Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Ce pot sa fac?
Pagina 1 din 2|
tematoare
Senior member 80 mesaje |
Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Ce pot sa fac?scris pe 15 dec 2007 16:57 de tematoare
Ciau! Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Nu totdeauna imi pasa de lucrul acesta, dar si cand imi pasa, e jale(adica ma intristez rau de tot). Sa va scriu ,,pe scurt’’ cum sta treaba : mama a divortat de tata cand eu aveam cateva luni. Am fost crescuta de bunici pana in 2004, an in care am dat la facultate in alt oras. Ambii parinti s-au recasatorit, fiecare locuind in alt oras decat mine cu bunicii. Am un frate vitreg din partea tatalui, dar care nu se poate numi frate avand in vedere ca ne vedem o data la 2-3 ani. Pana in 2004, o vedeam pe mama cam o data la 2-3 saptamani in weekend cand venea sa ma vada. Pana atunci(in 2004), pot spune ca a fost relativ bine, asta poate si din cauza ca nu aveam eu atatea probleme pe suflet. Din 2004 insa, de cand am si inceput facultatea , totul s-a schimbat in rau: ma streseaza cu scoala, lucru pe care nu l-a facut cand eram in clasele 1-12 si chiar nu e cazul sa faca asa ceva, ma verifica periodic daca sunt indragostita, ma suna de n ori pe zi si cand sunt pe strada, ma intreaba ,Acum esti pe strada, nu-i asa? Se aud masini.” Nu ma poate intelege in privinta fostelor mele ,,iubiri’’ neimpartasite, mai ales ca ea nu cunoaste notiunea aceasta.(ea nu a iubit niciodata pe unul care nu o placea) O singura data acum vreo doi ani am indraznit s-o intreb ceva legat de sex si atunci m-a intrebat cum de pot sa-i zic asa ceva. Deci date legate de sex nu le stiu de la ea, ci de la prietene, prieteni, filme, reviste si cel mai mult, site-uri. Cu toate astea, la aproape cei 23 de ani ai mei, ea ma considera un copil de 5-6 ani.. Cel mai tare ma deranjeaza cat e de perfectionista cu tipii pe care-i plac eu, le gaseste tuturor cusururi de neiertat. Cand ne certam, ies scantei aproape. Daca o supar eu cu ceva, incepe sa planga, face pe victima, iar ceilalti membri ai familiei ma cearta. Daca ea ma jigneste, nu e voie sa ma supar pentru ca cica jignirea e doar in inchipuirea mea. Cum e bine pana la urma sa actionez? Cand vine la mine in vizita aici unde invat, oricat de mult m-as stradui sa nu o dezamagesc, mereu gaseste ceva ca sa ma critice. Are stilul de a observa toate micile detalii dintr-o incapere sau din fizicul unui om, iar daca tu ai impresia ca un lucru sau un om e perfect, are ea grija sa-ti demonstreze ca te inseli amarnic. As fi curioasa daca si pe celelalte fete care nu locuiesc cu parintii le streseaza mamele cu tot felul de intrebari gen : Ce ai mancat la pranz ? Ti-ai cumparat rujul x ? Ai purtat bluza x ? De ce nu ai facut aia ? Vezi ca acolo nu-ti sta bine. Si sa nu-mi spuneti ca nu e stresant, ca nimeni nu stie cum e sa fii zilnic batut la cap. E geloasa pe cea mai buna prietena a mea si o vorbeste de rau, spunandu-mi ca fata aceea nu are experienta si ca nu se pricepe sa-mi dea sfaturi mai bune decat ea. Cu doua saptamani in urma, mi-a spus ca fara bunica(adica mama ei), viata ei nu ar mai avea sens pentru ca nu ar mai avea pe nimeni. Asta insemna ca eu nu contez, nu ? I-am spus ca m-a deranjat asta si i-am cerut explicatii, iar ea mi-a zis ca intr-adevar fara bunica, ea s-ar simti singura pentru ca eu nu ii sunt apropiata. Ce e de facut in situatia asta ?
|
|
 sus |
|
tematoare
Senior member 80 mesaje |
Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Ce pot sa fascris pe 15 dec 2007 17:21 de tematoare
Ciau! Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Nu totdeauna imi pasa de lucrul acesta, dar si cand imi pasa, e jale(adica ma intristez rau de tot). Sa va scriu ,,pe scurt’’ cum sta treaba : mama a divortat de tata cand eu aveam cateva luni. Am fost crescuta de bunici pana in 2004, an in care am dat la facultate in alt oras. Ambii parinti s-au recasatorit, fiecare locuind in alt oras decat mine cu bunicii. Am un frate vitreg din partea tatalui, dar care nu se poate numi frate avand in vedere ca ne vedem o data la 2-3 ani. Pana in 2004, o vedeam pe mama cam o data la 2-3 saptamani in weekend cand venea sa ma vada. Pana atunci(in 2004), pot spune ca a fost relativ bine, asta poate si din cauza ca nu aveam eu atatea probleme pe suflet. Din 2004 insa, de cand am si inceput facultatea , totul s-a schimbat in rau: ma streseaza cu scoala, lucru pe care nu l-a facut cand eram in clasele 1-12 si chiar nu e cazul sa faca asa ceva, ma verifica periodic daca sunt indragostita, ma suna de n ori pe zi si cand sunt pe strada, ma intreaba ,Acum esti pe strada, nu-i asa? Se aud masini.” Nu ma poate intelege in privinta fostelor mele ,,iubiri’’ neimpartasite, mai ales ca ea nu cunoaste notiunea aceasta.(ea nu a iubit niciodata pe unul care nu o placea) O singura data acum vreo doi ani am indraznit s-o intreb ceva legat de sex si atunci m-a intrebat cum de pot sa-i zic asa ceva. Deci date legate de sex nu le stiu de la ea, ci de la prietene, prieteni, filme, reviste si cel mai mult, site-uri. Cu toate astea, la aproape cei 23 de ani ai mei, ea ma considera un copil de 5-6 ani.. Cel mai tare ma deranjeaza cat e de perfectionista cu tipii pe care-i plac eu, le gaseste tuturor cusururi de neiertat. Cand ne certam, ies scantei aproape. Daca o supar eu cu ceva, incepe sa planga, face pe victima, iar ceilalti membri ai familiei ma cearta. Daca ea ma jigneste, nu e voie sa ma supar pentru ca cica jignirea e doar in inchipuirea mea. Cum e bine pana la urma sa actionez? Cand vine la mine in vizita aici unde invat, oricat de mult m-as stradui sa nu o dezamagesc, mereu gaseste ceva ca sa ma critice. Are stilul de a observa toate micile detalii dintr-o incapere sau din fizicul unui om, iar daca tu ai impresia ca un lucru sau un om e perfect, are ea grija sa-ti demonstreze ca te inseli amarnic. As fi curioasa daca si pe celelalte fete care nu locuiesc cu parintii le streseaza mamele cu tot felul de intrebari gen : Ce ai mancat la pranz ? Ti-ai cumparat rujul x ? Ai purtat bluza x ? De ce nu ai facut aia ? Vezi ca acolo nu-ti sta bine. Si sa nu-mi spuneti ca nu e stresant, ca nimeni nu stie cum e sa fii zilnic batut la cap. E geloasa pe cea mai buna prietena a mea si o vorbeste de rau, spunandu-mi ca fata aceea nu are experienta si ca nu se pricepe sa-mi dea sfaturi mai bune decat ea. Cu doua saptamani in urma, mi-a spus ca fara bunica(adica mama ei), viata ei nu ar mai avea sens pentru ca nu ar mai avea pe nimeni. Asta insemna ca eu nu contez, nu ? I-am spus ca m-a deranjat asta si i-am cerut explicatii, iar ea mi-a zis ca intr-adevar fara bunica, ea s-ar simti singura pentru ca eu nu ii sunt apropiata. Ce e de facut in situatia asta ? Referitor la partea cu telefoanele dese, vreau sa va ,,spun'' ca i-am zis sa ma sune mai rar, la care ea mi-a zis ceva de genu' ,,bine, n-am sa te mai sun'', doar ca curiozitatea excesiva nu i-a permis sa se abtina de la a ma stresa. Adica ea de cale de mijloc nu a auzit? Daca va trece prin cap ca as avea vreun aliat in familie, va inselati. In conflictele mele cu ea, tot timpul ea primeste mai mult sprijin. Uneori il foloseste pe tatal meu vitreg(sotul ei) pe post de intermediar care sa faca pace intre noi, lucru care ma deranjeaza. Cu ce drept s-ar baga un strain ca impaciuitor intre mama si fiica? |
|
| sus |
|
Nekunoskuta
Expert member 3987 mesaje |
Re: Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Ce pot sscris pe 17 dec 2007 20:29 de Nekunoskuta
Face ceea ce fac majoritatea mamelor ce au avut un esec in casnicie: incearca sa-si apere fiica de o posibila neimplinire in dragoste fara sa-si dea seama ca viata fiicei nu trebuie sa urmeze cursul fostei ei vieti. Singura solutie ar fi sa vorbesti cu ea si sa o faci sa inteleaga faptul ca e bine sa te dai singura cu capul de pragul de sus pentru a intelege ceva din viata, asa cum de fapt a facut si ea cu divortul, nu trebuie sa te menajeze si sa te fereasca pentru ca asa "cocolosita" vei scoate capul in lume peste vreo 2 ani si te vei lovi groaznic.
