Poveste...

Buna!
Va scriu cu speranta ca cineva va avea timp sa citeasca si povestea mea.Voi incerca sa o scurtez atat cat voi putea.
Povestea mea a inceput intr-o seara pe net cand am cunoscut un baiat..avea 19 ani(eu am 21).El din capitala , eu dintr-un orasel muresean.Relatia a evoluat destul de repede.Dupa 2 luni ne-am intalnit.Ne iubeam , ne intelegeam.Nu mai iubisem pe nimeni inainte.Nopti nedormite , dimineti cu soare etc.Insa cum orice minune nu dureaza decat 3 zile au venit si certurile.Il iubeam enorm insa nu mai era omul pe care il cunoscusem eu.Probabil ca nici eu nu mai eram aceeasi.Au inceput dezamagirile.m-am imbolnavit si m-a lasat singura pana mi-am rezolvat problemele.Asta a fost primul soc.A fost ziua mea de nastere.Eram certati dar nu am primit macar un sms.Apoi am avut probl serioase.credeam ca sunt insarcinata iar el vroia sa facem act notarial prin care eu il scutesc de orice responsabilitate.Apoi am incercat din nou.de fiecare data dadeam vina pe mine,uitam si tot ceea ce imi doream era sa fiu cu el.Am incercat din nou.Mi se parea imposibil sa nu mearga.Am mers din nou la el.Ultima saptamana.saptaman de vis.Doar ca in ultima noapte a hotarat ca cel mai bine e sa ramanem amici.Nu am inteles exact de ce.Cu o saptamana inainte imi spunea ca ma iubeste iar acum ca vrea sa ne despartim.Am plecat.Au urmat saptamani de cosmar.Incercam sa-l sustin ca avea examenele.Plangeam.Mi se parea imposibil.Ii dadusem totul, as fi renuntat la orice pt el.Credeam ca mai bine as f9 murit decat sa-l pierd.Dupa o sapt de la despartire imi povestea ca a cunoscut o fata la care chiar tine.Dupa inca o saptamana imi respingea toate apelurile.prietenii lui ma faceau nebuna.El zicea ca vrea sa ramanem amici.Saptamana asta a hotarat ca e mai bine sa nu ne mai vorbim deloc.Din motive pe care nu le cunosc.
Nu stiu daca intelege cineva.As fi vrut sa ramanem amici.L-am iubit, singura perioada fericita din viata mea a fost atunci cand am fost cu el.Mi-a fost si un prieten bun.Nu m-am gandit deloc la o posibila impacare.Din pacate in fiecare zi incep sa ma indoiesc tot mai mult de tot mai multe lucruri.uneori mi-e dor de baiatul de care m-am indragostit;alteori il urasc...e greu sa-mi dau seama ce simt.Un lucru este sigur;m-am schimbat enorm.Nu mai sunt si nu voi mai fi ceea ce am fost si nici nu cred ca am sa mai poti iubi vreodata.
Ceea ce va intreb pe voi este : cum se poate sa oferi atatea , sa sacrifici atatea si sa nu primesti absolut nimik inapoi?Oare pt omul asta eu chiar nu mai exist?Sunt sigura ca m-a iubit.Cum poti sa te comporti asa cu cineva care candva si-ar fi dat si viata pt tine?Sunt eu oare prea deplasata?
As vrea sa-i multumesc lui ExoticDream pt ca a fost langa mine , m-a sfatuit , m-a sprijinit si m-a incurajat in clipele grele.

[uite ca se gasesc oameni destui care sa iti citeasca povestea.
Ei, ce/as putea sa iti spun?
Asta se intampla din pacate destul de des. Adica, tot ceea ce conteaza pentru unii tineri este sexul. Mai precis, te-a avut, Ã…?i-a satisfacut dorinta asta, e nevoie de o alta cucerire.
Da , m-a avut dar nu pot spune ca imi pare rau pentru asta.As fi facut mult mai mult daca l-as fi putut pastra langa mine.
Scriai ca ai 21 de ani, eu zic ca acum ai si o experienta neplacut. Ce te-as sfatui eu? Exista o melodie care zice ceva de genul : nu ceda din prima seara. Eu as zice nu ceda deloc, incearca ca macar de acum inainte sa fi asa cum si-ar dori orice potential sot al tau. Nu de alta dar intr-o zi ti se va cere socoteala (asta nu numai aici pe pamant). a daca mai vrei sa discutam : bodi1979ro@yahoo.ro< eu nu mai intru aici
Sal, ai grija de tine.
P.S. Nu merita sa suferi pt un astfel de individ si mai mult decat atat> MERITI SA FI FERICITA!

