Dureaza doar un minut.