Si ce-ar fii fost daca......?

Am facut chestia asta deja, am discutat in momentul in care mi-a zis ca "gata", i-am povestit de fir a par tot zbuciumul meu sufletesc, dar in incheiere, ea mi-a zis, ceea ce spuneam, ca nu mai sint omul de care s-a indragostit ( e destul de perfetionista de felul ei), nici macar nu a vrut sa mai acorde o sansa, nu a mai vrut nimic, neavind ce mai face, mi-am facut bagajele, mi-am pastrat aerul "cool" si am plecat cu demnitate) nu mai vad alte sanse, discutia e orpita, comunicarea a stopat.m-am tot gandit, dar am o virsta, nu pot sa cad in penibil ... probabil ca m-ar calca in picioare)

dap, esti pe-aproape cu virsta) Bineinteles ca nu sar imediat, dar eu am sintetizat un pci povestirea aici, sa nu obosesc userii, plus ca sint citeva aspecte mai delicate care nu pot fi expuse aici pe lobby, ne desparte si distanta, ea lucrind in strainatate o anumita parte a timpului, ea traind cu impresia ca o sa vin la ea, eu neputind inca din cauza "problemelor" expuse mai sus, deci , ce floare sa-i dau, ce gesturi sa fac, mai ales ca ochii care nu se vad..... De-asta spuneam mai sus ca sint in imposibilitatea de a face ceva....

dap, esti pe-aproape cu virsta) Bineinteles ca nu sar imediat, dar eu am sintetizat un pci povestirea aici, sa nu obosesc userii, plus ca sint citeva aspecte mai delicate care nu pot fi expuse aici pe lobby, ne desparte si distanta, ea lucrind in strainatate o anumita parte a timpului, ea traind cu impresia ca o sa vin la ea, eu neputind inca din cauza "problemelor" expuse mai sus, deci , ce floare sa-i dau, ce gesturi sa fac, mai ales ca ochii care nu se vad..... De-asta spuneam mai sus ca sint in imposibilitatea de a face ceva....

eh, 4 ani imrepuna, 2 la icneput impreuna, apoi 2 la distanta, eu o vizitam de 3 ori pe an, ea de 3 ori pe an pe mine, deci cam la 2 luni, in rest, zilnic seri petrecute impreuna cu voicechatul, etc, am intretinut ucm s-a putu mai bine ( si chiar aproape reusisem) rel la distanta, si mai e o "chestiune" buna ei prietena sfatuitoare, lucreaza cu ea acolo, iar in general mediul in care lucreaza, nu-i ofera nici macar prea multa libertate n gandire, nu pot sa ma inregistrez aici ( nu stiu de ce nu-mi accepta mailul), altfel iti dadeam in personal mai multe detalii, oricum, multumesc de gandurile tale, am citit multe mesaje postate de tine, se pare ca pt orice ai un sfat bun.

q3z_vampire@yahoo.com

eh, 4 ani imrepuna, 2 la icneput impreuna, apoi 2 la distanta, eu o vizitam de 3 ori pe an, ea de 3 ori pe an pe mine, deci cam la 2 luni, in rest, zilnic seri petrecute impreuna cu voicechatul, etc, am intretinut ucm s-a putu mai bine ( si chiar aproape reusisem) rel la distanta, si mai e o "chestiune" buna ei prietena sfatuitoare, lucreaza cu ea acolo, iar in general mediul in care lucreaza, nu-i ofera nici macar prea multa libertate n gandire, nu pot sa ma inregistrez aici ( nu stiu de ce nu-mi accepta mailul), altfel iti dadeam in personal mai multe detalii, oricum, multumesc de gandurile tale, am citit multe mesaje postate de tine, se pare ca pt orice ai un sfat bun.

E cumva adresa "visului exotic" ? Sau... ?!?

Parerea mea este ca ai fi putut sa ii zici noii tale prietene adevarul de la inceput, si probabil ca ar fi inteles cel mai probabil situatia ta, sau daca nu intelegea te parasea imediat si nu te mai atasai asa de mult de ea, si nu ti-ar mai fi parut rau akuma. Cel mai frumos ar fi fost sa ramai impreuna cu ea sa va traiti povestea de iubire...pacat...

E cumva adresa "visului exotic" ? Sau... ?!?

Vis exotic? Cu parere de rau iti spun ca ai inceput sa delirezi...Sau...?!?

Adresa de mail a Ciei aka ExoticDream :

lumea_copiilor@tvr.ro

ce subtilitate de suburbie , claustrarea este responsabila.

ce subtilitate de suburbie , claustrarea este responsabila.