Buna!
Va scriu cu speranta ca cineva va avea timp sa citeasca si povestea mea.Voi incerca sa o scurtez atat cat voi putea.
Povestea mea a inceput intr-o seara pe net cand am cunoscut un baiat..avea 19 ani(eu am 21).El din capitala , eu dintr-un orasel muresean.Relatia a evoluat destul de repede.Dupa 2 luni ne-am intalnit.Ne iubeam , ne intelegeam.Nu mai iubisem pe nimeni inainte.Nopti nedormite , dimineti cu soare etc.Insa cum orice minune nu dureaza decat 3 zile au venit si certurile.Il iubeam enorm insa nu mai era omul pe care il cunoscusem eu.Probabil ca nici eu nu mai eram aceeasi.Au inceput dezamagirile.m-am imbolnavit si m-a lasat singura pana mi-am rezolvat problemele.Asta a fost primul soc.A fost ziua mea de nastere.Eram certati dar nu am primit macar un sms.Apoi am avut probl serioase.credeam ca sunt insarcinata iar el vroia sa facem act notarial prin care eu il scutesc de orice responsabilitate.Apoi am incercat din nou.de fiecare data dadeam vina pe mine,uitam si tot ceea ce imi doream era sa fiu cu el.Am incercat din nou.Mi se parea imposibil sa nu mearga.Am mers din nou la el.Ultima saptamana.saptaman de vis.Doar ca in ultima noapte a hotarat ca cel mai bine e sa ramanem amici.Nu am inteles exact de ce.Cu o saptamana inainte imi spunea ca ma iubeste iar acum ca vrea sa ne despartim.Am plecat.Au urmat saptamani de cosmar.Incercam sa-l sustin ca avea examenele.Plangeam.Mi se parea imposibil.Ii dadusem totul, as fi renuntat la orice pt el.Credeam ca mai bine as f9 murit decat sa-l pierd.Dupa o sapt de la despartire imi povestea ca a cunoscut o fata la care chiar tine.Dupa inca o saptamana imi respingea toate apelurile.prietenii lui ma faceau nebuna.El zicea ca vrea sa ramanem amici.Saptamana asta a hotarat ca e mai bine sa nu ne mai vorbim deloc.Din motive pe care nu le cunosc.
Nu stiu daca intelege cineva.As fi vrut sa ramanem amici.L-am iubit, singura perioada fericita din viata mea a fost atunci cand am fost cu el.Mi-a fost si un prieten bun.Nu m-am gandit deloc la o posibila impacare.Din pacate in fiecare zi incep sa ma indoiesc tot mai mult de tot mai multe lucruri.uneori mi-e dor de baiatul de care m-am indragostit;alteori il urasc...e greu sa-mi dau seama ce simt.Un lucru este sigur;m-am schimbat enorm.Nu mai sunt si nu voi mai fi ceea ce am fost si nici nu cred ca am sa mai poti iubi vreodata.
Ceea ce va intreb pe voi este : cum se poate sa oferi atatea , sa sacrifici atatea si sa nu primesti absolut nimik inapoi?Oare pt omul asta eu chiar nu mai exist?Sunt sigura ca m-a iubit.Cum poti sa te comporti asa cu cineva care candva si-ar fi dat si viata pt tine?Sunt eu oare prea deplasata?
As vrea sa-i multumesc lui ExoticDream pt ca a fost langa mine , m-a sfatuit , m-a sprijinit si m-a incurajat in clipele grele.

nu stiu cum sa-i spun dar .. toti sunt la fel .. am patit-o si eu . au o mie si una de fetze. in fata te iubeste si in spate se intalneste cu alta .. nu ai ce sa faci. tu oferi totul, el profita, dar la un moment dat nu mai vrea nici sa profite. i se ia de tot. stii cum e : dragostea cu sila nu se poate .. acum intrebarea este : tu chiar esti asa sigura k el te-a iubit? te-ai gandit vreodata la varianta k doar s-a prefacut? nu iti vine sa crezi pt k il iubesti si zici k nu e posibil asa ceva din partea lui .. dar crede-ma k este ... un om are foarte multe fetze .. conteaza doar pe cea care ti-o arata tie . acum cel mai bine ar fi sa fii indiferenta, sa nu il mai cauti nicodata, lasa-l sa ramana cu ce are el, daca o sa-i pare rau o sa se intoarca. stii cum e faza aia : "lasa-l sa plece. daca te iubeste se va intoarce, daca nu inseamna k nu te-a iubit nicodata"

