Intrebare pentru baieti

Doua situatii din viata reala m-au determinat sa va cer parerea voua, baietilor, cei in masura sa ii intelegeti cel mai bine pe cei de acelasi sex cu voi!

Sa zicem ca esti baiat, ai 18-19-20-21 de ani si ai avut o relatie de cateva luni cu o fata despre care stii sigur ca te-a iubit din toata fiinta ei si pe care sustii/crezi ca ai iubit-o si tu. Fie ca ati facut, fie ca nu ati facut dragoste/sex, la un moment dat tu pui punct relatiei pentru ca....., desi ea nu este vinovata cu ceva, tu nu mai simti cine stie ce pentru prietena ta, iti doresti sa fii cat mai repede liber, sa cunosti si alte fete cu care sa incerci alte relatii. Prietena ta devine sacaitoare cu insistenta ei de a intelege ce s-a petrecut in sufletul tau, incepi sa o eviti si ceea ce ramane in inima ta este cel mult mila pentru sentimentele ei inutile, acum neimpartasite, dar agasante. Adesea enervat, ii spui ca s-a terminat si ca fiecare isi va vedea de viata sa separat. Uneori esti atat de plictisit si enervat incat o barfesti impreuna cu amicii tai, destainuind detalii pe care nici un strain nu are dreptul sa le auda.

Intrebare:

Ce se intampla in mintea si sufletul vostru de va dispare atat de usor sentimentul de iubire, oare voi simtiti altfel decat noi sau exista multe cazuri in care de fapt nu ne iubiti asa cum o facem noi? Sa fie varsta si gradul de maturizare de vina? Sau poate sensibilitatea noastra mai puternica? De ce nu puteti lasa in urma nici macar amintirile frumoase? Incerc de mult timp sa gasesc o explicatie logica pentru acest "sindrom" al epocii noastre si nu reusesc fara ajutorul vostru! Daca aveti vreo reteta-minune, impartasiti-ne-o si noua, nu fiti egoisti, am suferi si noi mai putin si nu v-am mai plictisi atat!

:cat

Uneori esti atat de plictisit si enervat incat o barfesti impreuna cu amicii tai, destainuind detalii pe care nici un strain nu are dreptul sa le auda.

Doua situatii din viata reala m-au determinat sa va cer parerea voua, baietilor, cei in masura sa ii intelegeti cel mai bine pe cei de acelasi sex cu voi!

Sa zicem ca esti baiat, ai 18-19-20-21 de ani si ai avut o relatie de cateva luni cu o fata despre care stii sigur ca te-a iubit din toata fiinta ei si pe care sustii/crezi ca ai iubit-o si tu. Fie ca ati facut, fie ca nu ati facut dragoste/sex, la un moment dat tu pui punct relatiei pentru ca....., desi ea nu este vinovata cu ceva, tu nu mai simti cine stie ce pentru prietena ta, iti doresti sa fii cat mai repede liber, sa cunosti si alte fete cu care sa incerci alte relatii. Prietena ta devine sacaitoare cu insistenta ei de a intelege ce s-a petrecut in sufletul tau, incepi sa o eviti si ceea ce ramane in inima ta este cel mult mila pentru sentimentele ei inutile, acum neimpartasite, dar agasante. Adesea enervat, ii spui ca s-a terminat si ca fiecare isi va vedea de viata sa separat. Uneori esti atat de plictisit si enervat incat o barfesti impreuna cu amicii tai, destainuind detalii pe care nici un strain nu are dreptul sa le auda.

Intrebare:

Ce se intampla in mintea si sufletul vostru de va dispare atat de usor sentimentul de iubire, oare voi simtiti altfel decat noi sau exista multe cazuri in care de fapt nu ne iubiti asa cum o facem noi? Sa fie varsta si gradul de maturizare de vina? Sau poate sensibilitatea noastra mai puternica? De ce nu puteti lasa in urma nici macar amintirile frumoase? Incerc de mult timp sa gasesc o explicatie logica pentru acest "sindrom" al epocii noastre si nu reusesc fara ajutorul vostru! Daca aveti vreo reteta-minune, impartasiti-ne-o si noua, nu fiti egoisti, am suferi si noi mai putin si nu v-am mai plictisi atat!

Doua situatii din viata reala m-au determinat sa va cer parerea voua, baietilor, cei in masura sa ii intelegeti cel mai bine pe cei de acelasi sex cu voi!

Sa zicem ca esti baiat, ai 18-19-20-21 de ani si ai avut o relatie de cateva luni cu o fata despre care stii sigur ca te-a iubit din toata fiinta ei si pe care sustii/crezi ca ai iubit-o si tu. Fie ca ati facut, fie ca nu ati facut dragoste/sex, la un moment dat tu pui punct relatiei pentru ca....., desi ea nu este vinovata cu ceva, tu nu mai simti cine stie ce pentru prietena ta, iti doresti sa fii cat mai repede liber, sa cunosti si alte fete cu care sa incerci alte relatii. Prietena ta devine sacaitoare cu insistenta ei de a intelege ce s-a petrecut in sufletul tau, incepi sa o eviti si ceea ce ramane in inima ta este cel mult mila pentru sentimentele ei inutile, acum neimpartasite, dar agasante. Adesea enervat, ii spui ca s-a terminat si ca fiecare isi va vedea de viata sa separat. Uneori esti atat de plictisit si enervat incat o barfesti impreuna cu amicii tai, destainuind detalii pe care nici un strain nu are dreptul sa le auda.