Nimic... |
|
| sus |
|
solokd
Expert member 522 mesaje |
Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Ce pot sa fascris pe 22 dec 2007 20:04 de solokd
Ciau! Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Nu totdeauna imi pasa de lucrul acesta, dar si cand imi pasa, e jale(adica ma intristez rau de tot). Sa va scriu ,,pe scurt’’ cum sta treaba : mama a divortat de tata cand eu aveam cateva luni. Am fost crescuta de bunici pana in 2004, an in care am dat la facultate in alt oras. Ambii parinti s-au recasatorit, fiecare locuind in alt oras decat mine cu bunicii. Am un frate vitreg din partea tatalui, dar care nu se poate numi frate avand in vedere ca ne vedem o data la 2-3 ani. Pana in 2004, o vedeam pe mama cam o data la 2-3 saptamani in weekend cand venea sa ma vada. Pana atunci(in 2004), pot spune ca a fost relativ bine, asta poate si din cauza ca nu aveam eu atatea probleme pe suflet. Din 2004 insa, de cand am si inceput facultatea , totul s-a schimbat in rau: ma streseaza cu scoala, lucru pe care nu l-a facut cand eram in clasele 1-12 si chiar nu e cazul sa faca asa ceva, ma verifica periodic daca sunt indragostita, ma suna de n ori pe zi si cand sunt pe strada, ma intreaba ,Acum esti pe strada, nu-i asa? Se aud masini.” Nu ma poate intelege in privinta fostelor mele ,,iubiri’’ neimpartasite, mai ales ca ea nu cunoaste notiunea aceasta.(ea nu a iubit niciodata pe unul care nu o placea) O singura data acum vreo doi ani am indraznit s-o intreb ceva legat de sex si atunci m-a intrebat cum de pot sa-i zic asa ceva. Deci date legate de sex nu le stiu de la ea, ci de la prietene, prieteni, filme, reviste si cel mai mult, site-uri. Cu toate astea, la aproape cei 23 de ani ai mei, ea ma considera un copil de 5-6 ani.. Cel mai tare ma deranjeaza cat e de perfectionista cu tipii pe care-i plac eu, le gaseste tuturor cusururi de neiertat. Cand ne certam, ies scantei aproape. Daca o supar eu cu ceva, incepe sa planga, face pe victima, iar ceilalti membri ai familiei ma cearta. Daca ea ma jigneste, nu e voie sa ma supar pentru ca cica jignirea e doar in inchipuirea mea. Cum e bine pana la urma sa actionez? Cand vine la mine in vizita aici unde invat, oricat de mult m-as stradui sa nu o dezamagesc, mereu gaseste ceva ca sa ma critice. Are stilul de a observa toate micile detalii dintr-o incapere sau din fizicul unui om, iar daca tu ai impresia ca un lucru sau un om e perfect, are ea grija sa-ti demonstreze ca te inseli amarnic. As fi curioasa daca si pe celelalte fete care nu locuiesc cu parintii le streseaza mamele cu tot felul de intrebari gen : Ce ai mancat la pranz ? Ti-ai cumparat rujul x ? Ai purtat bluza x ? De ce nu ai facut aia ? Vezi ca acolo nu-ti sta bine. Si sa nu-mi spuneti ca nu e stresant, ca nimeni nu stie cum e sa fii zilnic batut la cap. E geloasa pe cea mai buna prietena a mea si o vorbeste de rau, spunandu-mi ca fata aceea nu are experienta si ca nu se pricepe sa-mi dea sfaturi mai bune decat ea. Cu doua saptamani in urma, mi-a spus ca fara bunica(adica mama ei), viata ei nu ar mai avea sens pentru ca nu ar mai avea pe nimeni. Asta insemna ca eu nu contez, nu ? I-am spus ca m-a deranjat asta si i-am cerut explicatii, iar ea mi-a zis ca intr-adevar fara bunica, ea s-ar simti singura pentru ca eu nu ii sunt apropiata. Ce e de facut in situatia asta ? incearca sa te ocroteasca ...in ochi ei inca mai esti fetitza cea mika ...fa o chestie ..daca tot te critica si mereu gaseste cate ceva de comentat in privintza stilului tau de viatza ....ia-o de mana si pune-o in fatza unei oglinde si intreabo ce vede .... spunei drept in fatza sa te lase sa iti traiesti viatza ta pe care ai aleso si sa nu te mai dirijeze ...fa-o sa inteleaga ca nu mai esti doar o copila esti o fata in toata firea 
Love Is The Name... Sex Is the Game.... Fuck The Name And Play The Game... |
|
| sus |
|
DarkAngel
Expert member 1098 mesaje |
Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Ce pot sa fascris pe 23 dec 2007 07:02 de DarkAngel
Ciau! Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Nu totdeauna imi pasa de lucrul acesta, dar si cand imi pasa, e jale(adica ma intristez rau de tot). Sa va scriu ,,pe scurt’’ cum sta treaba : mama a divortat de tata cand eu aveam cateva luni. Am fost crescuta de bunici pana in 2004, an in care am dat la facultate in alt oras. Ambii parinti s-au recasatorit, fiecare locuind in alt oras decat mine cu bunicii. Am un frate vitreg din partea tatalui, dar care nu se poate numi frate avand in vedere ca ne vedem o data la 2-3 ani. Pana in 2004, o vedeam pe mama cam o data la 2-3 saptamani in weekend cand venea sa ma vada. Pana atunci(in 2004), pot spune ca a fost relativ bine, asta poate si din cauza ca nu aveam eu atatea probleme pe suflet. Din 2004 insa, de cand am si inceput facultatea , totul s-a schimbat in rau: ma streseaza cu scoala, lucru pe care nu l-a facut cand eram in clasele 1-12 si chiar nu e cazul sa faca asa ceva, ma verifica periodic daca sunt indragostita, ma suna de n ori pe zi si cand sunt pe strada, ma intreaba Pot zice ca mama ta nu este multumita de viata pe care o duce si nici de cea pe care a dus-o si incearca oarecum sa retraiasca anumite momente care le-a ratat prin tine incerccand sa te controleze si are un comportament manical obsesiv ceea ce nu este ok deloc... ar trebui oprita pana cand nu va incepe sa devina si mai stresanta... mai bine un soc peste care poate trece acuma decat unul mult prea mare mult prea tarziu ....