Da, sunt sigura ca m-a iubit.Mi-a deminstrat-o.A plans pt mine etc.Deci chiar nu pun la indiala faptul ca m-a iubit candva.Din pacate se pare ca iubirea lui a fost trecatoare.

nu stiu cum sa-ti spun dar .. toti sunt la fel .. am patit-o si eu . au o mie si una de fetze. in fata te iubeste si in spate se intalneste cu alta .. nu ai ce sa faci. tu oferi totul, el profita, dar la un moment dat nu mai vrea nici sa profite. i se ia de tot. stii cum e : dragostea cu sila nu se poate .. acum intrebarea este : tu chiar esti asa sigura k el te-a iubit? te-ai gandit vreodata la varianta k doar s-a prefacut? nu iti vine sa crezi pt k il iubesti si zici k nu e posibil asa ceva din partea lui .. dar crede-ma k este ... un om are foarte multe fetze .. conteaza doar pe cea care ti-o arata tie . acum cel mai bine ar fi sa fii indiferenta, sa nu il mai cauti nicodata, lasa-l sa ramana cu ce are el, daca o sa-i pare rau o sa se intoarca. stii cum e faza aia : "lasa-l sa plece. daca te iubeste se va intoarce, daca nu inseamna k nu te-a iubit nicodata"

Oare chiar toti suntem la fel?! Oare chiar toti avem o mie doua fete?!

din pacate .. asa sunteti toti baietii .. mereu spuneti "nu ne mai generalizati" dar de fapt ... asa demonstrati voi .. intr-un final .. k sunteti cu mai multe fetze .. de fapt la fiecare om e asa, dar la voi, baietii e ceva mult mai special .. voi aveti mult mai multe si mai parsive laturi decat fetele .. si cateodata le si aratati ..

Buna!
Va scriu cu speranta ca cineva va avea timp sa citeasca si povestea mea.Voi incerca sa o scurtez atat cat voi putea.
Povestea mea a inceput intr-o seara pe net cand am cunoscut un baiat..avea 19 ani(eu am 21).El din capitala , eu dintr-un orasel muresean.Relatia a evoluat destul de repede.Dupa 2 luni ne-am intalnit.Ne iubeam , ne intelegeam.Nu mai iubisem pe nimeni inainte.Nopti nedormite , dimineti cu soare etc.Insa cum orice minune nu dureaza decat 3 zile au venit si certurile.Il iubeam enorm insa nu mai era omul pe care il cunoscusem eu.Probabil ca nici eu nu mai eram aceeasi.Au inceput dezamagirile.m-am imbolnavit si m-a lasat singura pana mi-am rezolvat problemele.Asta a fost primul soc.A fost ziua mea de nastere.Eram certati dar nu am primit macar un sms.Apoi am avut probl serioase.credeam ca sunt insarcinata iar el vroia sa facem act notarial prin care eu il scutesc de orice responsabilitate.Apoi am incercat din nou.de fiecare data dadeam vina pe mine,uitam si tot ceea ce imi doream era sa fiu cu el.Am incercat din nou.Mi se parea imposibil sa nu mearga.Am mers din nou la el.Ultima saptamana.saptaman de vis.Doar ca in ultima noapte a hotarat ca cel mai bine e sa ramanem amici.Nu am inteles exact de ce.Cu o saptamana inainte imi spunea ca ma iubeste iar acum ca vrea sa ne despartim.Am plecat.Au urmat saptamani de cosmar.Incercam sa-l sustin ca avea examenele.Plangeam.Mi se parea imposibil.Ii dadusem totul, as fi renuntat la orice pt el.Credeam ca mai bine as f9 murit decat sa-l pierd.Dupa o sapt de la despartire imi povestea ca a cunoscut o fata la care chiar tine.Dupa inca o saptamana imi respingea toate apelurile.prietenii lui ma faceau nebuna.El zicea ca vrea sa ramanem amici.Saptamana asta a hotarat ca e mai bine sa nu ne mai vorbim deloc.Din motive pe care nu le cunosc.
Nu stiu daca intelege cineva.As fi vrut sa ramanem amici.L-am iubit, singura perioada fericita din viata mea a fost atunci cand am fost cu el.Mi-a fost si un prieten bun.Nu m-am gandit deloc la o posibila impacare.Din pacate in fiecare zi incep sa ma indoiesc tot mai mult de tot mai multe lucruri.uneori mi-e dor de baiatul de care m-am indragostit;alteori il urasc...e greu sa-mi dau seama ce simt.Un lucru este sigur;m-am schimbat enorm.Nu mai sunt si nu voi mai fi ceea ce am fost si nici nu cred ca am sa mai poti iubi vreodata.
Ceea ce va intreb pe voi este : cum se poate sa oferi atatea , sa sacrifici atatea si sa nu primesti absolut nimik inapoi?Oare pt omul asta eu chiar nu mai exist?Sunt sigura ca m-a iubit.Cum poti sa te comporti asa cu cineva care candva si-ar fi dat si viata pt tine?Sunt eu oare prea deplasata?
As vrea sa-i multumesc lui ExoticDream pt ca a fost langa mine , m-a sfatuit , m-a sprijinit si m-a incurajat in clipele grele.

