Ce ne facem daca ne tenteaza alte persoane?

ce ne facem cand suntem implicati intro relatie serioasa si ne tenteaza alte persoane in afara partenerului/ei?nu ma refer la chestii de genu' "vai ce dragutz/a e",ci la chestii de genul "nu mai pot daca nu il/o vad sau daca nu il/o am"eu cam in situatia asta sunt.ce spuneti?

Am vrut sa-ti mut subiectul la sectiunea "Dragoste", dar sunt 99% convinsa ca ceea ce numesti tu "relatie serioasa" se potriveste perfect cu titlul sectiunii unde ai postat!

ce ne facem cand suntem implicati intro relatie serioasa si ne tenteaza alte persoane in afara partenerului/ei?nu ma refer la chestii de genu' "vai ce dragutz/a e",ci la chestii de genul "nu mai pot daca nu il/o vad sau daca nu il/o am"eu cam in situatia asta sunt.ce spuneti?

Am vrut sa-ti mut subiectul la sectiunea "Dragoste", dar sunt 99% convinsa ca ceea ce numesti tu "relatie serioasa" se potriveste perfect cu titlul sectiunii unde ai postat!

Am vrut sa-ti mut subiectul la sectiunea "Dragoste", dar sunt 99% convinsa ca ceea ce numesti tu "relatie serioasa" se potriveste perfect cu titlul sectiunii unde ai postat!

ne abtinem....


P.S e o aberatie sau caterinca?

sa sti ca ai putea sal muti.problema e ca nu stiu ce s-a intamplat.de iubit imi iubesc prietenul la fel de mult,dar................se face ca...au inceput sa imi "fuga"ochii dupa un anumit tip si nu stiu ce draq sa fac

"dragostea dureaza 3 ani" suna cunoscut cuiva?

sa sti ca ai putea sal muti.problema e ca nu stiu ce s-a intamplat.de iubit imi iubesc prietenul la fel de mult,dar................se face ca...au inceput sa imi "fuga"ochii dupa un anumit tip si nu stiu ce draq sa fac

topicul clar nu are ce cauta aici, cred ca merge cel mai bine la totul despre.../general.

la subiect...chiar daca relatia este f serioasa, in natura omului este sa fie tentat si de merele din afara gradinii. cine nu recunoaste ca in, de exemplu in acest caz, 3 ani de relatie, nu a fost tentat sau cel putin nu s-a gandit niciodata sa sara gardul, dupa parerea mea este un ipocrit. cel putin ganduri fugare. pentru ca, una la mana, noi nu suntem perfecti ca sa putem iubi asa "absolut" si sa nu mai vedem pe nimeni altcineva, iar a doua la mana, nici partenerul nu este perfect cat sa nu mai gasim ceva interesant la altii. astia suntem!

cat priveste daca merita sa nu cedezi tentatiilor...nu stiu...eu spre exemplu acum regret ca am stat in banca mea in loc sa imi urmez feelingul. si am picat de fraiera din cauza asta. si inca o data mi se confirma ca nu trebuie sa lasi niciodata garda jos. am incercat sa ma schimb, sa imi ignor dorintele, sa respect principii in care nu cred, de fapt chiar am reusit si...ce am primit in schimb? nimic... dimpotriva. dezamagire si un feeling de "ce fraiera am fost". asa ca...ganditi-va intai la voi. faceti cum credeti ca este mai bine pentru voi.

topicul clar nu are ce cauta aici, cred ca merge cel mai bine la totul despre.../general.

