Pierderea sperantei ne face mai fericiti?

Ubel a spus că, de cele de mai multe ori, doctorii nu doresc să le spună pacienţilor că mai există chiar şi cea mai mică speranţă în cazul lor, deoarece sunt conştienţi că speranţa are un rol determinant în fericire, iar "oamenii fericiţi trăiesc mai mult şi mai sănătos decât cei nefericiţi".

Va citez un articol pe care l-am citit astazi pe site-ul ziarului "Evenimentul zilei":

"Pierderea speranţei ne face mai fericiţi

Pacienţii care au afecţiuni grave pot fi fericiţi dacă îşi pierd speranţa, spun specialiştii americani, care afirmă că astfel au descoperit "faţa întunecată a speranţei".

În studiul realizat la University of Michigan Health Center for Behavioral and Decision Sciences in Medicine au fost implicaţi 71 pacienţi adulţi care au suferit operaţii de extirpare a colonului.

La 41 dintre ei li s-a spus că procedura medicală este reversibilă şi că ar putea fi supuşi unei operaţii secundare pentru refacerea legăturilor intestinale şi eliminarea, după câteva luni, a sacului colostomic artificial. Ceilalţi 30 de bolnavi au fost informaţi că procedeul de colostomie este permanent.

În studiul publicat în ultimul număr al revistei "Health Psychology", cercetătorii au arătat că participanţii la cercetare care au făcut parte din al doilea grup, cei cărora nu li s-a mai dat nicio speranţă, s-au declarat mai fericiţi decât cei cărora li s-a spus că procedura este reversibilă.

"Credem că ei erau mai fericiţi pentru că erau împăcaţi cu ideea şi s-au gândit să îşi continue viaţa aşa cum este. Au realizat care sunt cărţile pe care mizează şi au înţeles că nu au altă posibilitate decât să joace cu aceste cărţi", a explicat Peter Ubel, coordonatorul studiului.

"Nu spunem că speranţa reprezintă ceva rău. Vrem doar să subliniem faptul că există şi o parte întunecată a speranţei. Ea îi face pe unii oameni să îşi seteze viaţa în funcţia de aşteptare", a declarat savantul american pentru Reuters Health.

Ubel a spus că, de cele de mai multe ori, doctorii nu doresc să le spună pacienţilor că mai există chiar şi cea mai mică speranţă în cazul lor, deoarece sunt conştienţi că speranţa are un rol determinant în fericire, iar "oamenii fericiţi trăiesc mai mult şi mai sănătos decât cei nefericiţi".

În plus, în timp ce veştile pozitive sunt mult mai uşor de dat, "este posibil ca nu întotdeauna acestea să fie în favoarea celor care le primesc, deoarece pot intra în contradicţie cu adaptabilitatea emoţională a acestora", este concluzia studiului."

Haideti sa discutam pe marginea sperantei.... Ce loc ocupa ea in gandurile voastre? Sunteti de acord cu concluzia studiului de mai sus? Este preferabil sa traim fara a include speranta in universul nostru (pentru a evita surprizele neplacute, setarea vietii in functia de asteptare)?

"Nu spunem că speranţa reprezintă ceva rău. Vrem doar să subliniem faptul că există şi o parte întunecată a speranţei. Ea îi face pe unii oameni să îşi seteze viaţa în funcţia de aşteptare"

Va citez un articol pe care l-am citit astazi pe site-ul ziarului "Evenimentul zilei":

"Pierderea speranţei ne face mai fericiţi

Pacienţii care au afecţiuni grave pot fi fericiţi dacă îşi pierd speranţa, spun specialiştii americani, care afirmă că astfel au descoperit "faţa întunecată a speranţei".



"Credem că ei erau mai fericiţi pentru că erau împăcaţi cu ideea şi s-au gândit să îşi continue viaţa aşa cum este. Au realizat care sunt cărţile pe care mizează şi au înţeles că nu au altă posibilitate decât să joace cu aceste cărţi", a explicat Peter Ubel, coordonatorul studiului.