Da, la claustrarea in suburbie se adauga claustrarea in propriile frustrari!!!

Nu cred ca intelege!

Povestea e scurta si dubioasa, dintr-o experienta cu fosta prietena, ramin cu o intrebare, ce-ar fii fost daca.... Povestea e destul de lunga, s-ar putea sa va plictisesc) Ma casatorisem de o luna, dupa o relatie lunga, care practic aproape ajunsese la sfirsit, nu stiu nici azi de ce m-am casatorit, deoarece disparuse totul din relatie, dupa o luna de la casatorie, sotia imi spune ca acum un an ea depusese actele de emigrare in canada, asa mi-am dat seama de ce a tinut atit de mult sa ne casatorim, ii era frica sa nu ma iarda, cu toate ca ea stia ca sint impotriva parasirii tarii, din acel moment luurile au luat o intorsatura ciudata, ne-am racit rapid, ne-am despartit , dar inca ne vedeam zilnic, ieseam la cite o cafea, etc etc. In acest moment , am cunoscut alta fata, relatia cu nevasta ramasese strict de " prietenie" i-am spus ca trebuie sa divortam, ea mi-a promis ca este de acord, eu am continuat sa ma port ca un gentleman, ea pina la urma plecind brusc in canada, eu raminind insurat. Prietena cea noua, venea dupa o relatie cu un tip care la rindul lui eraa casatorit, cind aflase ca acesta e casatorit, a rupt orice relatie cu acest individ, povestea i se repeta din nou, eu de la inceput, cind am aflat, ca sa nu o pierd i-am ascuns faptul ca sint casatorit. De-aici, au trecut 4 ani pina am reusit sa divortez, 4 ani in care am trait ascunzind lucrrul asta, 4 ani in care ea fixa data sa ne casatorim, si eu o aminam, pe alt plan facind tot ce-i posibil sa divortez ( rocedura f grea pt tara romaneasca sa divortezi de cineva aflat in strainatate a caruia adresa nu ai de unde s-o stii). Sotia a tot revenit de vreo 2 ori in tara, cum venea, cum discutam sa-mi dea divortul, ea se lupta sa "salveze" casatoria, nu vroia sa ma piarda.. eu tot incercam s-o fac sa dea divortul.A fost un chin, am pornit relatia cu noua prietena cu minciuna, shi pe parcurs s-a agravat, contrar felului meu de-a fii, trebuia sa merg din minciuna in minciuna pt. La un moment dat, m-am trezit cu ivitatie din partea amb canadei sa merg sami ridic viza de emigrare... Aici a fost punctul terminus, am luat viza, m-am urcat in avion, am plecat in canada la un prieten, am depus ceva munca de detectiv, si in final dupa aproape o luna de discutii cu sotia , am reusit pina la urma sa divortez. M-am intors inapoi, relatia cu prietena mergea ok, simteam ca e sufletul pereche, si ea simtea la fel, ne completam extraordinar de bine, nu exista certuri, aveam portia noastra de ris in fiecare seara inainte de culcare, ce sa mai, era o dragoste extraordinara. In momentul in care am reusit sa fiu in sfirsit liber, am inceput sa-i spun treptat adevarul prietenei, cum ca am fost casatorit. Initial a fost de acord, cind i-am spus, i-am spus ca e ceva destulde grav de spus si ca nu stiu daca o sa inteleaga, ea a zis sa-si pun ca sigur va intelege ( ii era frica sa nu fii facut defapt puscarie), cind i-am spus ca am fost casatorit, s-a amuzat si a fost totul ok. dupa o saptamina, i-am povestit tot adevarul, cum m-am dus dupa ea in canada, etc etc, eu practic ca sa pot divorta si sa fiu cu prietena, am fost pina la capatul paminutlui, ea nu a ainteles chestia asta, in sinea ei a crezut ca defapt mi-am mai acordat o sansa casatoriei, cu toate ca nu era asa, ce sansa puteai sa mai acorzi dupa 4 ani? Prietena repede a fugit la o prietena, ce or fi discutat ele acolo nu stiu, dar cert e ca a revenit si mi-a spus ca nu poate sa treaca peste, ( parerea mea ca "societatea" nu o lasa, mi-a spus ca acum ii vin in fata toate minciunile spus de mine ( din perioada cind aparea exa si eu dispaream si bagam tot felul de minciuni, dispaream sa ma port frumos sa pot obtine acel divort)... si deci ea a hotarit ca nu mai putem continua, ca eu nu mai sint acel om de care ea s-a indragostit, si ca sint altcineva, probabil ca toata lumea din jurul ei, familie prieteni, o compatimeau si spunea vai ce ti-a facut ala, eu am devenit brusc bau bau, si cred ca defapt ea ar mai fi vrut sa fim impreuna, dar nu o lasa societatea din jur. Eu in sinea mea am zis, m-am dus pina la capatul pamintutlui, am trait cu chestia asta in suflet 4 ani, culmea ca acum cind pot sa fiu cu ea trup si suflet s-a spulberat totul, am zis in sinea mea ca defapt nu ma merita, si sincer, nu am suferit cine stie ce.... doar ca ramin cu o intrebare care o sa ma urmareassca toata viazta, ce-ar fi fost daca am fi continuat ? oare ar fii fost totul roz cum fusese pina acum ? sau chestia asta m-ar fi urmarit toata viata, mi-ar fi scos pe tava din cidn in cind faptul ca am mintit-o si s-ar fi dus totul pe pustiu indiferent ce si cum ?

