"Minighid" al despartirilor(discutii "filosofice")

Pagina 1 din 2
1   2   »

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

"Minighid" al despartirilor(discutii "filosofice")

scris pe 17 ian 2010 05:41 de ExoticDream

Traim intr-un secol al vitezei, relatiile se fac si se desfac pe banda rulanta, ieri l-ai cunoscut, azi ii declari iubire eterna, maine va mutati impreuna, poimaine brusc unul da, iar celalalt preia papucii, pentru ca apoi spectacolul sa continue la infinit, intr-o droaie de reiterari, din care in jurul varstei de 30 de ani iesi cu sufletul macinat, chinuit, plictisit, asemeni personajului lui Houellebecq din "Extinderea domeniului luptei"...

Pe parcursul ultimilor 5 ani, am fost aici, in microuniversul acestui forum, martorii a sute de despartiri. Intrucat acest moment al unei relatii reprezinta latura cea mai dureroasa a iubirii, m-am gandit sa adunam intr-un topic idei generale privind acest subiect, adica sa filosofam despre despartire. Voi incerca sa va impartasesc miniteoria mea pe marginea momentului in care castelul de nisip cladit in doi se prabuseste si va voi invita apoi la discutii in speranta ca gandurile noastre vor fi de folos celor care traverseaza asemenea drame.

Precizare: ma voi adresa unui personaj (imaginar) care primeste papucii (adica celui parasit) si il voi numi generic pe cel care a luat decizia despartirii (fostul partener) cu apelativul "EL", indiferent de sex.

Ce tip de despartire studiem?

Avem in vedere o relatie in care au existat (cel putin pentru un timp) sentimente de iubire, macar in cazul uneia din parti. Eliminam urmatoarele situatii:

* despartirea se petrece pentru ca sentimentele au murit de ambele parti (nu sufera nimeni, relatia se destrama de comun acord);

* TU l-ai parasit pe EL (porti raspunderea gestului facut, ai avut motive sa pleci si este un pic ilogic sa vorbim de o suferinta a TA marcanta);

* EL te-a parasit dintr-un gest de generozitate sau pentru ca relatia voastra este imposibila, desi te iubeste (stie ca ti-ar fi mai bine fara EL, fie pentru ca sufera de o boala incurabila, fie pentru ca ai un partener oficial si nu vrea sa iti distruga acea relatie, fie pentru ca nu este la nivelul tau si isi da seama ca nu v-ati potrivi 100% niciodata, fie din alte 1001 motive).

Discutam doar cazul in care nu mai exista cale de intoarcere si doare infinit, adica TU il iubesti, iar EL te-a parasit. De ce doar acest caz? Pentru ca in toate celelalte fie nu doare, fie exista solutii, pe cand cel pe care il avem in vedere inseamna game over si suferinta.

CAPITOLUL 1 - "Primele ore de dupa...."

Un scandal monstruos, cu reprosuri bilaterale, pe ton ridicat, argumentari mai mult sau mai putin logice in focul disputei, un final in care EL iti spune raspicat "S-a terminat. Iti doresc o viata frumoasa. Adio.". Sau, mai putin explicativ, mai dur: cateva cuvinte grele, o usa trantita. Sau.... un telefon rece, impersonal. Sau... un simplu SMS/e-mail, infomativ.... Modern, huh? Si apoi liniste. Procesul s-a incheiat, ai primit sentinta. Fara drept de apel. Oficial, relatia este murita.

Evolutia unei despartiri poate fi comparata cu situatia in care esti obligat sa renunti la un viciu grav, sa zicem drogurile. Cum reactionezi in primele minute, ore? Intai perspectiva te copleseste, esti socat: urli, plangi, te dai cu capul de pereti. Apoi.... esti oarecum curajos, ti se pare ca poti! Esti inca "tare", ti-ai luat de curand doza, chiar daca este ultima, te afli inca sub "acoperirea" ei.... nu doare absenta.... INCA! La fel si in cazul despartirii... Nu demult EL a fost aproape, l-ai simtit acolo, ati vorbit (chiar daca in contradictoriu, rascolind detalii nu tocmai placute ale relatiei voastre), ti-a spus grozaviile acelea, dar ceea ce simti in adancul sufletului nu te lasa nici macar sa-l urasti pentru ceea ce iti face, ratiunea iti spune ca decizia lui dovedeste ca nu te iubeste si ca va pleca stiind bine ce suferinta va lasa in urma, dar sufletul este mai puternic... In subconstient ai senzatia ca aceasta ultima discutie nu este decat o cearta normala, SPERANTA (prosteasca?) ce spune ca iubirea invinge totul nu te lasa inca sa vezi cosmarul in care vei pasi curand! Acea speranta nebuna iti da puterea de a crede ca "Daca EL poate sa renunte la mine si sa stea departe, eu de ce n-as putea?". Treci printr-un lant de trairi ciudate... Te invaluie o furie teribila..... te simti inselat, pacalit, umilit.... nu intelegi! Ai iubit si nu a contat.... Esti prea suparat si surescitat pentru a-ti pune ordine in ganduri...

Mintea iti lucreaza la capacitate minima, de aceea nu realizezi ca EL poate sta departe pentru ca nu te mai iubeste (sau nu te mai iubeste suficient). Acesta este motivul principal pentru care a plecat, precum si cel pentru care nu il mai intereseaza sa revina, chiar daca te-ai da peste cap si l-ai face sa inteleaga cat de mult il iubesti TU. ("It takes two to tango.") Omul este o fiinta extrem de egoista, chiar si in iubire, desi nu ar recunoaste asta nici in fata propriei persoane. Nu te astepta la gesturi caritabile; in clipa in care iubirea moare, vei fi privit ca un strain si vei "beneficia" de un tratament similar. "You are history", cum se spune, un capitol incheiat, dintr-o carte pe care EL nu o va reciti probabil niciodata.