,Acum esti pe strada, nu-i asa? Se aud masini.” Nu ma poate intelege in privinta fostelor mele ,,iubiri’’ neimpartasite, mai ales ca ea nu cunoaste notiunea aceasta.(ea nu a iubit niciodata pe unul care nu o placea) O singura data acum vreo doi ani am indraznit s-o intreb ceva legat de sex si atunci m-a intrebat cum de pot sa-i zic asa ceva. Deci date legate de sex nu le stiu de la ea, ci de la prietene, prieteni, filme, reviste si cel mai mult, site-uri. Cu toate astea, la aproape cei 23 de ani ai mei, ea ma considera un copil de 5-6 ani.. Cel mai tare ma deranjeaza cat e de perfectionista cu tipii pe care-i plac eu, le gaseste tuturor cusururi de neiertat. Cand ne certam, ies scantei aproape. Daca o supar eu cu ceva, incepe sa planga, face pe victima, iar ceilalti membri ai familiei ma cearta. Daca ea ma jigneste, nu e voie sa ma supar pentru ca cica jignirea e doar in inchipuirea mea. Cum e bine pana la urma sa actionez? Cand vine la mine in vizita aici unde invat, oricat de mult m-as stradui sa nu o dezamagesc, mereu gaseste ceva ca sa ma critice. Are stilul de a observa toate micile detalii dintr-o incapere sau din fizicul unui om, iar daca tu ai impresia ca un lucru sau un om e perfect, are ea grija sa-ti demonstreze ca te inseli amarnic. As fi curioasa daca si pe celelalte fete care nu locuiesc cu parintii le streseaza mamele cu tot felul de intrebari gen : Ce ai mancat la pranz ? Ti-ai cumparat rujul x ? Ai purtat bluza x ? De ce nu ai facut aia ? Vezi ca acolo nu-ti sta bine. Si sa nu-mi spuneti ca nu e stresant, ca nimeni nu stie cum e sa fii zilnic batut la cap. E geloasa pe cea mai buna prietena a mea si o vorbeste de rau, spunandu-mi ca fata aceea nu are experienta si ca nu se pricepe sa-mi dea sfaturi mai bune decat ea. Cu doua saptamani in urma, mi-a spus ca fara bunica(adica mama ei), viata ei nu ar mai avea sens pentru ca nu ar mai avea pe nimeni. Asta insemna ca eu nu contez, nu ? I-am spus ca m-a deranjat asta si i-am cerut explicatii, iar ea mi-a zis ca intr-adevar fara bunica, ea s-ar simti singura pentru ca eu nu ii sunt apropiata. Ce e de facut in situatia asta ? |
|
| sus |
| ine Guest |
Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Ce pot sa fascris pe 23 dec 2007 18:56 de ine
Ciau! Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Nu totdeauna imi pasa de lucrul acesta, dar si cand imi pasa, e jale(adica ma intristez rau de tot). Sa va scriu ,,pe scurt’’ cum sta treaba : mama a divortat de tata cand eu aveam cateva luni. Am fost crescuta de bunici pana in 2004, an in care am dat la facultate in alt oras. Ambii parinti s-au recasatorit, fiecare locuind in alt oras decat mine cu bunicii. Am un frate vitreg din partea tatalui, dar care nu se poate numi frate avand in vedere ca ne vedem o data la 2-3 ani. Pana in 2004, o vedeam pe mama cam o data la 2-3 saptamani in weekend cand venea sa ma vada. Pana atunci(in 2004), pot spune ca a fost relativ bine, asta poate si din cauza ca nu aveam eu atatea probleme pe suflet. Din 2004 insa, de cand am si inceput facultatea , totul s-a schimbat in rau: ma streseaza cu scoala, lucru pe care nu l-a facut cand eram in clasele 1-12 si chiar nu e cazul sa faca asa ceva, ma verifica periodic daca sunt indragostita, ma suna de n ori pe zi si cand sunt pe strada, ma intreaba ,Acum esti pe strada, nu-i asa? Se aud masini.” Nu ma poate intelege in privinta fostelor mele ,,iubiri’’ neimpartasite, mai ales ca ea nu cunoaste notiunea aceasta.(ea nu a iubit niciodata pe unul care nu o placea) O singura data acum vreo doi ani am indraznit s-o intreb ceva legat de sex si atunci m-a intrebat cum de pot sa-i zic asa ceva. Deci date legate de sex nu le stiu de la ea, ci de la prietene, prieteni, filme, reviste si cel mai mult, site-uri. Cu toate astea, la aproape cei 23 de ani ai mei, ea ma considera un copil de 5-6 ani.. Cel mai tare ma deranjeaza cat e de perfectionista cu tipii pe care-i plac eu, le gaseste tuturor cusururi de neiertat. Cand ne certam, ies scantei aproape. Daca o supar eu cu ceva, incepe sa planga, face pe victima, iar ceilalti membri ai familiei ma cearta. Daca ea ma jigneste, nu e voie sa ma supar pentru ca cica jignirea e doar in inchipuirea mea. Cum e bine pana la urma sa actionez? Cand vine la mine in vizita aici unde invat, oricat de mult m-as stradui sa nu o dezamagesc, mereu gaseste ceva ca sa ma critice. Are stilul de a observa toate micile detalii dintr-o incapere sau din fizicul unui om, iar daca tu ai impresia ca un lucru sau un om e perfect, are ea grija sa-ti demonstreze ca te inseli amarnic. As fi curioasa daca si pe celelalte fete care nu locuiesc cu parintii le streseaza mamele cu tot felul de intrebari gen : Ce ai mancat la pranz ? Ti-ai cumparat rujul x ? Ai purtat bluza x ? De ce nu ai facut aia ? Vezi ca acolo nu-ti sta bine. Si sa nu-mi spuneti ca nu e stresant, ca nimeni nu stie cum e sa fii zilnic batut la cap. E geloasa pe cea mai buna prietena a mea si o vorbeste de rau, spunandu-mi ca fata aceea nu are experienta si ca nu se pricepe sa-mi dea sfaturi mai bune decat ea. Cu doua saptamani in urma, mi-a spus ca fara bunica(adica mama ei), viata ei nu ar mai avea sens pentru ca nu ar mai avea pe nimeni. Asta insemna ca eu nu contez, nu ? I-am spus ca m-a deranjat asta si i-am cerut explicatii, iar ea mi-a zis ca intr-adevar fara bunica, ea s-ar simti singura pentru ca eu nu ii sunt apropiata. Ce e de facut in situatia asta ? angajeaza-ti un hitman 
|
|
| sus |
|
dorinda
Expert member 3383 mesaje |
Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Ce pot sa fascris pe 24 dec 2007 11:24 de dorinda
