Matematica şi sexul

..... cât cauţi până găseşti partenerul

O persoana care ma stie fan al combinatiei matematica - orice mi-a trimis uramtorul articol, aparut in "Gandul" de ieri sau azi. Cititi-l si apoi haideti sa-l comentam!

"75 la sută dintre persoanele care caută marea dragoste au şanse reale să îşi găsească un partener potrivit şi să rămână alături de acesta

Un specialist în matematică de la Universitatea Sydney susţine că descoperirea partenerului perfect este rezultatul unui calcul matematic complex, persoanele singure având şanse mai mari să îşi găsească marea dragoste după ce au avut relaţii cu minimum 12 potenţiali parteneri, informează Reuters. Profesorul Clio Cresswell a ajuns la această concluzie în urma unei analize matematice complexe. Astfel, australianul spune că 75 la sută dintre persoanele care caută marea dragoste au şanse reale să îşi găsească un partener potrivit şi să rămână alături de acesta. „Suntem atât de obişnuiţi să spunem «el este acela», dar avem o şansă de izbândă atât de mică, cu o rată a divorţurilor atât de mare în multe locuri. Dar, chiar şi aşa, într-o lume în care ne întâlnim cu atât de mulţi oameni, 12 este o cifră validă”, spune Cresswell.

Potrivit teoriei acestuia, persoanele singure ar trebui să aibă cel puţin 12 relaţii romantice, care nu trebuie să includă neapărat contactul fizic, pentru a-şi îmbunătăţi considerabil şansele de a găsi partenerul perfect. „Nu este vorba despre bine sau rău, ci este vorba despre tipare. Doamna sau Domnul Perfect nu intră pur şi simplu în vieţile noastre. Trebuie să lucrăm la asta”, explică specialistul. Cresswell, care este şi autoarea unei cărţi intitulate „Matematica şi Sexul”, spune că teoria sa îşi propune să facă mai raţional procesul de îndrăgostire. „Dacă ne-am cumpăra o maşină, am face mult mai multe cercetări decât facem când vine vorba de a ne îndrăgosti. Poate după a doua întâlnire eşti convins că ţi-ai găsit marea dragoste”, mai spune matematiciana.

Dragostea presupune completare

Psihologul Bogdana Bursuc spune că, din punct de vedere psihologic, dragostea presupune completare. “Avem o persoană căreia nu îi place să ia decizii, atunci suntem atraşi de indivizi cărora le place să deţină controlul. În felul acesta, ambele părţi obţin ceea ce vor fără a apărea tot felul de discuţii în contradictoriu”, explică specialistul. În plus, psihologul Bursuc completează că acest lucru nu este de cele mai multe ori bun. “Sunt situaţii în care trebuie să ia o decizie, partenerul nu este lângă ea să o sfătuiască”, adaugă specialistul.

Dragostea adevărată durează toată viaţa

Dragostea adevărată poate fi cu greu învinsă de timp. Afirmaţia este confirmată de cercetătorii de la Universitatea Stony Brook din New York, care au realizat un studiu bazat pe scanarea creierului mai multor voluntari, care au petrecut peste 20 de ani alături de partenerul lor de viaţă. Rezultatele arată că oamenii sunt capabili să se iubească toată viaţa cu aceeaşi intensitate şi pasiune din prima zi până în ultima clipă a vieţii lor. Cercetarea a demonstrat că o zecime din participanţi au avut aceleaşi reacţii chimice atunci când au privit fotografii cu perechea lor ca şi cuplurile aflate la început de drum. Rezultatele infirmă studiile anterioare care sugerau că dragostea pasională se stinge în aproximativ 15 luni."

Dragostea adevărată durează toată viaţa

intr-un fel e normal... e ca si la loto.. pui mai multe numere.. ai mai multe sanse.... doar nu oi-i ramane toata viata cu primul dobitoc de care dai.. la care ti-a placut doar fizicul la el.. si intelectul e 0 barat... stii cum se zice...: ,, ce faci cand tot nasti copii retardati.. primul retardat.. al doilea retardat.. al 11 pe lea retardat... al doispelea retardat si cu malformatii... la al treispelea? ce te gandesti? hai sa fac avort ca iese la fel... dar stii ce se intampla? tocmai l-ai omorat pe Mozart( Mozart al treisprezecelea copil ceilalti 12 frati ai lui fiind cu probleme mintale sau malformatii),,.. asa ca... matematica are si ea un rol

Multe stiinte nu pot si nu ar trebui sa fie "matematizate".

..... cât cauţi până găseşti partenerul

O persoana care ma stie fan al combinatiei matematica - orice mi-a trimis uramtorul articol, aparut in "Gandul" de ieri sau azi. Cititi-l si apoi haideti sa-l comentam!