Daaa, tu ai fost dezamagita rau de doi trei baieti, ai mai auzit vreo doua trei cazuri si hop concluzie. Imi place cum gandesti

serios? te tine pe tine sa imi dem k nu e ca mine si k tu esti cel care are dreptate???? poti sa imi dem lucrul acesta? ai puterea asta? eu sunt deschisa spre nou .. daca tu imi dem k ai dreptate, eu promit sa imi schimb total parerea despre voi baietii ... dar pana atunci ...

s-ar putea sa treaca dragostea pe langa tine si tu din cauza gandirii tale sa-i dai cu piciorul

Sa stii ca am patit si eu acelasi lucru odata..Vorbeam pe net,credeam ca e persoana ideala..am acceptat sa ma intalensc cu el..am devenit iubiti..ei bine,din momentul ala s-a schimbat totul.Cred ca ma indragostisem,incepeam sa tin mult la el.Nu imi pasa ca prietenii mei nu il placeau..Asta pana intr-o zi,cand eu credeam ca e totul perfect,imi aratase asta cu o zi inainte.M-a sunat seara si mi-a spus ca totul trebuie sa se termine,ca s-a inselat in privinta mea,ca sunt prea copil pentru el( era cu 2 ani mai mare ca mine),ca a tinut la mine mult dar acum nu mai simte nimic. Am simtit ca o sa cada cerul pe mine.Am plans in seara aia enorm de mult.Am avut insa noroc cu prietenele mele care au stiut sa fie langa mine atunci.Din acea seara nu am mai vorbit cu el,i-am sters numarul din agenda(desi inca il stiu pe de rost--retin numerele de telefon foarte repede).Nici pe messenger nu am mai vorbit.Deci te inteleg..a! si a mai dat motiv ca suntem prea departe unul de altul(vreo 30 km )
Ce pot sa te sfatuies e sa incerci sa il uiti pentru ca nu te merita..pari o fata speciala,tipul de fata care in mod sigur nu i se potriveste.daca mai ai nevoie de sfaturi,da-mi id-ul tau de mess..
ai grija de tine

a plans pt tine? ) si? asta nu inseamna k te iubeste .. din pacate .. ma rog , acum tu stii mai bine ... daca te-a iubit si in ce masura .. dar e clar k acum nu mai e ce a fost .. fii mai realista .. k nu meriti sa suferi aiurea ..

Da, sunt sigura ca m-a iubit.Mi-a deminstrat-o.A plans pt mine etc.Deci chiar nu pun la indiala faptul ca m-a iubit candva.Din pacate se pare ca iubirea lui a fost trecatoare.