Ciau! Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Nu totdeauna imi pasa de lucrul acesta, dar si cand imi pasa, e jale(adica ma intristez rau de tot). Sa va scriu ,,pe scurt’’ cum sta treaba : mama a divortat de tata cand eu aveam cateva luni. Am fost crescuta de bunici pana in 2004, an in care am dat la facultate in alt oras. Ambii parinti s-au recasatorit, fiecare locuind in alt oras decat mine cu bunicii. Am un frate vitreg din partea tatalui, dar care nu se poate numi frate avand in vedere ca ne vedem o data la 2-3 ani. Pana in 2004, o vedeam pe mama cam o data la 2-3 saptamani in weekend cand venea sa ma vada. Pana atunci(in 2004), pot spune ca a fost relativ bine, asta poate si din cauza ca nu aveam eu atatea probleme pe suflet. Din 2004 insa, de cand am si inceput facultatea , totul s-a schimbat in rau: ma streseaza cu scoala, lucru pe care nu l-a facut cand eram in clasele 1-12 si chiar nu e cazul sa faca asa ceva, ma verifica periodic daca sunt indragostita, ma suna de n ori pe zi si cand sunt pe strada, ma intreaba ,Acum esti pe strada, nu-i asa? Se aud masini.” Nu ma poate intelege in privinta fostelor mele ,,iubiri’’ neimpartasite, mai ales ca ea nu cunoaste notiunea aceasta.(ea nu a iubit niciodata pe unul care nu o placea) O singura data acum vreo doi ani am indraznit s-o intreb ceva legat de sex si atunci m-a intrebat cum de pot sa-i zic asa ceva. Deci date legate de sex nu le stiu de la ea, ci de la prietene, prieteni, filme, reviste si cel mai mult, site-uri. Cu toate astea, la aproape cei 23 de ani ai mei, ea ma considera un copil de 5-6 ani.. Cel mai tare ma deranjeaza cat e de perfectionista cu tipii pe care-i plac eu, le gaseste tuturor cusururi de neiertat. Cand ne certam, ies scantei aproape. Daca o supar eu cu ceva, incepe sa planga, face pe victima, iar ceilalti membri ai familiei ma cearta. Daca ea ma jigneste, nu e voie sa ma supar pentru ca cica jignirea e doar in inchipuirea mea. Cum e bine pana la urma sa actionez? Cand vine la mine in vizita aici unde invat, oricat de mult m-as stradui sa nu o dezamagesc, mereu gaseste ceva ca sa ma critice. Are stilul de a observa toate micile detalii dintr-o incapere sau din fizicul unui om, iar daca tu ai impresia ca un lucru sau un om e perfect, are ea grija sa-ti demonstreze ca te inseli amarnic. As fi curioasa daca si pe celelalte fete care nu locuiesc cu parintii le streseaza mamele cu tot felul de intrebari gen : Ce ai mancat la pranz ? Ti-ai cumparat rujul x ? Ai purtat bluza x ? De ce nu ai facut aia ? Vezi ca acolo nu-ti sta bine. Si sa nu-mi spuneti ca nu e stresant, ca nimeni nu stie cum e sa fii zilnic batut la cap. E geloasa pe cea mai buna prietena a mea si o vorbeste de rau, spunandu-mi ca fata aceea nu are experienta si ca nu se pricepe sa-mi dea sfaturi mai bune decat ea. Cu doua saptamani in urma, mi-a spus ca fara bunica(adica mama ei), viata ei nu ar mai avea sens pentru ca nu ar mai avea pe nimeni. Asta insemna ca eu nu contez, nu ? I-am spus ca m-a deranjat asta si i-am cerut explicatii, iar ea mi-a zis ca intr-adevar fara bunica, ea s-ar simti singura pentru ca eu nu ii sunt apropiata. Ce e de facut in situatia asta ? Daca as fi in locul tau, probabil ca nu as fi suportata atea din partea ei. In primul si in primul rand, ce pretentii are ea de la tine atata vreme cat a lipsit atat din viata ta? Scuze, dar asta nu este un parinte care sa te iubeasca. Si asta o dovedeste faptul ca tu nu ai nicio importanta in viata ei. Crezi ca daca ar fi fost cu adevarat interesata de tine te-ar fi lasat sa fii crescuta de bunici? Eu ca mama n-as face asa ceva. Parerea mea, decat cu astfel de parinti, mai bine lipsa. Nu sunt indispensabili, te poti descurca foarte bine si fara ea, poate chiar mult mai bine. De ce stai sa-ti faca viata amara doar pentru faptul ca in certificatul de nastere si in buletin este trecuta ca mama ta? Vin momente in viata in care trebuie sa-ti vezi de drumul tau si sa-i lasi pe ceilalti in urma, chiar daca este vorba de proprii tai parinti. Trebuie respectati si atat. Poate o sa fiu condamnata pentru asta, dar cand viata iti da asemenea lectii, nu te mai intereseaza parerea altora. |
|
| sus |
| topolina Guest |
Re: Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Ce pot sscris pe 26 ian 2008 21:43 de topolina
cat ai u???23 de ani???daca stau sa analizez textul de mai sus nu tzi-as da atat...pari imatura....ma intreb daca ai totzi neuronii???ii ai???cum sa o consideri cicalitoare pe propria ta mama???pe cand u ar trebui sa o respecti si sa o iubesti asa cum este ea???nu stiu sincer, dar ar cam trebui sa meditezi putzin...nici o prietena, nici cel mai de pretz amic nu itzi va putea inlocui mama...iar pt tine...si pt noi totzi cuv mama ar trebui sa fie sfant..asa ca pleoscul mai mic, mai mult respect...mic sfat...
|
|
| sus |
|
nypd
Veteran member 343 mesaje |
Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Ce pscris pe 26 ian 2008 21:45 de nypd
..asa ca pleoscul mai mic, mai mult respect...mic sfat... zise topolina OLE, OLE SA BATA CFR- ANDONE DEMISIA |
|
| sus |
|
stefanoski
Expert member 1927 mesaje |
Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Ce pscris pe 27 ian 2008 11:02 de stefanoski
cat ai u???23 de ani???daca stau sa analizez textul de mai sus nu tzi-as da atat...pari imatura....ma intreb daca ai totzi neuronii???ii ai???cum sa o consideri cicalitoare pe propria ta mama???pe cand u ar trebui sa o respecti si sa o iubesti asa cum este ea???nu stiu sincer, dar ar cam trebui sa meditezi putzin...nici o prietena, nici cel mai de pretz amic nu itzi va putea inlocui mama...iar pt tine...si pt noi totzi cuv mama ar trebui sa fie sfant..asa ca pleoscul mai mic, mai mult respect...mic sfat... Spui asta pentru ca te intelegi bine cu familia ta. Sunt mai multe tipuri de mame. Ia sa fi avut tu o mama care nu te intelege, care te face c**** si iti face viata un cosmar, oare mai gandeai asa ? 
http://stefanoski.wordpress.com/ |
|
| sus |
|
Stranger_to_love
Expert member 732 mesaje |
Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Ce pscris pe 28 ian 2008 16:15 de Stranger_to_love
cat ai u???23 de ani???daca stau sa analizez textul de mai sus nu tzi-as da atat...pari imatura....ma intreb daca ai totzi neuronii???ii ai???cum sa o consideri cicalitoare pe propria ta mama???pe cand u ar trebui sa o respecti si sa o iubesti asa cum este ea???nu stiu sincer, dar ar cam trebui sa meditezi putzin...nici o prietena, nici cel mai de pretz amic nu itzi va putea inlocui mama...iar pt tine...si pt noi totzi cuv mama ar trebui sa fie sfant..asa ca pleoscul mai mic, mai mult respect...mic sfat... Spune sincer cata bataie ai primit ca sa crezi cu adevarat tot ce zici. In caz de efecte adverse ce am spus mai sus a fost parerea mea personala. |
|
| sus |
|
Danny_DaBoss
Expert member 2005 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mama.scris pe 28 ian 2008 16:18 de Danny_DaBoss
Ia sa fi avut tu o mama care nu te intelege, care te face c**** si iti face viata un cosmar, oare mai gandeai asa ? am avut, mi-a parut bine de cunostinta, nu mai am. 