Torturat de milioane de ganduri, tot cazand dupa atatea cristiane printre intrebari fara raspuns, aluneci intr-o stare de prostratie....

(Va urma)



"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

Psyche

Expert member
1930 mesaje

RE:

scris pe 17 ian 2010 13:04 de Psyche

esec-vinovatie-furie-singurate


Sometimes you just have to roll the dice, man!
sus

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

CAPITOLUL 2 - "Negarea"

scris pe 18 ian 2010 02:59 de ExoticDream

"Luminile rampei" s-au stins de cateva ore in care ai trecut prin toata gama de stari (infioratoare) posibile. Te afli la fel de singur ca in clipa in care usa s-a trantit (fie si doar metaforic) in spatele LUI, incapabil sa te ancorezi in coordonate temporale si spatiale si sa realizezi ceea ce tocmai ti s-a intamplat.

Multi iau in ras statutul de drama pe care il atribui situatiei pe care o traversezi, insa mie mi se pare natural ca despartirea din dragoste sa fie calificata, alaturi de disparitia de pe pamant a cuiva drag, in categoria evenimentelor-cheie ale vietii, cu mult deasupra, de exemplu, a pierderii unui loc de munca, a ratarii unui examen.... De ce? Pentru ca, indiferent cat de mult credit am acorda ratiunii, relatia de suflet cu cei foarte apropiati este motorul de care avem nevoie pentru a face tot restul.... nu traim cu adevarat in absenta iubirii.... indiferent ce fantastice realizari profesionale sau materiale am avea.

Faza urmatoare este negarea: pur si simplu refuzi sa crezi ca totul s-a terminat. Nu poti gandi coerent, nu a sosit inca vremea ucigatorului "De ce", a decantarii si atribuirii greselilor, vinei...., a intrebarilor retorice. In aceasta etapa, autoiluzionarea se insinueaza printre neuronii tai chinuiti, ca o reactie de aparare a fiintei in fata socului.... Numai cei dotati cu o vointa extrem de puternica si experienta in astfel de situatii dificile isi pot controla sufletul si mintea deopotriva, numai ei vor pasi direct pe calea dreapta, fara devieri, fara caderi, numai ei vor privi doar inainte si nu vor avea nevoie de acel scut al autoiluzionarii pentru a diminua durerea, restul...... se vor chinui impiedicandu-se iar si iar de amintiri prea proaspete si prea stabile, incapabili sa inteleaga faptul ca ceea ce ieri era un vis se poate transforma peste noapte in cenusa.....

"Nu-i adevarat!", iti spui la nesfarsit, simtind cum durerea incepe sa muste din tine aproape exponential. Mintea iti reaminteste realitatea din cuvintele LUI in mareata scena de final, dar sufletul se apara, negand cu disperare... Siderat, asisti mut la spectacolul demential oferit de demonii din tine, la fel de pierdut in timp si spatiu ca si in prima faza.... Practic ai alunecat intr-o fanta de timp, nimic din ceea ce te inconjoara nu mai conteaza, ai uitat sa mananci, sa dormi, sa iti urmezi cursul firesc al existentei, ceasul tau interior este deocamdata dereglat, urmand sa se opreasca definitiv in curand...

Autoiluzionarea paleste pe masura ce observi ca nimic din ceea ce era normal pana la momentul despartirii nu se mai intampla: EL nu te mai suna, nu iti mai scrie, nu te mai vrea niciunde in vecinatatea fiintei sale, dovedindu-ti, daca mai era necesar, ca a vorbit serios inainte de a pleca. Inca nu intelegi cum este posibil asa ceva dupa ce atata timp ati partajat practic o felie (substantiala) de viata, ati fost alaturi la bine si la rau, ati ras si plans impreuna, ati visat, ati implinit vise, ati facut dragoste.... Surprise! Uite ca se poate! Grow up!

Pe o scara de la 1 la 10, in faza negarii (care dureaza cateva ore) durerea atinge nivelul 5....

(Va urma)



"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

CAPITOLUL 3 - "De ce???"

scris pe 19 ian 2010 01:37 de ExoticDream

Dupa ore in sir de masurat in lung si-n lat camera, de rotit in jurul propriei tale axe de simetrie, de plimbat pe pereti, de inundat subperna in incercarea de a nu lasa tot poporul (fie el si apropiat) sa-ti afle problemele, in lipsa oricarui semn ca speranta aceea absurda ascunde un sambure de adevar, incepi sa te intrebi.... "De ce a facut asta? De ce am ajuns aici?"

Punandu-ti mintea sa lucreze cat de cat, in subconstient speri ca durerea pe care o simti sa nu-ti paralizeze total fiinta, sa nu te transforme intr-o... leguma (aceea este ultima faza, rabdare, vei ajunge si acolo!). Incerci sa gasesti motivele pentru care EL a luat decizia de a parasi cuplul, insa nu esti in stare sa "joci" corect, nu ai mintea limpede si, desi admiti faptul ca ai si tu partea ta de vina, te incapatanezi sa nu accepti acel lucru care practic rezolva intregul mister: EL nu te mai iubeste! Cand si de ce au inceput sa dispara sentimentele LUI aproape nici nu mai conteaza, important este doar faptul ca ele nu mai exista, insa TU refuzi sa vezi asta.... Pe langa durerea care te-ar ucide daca ai realiza adevarul, ar insemna sa accepti o multime de lucruri derivand de acolo.... Ar trebui sa admiti ca de mult timp nu ai fost capabil sa-L intelegi, nu ai "citit" in EL ceea ce se intampla, iar EL te-a lasat sa crezi ca totul e (relativ) OK...