"75 la sută dintre persoanele care caută marea dragoste au şanse reale să îşi găsească un partener potrivit şi să rămână alături de acesta

Un specialist în matematică de la Universitatea Sydney susţine că descoperirea partenerului perfect este rezultatul unui calcul matematic complex, persoanele singure având şanse mai mari să îşi găsească marea dragoste după ce au avut relaţii cu minimum 12 potenţiali parteneri, informează Reuters. Profesorul Clio Cresswell a ajuns la această concluzie în urma unei analize matematice complexe. Astfel, australianul spune că 75 la sută dintre persoanele care caută marea dragoste au şanse reale să îşi găsească un partener potrivit şi să rămână alături de acesta. „Suntem atât de obişnuiţi să spunem «el este acela», dar avem o şansă de izbândă atât de mică, cu o rată a divorţurilor atât de mare în multe locuri. Dar, chiar şi aşa, într-o lume în care ne întâlnim cu atât de mulţi oameni, 12 este o cifră validă”, spune Cresswell.

Potrivit teoriei acestuia, persoanele singure ar trebui să aibă cel puţin 12 relaţii romantice, care nu trebuie să includă neapărat contactul fizic, pentru a-şi îmbunătăţi considerabil şansele de a găsi partenerul perfect. „Nu este vorba despre bine sau rău, ci este vorba despre tipare. Doamna sau Domnul Perfect nu intră pur şi simplu în vieţile noastre. Trebuie să lucrăm la asta”, explică specialistul. Cresswell, care este şi autoarea unei cărţi intitulate „Matematica şi Sexul”, spune că teoria sa îşi propune să facă mai raţional procesul de îndrăgostire. „Dacă ne-am cumpăra o maşină, am face mult mai multe cercetări decât facem când vine vorba de a ne îndrăgosti. Poate după a doua întâlnire eşti convins că ţi-ai găsit marea dragoste”, mai spune matematiciana.

Dragostea presupune completare

Psihologul Bogdana Bursuc spune că, din punct de vedere psihologic, dragostea presupune completare. “Avem o persoană căreia nu îi place să ia decizii, atunci suntem atraşi de indivizi cărora le place să deţină controlul. În felul acesta, ambele părţi obţin ceea ce vor fără a apărea tot felul de discuţii în contradictoriu”, explică specialistul. În plus, psihologul Bursuc completează că acest lucru nu este de cele mai multe ori bun. “Sunt situaţii în care trebuie să ia o decizie, partenerul nu este lângă ea să o sfătuiască”, adaugă specialistul.

Dragostea adevărată durează toată viaţa

Dragostea adevărată poate fi cu greu învinsă de timp. Afirmaţia este confirmată de cercetătorii de la Universitatea Stony Brook din New York, care au realizat un studiu bazat pe scanarea creierului mai multor voluntari, care au petrecut peste 20 de ani alături de partenerul lor de viaţă. Rezultatele arată că oamenii sunt capabili să se iubească toată viaţa cu aceeaşi intensitate şi pasiune din prima zi până în ultima clipă a vieţii lor. Cercetarea a demonstrat că o zecime din participanţi au avut aceleaşi reacţii chimice atunci când au privit fotografii cu perechea lor ca şi cuplurile aflate la început de drum. Rezultatele infirmă studiile anterioare care sugerau că dragostea pasională se stinge în aproximativ 15 luni."

De fapt eu personal am ajuns la concluzia ca daca iubesti adevarat este imposibil sa nu fii in sinea ta
un mic matematician

orice matematician este un poet al sulfetului sau.

Este si foarte putin plauzibil daca stai sa iti construiesti un scenariu in minte pentru ca sansa de a te indragosti nebuneste de cineva este invers proportionala cu numarul de parteneri/partenere avuti/avute. Contrariul este ceva tipic filmelor americane, unde personajul principal, dupa o viata intensa si zeci de partenere, cand credea ca nu mai exista nimic nou pentru el, o intalneste pe ea. Ea care e frumoasa, inteligenta, foarte spontana, cu un temperament exclusiv sangvinic si astfel se indragosteste orbeste bla bla bla

Realitatea e cu totul alta, dupa fiecare relatie esuata individul traieste o oarecare "baricadare" creandu-si un scut de aparare ce lasa loc pentru mai putine sentimente in relatiile viitoare.

Dragostea adevarata chiar dureaza toata viata, o potrivire chimica perfecta marcheaza subiectii pentru toata viata lor fie ca aleg sa isi uneasca destinele sau nu. E ceva cronic.

Cat despre dragostea care se stinge in 15 luni.. exista si aici o samanta de adevar. In cazul unei relatii obisnuite (excludem cazurile in care individul isi gaseste perechea perfecta pentru el, cazuri destul de rare oricum) dragostea tine in medie intre 15 si 36 de luni. Surprinzator este faptul ca in studiile anterioare s-a descoperit un alt lucru. Iq-ul partenerilor este cel care influenteaza durata relatiei intr-un regim invers proportional. Pentru subiectii ce au participat la studiu s-a dovedit faptul ca cu cat au iq-ul mai scazut cu atat "rezista" mai mult impreuna. Simpla coincidenta sau nu?

