#14 Februarie

Cine are partener(a) de Valentine's, si cine nu ?

Urasc ziua asta !!

Cine are partener(a) de Valentine's, si cine nu ?

Cine are partener(a) de Valentine's, si cine nu ?

Nu avem nevoie de Valentine's day pentru a iubi...

Nu avem nevoie de Valentine's day pentru a iubi...

....., dar este placut sa ne oferim din cand in cand cateva clipe romantice in doi (cu sau fara de acum banalizatii ursuleti cu "te iubesc"). Este insa un cosmar sa traiesti aceasta zi printre inimioare, flori, dedicatii si fel de fel de traznai rosii atunci cand nu ai un suflet iubit in lumea asta mare....

Cine are partener(a) de Valentine's, si cine nu ?

Mda,mie mi-a trecut disperarea si nu ma intereseaza ca sunt singur de valentine's.

Oricum ma enerveaza ca e imprumutata de la americani si a devenit "trendy".

vreau sa scap si eu.... doar ca n-am bani, nici avion fck v.day 2008

Din disperare sau dezamagire se ajunge la indiferenta/blazare, realizezi ca nu merita sa te enervezi cand vezi cupluri pupacindu-se

Exact la asta o sa ajung daca nu sunt deja acolo.

In cativa pasi te ajung...

mda deci in concluzie anul asta o gramada care nu au parteneri de V'Day...

CUM NU AVETI PARTENERI MAI ? PAI DE CE NE STRANGEM NOI TOATA ZIULICA PE AICI ? PENTRU CA NE IUBIM , NUUU..???

"caci ne asteapta, fratilor, cucerirea suprema, ultima verificare a singuratatilor noastre, vom recastiga viata!"

"De ce nu putem ramîne închisi în noi însine? De ce umblam dupa expresie si dupa forma,
încercînd sa ne golim de continuturi si sa sistematizam un proces haotic si rebel? N-ar fi mai
fecunda o abandonare în fluiditatea noastra interioara, fara gîndul unei obiectivari, sorbind doar
cu o voluptate intima toate fierberile si agitatiile launtrice? În acest caz am trai cu o
intensitate infinit bogata întreaga acea crestere interioara pe care experientele spirituale o
dilata pîna la plenitudine. Trairi multiple si diferentiate se contopesc si se dezvolta într-o
efervescenta din cele mai fecunde. O senzatie de actualitate, de prezenta complexa a
continuturilor sufletesti se naste ca un rezultat al acestei cresteri, asemanatoare unei înaltari
de valuri sau unui paroxism muzical. A fi plin de tine însuti, nu în sens de orgoliu, ci de
bogatie, a fi chinuit de o infinitate interna si de o tensiune extrema înseamna a trai cu atîta
intensitate, încît simti cum mori din cauza vietii. Este atît de rar acest sentiment si atît de
ciudat, încît ar trebui sa-l traim cu strigate. Simt cum ar trebui sa mor din cauza vietii si ma
întreb daca are vreun sens cautarea unei explicatii. "

"Simt cum trosneşte viaţa în mine de prea multă intensitate, dar şi cum trosneşte de prea mult dezechilibru. Este ca o explozie pe care n-o poţi stăpani, care te poate arunca şi pe tine în aer, iremediabil. La marginile vieţii ai senzaţia că nu mai eşti stăpan pe viaţa din tine, că subiectivitatea este o iluzie şi că în tine se agită forţe de care n-ai nici o răspundere, a căror evoluţie nu are nici o legătură cu o centrare personală, cu un ritm definit şi individualizat. [...]Cand tot ce ţi-a oferit viaţa ai trăit pînă la paroxism, pînă la suprema încordare, ai ajuns la acea stare în care nu mai poţi trăi nimic fiindcă nu mai ai ce. Chiar dacă n-ai străbătut în toate direcţiile aceste trăiri, este suficient să le fi dus la limită pe principalele. Şi cand simţi că mori de singurătate, de disperare sau de iubire, celelalte împlinesc acest cortegiu infinit dureros. Sentimentul că nu mai poţi trăi după astfel de vîrtejuri rezultă şi din faptul unei consumări pe un plan pur interior. Flăcările vieţii ard într-un cuptor închis de unde căldura nu poate ieşi. Oamenii care trăiesc pe un plan exterior sînt salvaţi de la început; dar au ei ce salva, cand nu cunosc nici o primejdie? Paroxismul interiorităţii şi al trăirii te duce în regiunea unde primejdia este absolută, deoarece existenţa care îşi actualizează în trăire rădăcinile ei cu o conştiinţă încordată nu poate decît să se nege pe ea însăşi."

In „marele dormitor” care este universul-dupa un text taoist-,cosmarul e singurul mod de a fi lucid.

"Marea loveste digul pe care in seara aceea
n-am avut curajul sa mergem pana la capat. Piatra uda
luneca si, la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti,
ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesupt.
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atat de atenti
incat intr-o zi vom renunta sa mai patrundem pe dig.
Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
si il vom uita in cele din urma,
vom uita ca-ntr-o seara eram poate hotarati sa mergem la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decat singur. Pot aluneca
sau pot inainta curajos. E totuna.
Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde,
sa ascult marea lovindu-se intr-una de dig, sa ma intreb
cine sunt, ce varsta am si ce caut aici.
Si de ce m-am oprit in fata acestui dig,
ca si cum l-as cunoaste?"

Cine are partener(a) de Valentine's, si cine nu ?

Detest ziua asta....