Nu este momentul sa analizezi lucid si la rece relatia, insa ai nevoie sa intelegi! Chiar daca esti genul care fuge la prieteni pentru sfaturi, tot ai incerca intai sa afli raspunsuri "de la sursa".... si aici faci cea dintai greseala: incerci sa-l contactezi. De ce simplul, omenescul gest de a pune cateva intrebari fiintei cu care ai fost minte, trup si suflet, for better and for worse, mult muuuult timp reprezinta o greseala? Ei bine, chiar daca ratiunea iti dicteaza ca nu poti accepta cosmarul despartirii si nu te poti gandi la resemnare fara a sti ce a gandit si simtit celalalt, gestul tau este perfect inutil si nu numai ca nu iti aduce raspunsuri, dar te pune si in situatia penibila, umilitoare, de a fi ignorat, trimis la plimbare, certat etc., ca un fel de preview al vremurilor ce vor veni. Stiu ca este infernal, dar gandeste-te ca EL asta si-a dorit: sa iasa din cuplu, sa "scape" de tine, iar "marea confruntare" (adica scena finala) a fost ultima data cand a considerat ca trebuie sa iti dea explicatii. Faptul ca TU te-ai simtit coplesit de socul despartirii (chiar daca amenintarea departirii plana asupra cuplului de catva timp) si nu ai pus atunci intrebarile potrivite nu te indreptateste sa reiterezi momentul, esti condamnat sa ramai cu acele semne de intrebare.... cam mult timp, o eternitate, poate doua, trei.... Incuie-ti nelamuririle unde poti, insa nu il bate la cap cu framantarile tale, incearca sa intelegi ca pentru celalalt este enervant si plictisitor, EL considera ca a incheiat conturile cu tine, iar TU nu vrei decat sa tragi de timp.

In aceeasi ordine de idei, aveam un gand legat de "despartirile frumoase"..... cu "minimizarea" pe cat posibil a suferintei, chiar daca doar unul mai iubeste..., dar despre asta altadata....

(Va urma)



"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

CAPITOLUL 4 - "Sevraj...."

scris pe 20 ian 2010 01:25 de ExoticDream

OK, adica "OK"...., au trecut 1-2 zile de la teribila "mare confruntare", timpul oricum isi face de cap in capul tau, mintea te minte ca esti in stare de functionare, dar este "doar" o minciunica alba pentru ca nu exista alta solutie, sufletul oricum o luase razna demult! Esti tot in compania ta si a milioanelor de ganduri-intrebari care iti serpuiesc pervers printre neuroni, datele problemei nu s-au schimbat, insa doar in sistemul tau de referinta, in rest.... Dumnezeu stie! Sa revenim la analogia noastra cu drogatul lipsit de drog...

De plans, urlat, intrebat bla bla bla ai plans, urlat, intrebat bla bla bla, dar, surprinzator, pe de o parte universul nu si-a incetinit mersul din cauza suferintei tale, iar pe de alta lucrurile au ramas nemiscate in universul tau intim, adica exact invers de cum te-ai fi gandit! Tricky stuff! Cred ca prin iubire speciei noastre i s-a facut un dar pervers...... L-am primit cu sufletul deschis, insa nu ne-a trecut prin minte ca fericirea pe care ne-o induce are aceeasi magnitudine cu suferinta traita pierzandu-l...

Cum lucrurile au ramas imobile (doar pentru tine), insa diferenta dintre realitatea actuala si ceea ce ai avut inainte de momentul crunt al destramarii cuplului incepe sa isi faca simtita prezenta, durerea musca din ce in ce mai aprig din tine.... (pe scara aceea de la 1 la 10, te apropii de 9). Asemeni drogatului caruia i se refuza categoric doza ce i-ar permite sa subziste, te simti pierdut, inutil, nimic nu mai are sens, totul pare sa-si fi pierdut culoarea, esti paralizat intr-o lume a nuantelor de gri intunecat si doare..... din ce in ce mai tare..... insuportabil! Durerea psihica devine la un moment dat si fizica..... si culmea este ca nu poti face NIMIC! Ai pierdut si ultimele tale conexiuni cu viata normala: speranta si increderea!

Asa chinuita cum este, mintea te lasa sa intelegi imposibilitatea revenirii in timp si a modificarii "viitorului": EL a dinamitat podul dintre voi pentru a impiedica orice tentativa de revenire, a plecat fara sa priveasca inapoi pentru ca nu te mai iubeste si vrea ca lui sa ii fie mai bine, doua lucruri impotriva carora, oricat de razboinic ai fi, nu ai cum sa lupti, nu exista arme pentru asa ceva! Probabil rational ar fi sa te resemnezi, in acest fel ii arati ca ii respecti alegerea si, chiar daca nu esti de acord cu ea, daca pe EL asta il face cu adevarat fericit, iti sacrifici iubirea, fericirea, platind cu suferinta iubirea pe care i-o porti. Irational ar fi sa te revolti.... nu ca nu ai simti acest impuls de circa 100 de ori pe minut, insa ce sens ar avea? Ca si in cazul incercarii de contactare pentru a intelege decizia, nu ai reusi decat sa-l enervezi, plictisesti sau deranjezi, isi va schimba IDul de Messenger, adresa de mail, iti va da Ignore in tot ceea ce inseamna mediul virtual, iar in cel real va trece pe langa tine ca si cum nu ai exista. Acolo se ajunge, de obicei.... daca nu taci ca prostul cand simti ca explodezi de furie (si nu numai). Nu te mai iluziona cu prietenia postrelationala, aia nu este pentru tine (chiar daca nu ai gresit criminal)! Mi se pare de-a dreptul sinistru ca, dupa ce ai impartit o fasie de viata cu cineva, sa atingi incredibila postura de insignifiant nick intr-o lista de Messenger!!!