La inceput esti un bulgare de iluzii si sperante,

Nu are nici o legatura matematica cu ceea ce incerci tu sa spui. Si nici sens nu are.
Matematica este benefica dar nu cand vorbesti de oameni. Este adevarat ca matematica a ajutat foarte mult de-a lungul timpului, cum zice Flonta in prima sa lucrare ea este pana la urma alcatuita din adevaruri fundamentale, adevaruri necesare. Dar un lucru nu il afli nicaieri si il vei afla acum de la mine: matematica distruge celelalte stiinte. Deja cand folosesti matematica in genetica sa generalizezi cazul lui Mozart inseamna ca e problema mare. Multe stiinte nu pot si nu ar trebui sa fie "matematizate". Bruma de psihologie existenta e una din ele. Pace matematicienilor din lume!

Fii cuibar rotind de ape altfel o sa ajungi la n!/k!(n-k)! parteneri motivul fiind "Pai nu stiam in ce ma bag ".

Hai sa fim seriosi. Inainte de a intra intr-o relatie scanezi partenerul sub toate unghiurile posibile si imposibile.

Si este imposibil sa nu-i vezi defectele principale care te deranjeaza inaintea de a te arunca cu capul inainte.

Dar bineinteles din dragoste ( sau poate unele femei si din alte interese... in afara de dragoste ) se trece cu vederea aceste defecte.

Iar apoi cand nu iese pe placul domnitei: " n-am stiut.Asta e, viata este o loterie "

Nu viata este o loterie, ci compromisul. ( de altfel e foarte simplu sa vezi cum se dau de gol )

Orice femeie ( indiferent cat de inteligenta ar fi ) cand intra intr-o relatie este perfect constienta de actiunile sale si de consecinte si stie defectele principale ale partenerului

Ceea ce isi reproseaza ulterior, este ca nu a reusit sa schimbe lucrurile in avantajul/dorinta ei
adica nu a reusit sa transforme compromisul in avantaj rezultand un dezavantaj.

Urmeaza apoi firul "logic" al actiunii:
Se trage o fatza de tablou-pisica moarta. Se barfeste "vinovatul" in cauza. Nu se ocolesc nici partenerii de specie.
Dupa asta se cauta pe altcineva precum si cercetari privind noi metode de a transforma compromisul in avantaj. Ideea de a renunta la compromis fiind de neinchipuit, de neimaginat, strigator la cer.

Ce se intampla daca si in relatia urmatoare , compromisul se transforma iarasi in dezavantaj ?
Pai de data asta se scrie o carte cu titlul " Cum sa ai alegi barbatul potrivit " de Cutareasca X

Cuibar, necuibar, de ce tocmai combinari (doar nu vorbim de (k+1)-some)?!? Nu prea are sens metafora, domnule matematician-poet...

De scanat, il scanezi cat de bine poti, insa nu ai cum sa-i vezi toate defectele inainte de a avea ceva sentimente fata de el si inainte de a intra intr-o relatie cu el, din unul sau mai multe motive:

- varsta (ta) frageda;
- lipsa transparentei partenerului (care nu te va lasa sa vezi decat aspectele pozitive);
- lipsa intuitiei tale de a vedea dincolo de aparente (datorate varstei fragede si/sau lipsei de exeprienta);

Nici unul dintre noi nu este o fiinta perfecta, trebuie sa constientizam faptul ca si pe celalalt il pot deranja anumite defecte ale noastre, problema este ca ele sa fie acceptabile, sa nu vina in contradictie cu principiile partenerului, si sa poata fi corectabile intr-o oarecare masura (asta se poate face, intr-adevar, din dragoste).

Multi barbati (spun asta ca sa iti tin isonul cu diferentierea pe sexe) sunt foarte abili in a-si ascunde defectele, le afli mult prea tarziu,

insa stii foarte bine cat de agresivi devin barbatii cand vine vorba de o schimbare la ei!

Compromisul nu este o chestie aleatoare prin insasi definitia lui,

Nu, nu stie chiar totul de la inceput, unele chestii le mai afla cand deja relatia este in desfasurare.

. De exemplu, cunosc cazuri in care el a avut abilitatea de a ascunde viitoarei partenere faptul ca lui ii place sa bea serios,

Asa cum observi, "avantajul" (in caz de reusita) ar fi in folosul ambilor parteneri si al relatiei.

Generalizarea asupra "speciei"... nu este obligatorie, stim ca orice padure are uscaturi, inclusiv cea a barbatilor.

Daca si in relatia urmatoare cazi in plasa, inseamna ca nu stai prea bine cu IQul

si cu invatarea din greseli, de aceea cred ca scrierea unei carti nu poate fi posibila (nu ai cum sa inveti pe altii ceea ce tu (inca) nu stii), poate doar dupa ce te mai dai cu capul de prag de cateva ori si inca mai fiintezi!