Am 18 ani si am avut 6 parteneri sexuali. Am avut o relatie de 4 ani cu unul din ei, de la 13 ani, efectiv am crescut cu el, a fost primul partener, eu incepand la 15 ani. De-a lungul relatiei, noi ne-am mai despartit, in al treilea an, eu facand prima greseala cu un foarte bun prieten de al meu, cand m-am culcat cu el, dar am avut noroc ca nu am stricat relatia. Apoi am ajuns sa fiu impreuna cu un alt prieten, timp de o luna, la care am si tinut extrem de mult si m-am culcat cu el, eu fiind prima lui fata. L-am ranit extrem, despartindu-ma de el pentru a ma impaca cu cel de 4 ani. Nu eram noi siguri ca era un lucru bun faptul ca ne impacam, el neoferindu-mi ceea ce aveam nevoie, l-am inselat cu un tip care era cu 3 ani mai mare ca mine, insa nepunand nicicare sentimente. Apoi, peste o jumatate de an, am facut o mai mare greseala, am fost la majoratul celui mai bun prieten al lui si l-am inselat cu un alt bun prieten de-al lui, vorba vine "prieten". Eu eram beata, dar a doua zi am realizat ca il vreau mult, asa ca l-am sunat si am avut o relatie de 2 saptamani pe ascuns cu el. Acum doua luni ne-am despartit din nou, de data asta eu fiind sigura ca nu mai pot continua, si asa si simt, deoarece nu ma simt pregatita pentru nici un fel de relatie. Dar, acum 3 zile am avut o aventura de o noapte cu un prieten cu care ma cunosc de 6 ani, si e si el prieten cu ex-ul.
Nu inteleg de ce ajung tot timpul cu prieteni de-ai lui, intr-un fel e normal, deoarece am umblat atatia ani in aceleasi cercuri, dar de ce nu imi pot gasi pe cineva din afara? Si eu am tendinta de a nu rezista prea mult cu un baiat, mai mult de 2 saptamani, maxim o luna, ma plictisesc extrem de repede. Si nu pot sa zic ca sunt sigura pe mine, dimpotriva, sunt foarte timida, mai ales in pat. Acum, dupa 2 luni de "pauza", pana acum 3 zile, cand am facut-o, m-am simtit ca la prima data. In schimb, sunt extrem de pretentioasa in legatura cu tot, de la fizic, la psihic, la comportament. Eu ma invart doar in cercuri de baieti, ma inteleg mereu mai bine cu ei decat cu fetele, credeti ca asta se interpreteaza gresit? Si ma deranjeaza faptul ca de fiecare data cand ajung sa ma apropii mai mult de un baiat, sa ma deschid, ajunge sa se intample ceva intre noi, dupa care ori se strica prietenia, ori el ajunge sa ma urasca. Cel mai rau e cand el se indragosteste de mine iar eu nu pot sa fiu cu el. Si acum sunt in situatia asta. Ma inteleg extraordinar de bine cu un baiat care e cu un an mai mare decat mine si daca nu m-ar deranja aspectul sau fizic, ar fi perfect, dar e gras si nu pot, ca l-as rani mai tarziu. El mi-a marturisit ca ma place si ma protejeaza in mod extrem si ma simt oarecum vinovata ca nu am ce sa-i ofer. Tin foarte mult la el. Cu ex-ul am avut de 2 luni, doua scapari in care ne-am sarutat. El ma vrea inapoi, insa eu imi sustin ideea ca nu mai are rost, pentru ca nu ne-am trait viata nici unul, si motivul principal al despartirii noastre a fost neincrederea, obsesia, comoditatea, obisnuinta. Consider ca am o problema mare mare cu baietii si nu reusesc sa ma inteleg! Cand vad ca un baiat imi da atentie, raman de fiecare data uimita si daca fac ceva cu el, nu-l vreau in foarte scurt timp. In schimb, daca mi se pune pata pe cineva nu ma las pana nu il am. Cel mai mult mi-as dori o relatie care sa se dezvolte incet, de la o prietenie pana la o iubire intensa. Poate e prea repede sa ma gandesc la asta, poate sunt eu prea imprevizibila. Toata lumea imi spune ca sunt superba, dar eu nu am incredere in mine si mereu vreau altceva decat am. Simt ca nu imi gasesc nicicum locul si refuz sa cred ca e doar din cauza despartirii, pentru ca nici acolo nu imi era bine, pentru ca eram controlata de el. Am uitat sa mentionez ca sunt in zodia gemeni.

Alina,

Se pare ca problema ta este de natura psihologica si se datoreaza in primul si primul rand varstei. Esti in perioada adolescentei, moment in care majoritatea tinerilor de varsta ta se confrunta cu aceleasi sentimente de neintelegere fata de propria persoana. Acestea sunt din cauza schimbarilor prin care trec atat organismul tau cat si la nivelul psihicului (incet, incet devii femeie). Pentru varsta ta ai foarte multa experienta sexuala, dar intr-un mod foarte haotic, instinctual si bolnavicios, care, intr-o anumita masura, determina starea pe care o ai.

De asemenea, observ din cate ai spus in e-mail, ca in subconstientul tau exista o frica de a fii singura, care se manifesta prin numarul partenerilor pe care i-ai avut. Pe langa asta, deduc existenta unei dorinte de a-ti dovedi ca poti avea orice baiat, indiferent de cat de greu de cucerit ar fi (se vede din faptul ca "relatiile" tale sunt extrem de scurte, dese si din faptul ca ti-ai inselat prietenul in nenumarate randuri).

Atunci cand inseli pe cineva, nu conteaza daca ai pus sau nu sentimente in acel act. Tot inselat este. In plus, tu dai dovada de un grad ridicat superficialitate si de refuzul de a-ti asuma orice fel de responsabilitate: atunci cand partenerul nu iti ofera ce iti doresti, nu este necesar sa pleci in bratele altcuiva, pentru ca mai exista o varianta - sa discuti cu el despre problema si sa incercati sa o rezolvati impreuna.

De superficialitate dai dovada si in situatia cu acel baiat care te place si te protejaza, dar pe care nu il ...

Pentru a citi tot raspunsul trebuie sa te logezi

Daca ai cont logeaza-te altfel creaza-ti un cont nou. Dureaza doar un minut.