Sevraj este cuvantul potrivit pentru starea in care te scufunzi dupa ce ti-ai pierdut definitiv speranta. Nu exista limita de timp pentru aceasta etapa (unii nu isi revin complet niciodata, altii insa... nevermind). Nu te mai intereseaza nimic, la inceput refuzi sa mananci, nu poti sa dormi, nu mai mergi la scoala/serviciu, nu-ti mai dai examenele, iti lasi proiectele in stand by nedefinit, te enerveaza orice, nu accepti compania nimanui, faci doar strictul necesar ca un minirobot, impins de la spate de cei din jur....

Comportamentul oamenilor in sevraj este diferit, in functie de temperament, cuantum de sentimente...., dar despre asta maine... Un sfat insa: in perioada sevrajului, daca banuiesti ca EL se va recupera/vindeca aproape instantaneu, nu-i iesi in cale, este posibil sa nu-ti placa ceea ce vei vedea.... si nu ma refer doar la zambetul lui relaxat, plin de viata.... noua!

Va urma (inca putin)



"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

Psyche

Expert member
1930 mesaje

Re: CAPITOLUL 4 -

scris pe 20 ian 2010 14:40 de Psyche

urmaresc cu nerabdare in speranta regasirii si sper ca atunci cand se ajunge la ultimele "capitole" sa-mi spun si eu "am trecut si peste asta .. si peste asta..si peste asta" pana cand am certitudinea ca s-a sfarsit.
doctorat in filozofie? :-?



Sometimes you just have to roll the dice, man!
sus

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

Re: Re: CAPITOLUL 4 -

scris pe 21 ian 2010 01:03 de ExoticDream

doctorat in filozofie? :-?


Nu, din pacate, nu.... Mi-ar fi placut, insa nu am pregatirea necesara, incerc doar sa conturez imaginea despartirii din punctul de vedere al cuiva care are la baza stiinte exacte.... nu am nici o garantie ca va iesi ceva OK, insa exprim ceea ce gandesc si simt in legatura cu problema asta. Poate ar fi interesant de scris un articol despre subiectul cu pricina, mai bine zis un studiu.... De ce nu? este unul din putinele momente in care esti, la propriu sau la figurat, extrem de aproape de moarte... Chiar sunt curioasa cum se trateaza despartirea din dragoste intr-un cabinet de psihologie, de exemplu! Ma tem ca intr-o suita de clisee.....




"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

Tot despre sevraj.....

scris pe 21 ian 2010 01:59 de ExoticDream

Pana aici ai avut, probabil, aceleasi reactii ca majoritatea celor care iubesc mult si se vad pusi in fata faptului implinit al naruirii brutale a castelelor de nisip care pana mai ieri pareau fiabile. De acum incolo insa, comportamentul tau depinde de vointa, temperamentul, IQul tau, dar in special de cat de profunde iti sunt sentimentele si cat de mult se apropia EL de ceea ce ti-ai dorit de cand te stii. intr-o oarecare masura conteaza si reactia lui in aceste zile... Trebuie sa alunecam in IFuri, n-avem incotro...

O iubire mijlocie sau mica pentru o persoana care nu reprezinta nici 75% din idealul tau despre partener se vindeca mai usor decat cea extrem de serioasa (mare), intr-un fel, in subconstient, te bucuri ca ai scapat de o relatie cu multe minusuri, care oricum nu ar fi avut sanse de a ajunge departe. Tot doare, tot suferi, insa cumva simti ca este mai bine asa.

O iubire mare, mai ales daca partenerul este supremumul a ceea ce ai visat, moare teribil de greu sau poate niciodata, caz in care starea de sevraj nu se incheie practic nicicand, iar revenirea la normal pur si simplu nu se mai produce. Aici se face o alta greseala: se considera ca perpetuarea sevrajului pe timp nedeterminat reprezinta dovada unei vointe slabe. Eu continui sa cred ca exista o relatie de directa proportionalitate intre intensitatea sentimentelor si timpul de recuperare. Vom reveni mai tarziu asupra acestui subiect.

Ce faci in perioada de sevraj? Ei bine, poti alege sa fii tot singur sau nu. Daca esti o persoana careia ii place sa faca marturisiri privind viata personala, iti vei chema cei mai buni prieteni si te vei spovedi lor, aruncand mai toata vina esecului relatiei pe EL. Discutiile sunt.... aberante, nu ai dispozitia necesara pentru a explica altora ceea ce nici tie nu-ti este clar, degeaba te victimizezi, cu toata bunacredinta din lume, nimeni nu ar putea sa (te) inteleaga, nu ar avea date suficiente.... Nu-ti imagina ca prietenii, ajunsi acasa la ei, se vor gandi zi si noapte cum sa te ajute, de obicei ei iti propun cliseele pe care le stiu si copiii de gradinita: distractia fortata ("Hai cu noi in oras sa te distrezi, vei cunoaste alti oameni, vei uita.") sau, mai direct, varianta "cui pe cui se scoate", adica "Stii ca Y de-abia asteapta sa scapi de fosta, acum e momentul sa te cuplezi cu ea, sa vezi cat de repede te vei reface!". Se intampla de multe ori si periculosul "plans pe umarul unui amic de sex opus".

Prietenii, indiferent de sex si numar, din dorinta de a-ti oferi compasiune, vor milita impotriva LUI, gasindu-l ad hoc vinovat pentru tot si toate, chiar daca nu l-au intalnit niciodata. In loc sa se comporte natural cu tine, ei se vor simti oarecum obligati sa faca fel de fel de giumbuslucuri pentru a te scoate din starea de disperare in care te afunzi (inclusiv sa-ti gaseasca pe altcineva). Nu uita ca esti extrem de vulnerabil in aceasta perioada, oricine poate profita, mai ales ca nu te poti concentra deloc.... Pe scurt, nu face prostii pe care sa le regreti mai tarziu!