Intrebare:

Ce se intampla in mintea si sufletul vostru de va dispare atat de usor sentimentul de iubire, oare voi simtiti altfel decat noi sau exista multe cazuri in care de fapt nu ne iubiti asa cum o facem noi? Sa fie varsta si gradul de maturizare de vina? Sau poate sensibilitatea noastra mai puternica? De ce nu puteti lasa in urma nici macar amintirile frumoase? Incerc de mult timp sa gasesc o explicatie logica pentru acest "sindrom" al epocii noastre si nu reusesc fara ajutorul vostru! Daca aveti vreo reteta-minune, impartasiti-ne-o si noua, nu fiti egoisti, am suferi si noi mai putin si nu v-am mai plictisi atat!

Doua situatii din viata reala m-au determinat sa va cer parerea voua, baietilor, cei in masura sa ii intelegeti cel mai bine pe cei de acelasi sex cu voi!

Sa zicem ca esti baiat, ai 18-19-20-21 de ani si ai avut o relatie de cateva luni cu o fata despre care stii sigur ca te-a iubit din toata fiinta ei si pe care sustii/crezi ca ai iubit-o si tu. Fie ca ati facut, fie ca nu ati facut dragoste/sex, la un moment dat tu pui punct relatiei pentru ca....., desi ea nu este vinovata cu ceva, tu nu mai simti cine stie ce pentru prietena ta, iti doresti sa fii cat mai repede liber, sa cunosti si alte fete cu care sa incerci alte relatii. Prietena ta devine sacaitoare cu insistenta ei de a intelege ce s-a petrecut in sufletul tau, incepi sa o eviti si ceea ce ramane in inima ta este cel mult mila pentru sentimentele ei inutile, acum neimpartasite, dar agasante. Adesea enervat, ii spui ca s-a terminat si ca fiecare isi va vedea de viata sa separat. Uneori esti atat de plictisit si enervat incat o barfesti impreuna cu amicii tai, destainuind detalii pe care nici un strain nu are dreptul sa le auda.

Intrebare:

Ce se intampla in mintea si sufletul vostru de va dispare atat de usor sentimentul de iubire, oare voi simtiti altfel decat noi sau exista multe cazuri in care de fapt nu ne iubiti asa cum o facem noi? Sa fie varsta si gradul de maturizare de vina? Sau poate sensibilitatea noastra mai puternica? De ce nu puteti lasa in urma nici macar amintirile frumoase? Incerc de mult timp sa gasesc o explicatie logica pentru acest "sindrom" al epocii noastre si nu reusesc fara ajutorul vostru! Daca aveti vreo reteta-minune, impartasiti-ne-o si noua, nu fiti egoisti, am suferi si noi mai putin si nu v-am mai plictisi atat!

http: //www.relationshit.com/bboards/viewtopic.php?t=216&start=0

http: //www.relationshit.com/bboards/index.php

1. " la un moment dat tu pui punct relatiei pentru ca....., desi ea nu este vinovata cu ceva..."
Eu nu sunt de acord cu replica asta in care fata zice "vai...eu n-am nici o vina, dar el totusi..etc." Aproape intotdeauna...vina e impartita si e o mare prostie ca atunci cand relatia se incheie, sa arunci vina in totalitate asupra celuilalt. E vorba, in cazul prezentat mai sus de necesitatea autointerogarii: "Ce am facut eu sau, mai degraba, ce n-am facut de a ajuns sa se plictiseasca si sa isi doreasca sa intalneasca alte fete?"

2. "Sau poate sensibilitatea noastra mai puternica?" Cu toata stima si respectul, cu cateva mici exceptii femeile isi revin mult mai repede decat barbatii dupa dezamagiri sentimentale.

3. "Uneori esti atat de plictisit si enervat incat o barfesti impreuna cu amicii tai, destainuind detalii pe care nici un strain nu are dreptul sa le auda"

Asta este intr-adevar o magarie, dar pe care din nefericire o fac si multe dintre femei. Insa asta tine si de calitatea omului in sine.

4. "Adesea enervat, ii spui ca s-a terminat si ca fiecare isi va vedea de viata sa separat."

E mai mult decat neplacut sa starnesti mila fostului tau prieten prin modul insistent de a cere explicatii. Cand e nu, e nu...si mai bine il trimiti la origini decat sa il vezi ca devine agasat si sacait de lacrimile tale, cu atat mai mult cu cat stie cat rau ti-a provocat.

Unele femei se agata de o himera, o imagine mai mult autosugerata a partenerului (fost), nu pot accepta realitatea si ajung sa isi puna astfel de intrebari cum ai pus tu acum, Exotic. Fara suparare.

of! exotic! renunta la intrebari retorice! renunta sa mai incerci sa-i intelegi pe ceilalti! vei pune o intrebare si vei ajunge la o suta ce deriva din prima!
lucrurile sunt foarte simple daca poti sa le vezi la rece!

pana la urma 2+2 fac 4 intotdeauna.....indiferent cat ai vrea sa fie altfel!

chestia este ca uneori 1+1=2, cand tu ti-ai dori sa sfideze legile matematicii si 1+1 sa faca 1.....