|
|
| sus |
|
tematoare
Senior member 80 mesaje |
Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Ce pscris pe 7 feb 2008 22:26 de tematoare
cat ai u???23 de ani???daca stau sa analizez textul de mai sus nu tzi-as da atat...pari imatura....ma intreb daca ai totzi neuronii???ii ai???cum sa o consideri cicalitoare pe propria ta mama???pe cand u ar trebui sa o respecti si sa o iubesti asa cum este ea???nu stiu sincer, dar ar cam trebui sa meditezi putzin...nici o prietena, nici cel mai de pretz amic nu itzi va putea inlocui mama...iar pt tine...si pt noi totzi cuv mama ar trebui sa fie sfant..asa ca pleoscul mai mic, mai mult respect...mic sfat... taci,fufo |
|
| sus |
|
tematoare
Senior member 80 mesaje |
Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mama. Ce pscris pe 7 feb 2008 22:28 de tematoare
cat ai u???23 de ani???daca stau sa analizez textul de mai sus nu tzi-as da atat...pari imatura....ma intreb daca ai totzi neuronii???ii ai???cum sa o consideri cicalitoare pe propria ta mama???pe cand u ar trebui sa o respecti si sa o iubesti asa cum este ea???nu stiu sincer, dar ar cam trebui sa meditezi putzin...nici o prietena, nici cel mai de pretz amic nu itzi va putea inlocui mama...iar pt tine...si pt noi totzi cuv mama ar trebui sa fie sfant..asa ca pleoscul mai mic, mai mult respect...mic sfat... din moment ce nu ea m-a crescut, nu o consider pe ea mama...asa ca nu e valabil ce zici tu deloc...si nu stiu cum te-ai simti daca ai avea o mama asa pisaloaga care sa te intrebe toata ziua ce mananci si alte tampenii doar de dragul de a-si consuma minutele de la celular |
|
| sus |
|
Nekunoskuta
Expert member 3987 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mama.scris pe 9 feb 2008 19:43 de Nekunoskuta
din moment ce nu ea m-a crescut, nu o consider pe ea mama... Pe bune??!!??  Poate tu nu meriti sa fii fiica ei, te-ai gandit la asta? Ce daca nu te-a crescut ea? Nu te gandesti ca si ei i-a fost greu sa treaca printr-un divort? De cate ori ai stat cu ea de vorba sa-ti povesteasca prin ce a trecut, de unde stii ca nu a avut zile si nopti in care plangea si se intreba ce va face? Tu ai gresit MULT ca nu ti-ai dat interesul sa o consideri MAMA TA!!! Din dezintereseul asta s-a nascut lipsa de comunicare dintre voi. Ea acum vrea sa se apropie si tu o respingi. Poate ti-a gresit la viata ei dar cred ca merita sa-ti fie mama! Mai gandeste-te inainte a a arunca cu astfel de vorbe grele! La varsta ta ar trebui sa fii capabina sa o intelegi.
Nimic... |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mascris pe 10 feb 2008 02:18 de ExoticDream
Ce daca nu te-a crescut ea? Nu te gandesti ca si ei i-a fost greu sa treaca printr-un divort? De cate ori ai stat cu ea de vorba sa-ti povesteasca prin ce a trecut, de unde stii ca nu a avut zile si nopti in care plangea si se intreba ce va face? Tu ai gresit MULT ca nu ti-ai dat interesul sa o consideri MAMA TA!!! Din dezintereseul asta s-a nascut lipsa de comunicare dintre voi. Ea acum vrea sa se apropie si tu o respingi. Poate ti-a gresit la viata ei dar cred ca merita sa-ti fie mama! Mai gandeste-te inainte a a arunca cu astfel de vorbe grele! La varsta ta ar trebui sa fii capabina sa o intelegi. You have a point! Tematoareo, nu stim din ce motiv mama ta a optat sa te lase in grija bunicilor, poate nu a fost doar pentru a-si trai libera viata, poate nu si-a permis sa te creasca, ne spui? Ai perceput acest gest ca pe o lipsa de interes pentru tine si in subconstient ai dezvoltat o aversiune fata de ea. Totusi, nu ai fost abandonata si lipsita total de afectiunea ei, zici ca venea sa te vada mereu. Nu stim nici de ce, dupa ce s-a recasatorit, nu te-a luat la ea, se pare ca te intelegi cu tatal tau vitreg. Poate mama ta este o fiinta putin capabila sa isi exteriorizeze sentimentele si asta te poate induce in eroare, insa vezi tu.... chiar si aceasta pisalogeala a ei este posibil sa fie un fel de a-ti arata ca ii pasa de ceea ce ti se intampla. Un divort, un copil pe care nu-l ai langa tine, o noua casatorie sunt evenimente care pot afecta mult o persoana, poate mama ta are mustrari de constiinta pentru trecut... Ca orice parinte care a avut necazuri in viata, incearca sa te protejeze de la a face aceleasi greseli, de aceea te tot bate la cap in privinta baietilor cu care te imprietenesti. Poate exagereaza, insa cu siguranta nu-ti vrea raul. Daca tu esti o fiinta mai deschisa decat ea, ai putea face primul pas spre lamurirea lucrurilor: gaseste o ocazie de a fi cateva ore impreuna cu ea si spune-i ce te doare in privinta relatiei dintre tine si ea, sunt sanse mari sa fii surprinsa cat de mult va poate apropia asa ceva.... Gandeste-te ca ai putea avea un prieten de nadejde in fiinta care ti-a dat viata.... Adeseori uitam de parinti, suntem tineri si avem viitorul in fata, ei insa ne au doar pe noi... depinde mult de noi sa le incalzim sufletul.... uneori asteptam prea mult si este prea tarziu sa le mai spunem ca-i iubim.... 
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
Danny_DaBoss
Expert member 2005 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloc bine cscris pe 10 feb 2008 10:00 de Danny_DaBoss
voi a-ti trecut prin situatii d-astea ? eu am trecut... tot asa crescut de bunici, pe ai mei ii durea in pix de mine si de frati-miu, bunica-mea putea cat de cat sa ne intretina din pensia ei, mutlumesc lui Dumnezeu, pe cand parintii nostri futeau bani, erau beti morti zi si noapte si ii durea in c** de noi.. Astia sunt parinti nu ?
|
|
| sus |
|
Danny_DaBoss
Expert member 2005 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloc biscris pe 10 feb 2008 10:05 de Danny_DaBoss
pe langa faptul ca pratic ne-a lasat pe drumuri si nu ne-a asigurat nici un viitor, se mai asteapta la respect din partea noastra ? si acuma eu stau cu tata, despartit de toata familia, frati-miu la bucuresti cu mama si din cate am inteles o da afara pentru ca .. pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. si eu stiu ca nu se poate trai cu femeia aia in casa. si mai se intreaba lumea, vai Doamne, de ce ajung copii sa isi urasca parintii.. Noi ne-am revizuit comportamentul, este si randul lor.