Amicii, colegii de scoala/serviciu, sefii si mai toate rudele nu au motive sa stie ce cosmar traiesti. Poti tu sa fii actor profesionist, ei se vor prinde ca ceva nu este OK cu tine. Normal ar fi sa para ca nu au observat, chiar daca tu bantui pe-acolo precum o stafie.

A sta singur poate fi util daca poti face efortul de a intelege cine ce vina poarta, cand si de ce s-au frant sentimentele lui, in speranta ca poate vei reusi sa inveti ceva din acest esec. Problema este ca, macinat de durerea aia infernala, nu poti fi lucid, nu poti analiza ca lumea ce s-a intamplat, mai ales daca EL ti-a refuzat orice explicatii dupa momentul zero. In plus, pentru o analiza corecta, in conformitate cu realitatea, ar trebui sa poti conta pe sinceritatea LUI, ori, dat fiind faptul ca lui i-au murit sentimentele pe drum, nu mai poti sti cand si cat de sincer a fost cu tine in ultimul timp....

Fie ca alegi sa mai stai un timp de unul singur intre patru pereti, fie ca te scot prietenii la bar/club, nu te apuca sa bei in nestire sau sa faci alte traznai (asta ar fi, intr-adevar, o dovada de slabiciune), durerea va fi acolo si atunci cand te vei trezi din euforie si oricum, indiferent cat alcool ai ingurgita, nu poti sa uiti....

(Va urma)



"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

Contactul cu EL in faza de sevraj.....

scris pe 24 ian 2010 05:00 de ExoticDream

Cel mai rau te afunzi in neant si constientizezi cel mai clar faptul ca este game over in momentele (daca exista asa ceva) in care ai tangenta cu EL. Cum se poate intampla asta cand ai primit deja papucii?

Ei bine, exista cazul in care EL se simte inoportunat/stresat/plictisit/enervat de micile urme-amintiri pe care le-ai lasat in preajma lui pe parcursul relatiei. O pijama, o carte, niste cosmeticale, o jucarie, o palarie, o tigaie, un CD..... reprezinta lucruri pe care EL le doreste maturate din calea lui intrucat prezinta dezavantajul de a-i reaminti ca ati fost impreuna intr-un moment in care el vrea sa scape de orice legatura cu tine pentru a-si continua liber drumul. Se prea poate sa le arunce EL insusi la gunoi (mai ales intr-un acces de furie, dupa una din discutiile in contradictoriu din finalul relatiei) sau ti le va trimite pachet (nu, nu te va chema sa le iei pentru ca nu mai are nici cel mai mic chef sa te vada, ce conteaza ca ati convietuit luni, ani in sir bla bla bla, the show must go on si TU esti perimat in conceptii daca ai impresia ca te priveste altfel decat pe un strain pe care nu-l poate suferi!).

In concluzie, este posibil sa te trezesti cu un telefon sau un mesaj de la EL, dar.... nu te ambala, nu-ti face iluzii cand ii vei vedea numarul pe ecranul telefonului (EL pe-al tau l-a sters demult din toate memoriile posibile, oricum!), nu te va contacta sa te intrebe daca esti OK, daca mai ai lacrimi sa plangi, daca te descurci in cosmarul in care te-a aruncat, va fi strict la obiect, iar tonul lui, cuvintele reci, voit impersonale, reactia lui aproape violenta in clipa in care ai incerca sa sensibilizezi discutia te vor face sa suferi mai mult daca acel contact cu EL nu s-ar fi intamplat. Oricat de dor ti-ar fi de el si oricat ai dori sa-l mai simti aproape fie doar si pentru cateva minute, felul taios in care te trateaza te va impinge cu multi pasi inapoi in noaptea durerii tale si iti va prelungi agonia.... Ideea este sa incerci sa iti pastrezi pe cat posibil cumpatul, sa nu divaghezi (oricum nu-l intereseaza decat problema pentru care te-a contactat) pentru ca altfel te expui la umilinte si noi suferinte (daca deschizi alte subiecte, te va repezi sau ignora sau te vei trezi cu conversatia intrerupta brusc). Stiu ca este aproape imposibil, insa trebuie sa intelegi ca EL nu mai simte nimic pentru tine si trairile tale nu-l ating, nu-l intereseaza, esti un strain, este o stana de piatra!

Daca il cauti TU, este bine sa ai un motiv serios, altul decat "mi-e dor de tine", "nu mai rezist in absenta ta", "te iubesc" si alte "prostii" din-astea, altfel ti se va tranti telefonul in nas sau vei fi trimis mai mult sau mai putin elegant, dar ferm, la plimbare, la "Obregia" etc. Daca insisti, risti sa treci in faza urmatoare, aceea de a ti se respinge apelurile, de a primi Ignore pe Messenger, adica de a fi aruncat in groapa persoanelor "non grata" si de a nu mai avea nici o sansa de a te mai afla in vecinatatea LUI vreodata.

Daca prin natura situatiei va puteti intalni la scoala, la serviciu, in cartierul in care locuiti, este chiar mai delicat (pentru tine, evident, EL va trece probabil urgent pe trotuarul celalalt, va simula o discutie pe mobil sau pur si simplu va pasi pe langa tine fara sa te observe). Aproape sigur, in sufletul se vor declansa brusc o gramada de emotii, poate te va bufni si plansul, nu cred ca este o idee buna sa incerci sa-i vorbesti. Depinde si cu cine se afla EL.... daca ai un ghinion nebun, l-ai putea vedea de mana cu altcineva.... asta cu siguranta te va soca si vei fi trimis cu o sumedenie de pasi in urma in procesul tau de "impacare cu situatia de fiinta parasita".... Nici un om care iubeste aproape fara speranta nu poate accepta in strafundurile mintii si sufletului sau ca celalalt are sentimente pentru altcineva; in clipa aceea realizeaza ca speranta minuscula ca poate candva lucrurile se vor schimba si iubirea aceea va reinvia este murita definitiv, la fel ca si sentimentele LUI.... Realizeaza, insa nu poate accepta!