În plus, în timp ce veştile pozitive sunt mult mai uşor de dat, "este posibil ca nu întotdeauna acestea să fie în favoarea celor care le primesc, deoarece pot intra în contradicţie cu adaptabilitatea emoţională a acestora", este concluzia studiului."

Haideti sa discutam pe marginea sperantei.... Ce loc ocupa ea in gandurile voastre? Sunteti de acord cu concluzia studiului de mai sus? Este preferabil sa traim fara a include speranta in universul nostru (pentru a evita surprizele neplacute, setarea vietii in functia de asteptare)?

Va citez un articol pe care l-am citit astazi pe site-ul ziarului "Evenimentul zilei":

"Pierderea speranţei ne face mai fericiţi

Pacienţii care au afecţiuni grave pot fi fericiţi dacă îşi pierd speranţa, spun specialiştii americani, care afirmă că astfel au descoperit "faţa întunecată a speranţei".

În studiul realizat la University of Michigan Health Center for Behavioral and Decision Sciences in Medicine au fost implicaţi 71 pacienţi adulţi care au suferit operaţii de extirpare a colonului.

La 41 dintre ei li s-a spus că procedura medicală este reversibilă şi că ar putea fi supuşi unei operaţii secundare pentru refacerea legăturilor intestinale şi eliminarea, după câteva luni, a sacului colostomic artificial. Ceilalţi 30 de bolnavi au fost informaţi că procedeul de colostomie este permanent.

În studiul publicat în ultimul număr al revistei "Health Psychology", cercetătorii au arătat că participanţii la cercetare care au făcut parte din al doilea grup, cei cărora nu li s-a mai dat nicio speranţă, s-au declarat mai fericiţi decât cei cărora li s-a spus că procedura este reversibilă.

"Credem că ei erau mai fericiţi pentru că erau împăcaţi cu ideea şi s-au gândit să îşi continue viaţa aşa cum este. Au realizat care sunt cărţile pe care mizează şi au înţeles că nu au altă posibilitate decât să joace cu aceste cărţi", a explicat Peter Ubel, coordonatorul studiului.

"Nu spunem că speranţa reprezintă ceva rău. Vrem doar să subliniem faptul că există şi o parte întunecată a speranţei. Ea îi face pe unii oameni să îşi seteze viaţa în funcţia de aşteptare", a declarat savantul american pentru Reuters Health.

Ubel a spus că, de cele de mai multe ori, doctorii nu doresc să le spună pacienţilor că mai există chiar şi cea mai mică speranţă în cazul lor, deoarece sunt conştienţi că speranţa are un rol determinant în fericire, iar "oamenii fericiţi trăiesc mai mult şi mai sănătos decât cei nefericiţi".

În plus, în timp ce veştile pozitive sunt mult mai uşor de dat, "este posibil ca nu întotdeauna acestea să fie în favoarea celor care le primesc, deoarece pot intra în contradicţie cu adaptabilitatea emoţională a acestora", este concluzia studiului."

Haideti sa discutam pe marginea sperantei.... Ce loc ocupa ea in gandurile voastre? Sunteti de acord cu concluzia studiului de mai sus? Este preferabil sa traim fara a include speranta in universul nostru (pentru a evita surprizele neplacute, setarea vietii in functia de asteptare)?

Hmm cei care au fost informati ca procedura este ireversibila au inceput sa se adapteze la viata asa cum este considerand ca acest mod de viata va fi normalul lor. Deci se simt sa spunem "ok"
Celora carora li s-a spus ca procedura este reversibila nu se simt normali si nici nu se considera normali deoarce ei asteapta sa fie reparati peste cateva luni (spundu-si in gand ca atunci vor fi dinou normali, intregi) Deci inainte de a le li se reversa procedura ei se vor considera defecti si incompleti. Este absolut normal sa se simta mai prost decat cei care s-au impacat cu ideea ca vor merge mai departe asa si nu mai asteapta sa fie "reparati"