|
|
| sus |
|
Nekunoskuta
Expert member 3987 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloscris pe 10 feb 2008 12:00 de Nekunoskuta
Danny...sunt cazuri si cazuri. Poate uneori parintii nu merita a doua sansa. Povestea ta o stim, ne-ai mai prezentat-o iar la tematoare nu am citit nimic asemanator. A spus ca parintii au divortat cand avea cateva luni, ambii s-au recasatorit si ea a fost crescuta de bunici iar mama acum vrea sa-i poarte de grija incercand sa recupereze anii pierduti. Detalii...nu prea...ceea ce pe mine m-a facut sa inteleg ca situatia ei nu este ca a ta. Tu nu crezi ca femeia aia merita a doua sansa> Crezi ca merita ca fiica ei sa spuna ca nu o considera mama?Tematoare...daca vrei sa ne dai mai multe detalii: de ce au divortat ai tai, de ce s-au mutat in orase diferite de tine, de ce ai ramas in grija bunicilor? Poate vom intelege mai bine dilema ta. Nimic... |
|
| sus |
|
tematoare
Senior member 80 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mamascris pe 11 feb 2008 01:04 de tematoare
A spus ca parintii au divortat cand avea cateva luni, ambii s-au recasatorit si ea a fost crescuta de bunici iar mama acum vrea sa-i poarte de grija incercand sa recupereze anii pierduti. Detalii...nu prea...ceea ce pe mine m-a facut sa inteleg ca situatia ei nu este ca a ta. Tu nu crezi ca femeia aia merita a doua sansa> Crezi ca merita ca fiica ei sa spuna ca nu o considera mama? Tematoare...daca vrei sa ne dai mai multe detalii: de ce au divortat ai tai, de ce s-au mutat in orase diferite de tine, de ce ai ramas in grija bunicilor? Poate vom intelege mai bine dilema ta. 1. Probleme au mai fost intre ai mei si inainte de a hotari mama sa divorteze, dar cand a constatat ca pentru tatal meu, parintii lui sunt mai importanti decat mine si mama mea, totul a luat sfarsit. 2.Tatal s-a intors in orasul unde locuiau parintii lui, mama avea apartament si loc de munca in orasul in care am locuit eu pana la divortul lor, iar bunicii casa de mai bine de 20 la vremea aia in orasul in care am crescut pana am dat la facultate. 3.Mama e profesoara de gimnastica si pana acu un an jumate, mergea destul de des cu gimnastele la concursuri sau doar pentru arbitrare in diferite orase ale tarii sau chiar si in alte tari. Fiind plecata de acasa in acest interval si stiind ca in celalalt oras am doua perechi de bunici(pe vremea aceea traiau si strabunicii), s-a hotarat sa raman sa cresc la bunici si strabunici. Asa ca ziua, cat bunicii erau la serviciu, stateam doar cu strabunicii, iar dupa amiaza si seara cu toti. De ce spun ca eu o consider pe bunica mea mama, si nu pe mama? Pentru ca din punctul meu de vedere, mama iti e persoana care iti e alaturi in orice moment cand esti copil(cei care au copii stiu foarte bine ce implica asta), iar nu o persoana care te vede 2 zile odata la doua saptamani. Nekunoskuto, ea nu stie ceea ce v-am scris eu voua aici. Nu e vorba de dat sau nu o a doua sansa, e vorba de faptul ca pe zi ce trece, eu simt ca prapastia dintre noi e tot mai adanca. Ea are gresita impresie ca daca ma tine in chirie pe perioada facultatii si imi cumpara tot ce imi trebuie si-a achitat datoria de mama. Ei bine, eu nu sunt de acord cu asta. Stiu ca tu, Nekunoskuto si altii ma veti critica, dar eu asa vad lucrurile. Chiar daca ea imi repeta ca am sase ani cand eu am de fapt 23, cei 19 ani petrecuti departe de ea nu-i mai poate recupera. Chiar daca sunt fiica ei si chiar daca sunt copilaroasa si nestiutoare de multe ori, totusi nu mai sunt un copil. Insa ea nu vrea sa inteleaga acest lucru. Iar la faza cu baietii ma enerveaza de-a dreptul. Se baga prea tare in viata mea mai ales cand nu e cazul. Nici macar n-am o relatie cat de cat serioasa ca sa aiba ce comenta, ci doar sunt indragostita fara speranta, si ea tot il critica pe baiatul ala ca e sarac sau ca nu e ambitios. De ce nu-l lasa in pace, mai ales ca nu e prietenul meu? Oricum, pana la urma e clar ca tot voi gresi pentru ca prima data fiecare greseste, nu-i asa? Oricat ar incerca ea sa ma protejeze, tot voi gresi, iar ea tot nu va fi multumita de acel baiat:ba ca nu arata bine, ba ca nu e destept, ba ca nu are caracterul cum trebuie, ba ca mai stiu eu ce defectul naibii i-l gaseste ea. Si inca o chestie care ma enerveaza de groaza la ea e ca ma streseaza cu facultatea de nu-i adevarat. Aici stiu ca e si lucratura tatalui meu vitreg pentru ca inainte de a fi cu el, ea nu era asa pisaloaga. Nici nu-mi avea treaba cu notele, dar acum, zici c-a luat-o razna, mai ales ca,retineti, mai ales ca am dat unde au vrut ei, nu unde am vrut eu. Si e greu si nici nu-mi place.Bleah... Si a mai zis careva pe aici(exotic daca nu ma insel) sa o iau deoparte si sa stam de vorba. Exotic draga, multumesc de sugestie, dar stiu de acum ce se intampla. Fie zic ceva ce nu-i convine si incepe sa planga si sa ma parasca la restul familiei, fie ma aproba si se face prietena buna pana ii zic eu de vreun baiat ce nu-i convine ei si ma pune sa uit de iubirea pentru acel baiat. Iar in acel moment, crede-ma ca orice bunavointa imi dispare si iau foc. Nah, cred ca am scris cel mai lung mesaj de pe acest forum....ne mai auzim...ciau! |
|
| sus |
|
Nekunoskuta
Expert member 3987 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloc bine cu mascris pe 11 feb 2008 17:03 de Nekunoskuta
Din ce ai povestit Cred ca greleala e impartita intre voi doua. Ea se comporta ca o mama care a fost departe de copilul ei timp de 19 ani si acum vrea sa fie din nou alaturi de tine. Pe tine te-a afectat chestia asta si acum nu o accepti inapoi in viata ta. Nu spun ca nu a gresit si ea in vreun fel sau ca uneori comportamentul ii pare depasat dar asa face orice parinte. In legatura cu baietii si cu facultatea cred ca toate tinerele au avut discutii cu mama. Am inteles din ce ai scris sa s-a sacrificat destul de mult sa plece prin tara cu munca si a trebuit sa renunte la tine ca sa te creasca bunicii. O admir ca a putut sa divorteze acum 20 de ani cand mentalitatea era "stau cu el de dragul copilului". Tu chestiile astea nu le observi? Problema cu baietii provine din prea multa grija ce ti-o poarta. Am mai spus eu pe aici, cred ca mamele divortate au mai multe grija cu fetele lor in privinta baietilor pe care si-i aleg incercand sa le protejeze de eventualele dezamagiri. Indragostirea fara speranta...ea stie sau crede altceva? Ar trebui sa-i explici. Cat despre facultate, zici ca ai dat unde nu-ti place dar au vrut ei...le-ai spus si lor asta? Nu cred ca discutiile despre facultate sunt atat de groaznice...iti repet, toti am avut astfel de probleme. Nu stiu, poate zici ca sunt eu nebuna dar din ce mi-ai povestit situatia nu e asa groaznica si ceva vina ai si tu pentru ca nu o intelegi si nu te apropii de ea. Motivul expus la sugestia Exoticei sa vorbesti cu ea este...pueril. Tu refuzi comunicarea plecand de la premisa ca iti va fi refuzata. Refuzi apropierea avand niste pareri preconcepute. Nu e bine, incearca sa o intelegi si sa te apropii de ea. Nimic... |
|
| sus |
|
tematoare
Senior member 80 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloc bine cscris pe 11 feb 2008 22:15 de tematoare
Motivul expus la sugestia Exoticei sa vorbesti cu ea este...pueril. Tu refuzi comunicarea plecand de la premisa ca iti va fi refuzata. Refuzi apropierea avand niste pareri preconcepute. Nu e bine, incearca sa o intelegi si sa te apropii de ea. Eu cred ca ea nu ma intelege. E aiurea si cand incerc sa ma apropii. Si macar de-as putea sa zic ca e batrana si ca de aia e situatia asa, dar ea la 47 de ani are o fiica de 23. |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloc bine cscris pe 12 feb 2008 00:57 de ExoticDream
Am mai spus eu pe aici, cred ca mamele divortate au mai multe grija cu fetele lor in privinta baietilor pe care si-i aleg incercand sa le protejeze de eventualele dezamagiri. Asa este, insa se mai intampla un fenomen: fetele care au fost "martorele" divortului parintilor sunt ele insele mult mai reticente in alegerea unui partener, se gandesc de o suta de ori inainte de a se "arunca" intr-o relatie tocmai din teama de a nu fi dezamagite. Alegerea, mai buna sau mai rea, le apartine totusi lor, si nu mamelor..., dar teama proprie plus teama mamelor pot contribui la diminuarea riscului sau..... pot induce adevarate complexe. Cat despre facultate, zici ca ai dat unde nu-ti place dar au vrut ei...le-ai spus si lor asta? Nu inteleg cum de s-a lasat influentata sa-si aleaga drumul in viata fara sa tina cont de ceea ce ii place ei! Parintii pot avea o opinie, o iei la cunostinta, dar... atat, alegerea iti apartine! Nu cred ca un parinte poate fi atat de absurd incat sa te oblige sa dai examen la o anumita facultate, este viata ta si oricum faptul ca te duce capul si vrei sa iti continui studiile reprezinta "bile albe", nu? Nu stiu, poate zici ca sunt eu nebuna dar din ce mi-ai povestit situatia nu e asa groaznica si ceva vina ai si tu pentru ca nu o intelegi si nu te apropii de ea. Motivul expus la sugestia Exoticei sa vorbesti cu ea este...pueril. Tu refuzi comunicarea plecand de la premisa ca iti va fi refuzata. Refuzi apropierea avand niste pareri preconcepute. Nu e bine, incearca sa o intelegi si sa te apropii de ea. Mama ei a facut niste pasi pe calea concilerii (mai impiedicati sau exagerati, dar i-a facut), tematoarea insa refuza apropierea, datorita resentimentelor. Daca nu va intelege "sa mai lase de la ea", chestia asta se va termina ca in filmele acelea in care "copilul" si parintele se impaca atunci cand cel din urma este cu un pas pe lumea cealalta si nu mai este nimic de facut. Nu-i pacat? 