(Va urma)



"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

A fi fost sau a nu fi fost vinovat.. intrebari...

scris pe 28 ian 2010 02:25 de ExoticDream

(tema pentru "acasa" in sevraj)

Vezi tu, cand lumea-ti interioara s-a prabusit, iar cea exterioara nu te mai intereseaza practic deloc, iti este greu sa fii rational. Acesta este motivul principal pentru care o analiza a ceea ce s-a intamplat, cu stabilirea vinovatiei (a TA si a LUI), nu se poate pune in discutie, impactul despartirii este inca terifiant si orice tentativa esueaza lamentabil.

In orice relatie care ajunge la final (ce cumplit suna acest cuvant, asa-i ca nu-l poti accepta nici macar acum?), fiecare din parteneri poarta o frantura de vinvatie, in proportii egale sau nu; daca ai avea mintea limpede, poate ca le-ai constientiza chiar si pe cele care iti apartin (daca nu ai facut o greseala impardonabila, daca lucrurile mergeau relativ bine intre voi, daca aveati planuri de viitor impreuna pana mai ieri si nimic nu parea sa vesteasca sumbrul deznodamant, iti va fi dificil). In aceste zile-saptamani-luni de orbecaiala prin durerosul labirint al noului si atat de ciudatului statut de persoana solitara, pierzi notiunea timpului, ai senzatia ca te afli in plina noapte polara, cu deosebirea ca lipsa de speranta te condamna nu la 6 luni, ci la cine stie ce interval, marginit sau nu, de intuneric....

Dupa ce ai mai plans lacrimi de toate dimensiunile, dupa ce ai hoinarit la nesfarsit pe poteci straine, rugandu-te ca gerul sa muste cat mai adanc din tine ca sa-ti mai inlocuiasca fasii de durere insuportabile cu altele doar fizice, mai acceptabile, dupa ce ai incercat, fara sa reusesti, sa accepti macar o secventa din gandul "Relatia noastra s-a incheiat. De azi inainte vom merge pe drumuri diferite. Nu mai vreau sa stiu de tine. Adio.", dupa ce in mintea ta derutata, mai ales daca despartirea a fost neprevazuta, neasteptata, brusca, socanta, nu ai gasit raspunsuri la prea mult intrebari retorice, singura TA sansa sa-ti afli cat de cat o liniste chinuita este sa intrebi. Direct. Adica sa-L intrebi.

In caz ca accepta sa iti mai acorde cateva clipe lamuritoare, inarmeaza-te cu cu multa stapanire de sine, un vraf de batiste si.... asteapta-te sa auzi orice sau....., ca sa fim mai corecti, "orice" nu este termenul potrivit, ar fi o iluzie sa crezi ca iti va spune si cate ceva.... dragut, cald, omenesc.... si chiar daca ar face asta, tot nu ti-ar placea pentru ca, in toata suferinta ta, mila nu-i tocmai ceea ce-ti doresti. Inainte de a cere o astfel de discutie, gandeste-te bine la ce te expui: sunt 99,99% sanse ca antiteza dintre ceea ce simtiti/doriti TU si EL sa te afecteze enorm, sa iti pierzi controlul, sa nu mai urmaresti firul logic pe care il aveai in minte, sa te lasi prada emotiilor, sa cazi iarasi in butoiul cu melancolie, in timp ce EL te va privi cu condescendenta, iti va critica slabiciunea, te va acuza de una-alta, iar tu nu vei face fata avalansei de reprosuri, raspunsurilor directe la intrebarile tale.... Oricat de multa nevoie ai avea de acele informatii pentru a-ti explica nebunia caderii in abis, la un moment dat va fi prea mult si te vei simti frustrat, umilit, lovit, nefericit si atat de singur in durerea ta.... Te ucid discrepanta dintre sentimentele TALE si nonsentimentele LUI, pastrarea secretului in privinta unora din chestiunile care te macina, graba LUI de a scapa de supliciul la care l-ai suspus, usurinta cu care EL te-a sters din viata LUI ca si cum nici nu ai fi existat, perspectiva, neascunsa de EL, ca in scurt timp sa isi caute/gaseasca pe altcineva, senzatia de eliberare pe care o ghicesti in tonul lui, in zambetul fresh pe care il opune lacrimilor tale chinuite..... Te intrebi atunci daca nu ar fi fost mai bine sa taci.... (filosof oricum nu ai sanse sa ramai, poate mai tarziu, DACA iti revii din acest cosmar!).

Efemeritatea sentimentelor - un subiect la care ai de meditat muuuuuuuuult timp de-acum inainte.... O poveste de iubire care traverseaza existenta fiintei umane aproape dintr-un capat in celalalt este doar subiect de roman.... In al nostru reality show grabit, preferam nuvelele: cat mai multe si cat mai scurte. Pentru variatie. Si comoditate (de ce ne-am lupta cu sutele de pagini ale unui roman stufos, cand mult mai simplu este sa schimbam din cand in cand si subiectul si stilul.... invatam cate ceva din fiecare povestire si... mergem mai departe, imbogatiti, nu?).

(Va mai urma)



"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

Psyche

Expert member
1930 mesaje

Re: A fi fost sau a nu fi fost vinovat.. intrebari

scris pe 28 ian 2010 14:58 de Psyche

invatam cate ceva din fiecare povestire si... mergem mai departe, imbogatiti, nu?).



da!



