Ratiune&cultura vs sentiment in iubire

Stiu ca s-a mai discutat pe marginea subiectului "ratiune vs sentiment in iubire", vreau sa abordam problema dintr-un alt unghi. Prin cultura, in acest context, inteleg acumularea unor cunostinte necesare intelegerii lumii in general si mecanismelor psihicului si sufletului omenesc in particular.

Cand ne indragostim, nu prea conteaza cat de rationali sau culti suntem, pe toti ne fascineaza in anumite momente din viata cate cineva. Ne-am indragostit si, daca totul merge bine, evoluam catre iubire. De aici inainte pot aparea diferente, sa incercam sa le sintetizam in cateva intrebari:

1. Ce influenta pot avea ratiunea si cultura in alungarea monotoniei in cadrul unei relatii de iubire?

2. Pe parcursul relatiei, este OK sa te lasi dus de val (sentiment) sau sa analizezi rational absolut totul? Probabil un echilibru ar fi ideal, dar cati reusim?

3. In cazul unui deznodamant nefericit al relatiei, materializat prin despartire, faptul ca esti o fiinta foarta rationala, care intelege perfect mecanismele psihicului si sufletului omenesc, iti confera o reteta de a uita si a te reface mult mai usor si mai rapid decat daca ai avea cunostinte medii? A propos de aceasta intrebare...., era vorba aceea "Fericiti cei saraci cu duhul".... pai daca esti mai prostut si n-ai habar cum sa faci sa suferi mai putin, este vai de capul tau, pe cand daca esti inteligent si stii teorie multa, ai sanse sa beneficiezi de o convalescenta stiintifica scurta, nu?