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
angela
Expert member 1090 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloc biscris pe 12 feb 2008 20:59 de angela
Nu am avut rabdare sa citesc toate detaliile.Insa e normal sa apara divergente atunci cand mama ta a lipsit de langa tine si nu ti-a fost un sprijin real. Problema e ca amandoua sunteti prea inchistate in propriile temeri si frustrari din trecut.Mama ta si-a dat seama putin cam tarziu ca vrea sa-ti fie mama si asta e stilul ei de a fi aproape de tine.Cati n-ar da sa aiba o mama!Mama mea a ramas fara mama cand avea 12 ani.Mai stiu pe altcineva caruia i-a murit mama pe cand el avea 8 ani...Desi pare totul un cosmar eu zic sa ii dai o sansa si sa incerci sa te apropii de ea.Ti-e greu, probabil si mamei tale ii e greu, dar nu uita, altii ar da orice sa aiba o mama..SI un mic pont si o gluma pe deasupra..Locuiesc singura si cand mama mea ma suna..incepe sa imi spuna..da ai facut asta, da ai mancat, da ce mai face prietenul tau, dar e bine, etc..SI cand imcepe cu discursul ei..indepartez receptorul ca sa nu ma enervez prea tare..Iar la sfarsit ii zic..Da mami asa o sa fac..SI eu te iubesc, pa..))Ea crede ca sunt un copil si ca nu am mai crescut.Deci crede-ma majoritatea mamelor sunt supra grijulii, si din prea multa dorinta de a ne fi bine, ajung sa ne exaspereze.Dar nu uita ca orice ar fi..mama tot mama ramane, si te iubeste si iarta orice ai face..Succes 
''Nu te intreba ce ii trebuie lumii - intreaba-te ce te face sa prinzi viata si pune-te pe treaba. Deoarece lumii ii trebuie oameni care au prins viata'' - Howard Thurman |
|
| sus |
|
tematoare
Senior member 80 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloscris pe 13 feb 2008 19:58 de tematoare
Nu am avut rabdare sa citesc toate detaliile.Insa e normal sa apara divergente atunci cand mama ta a lipsit de langa tine si nu ti-a fost un sprijin real. Problema e ca amandoua sunteti prea inchistate in propriile temeri si frustrari din trecut.Mama ta si-a dat seama putin cam tarziu ca vrea sa-ti fie mama si asta e stilul ei de a fi aproape de tine.Cati n-ar da sa aiba o mama!Mama mea a ramas fara mama cand avea 12 ani.Mai stiu pe altcineva caruia i-a murit mama pe cand el avea 8 ani... Desi pare totul un cosmar eu zic sa ii dai o sansa si sa incerci sa te apropii de ea.Ti-e greu, probabil si mamei tale ii e greu, dar nu uita, altii ar da orice sa aiba o mama..SI un mic pont si o gluma pe deasupra..Locuiesc singura si cand mama mea ma suna..incepe sa imi spuna..da ai facut asta, da ai mancat, da ce mai face prietenul tau, dar e bine, etc..SI cand imcepe cu discursul ei..indepartez receptorul ca sa nu ma enervez prea tare..Iar la sfarsit ii zic..Da mami asa o sa fac..SI eu te iubesc, pa..))Ea crede ca sunt un copil si ca nu am mai crescut.Deci crede-ma majoritatea mamelor sunt supra grijulii, si din prea multa dorinta de a ne fi bine, ajung sa ne exaspereze.Dar nu uita ca orice ar fi..mama tot mama ramane, si te iubeste si iarta orice ai face..SuccesMultumesc pentru sfaturi si incurajare, angela >  <. Nu prea inteleg cum te scoti tu asa ieftim cu un ,,da,mami asa o sa fac'' atunci cand ea te intreaba ce ai facut azi, ce ai mancat, pe unde ai umblat, ce face iubitul tau. Pe mine toate astea ma intreaba, mai putin ultima pt ca nu e cazul.Si se asteapta sa-i raspund la modul serios, nu sa-i raspund la misto sau sa refuz sa-i raspund.
|
|
| sus |
|
tematoare
Senior member 80 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloc biscris pe 13 feb 2008 21:12 de tematoare
Nu inteleg cum de s-a lasat influentata sa-si aleaga drumul in viata fara sa tina cont de ceea ce ii place ei! Parintii pot avea o opinie, o iei la cunostinta, dar... atat, alegerea iti apartine! Nu cred ca un parinte poate fi atat de absurd incat sa te oblige sa dai examen la o anumita facultate, este viata ta si oricum faptul ca te duce capul si vrei sa iti continui studiile reprezinta "bile albe",nu? ExoticDream, voi incerca pe cat posibil sa te lamuresc in aceasta privinta. Pentru aceasta, ma voi intoarce in timp in anul 1992 cand eu intram in clasa intai. Inca de la inceput, de cand aveam caiet de M.I.(munca independenta), m-a atras matematica. Atractia s-a dezvoltat pe masura ce au trecut anii, cu toate ca disciplina e grea, dupa cum stim cu totii si am intampinat si unele dificultati in intelegerea ei, dar pe care prin ambitie si perseverenta am reusit sa le inving. In 1997 eram deja in clasa a sasea si faceam la scoala ceva MS-DOS, apoi Norton Commander, iar dupa aia Turbo Pascal. In cei doi ani de zile cat am facut povestile astea mai sus enumerate(adica in clasa a sasea si in clasa a saptea), am urat informatica aproape de la inceput. NU o intelegeam, nu aveam calculator acasa, iar orele alea erau cele mai chinuitoare. In 2000, dadeam examenul de capacitate si intram in cea mai buna clasa din cel mai bun liceu al orasului in care am locuit pana am dat la facultate. Intrucat nu-mi placea informatica deloc si mai aveam si probleme de vedere, am reusit sa-mi conving parintii sa nu ma dea la clasa cu profil de informatica, ci la alta, dar tot de profil real. Pe vremea aia, profilului i se zicea ,,matematica fizica bilingv engleza'', insa acum i se zice ,,stiintele naturii bilingv engleza.'' Am fost printre fericitii beneficiari ai unor profi exigenti, cu exceptia profului de mate care nu era nu stiu ce de exigent, dar nu explica prea bine. In fine, engleza ma cam stresa, dar a fost ok. Lovitura de gratie a inceput sa se prefigureze prin clasa a zecea cand ai mei deja bateau apropouri cu ,,mergi la Politehnica la calculatoare.'' Nu prea-mi convenea mie ideea, dar cred ca eram destul de copil si probabil uitasem o parte din neplacerile din scoala generala legate de aceasta materie. Vreau sa va spun ca optiunea mea era sa merg la Universitate la matematica, insa ai mei tot ma bateau la cap ca e nasol sa fii prof, ei fiind ambii profi(mama si tatal vitreg), ca nu ai respect din partea elevilor, ca la inceput ai salariu mic si pana iti faci un renume, mai dureaza, ca poate nimeresc un post la sat, pe cand ca inginer in calculatoare nu ai cum sa nimeresti la sat. Degeaba ziceam eu ca imi place matematica si nu informatica, ei veneau cu argumente ca in ziua de azi numai la sapa n-ai nevoie de calculator. Degeaba ziceam eu ,,bine, bine, dar una e sa introduci niste date pe calculator si alta e sa faci programul ala si sa stai 8 ore pe zi cu ochii in monitor''. Acum ma urasc si pe mine pentru ca i-am ascultat. Mai sunt momente cand ma gandesc ca e mai bine sa fii inginer decat profesor cand vine