Sometimes you just have to roll the dice, man!
sus

sgc

Guest

Re: Re: A fi fost sau a nu fi fost vinovat.. intre

scris pe 28 ian 2010 22:16 de sgc



da!
da
sus

McLove

Expert member
3587 mesaje

Re: Re: Re: A fi fost sau a nu fi fost vinovat.. i

scris pe 28 ian 2010 22:25 de McLove

da

nu!



Cei ce se tem de prafuri, iarbă şi seringi să reţină
Droguri tari ţi se injectează prin timpan şi retină.
sus

Firentze

Expert member
546 mesaje

Re: Re: Re: Re: A fi fost sau a nu fi fost vinovat

scris pe 28 ian 2010 22:50 de Firentze

dupa ce am citit o parte,imi dau seama ca inca sunt la partea de sevraj...numai ca la mine primele 2 zile au durat mai bine de o luna si ceva... si doar de vreo cateva zile sunt in sevraj
mai departe nu am mai putut citi imi dau lacrimile.
Nu sunt pregatita sa-i dau ignore,sa-l sterg din lista de messenger,sa-i sterg numarul de telefon sa mai pun la socoteala si faptul ca zilele trecute dupa aproape o luna am vb cu el pe mess(eu l-am bagat in seama)si ma asteptam sa ma ignore,dar nu mi-a raspuns,sacadat dar mi-a raspuns... .E ceva mai rau de atat,a fost vina lui inselandu-ma sau defapt inselandu-si prietena,iar eu tot il consider un om drag mie
E greu,dar voi trece...chiar daca acum nu am chef de nimic...



0604
sus

Firentze

Expert member
546 mesaje

Re: Re: Re: Re: Re: A fi fost sau a nu fi fost vin

scris pe 28 ian 2010 22:52 de Firentze

Faci o treaba foarte buna exotic.O sa citesc pana la ultimul capitol,cand o sa ma simt pregatita sa continui si restul capitolelor dupa SEVRAJ


0604
sus

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

Re: Re: A fi fost sau a nu fi fost vinovat.. intre

scris pe 29 ian 2010 02:40 de ExoticDream



da!


Well.... eu spuneam asta mai mult in sens peiorativ.... Personal nu sunt de de partea nuvelelor in detrimentul romanului, cu toate ca, intr-adevar, din orice relatie esuata inveti cate ceva, te mai maturizezi un pic si poate data viitoare (in caz ca mai exista vreuna) vei gresi mai putin sau... doar altfel! Cred ca este preferabil sa te lupti pana in panzele albe pentru ca o relatie (bazata pe caramizi solide) sa mearga, in loc sa abandonezi cand cuplul se confrunta cu probleme. Renuntarea, abandonul, alegerea unui alt drum au sens numai in conditiile in care fundamentul nu a fost nicicand prea serios sau cand partenerul a facut o greseala impardonabila.

Dar sa revenim la momentele noastre de cumpana, despartirile din dragoste.... Episodul urmator: Cum ne descurcam cu amintirile?




"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

Mionel

Guest

Re: Re: Re: A fi fost sau a nu fi fost vinovat.. i

scris pe 29 ian 2010 03:45 de Mionel


Cum ne descurcam cu amintirile?




http://www.youtube.com/watch?v=9A6RXGHMepM
sus

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

Tot in sevraj: Ce facem cu amintirile?

scris pe 30 ian 2010 21:57 de ExoticDream

Am lamurit la un moment dat care este reactia LUI vis-a-vis de lucrurile "marunte" care se aduna in vecinatatea cuiva in timpul unei relatii de iubire, sa vedem acum ce soarta le asteapta pe cele din jurul TAU....

Oricat de bine ai reusi ca concentrezi ceea ce gandesti si simti fata de cineva in interiorul fiintei tale, tot simti nevoia de a te inconjura cu simboluri, mici souveniruri marcand gesturi, trairi, evenimente cu o incarcatura emotionala aparte, derulate pe parcursul relatiei de iubire. O scoica stranie, culeasa de pe plaja singuratica, unde ati facut dragoste la asfintit, in prima voastra vacanta in doi, o carte cumparata impreuna sau un volum primit de la partener, purtand autograf din partea autorului, o poezie pe care EL ti-a scris-o dupa primul vostru sarut, o jucarie-simbol nostima, primita in dar de la EL de ziua TA, o sticluta, acum goala, de parfum, pe care EL l-a folosit la prima voastra intalnire (adorai acel miros....), un carnetel in care obisnuiati sa notati din cand in cand cate o idee traznita (un fel de minijurnal in doi), un CD cu melodiile voastre preferate, pe care il actualizati mereu si il luati cu voi in vacante, un obiect de imbracaminte cumparat de EL la o ocazie speciala, un SMS fierbinte, o scrisoare de dragoste din "vremurile bune" de la inceputuri, biletele de avion de la primul vostru zbor impreuna, o pereche de sosete sau un pulover, din serile friguroase cand ramanea la tine, un wallpaper semnificativ pe monitorul computerului, o droaie de e-mailuri si pozele...... (separat si impreuna)....