Buna!
Va scriu cu speranta ca cineva va avea timp sa citeasca si povestea mea.Voi incerca sa o scurtez atat cat voi putea.
Povestea mea a inceput intr-o seara pe net cand am cunoscut un baiat..avea 19 ani(eu am 21).El din capitala , eu dintr-un orasel muresean.Relatia a evoluat destul de repede.Dupa 2 luni ne-am intalnit.Ne iubeam , ne intelegeam.Nu mai iubisem pe nimeni inainte.Nopti nedormite , dimineti cu soare etc.Insa cum orice minune nu dureaza decat 3 zile au venit si certurile.Il iubeam enorm insa nu mai era omul pe care il cunoscusem eu.Probabil ca nici eu nu mai eram aceeasi.Au inceput dezamagirile.m-am imbolnavit si m-a lasat singura pana mi-am rezolvat problemele.Asta a fost primul soc.A fost ziua mea de nastere.Eram certati dar nu am primit macar un sms.Apoi am avut probl serioase.credeam ca sunt insarcinata iar el vroia sa facem act notarial prin care eu il scutesc de orice responsabilitate.Apoi am incercat din nou.de fiecare data dadeam vina pe mine,uitam si tot ceea ce imi doream era sa fiu cu el.Am incercat din nou.Mi se parea imposibil sa nu mearga.Am mers din nou la el.Ultima saptamana.saptaman de vis.Doar ca in ultima noapte a hotarat ca cel mai bine e sa ramanem amici.Nu am inteles exact de ce.Cu o saptamana inainte imi spunea ca ma iubeste iar acum ca vrea sa ne despartim.Am plecat.Au urmat saptamani de cosmar.Incercam sa-l sustin ca avea examenele.Plangeam.Mi se parea imposibil.Ii dadusem totul, as fi renuntat la orice pt el.Credeam ca mai bine as f9 murit decat sa-l pierd.Dupa o sapt de la despartire imi povestea ca a cunoscut o fata la care chiar tine.Dupa inca o saptamana imi respingea toate apelurile.prietenii lui ma faceau nebuna.El zicea ca vrea sa ramanem amici.Saptamana asta a hotarat ca e mai bine sa nu ne mai vorbim deloc.Din motive pe care nu le cunosc.
Nu stiu daca intelege cineva.As fi vrut sa ramanem amici.L-am iubit, singura perioada fericita din viata mea a fost atunci cand am fost cu el.Mi-a fost si un prieten bun.Nu m-am gandit deloc la o posibila impacare.Din pacate in fiecare zi incep sa ma indoiesc tot mai mult de tot mai multe lucruri.uneori mi-e dor de baiatul de care m-am indragostit;alteori il urasc...e greu sa-mi dau seama ce simt.Un lucru este sigur;m-am schimbat enorm.Nu mai sunt si nu voi mai fi ceea ce am fost si nici nu cred ca am sa mai poti iubi vreodata.
Ceea ce va intreb pe voi este : cum se poate sa oferi atatea , sa sacrifici atatea si sa nu primesti absolut nimik inapoi?Oare pt omul asta eu chiar nu mai exist?Sunt sigura ca m-a iubit.Cum poti sa te comporti asa cu cineva care candva si-ar fi dat si viata pt tine?Sunt eu oare prea deplasata?
As vrea sa-i multumesc lui ExoticDream pt ca a fost langa mine , m-a sfatuit , m-a sprijinit si m-a incurajat in clipele grele.

Trecand peste faptul ca si-a batut joc de tine si de sentimentele tale, trecand peste faptul ca el la 19 ani este un pustan care in afara de un f**** (scuze pentru limbaj)nu vrea altceva si tu la varsta ta ar trebui sa faci o micamare diferenta nu intelegi asa ceva, ce pot sa-ti mai zic in afara de : cauta pe cineva care sa te aprecieze, sa te respecte(pentru ceea ce esti si nu pentru cum arati)si poate mai mare ca tine

hmm...vai da' cat de convinsa esti de faptul asta! nu e bine sa fi asa naiva...cum a zis cineva mai sus omul se poate preface chiar si cu plansul sunt o multime de prefacuti printre noi.gandeste-te la tine,u daca iubesti pe cineva poti plek de langa persoana aia asa cu usurinta cum a facut-o el? nu! trezeste-te si incearca sa inveti din aceste esecuri.barbatii rostesc -aiurea in tramvai- TE IUBESC inainte de partida doar doar vei pica repede apoi......aceasta fraza nu mai exista....parca n-ar fi existat vreodata....ei se joak mereu cu aceasta fraza pe cand noi cand o folosim chiar simtim asta....pakat ca nu stiu sa aprecieze nimik!

ii va parea rau mai incolo ti-o garantez!
succes in continuare si merhi mai departe!

M-am gandit de ff multe ori daca m-a iubit sau nu vreodata.Intr-adevar sunt niste prefacuti.Dar am petrecut destul timp impreuna , si cred ca a facut unele chestii pe care pt o simpla noapte nu cred ca le-ar fi facut.E greu de explicat.povestea ar fi fost mult mai lunga dac ar fi cuprins si unele amanunte care acum imi dau seama ca ar fi fost destul de importante..oricum daca e asa cum credeti voi..inseamna ca am daruit toata iubirea unei persoane care nu merita sa-mi linga nici praful de sub unghii(imi cer scuze pt expresie dar unba mai buna nu gasesc).