vorba de respect si de neuronii consumati. Dar cand am cate un examen greu si eu nu prea pricep ce e prin cartile alea groase cu muuuuuuulta teorie si o sumedenie de scheme, ma apuca nervii si disperarea. Bine, eu inca mai vreau sa fac si o a doua facultate, insa asta doar dupa ce o termin pe prima pentru ca va fi pe bani si ai mei nu au de unde sa ma tina si in chirie si sa-mi mai plateasca o facultate, iar eu momentan nu lucrez, am destul stres cu idioata asta de politehnica. Nu pot sa uit ca am avut si multe satisfactii si bucurii aici, dar am si varsat la lacrimi in astia trei ani jumate cand n-am varsat ceilalti 19 jumate. Cam asta e in mare povestea cu facultatea. Mentionez ca uneori incerc sa uit ca nu-mi place, dar cand unii profi ma calca pe nervi, imi reamintesc si atunci e jale. Le-am zis si alor mei jumatate de adevar, adica le-am zis ca nu-mi place programarea nici pe departe ca matematica. Adevarul il stiti insa voi,nu-mi place deloc. Sa nu confundati calculatoarele cu informatica pentru ca sunt doua facultati distincte. Aici se face si parte de hard, nu doar de soft. Am invatat cum se fac inmultirea, impartirea cu/fara rest, adunare etc. in calculator, despre microprocesoare, despre imprimanta, tastatura pana in cele mai mici detalii. N-am facut doar programare in C sau java cum se face la universitate. De aia nici nu esti numit informatician ca aia de la universitate, ci inginer, pentru ca stii si partea tehnica. |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Nu ma inteleg deloscris pe 14 feb 2008 01:13 de ExoticDream
ExoticDream, voi incerca pe cat posibil sa te lamuresc in aceasta privinta. Din multe puncte de vedere suntem pe aceeasi lungime de unda: pe langa divortul parintilor, ne apropie pasiunea pentru matematica si disconfortul creat de partea legata de hardware. Diferenta dintre noi este faptul ca ai mei nu m-au obligat sa merg pe un anumit drum, mi-au prezentat doar avantajele si dezavantajele variantelor. Ca si tine, am dat examen (ultima generatie inainte de moda cu capacitatea) la cel mai bun liceu din oras si, dupa inca un test, am intrat la clase de matematica intensiv. Necazul cu clasa aceea a fost ca nu avea in orar nici macar o ora de informatica in toti cei 4 ani! S-au rugat parintii sa ni se completeze orarul cu 1-2 astfel de ore, eventual contra cost, dar nu a fost posibil, asa ca.... la sfarsitul liceului eram practic tamaie la capitolul respectiv! Cei pe care ii pasiona subiectul, invatau pe cont propriu, oricum nu aveau de gand sa mearga la automatica. In final, totusi am avut cativa colegi care s-au dus acolo (vorba ta, pentru un viitor bine platit), dar cei mai multi au preferat electronica sau mate-info sau info de la Universitate. Intrucat in familie exista antecedente in privinta Universitatii (facultatea de matematica, sectia info), eram in tema cu ce se face acolo si perspectiva, insa vezi tu.... acum ai de ales intre cele 3 variante (mate, mate-info, info) si doar prima "te scoate" profesor simplu, cu celelalte ai alte perspective. Totusi..... chiar daca info de la Universitate suna bine (adica mate si soft), in practica dintre inginer si absolventul de info este preferat cel dintai.... tocmai pentru ca inginerul stie si hardware, iar matematica de la info nu se foloseste efectiv in programare. Ca sa fii programator iti trebuie insa... pasiune, altfel este un calvar si de aceea tot nu inteleg cum de ai acceptat sa te duci la o facultate grea si sa te pregatesti pentru o meserie pe care nu o poti suferi!
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
angela
Expert member 1090 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Nu ma intelegscris pe 14 feb 2008 13:17 de angela
 Wow da voua chiar va place matematica....Toata viata m-a alergat matematica, dar eu sunt mai iute de picior si am scapat de ea.... Nu mi-a placut niciodata, pentru ca nu am avut inclinatie spre partea reala..Succes Tematoareo, cu mama ta..
''Nu te intreba ce ii trebuie lumii - intreaba-te ce te face sa prinzi viata si pune-te pe treaba. Deoarece lumii ii trebuie oameni care au prins viata'' - Howard Thurman |
|
| sus |
|
tematoare
Senior member 80 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Nu ma intescris pe 14 feb 2008 23:28 de tematoare
Wow da voua chiar va place matematica....Toata viata m-a alergat matematica, dar eu sunt mai iute de picior si am scapat de ea....Nu mi-a placut niciodata, pentru ca nu am avut inclinatie spre partea reala..Succes Tematoareo, cu mama ta..Da, chiar imi place matematica. Si acum mai merg din cand in cand la cursul profului meu preferat(proful de analiza matematica predata in anul 1 doar din pacate). Fara matematica, simt un gol in viata mea...muzica mai umple uneori din acel gol. NU stiu cum va fi cu mama mea, deocamdata mi-e bine ca inca e sesiune si sunt singura in orasul iubirii, insa nici nu vreau sa ma gandesc la certurile ce vor urma de duminica incolo. |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Nu mascris pe 16 feb 2008 01:38 de ExoticDream
Fara matematica, simt un gol in viata mea...muzica mai umple uneori din acel gol. Dupa ce termini facultatea aceea care-ti este nesuferita, poti face un master in matematica si pe urma ai sanse sa ajungi in universul care te fascineaza, nu este obligatoriu sa profesezi in info. NU stiu cum va fi cu mama mea, deocamdata mi-e bine ca inca e sesiune si sunt singura in orasul iubirii, insa nici nu vreau sa ma gandesc la certurile ce vor urma de duminica incolo. Tu studiezi cumva la... Paris? Mi-este greu sa cred metafora potrivita pentru urbea noastra poate fi orasul iubirii!
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
loading...
Ai nevoie de informatii, sfaturi sau de ajutorul avizat al unui specialist?
Ai probleme sexuale si nu ai la cine sa
apelezi? Sunt Doina Panait, consilierul
seXpert.ro, si iti stau la dispozitie! spune-mi problema ta!
|
seXpert.ro iti pune la dispozitie
o baza de date completa despre dragoste, sex,
viata sexuala, sanatate si probleme sexuale!vezi lista de articole!
|
Discutii noi pe forum
|
Amintirea primului sarut.... scris de cristina9317 (13 nov, 07:10) Se poate dezvirgina o fata cu degetul?scris de cristina9317 (13 nov, 07:10) Voua fetelor va place sexul oral?scris de cristina9317 (13 nov, 07:09) Prea mult chef de dragostescris de Solth (17 sep, 21:02) Tema la citire!scris de Guest (11 iul, 16:40) Intra pe forum!
|
Carti despre sex
|
Tehnici corecte de felatie, cunnilingus, "69" si alte practici sexuale orale, testate si garantate, care te vor face un partener sexual de neuitat |
|
Vezi toate cartile despre sex!
| |