la subiect...chiar daca relatia este f serioasa, in natura omului este sa fie tentat si de merele din afara gradinii. cine nu recunoaste ca in, de exemplu in acest caz, 3 ani de relatie, nu a fost tentat sau cel putin nu s-a gandit niciodata sa sara gardul, dupa parerea mea este un ipocrit. cel putin ganduri fugare. pentru ca, una la mana, noi nu suntem perfecti ca sa putem iubi asa "absolut" si sa nu mai vedem pe nimeni altcineva, iar a doua la mana, nici partenerul nu este perfect cat sa nu mai gasim ceva interesant la altii. astia suntem! si trebuie sa punem multe in balanta, in primul rand sentimente, ca sa vedem: merita sa stam in banca noasta, in relatia noastra, sa ne abtinem, sau parca mai degraba merita sa sarim gardul?... de obicei in relatiile serioase se alege prima varianta (da, mai ales femeile aleg aceasta varianta...),iar "mancarimea" dispare pana la urma.
cat priveste daca merita sa nu cedezi tentatiilor...nu stiu...eu spre exemplu acum regret ca am stat in banca mea in loc sa imi urmez feelingul. si am picat de fraiera din cauza asta. si inca o data mi se confirma ca nu trebuie sa lasi niciodata garda jos. am incercat sa ma schimb, sa imi ignor dorintele, sa respect principii in care nu cred, de fapt chiar am reusit si...ce am primit in schimb? nimic... dimpotriva. dezamagire si un feeling de "ce fraiera am fost". asa ca...ganditi-va intai la voi. faceti cum credeti ca este mai bine pentru voi.

pt carrie.. in 2 ani jumate de relatie nu m-am gandit nici in ruptul capului sa o insel.. deci chiar nu m-am gandit si nu sunt ipocrit asa cum zici tu! se pare ca ai o dovada vie !

oameni buni! eu nu am zis ca este imposibil sa nu sari gardul intr-o relatie. dar raman la parerea mea ca gandul nu se poate sa nu iti zboare, macar din cand in cand. macar o data in ani de zile poti cunoaste o persoana care sa te atraga oarecum si sa te gandesti, chiar fie pentru o clipa "ce-ar fi daca?..." da, principiile, fidelitatea etc. te fac sa te abtii, sa nu faci pasul gresit. dar gandul ramane. imposibil ca toti oamenii pe care ii intalnesti sa fie atat de seci incat sa nu iti pui chiar niciodata problema "ce ar fi daca...?". o mica-mica-mica tentatie va exista. pentru cine rezista, felicitari! eu una insa, cel putin deocamdata, m-am lecuit.

pt carrie.. in 2 ani jumate de relatie nu m-am gandit nici in ruptul capului sa o insel.. deci chiar nu m-am gandit si nu sunt ipocrit asa cum zici tu! se pare ca ai o dovada vie !

deci...cele 2 situatii descrise de tine sunt limitative, mai sunt o gramada. sunt atatea situatii cate defecte au oamenii.cum nimeni nu este perfect, partenerul poate avea un defect pe care un altul nu il are. si uite asa poate sa zboare gandul, fugitiv, la acel altul, chiar daca e doar un gand ce nu va deveni niciodata fapt. tu ai enumerat deficiente de iq si cultura, respectiv diferente intre cei doi pe plan intelectual. corect si foarte corect (exprimare intentionata ca imi place cum suna ) exista insa si alte variante

partenerii sunt compatibili dpdv intelectual, insa in pat lucrurile nu sunt cele mai fierbinti (da, stiu, se poate rezolva cu rabdare, etc... dar totusi nu este acelasi lucru sa muncesti un an de zile pentru a face scantei sau sa ai artificii din prima);

partenerii sunt compatibili, doar ca unul din ei e cam uratel...apare o frumusete interesanta si pac! tentatia (tentatie, nu am zis neaparat si fapte)

partenerii sunt despartiti de un anumit nr de km pe o durata destul de mare de timp-de exemplu cateva luni, apare o persoana interesanta, pac! tentatia

cazuri ca al lui john

cat ar fi de potrivit si de minunat partenerul, nu poti sa stii niciodata cum se va schimba el, cum te vei schimba tu, ce fel de oameni vei mai cunoaste. ca sa incerc o comparatie urata, acum cativa ani buni 3310 era cel mai trendy telefon. poate dupa cativa ani de relatie, tu evoluezi cumva, partenerul altfel. si oricum se stie ca micile defecte care pareau tare dragute la inceput devin teribil de enervante. sau defecte pe care nu le observam mai demult, acum sar in ochi.

sau am iubit candva pe cineva foarte mult si acum nimeni nu se mai ridica la inaltimea acelui cineva si il tot cautam (subconstient) in fiecare si uneori ni se pare ca il gasim mai mult in altcineva, in cineva nou. si asa mai departe.