Stii cum e de fapt, Lonely'Girl?
Fiecare cauta o anumita persoana, unica, predestinata.
Ai impresia ca ai gasit-o de fiecare data cand te indragostesti, dar esti dezamagit(a) cand descoperi ca nu e persoana din visele tale.
Intr-o zi o s-o intalnesti si ai s-o recunosti, dar pana atunci trebuie sa capeti experienta ca sa poti sa apreciezi si sa iubesti o singura persoana toata viata (fara sa cedezi tentatiilor).
A fost doar o etapa din "procesul" iubirii.
Bafta!

Intotdeauana am avut o slabiciune pentru tine si felul tau de a gandi!
Si totusi cred ca "scrisul" nu merita riscul..!Iti doresc "timpul" pe care ti-l doresti..sa-l ai si daca nu....sa vina curand !S-per ca e bine si tu la fel..!

Buna!
Va scriu cu speranta ca cineva va avea timp sa citeasca si povestea mea.

Povestea mea a inceput intr-o seara pe net cand am cunoscut un baiat..avea 19 ani(eu am 21).El din capitala , eu dintr-un orasel muresean.Relatia a evoluat destul de repede.Dupa 2 luni ne-am intalnit.NE IUBEAM, ne intelegeam.Nu mai iubisem pe nimeni inainte.Nopti nedormite , dimineti cu soare etc.

Insa cum orice minune nu dureaza decat 3 zile au venit si certurile.Il iubeam enorm insa NU MAI ERA OMUL PE CARE IL CUNOSCUSEM EU.Probabil ca nici eu nu mai eram aceeasi.

Au inceput dezamagirile.m-am imbolnavit si M-A LASAT SINGURA PANA MI-AM REZOLVAT PROBLEMELE.Asta a fost primul soc.A fost ziua mea de nastere.Eram certati dar NU AM PRIMIT MACAR UN SMS.Apoi am avut probl serioase.credeam ca sunt insarcinata iar el VROIA SA FACEM ACT NOTARIAL prin care eu il scutesc de orice responsabilitate.

Apoi am incercat din nou.de fiecare data dadeam vina pe mine,uitam si tot ceea ce imi doream era sa fiu cu el.Am incercat din nou.Mi se parea imposibil sa nu mearga.Am mers din nou la el.Ultima saptamana.saptaman de vis.Doar ca in ultima noapte a hotarat ca cel mai bine e sa ramanem amici.Nu am inteles exact de ce.Cu o saptamana inainte imi spunea ca ma iubeste iar acum ca vrea sa ne despartim.Am plecat.Au urmat saptamani de cosmar.Incercam sa-l sustin ca avea examenele.Plangeam.Mi se parea imposibil.Ii dadusem totul, as fi renuntat la orice pt el.Credeam ca mai bine as fi murit decat sa-l pierd.

Dupa o sapt de la despartire IMI POVESTEA CA A CUNOSCUT O FATA LA CARE CHIAR TINE.

Dupa inca o saptamana imi respingea toate apelurile.PRIETENII LUI MA FACEAU NEBUNA El zicea ca vrea sa ramanem amici.Saptamana asta a hotarat ca e mai bine sa nu ne mai vorbim deloc.Din motive pe care nu le cunosc.

Nu stiu daca intelege cineva.As fi vrut sa ramanem amici.L-am iubit, singura perioada fericita din viata mea a fost atunci cand am fost cu el.Mi-a fost si un prieten bun.Nu m-am gandit deloc la o posibila impacare.Din pacate in fiecare zi incep sa ma indoiesc tot mai mult de tot mai multe lucruri.uneori mi-e dor de baiatul de care m-am indragostit;alteori il urasc...e greu sa-mi dau seama ce simt.Un lucru este sigur;m-am schimbat enorm.Nu mai sunt si nu voi mai fi ceea ce am fost si nici NU CRED CA AM SA MAI POT IUBI VREODATA.

Ceea ce va intreb pe voi este : cum se poate sa oferi atatea , sa sacrifici atatea si sa nu primesti absolut nimik inapoi?Oare pt omul asta eu chiar nu mai exist?Sunt sigura ca m-a iubit.Cum poti sa te comporti asa cu cineva care candva si-ar fi dat si viata pt tine?Sunt eu oare prea deplasata?

