"Ochii care nu se vad se uita "

"ochii care nu se vad se uita" m-am intrebat de multe ori daca zicala asta este adevarata sau nu.....am trait insa si pe pielea mea si cred ca ochii care nu se vad se doresc uneori mai mult.Insa de multe ori nu putem trai numai din amintiri .....pt ca treptat le transformam in obsesii fara sa ne deam seama,veneram si vedem in celalata persoana ceea ce nu este, il ridicam spre cer si nu-l putem compara...il vedem ca pe un unicat .....si cu toate astea nu-i spunem niciodata......de ce?
suntem constinetzi ca am pierdut si nu vrem sa ne retragem..suferim dar nu plecam capul in jos...povestim prietenilor si celor apropiatzi insa niciodata LUI..........


de ce oare facem asta?

Ochii care nu se vad.. ar trebui sa-ti pui intrebarea : ,, oare de ce nu mai vad eu ochii aia?,,.. pentru ca ceva n-a fost bine atunci mai demult si s-a intamplat acuma sa nu-i mai vezi.. ca daca era totul perfect... ii mai vedeai inca.. nu?

"ochii care nu se vad se uita" m-am intrebat de multe ori daca zicala asta este adevarata sau nu.....am trait insa si pe pielea mea si cred ca ochii care nu se vad se doresc uneori mai mult.Insa de multe ori nu putem trai numai din amintiri .....pt ca treptat le transformam in obsesii fara sa ne deam seama,veneram si vedem in celalata persoana ceea ce nu este, il ridicam spre cer si nu-l putem compara...il vedem ca pe un unicat .....si cu toate astea nu-i spunem niciodata......de ce?
suntem constinetzi ca am pierdut si nu vrem sa ne retragem..suferim dar nu plecam capul in jos...povestim prietenilor si celor apropiatzi insa niciodata LUI..........


de ce oare facem asta?

"ochii care nu se vad se uita" m-am intrebat de multe ori daca zicala asta este adevarata sau nu.....am trait insa si pe pielea mea si cred ca ochii care nu se vad se doresc uneori mai mult.Insa de multe ori nu putem trai numai din amintiri .....pt ca treptat le transformam in obsesii fara sa ne deam seama,veneram si vedem in celalata persoana ceea ce nu este, il ridicam spre cer si nu-l putem compara...il vedem ca pe un unicat .....si cu toate astea nu-i spunem niciodata......de ce?
suntem constinetzi ca am pierdut si nu vrem sa ne retragem..suferim dar nu plecam capul in jos...povestim prietenilor si celor apropiatzi insa niciodata LUI..........


de ce oare facem asta?[/
quote]
Hmm...sa shtii k "ochii care nu se vad nu se uita".Prin ceva d genul asta trek si eu si sa shtii k atata timp kat sunt si amintirile prezente,cand il simtzi aproape..dar e foarte departe..e imposibil sa uitzi.Poate k il iubesc..nici eu nu shtiu,dar si 10 ani dak ne`ar despartzi cred k sentimentele ar fi aceleashi.Si sa nu crezi k e o obsesie..chiar nu intzeleg dc nu ii spui...e ceea ce simtzi u..are tot dreptul sa shtie.nu?

Ochii care nu se vad.. ar trebui sa-ti pui intrebarea : ,, oare de ce nu mai vad eu ochii aia?,,.. pentru ca ceva n-a fost bine atunci mai demult si s-a intamplat acuma sa nu-i mai vezi.. ca daca era totul perfect... ii mai vedeai inca.. nu?

Mie mi-a spus prietenul meu ca intr-o vreme relatia noastra la distanta era precum un nou inceput, ceea ce a si mentinut frumusetea relatiei si dragostea....
In timp insa lucrurile se mai schimba.

Intr-adevar..in timp se va intampla ceva.Si stiu foarte bine ce se va intampla.Dar nu stiu cand...nu stiu cand va veni acel "timp" si mai ales...nu stiu cum sa-l fac sa vina mai repede.
eu sunt mai blonda la kreier..dc vrei sa vina kat mai repede timpul asta??ti`a fakut ala ceva?prea mare suferintza?sau ce??eu tot nu o sa fiu d aceeashi parere cu voi;deci OCHII KRE NU SE VAD NU SE UITA!

Referitor la aceasta zicala, cred ca e adevarata in mare proportie. Cred ca, oricat ai iubi o persoana, se poate intampla "ceva" in timp, ceva care te poate face sa uiti persoana respectiva..

Sa va dau un exemplu.

Prietena mea ar putea primi oricand oferte de lucru in Franta, si chestia asta ma nelinisteste. Salariu foarte bun, si-ar crea un "viitor". Dar, sunt egoist si ma gandesc.. daca pleaca, va fi singura, printre straini. Daca e singura, va fi trista, si va cadea in bratele primei persoane care o va intelege si o va consola. Sunt 100% ca fara voia ei ar putea sa inceapa sa tina la cineva, si sa ma uite...