Timp este, nu reprezinta nici o problema, ideea e, chiar daca sa spunem, ca o sa revina la sentimente mai bune dupa o vreme, oare va fii tot la fel ca la inceput, oare va fii mai bine? ( ca de obicei cind treci cu dragostea peste greutati, te ismti mai apropiat de celalat), sau oare va fii un lucru care o sa ne urmareasca toata viata.....

Timp este, nu reprezinta nici o problema, ideea e, chiar daca sa spunem, ca o sa revina la sentimente mai bune dupa o vreme, oare va fii tot la fel ca la inceput, oare va fii mai bine? ( ca de obicei cind treci cu dragostea peste greutati, te ismti mai apropiat de celalat), sau oare va fii un lucru care o sa ne urmareasca toata viata.....

Daca exista o problema si nu te poti decide rapid, e bine sa existe un timp de gandire....in care sa-ti limpezesti sentimentele (in cazul de fata ea trebuie sa faca asta), sa analizezi totul, sa intelegi ce s-a intamplat, sa-ti clarifici propriile sentimente si sa iti dai seama ce vrei sa faci. Daca il iubesti pe celalalt, vei sti.

Il iubesti daca fericirea lui e mai presus de a ta,
il iubesti daca la un minut dupa ce v-ati despartit ii simti lipsa,
il iubesti daca nu poti trai fara sa-l vezi, sa-l auzi, sa-l simti langa tine,
il iubesti daca pe varf de munte sau pe plaja simti nevoia sa-l suni si sa-i auzi vocea,
il iubesti daca o melodie de dragoste te face sa visezi la el si sa-ti starneasca amintiri dragi,
il iubesti daca plangi uneori pt ca nu iti este aproape, nu-l poti mangaia sau saruta,
il iubesti daca te simti singur intr-o incapere in care se mai afla 100 de persoane,
il iubesti daca un cuvant de la el valoreaza mai mult decat o tona de vorbe ale altora,
il iubesti daca te gandesti la el de mii de ori pe zi,
il iubesti daca l-ai dori langa tine cand te trezesti, cand adormi si...intre aceste 2 momente,
il iubesti daca simti nevoia sa impartasesti cu el orice gand, orice dorinta, orice vis,
il iubesti daca stii sa-l ierti pt mici greseli,
il iubesti daca nici un sacrificiu nu ti se pare imposibil cand il faci pt el,
il iubesti cand cuvintele lui te pot face sa razi sau sa plangi,
il iubesti cand simti ca nu poti atinge pe altcineva,
il iubesti cand toti ceilalti reprezentanti ai sexului opus nu pot depasi stadiul de prieteni ai tai,
il iubesti cand anumite cuvinte sunt numai si numai pt el, te-ar arde sufletul sa le spui altcuiva,
il iubesti cand stii sa astepti,
il iubesti cand il aperi cu toata fiinta ta,
il iubesti cand il ajuti sa treaca peste momentele grele,
il iubesti cand lacrima lui te face sa suferi si incerci totul pt a i-o sterge,
il iubesti cand.......lupti pt iubirea lui, iubirea voastra!

As vrea sa aflu parerile voastre in legatura cu aceasta perioada. El, iubind-o, daca nu asteapta toata viata (ca un caine) inseamna ca nu o iubeste indeajuns ? Desi e constient nu numai ca nu mai primeste dragoste, dar nici macar nu-i mai este primita dragostea, trebuie el sa lupte la nesfarsit avand ca unica alinare speranta ? Cat sunteti dispusi sa asteptati un sceptic ?