Iubirea s-a terminat.Eu nu am putut sa nu-l mai caut mai ales ca am decis sa ramanem amici.Se pare ca acestt lucru l-a determinat sa nu-mi mai vorbeasca deloc.I-am sters si eu numarul.Din pacate o alta greseala de-a mea a fost ca i-am povestit lui suferinta mea.Mi se parea ca e singura persoana care ar putea intelege.Era cel mai aproape de sufletul meu.Stiu ca am gresit dar azi nu mai pot face nimik.

Totusi nu stiu daca merit asta.Nu l-am inselat niciodata,nu l-am mintit niciodata,nu am vb niciodata nimik rau despre el.Si apoi nu ca as vrea sa ma laud dar nu sunt urata,nu sunt proasta si constat ca sunt simpatizata de multa lume.

Mi-a zis ca sunt ciudata.Ca ceea ce fac eu nu e normal.In viziunea lui o suferinta nu durea za mai mult decat cateva zile...crede ca sunt altfel deoarece sunt ardeleanca...

Sa stii ca am patit si eu acelasi lucru odata..Vorbeam pe net,credeam ca e persoana ideala..am acceptat sa ma intalensc cu el..am devenit iubiti..ei bine,din momentul ala s-a schimbat totul.Cred ca ma indragostisem,incepeam sa tin mult la el.Nu imi pasa ca prietenii mei nu il placeau..Asta pana intr-o zi,cand eu credeam ca e totul perfect,imi aratase asta cu o zi inainte.M-a sunat seara si mi-a spus ca totul trebuie sa se termine,ca s-a inselat in privinta mea,ca sunt prea copil pentru el( era cu 2 ani mai mare ca mine),ca a tinut la mine mult dar acum nu mai simte nimic. Am simtit ca o sa cada cerul pe mine.Am plans in seara aia enorm de mult.Am avut insa noroc cu prietenele mele care au stiut sa fie langa mine atunci.Din acea seara nu am mai vorbit cu el,i-am sters numarul din agenda(desi inca il stiu pe de rost--retin numerele de telefon foarte repede).Nici pe messenger nu am mai vorbit.Deci te inteleg..a! si a mai dat motiv ca suntem prea departe unul de altul(vreo 30 km )
Ce pot sa te sfatuies e sa incerci sa il uiti pentru ca nu te merita..pari o fata speciala,tipul de fata care in mod sigur nu i se potriveste.

In cazul lui Lonely'Girl am ascultat versiunile ambelor parti si m-am convins cum stau lucrurile, din ceea ce scrii tu reiese ca baiatul peste care ai dat este unul mai mare, dar nu neaparat si mai matur decat in cazul ei! A acceptat sa "deveniti iubiti" si apoi, brusc, si-a dat seama ca nu esti potrivita pentru el si a plecat! 30 de km sunt apa de ploaie cand vine vorba de iubire, ii putea face si pe jos la o adica, cu conditia sa simta ceva! Vrajeala! Esti de admirat pentru ca ai reusit sa te rupi de el inca din prima clipa, ai trecut peste faza cu umilitul, lacrimile in fata lui, incercarile de intelegere a situatiei (absurde, ce-i drept)! Esti tare!

nu stiu cum sa-i spun dar .. toti sunt la fel .. am patit-o si eu . au o mie si una de fetze. in fata te iubeste si in spate se intalneste cu alta .. nu ai ce sa faci. tu oferi totul, el profita, dar la un moment dat nu mai vrea nici sa profite. i se ia de tot. stii cum e : dragostea cu sila nu se poate .. acum intrebarea este : tu chiar esti asa sigura k el te-a iubit? te-ai gandit vreodata la varianta k doar s-a prefacut? nu iti vine sa crezi pt k il iubesti si zici k nu e posibil asa ceva din partea lui .. dar crede-ma k este ... un om are foarte multe fetze .. conteaza doar pe cea care ti-o arata tie . acum cel mai bine ar fi sa fii indiferenta, sa nu il mai cauti nicodata, lasa-l sa ramana cu ce are el, daca o sa-i pare rau o sa se intoarca. stii cum e faza aia : "lasa-l sa plece. daca te iubeste se va intoarce, daca nu inseamna k nu te-a iubit nicodata"