poate sunt eu mai pragmatica, insa nu pot vedea lumea din prisma iubirii. nu cred in iubire. insa cred in prietenie. cred in pasiune. cred in efortul de a face sa fie cat mai bine pentru toata lumea si de a nu face pe nimeni sa sufere. cred in sentiment. cred in respect. cred in acel "tin la tine si nu as vrea sa ti se intample ceva rau, iti doresc tot binele din lume!". cred in toate astea dar nu pot crede in iubirea care te face atat de fericit in micul tau univers compus din "tu si eu", in iubirea care te face orb si insensibil la cei din jur, in iubirea care te face mai mult sau mai putin un sclav si un stapan in acelasi timp. nu cred in iubirea asta. cred ca de fapt sentimentele astea reprezinta o inchipuire, o fantezie care se auto-alimenteaza pana la punctul in care in final incepe sa moara, sa se transforme in rutina, compromis, obisnuinta, suspiciuni...

ps: totusi, chiar nu cred ca locul subiectului este la aberatii! pe bune acum.

ce ne facem cand suntem implicati intro relatie serioasa si ne tenteaza alte persoane in afara partenerului/ei?nu ma refer la chestii de genu' "vai ce dragutz/a e",ci la chestii de genul "nu mai pot daca nu il/o vad sau daca nu il/o am"eu cam in situatia asta sunt.ce spuneti?

Well, inchei relatia pe care o ai si incepi una noua. Este singura solutie. Oamenii au tendinta asta morbida de a se lasa prada propriilor limite; idei preconcepute, aureli despre mutatul muntior din loc, monogamie si alte cretinatati din astea, aduse noua de "morala crestina" sau de mai stiu eu ce bunica de la tara. Iti place altceva? Asta e! Cu timpul vei invata ca pentru o dragoste se lupta tocmai pentru a preveni astfel de situatii... pentru ca atunci cand ele apar, nu mai poti face nimic. Poate poti spera ca este trecator, dar de cele mai multe ori nu este. De ce? Pentru ca oamenii invata greu ca dragostea este o imbinare intre dorinta, vointa, realizare si sex. Toate vin din partea ambilor pentru ca dragostea nu este nimic altceva decat un balans de sunet si culoare...

In concluzie, mergi unde te duce inimioara

P.S. Functia de moderator impune o oarecare obiectivitate. Caracterizarea acestei probleme drept "aberatie" sau "caterinca", si tratarea ei ca atare, doar pentru ca unii se gandesc la lumi ideale, nu ajuta la rezolvarea ei. Nu suntem identici si nici nu ne putem schimba, asa ca atitudini cinice nu ajuta cu nimic. Subiectul isi are locul in sectiunea "General".

aplica Weirstrass-Cauchy pe un interval ales si vei afla vecinatatea (punctul de echilibru) al intervalului.

Mi-a placut "Equilibrium"
Christian Bale ( personajul principal) a jucat exceptional .
Super film

Nu stiu sa existe un "punct de echilibru" al intervalului; Weierstrass ne asigura doar ca functia continua pe compact isi atinge extremele, te referi cumva la teorema Stone-Weierstrass care ne spune ca functia aia continua se poate aproxima uniform cu polinoame?!?

Chiar daca am aproxima functia prin polinoame (trigonometrice sau nu) si i-am gasi extremele pe intervale compacte, asta tot nu ar rezolva problema: un punct de maxim pe intervalul I(k) inseamna un apogeu al relatiei k, nimic mai mult. Eu nu prea ma impac cu magnitudinea lui n....., am sentimentul ca se va crea un soi de defazaj ucigator intre n-ul meu si cel al altora.....

stai putin
Bolzano-Weierstrass:
Din orice sir mariginit ( puncte discrete=relatii) se poate extrage un subsir convergent.
Apoi Wallis-Fourier-Bolzano-Cauchy
spun ca daca un sir este convergent la x atunci se poate gasi un epsilon
pozitiv(de rang epsilon) pt care toti termenii(de rang n>rang epsilon) converg x intervalul de centrare:
|Xn-X| Practic pe un interval al vietii exista cel putin un (x-epsilon,x+epsilon) (Vecinatatea intervalului) spre care toti termenii converg .
Daca am lua sentimentele ,etc etc ca valori discrete acest x ar devenii "punctul de echilibru" al intervalului iar epsilon ar granita tentatiei