Totusi, distanta e buna, in cazul proverbului "mai rarut ca-i mai dragut". Asta da, poate e mai bine sa-ti vezi persoana iubita mai rar, ca sa apuci sa ti se faca dor de ea

(parerea mea ... hac)

Ochii care nu se vad.. ar trebui sa-ti pui intrebarea : ,, oare de ce nu mai vad eu ochii aia?,,.. pentru ca ceva n-a fost bine atunci mai demult si s-a intamplat acuma sa nu-i mai vezi.. ca daca era totul perfect... ii mai vedeai inca.. nu?

ai dreptate intr-o oarecare masura, dar viata ofera multe contraexemple la ceea ce ai spus tu. Conteaza ca cele 2 persoane sa faca tot posibilul pentru a fi din nou impreuna.

zicala este falsa!
distanta e de fapt cea mai buna verificare a dragostei. daca iubirea nu e veritabila atunci departarea va ucide relatia (in acest cred ca dragoste nici n-a existat, a fost una iluzorie). e foarte comod de aruncat vina asupra departarii si majoritatea cuplurilor care se destrama din aceasta cauza fac asta cind in realitate relatia lor pur si simplu n-a trecut examenul distantei.

daca as tine enorm la ea..as da cu piciorul la oricat de multi bani as putea castiga..

"ochii care nu se vad se uita" m-am intrebat de multe ori daca zicala asta este adevarata sau nu.....am trait insa si pe pielea mea si cred ca ochii care nu se vad se doresc uneori mai mult.Insa de multe ori nu putem trai numai din amintiri .....pt ca treptat le transformam in obsesii fara sa ne deam seama,veneram si vedem in celalata persoana ceea ce nu este, il ridicam spre cer si nu-l putem compara...il vedem ca pe un unicat .....si cu toate astea nu-i spunem niciodata......de ce?
suntem constinetzi ca am pierdut si nu vrem sa ne retragem..suferim dar nu plecam capul in jos...povestim prietenilor si celor apropiatzi insa niciodata LUI..........


de ce oare facem asta?

Nu cred ca este adevarata zicala...adik din experienta proprie va spun.Prietenul meu e plecat de 1 luna din tara cu afaceri si simt ca pe zi ce trece il iubesc mai mult si el simte la fel.Avem ocazia sa comunicam foarte mult.Vorbim in fiecare zi pe net si la telefon.Avem sansa sa ne cunoastem foarte bine.Cred ca o parte importanta dintr-o relatie este comunicarea si noi putem sa vorbim despre orice, chiar despre unele lucruri care ar fi mai complicat sa le spui privind-ul in ochi pe celalalt.

fara sa ne deam seama,veneram si vedem in celalata persoana ceea ce nu este, il ridicam spre cer si nu-l putem compara...il vedem ca pe un unicat .....si cu toate astea nu-i spunem niciodata......de ce?

Asta e diferenta dintre femei si barbati. Barbatii sunt prosti, in timp ce femeile sunt viclene..

zicala este falsa!
distanta e de fapt cea mai buna verificare a dragostei. daca iubirea nu e veritabila atunci departarea va ucide relatia (in acest cred ca dragoste nici n-a existat, a fost una iluzorie). e foarte comod de aruncat vina asupra departarii si majoritatea cuplurilor care se destrama din aceasta cauza fac asta cind in realitate relatia lor pur si simplu n-a trecut examenul distantei.

o luna?
din experienta proprie vei vorbi abia dupa ce vei fi departe de el cel putin un an.

Stiu un cuplu din alt continent care s-a confruntat cu situatia asta: ea a primit o oferta tentanta de doctorat in SUA, el a sacrificat iubirea, gandindu-se ca in acest fel ei ii va fi mai bine si a impins-o sa plece. Astazi, a ajuns si el in SUA pe un post foarte bun, dar ea este casatorita cu altcineva. Si ea, si fostul ei iubit sunt profund nefericiti si regreta alegerea facuta.

stii cumva de ce nu s-au asteptat daca se "iubeau atit de mult"? sau nu cunosti detaliele?

Cunosc detaliile: ea pleca sa-si continue studiile in America, sprijinita fiind de un alt baiat cu care se presupune ca s-ar fi logodit/casatorit acolo, cam asta era conditia si ei stiau ca, daca ea accepta sa plece, practic relatia lor se va fi sfarsit. Ea ar fi renuntat, el insa s-a gandit la viitorul ei, la faptul ca, de-abia iesit din facultate, el nu avea inca nici o perspectiva, si a impins-o sa plece.

Au suferit mult amandoi, ea si-a luat doctoratul, s-a maritat cu acel baiat, care este cumsecade, dar pe care nu il iubeste, el a reusit sa obtina un post bun tot in America, s-au vazut acolo, dar ea va naste in curand un copil si oricum totul este istorie....

Eu cred ca nu ar fi trebuit sa faca acel sacrifciu...

cunostea cu precizie ca o va pierde altui barbat care ar fi ajutat o