Ce faci cu acest amalgam de amintiri feroce, care nu te lasa sa fiintezi in al tau univers fara sa doara infinit? Cum sa le rupi de tine fara sa rupi fasii din tine? Daca ai vointa si puterea sa le indesi pe toate intr-un cotlon si sa le incui pentru muuuuuuuuuuuuuuuuult, muuuuuuuuuuuuuuult timp, bravo tie! Adeseori insa, nu poti.... Poate ca este o dovada de slabiciune (sau prea multa iubire?), insa din cand in cand simti nevoia sa atingi acele obiecte, sa le privesti, sa te autoiluzionezi ca sentimentele sunt inca acolo (ale tale, din pacate, da... ), ca nu traiesti decat un cosmar, din care te vei trezi si mai poate fi ca inainte... Cand iti plimbi degetele peste un obiect-simbol, rememorezi momentul in care a patruns in universul tau, zambesti unui gand indepartat si apoi iti simti sufletul invadat de furie si neputinta... din nou nu intelegi cum de a putut disparea peste noapte acea nevoie de "voi doi", cat de nedrept este ca omul sa nu se poata ridica la inaltimea sentimentelor pe care le-ar putea trai... Nu te gandi mai departe, dincolo, in lumea LUI, astfel de rememorari nu au loc aproape niciodata, si nici atunci constient, ci din intamplare, impactul lor este nul, de parca ai trait singur in acel cuplu! Trebuie sa intelegi ca viteza de rotatie a lumii difera de la om la om, acel decalaj sentimental pe care nu ai fost capabil sa il simti la timp in cadrul relatiei se va mari dupa momentul despartirii, EL a ingropat extrem de simplu totul si sevrajul in care te zbati TU i-ar induce cel mult un zambet de sus....

Si pana la urma ce faci cu amintirile? Renunta la ele, incet-incet.... Incepe cu imaginea de pe desktop: daca este cumva o poza in doi sau una infatisandu-l pe EL, schimb-o cu orice altceva, impersonal, un peisaj, de exemplu. Avatarul de Messenger.... la fel. Oricat de mult ti-ai dori sa mai crezi intr-un viitor impreuna, realitatea din teren este alta si n-ai vrea sa ajungi chiar la depresie psihica, nu? Menajeaza-te cat se poate, nimeni nu va avea grija de tine, esti pe cont propriu acum! Enjoy freedom!

Obiectele din jur.... aduna-le intr-un sertar si umbla la el cat mai rar, altfel vei reitera secvente de plans, disperare, iluzii, furie.... Nu mai privi la nesfarsit pozele acelea... gandeste-te ca ele reprezinta clipe inghetate pe scara timpului, iar zambetul LUI iti era adresat DOAR in acel moment. Daca vrei, poti face un exercitiu interesant: imagineaza-ti cum te-ar privi in aceasta clipa EL, daca ar fi ca fotografia sa fie facuta acum, si iti garantez ca vei ascunde pozele urgent! Antiteza doare....

Ce faci insa cu locurile-amintiri? Nu te pune nimeni sa mai urci pe versantul pe care ati fost vara trecuta, sau sa iti petreci cateva zile exact in orasul marcat de stradute cu piatra cubica din tara aia mediteraneana care va placea atat de mult (Romania este plina de orasele, iar daca nu, zboara la Milano sau aiurea, te costa 20 de euro), sau sa revizitezi exact acelasi muzeu pentru a revedea exact acelasi tablou in fata caruia ati ramas amandoi siderati.... La fel ca in cazul pozelor, gandeste-te ca in acelasi timp EL, neavand nici o problema cu amintirile, s-ar putea sa escaladeze muntele acela cu altcineva, sau sa se plimbe de manuta cu altcineva pe acele stradute inguste, explicandu-i arhitectura cladirilor, sau sa comenteze impreuna cu altcineva tablouri din muzeul vizitat candva impreuuna... Nu iti place acest exercitiu? Nu provoca avalansa amintirilor, te poate distruge....

Locurile "exotice", indepartate, chiar daca poarta amintiri, pot si trebuie evitate, lumea este destul de mare pentru asta, nu-i musai sa schiezi la Paltinis, se poate si la Vatra Dornei, nu trebuie sa faci plaja la Mediterana cand exista alte zeci de mari.... Problema este cu locurile prin care trebuie sa pasesti, independent de vointa ta! Daca inveti sau lucrezi in aceeasi cladire cu EL, daca aveti acelasi anturaj, daca locuiti in acelasi cartier, oras.... Pot exista locuri-amintiri pretutindeni in zona in care traiesti.... Incepand cu camera TA (daca ati facut dragoste acolo si nu numai), continuand cu magazinul din apropiere unde faceati cumparaturi, chioscul de ziare, libraria, cofetaria, parcul, cinematograful, teatrul.... plus locurile de care te leaga amintiri-simbol (de exemplu, cel in care te aflai cand te-a sunat sa-ti dea o veste fericita, cel in care te-a sarutat).... Nu stiu care ar fi solutia.... sa le eviti, in masura in care este posibil, dar daca nu? Aici doar timpul te poate ajuta.....

Se spune ca nu putem sterge amintirea legata de un loc anume decat asezand una noua peste ea. Poate...., insa eu nu as interpreta asta ca pe o trimitere la a inlocui iubirea veche cu una noua, ci la a conferi acelui punct din spatiu amintiri noi legate de alte aspecte ale vietii noastre. Daca la cinematograful X mergeai pe vremuri numai cu EL, poti incerca sa vezi un film acolo impreuna cu cineva din familie sau un grup de prieteni, nu este chiar ceea ce iti trebuie, dar macar atenuezi o idee acea amintire dureroasa...

In continuare: Chestii care nu se intampla niciodata in sevraj"

(Va urma)



"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

Chestii care nu se intampla niciodata in sevraj

scris pe 1 feb 2010 03:35 de ExoticDream

Stim ca etapa asta dureaza o vesnicie (uneori la propriu), oricum pierzi notiunea timpului o data intrat in ea, te rotesti in sens orar sau trigonometric, spiralat sau aiurea, din cand in cand tipi, plangi, te sui pe pereti, apoi taci, incerci sa gandesti, sa analizezi, te doare, iar plangi, tipi la luna, bla bla bla.... Ti-ai dori sa poti face ca in filmul acela.... operatie pentru a-ti fi sterse sentimentele cu forta! Sa vedem care sunt lucrurile care nu se petrec (aproape) niciodata cand esti la un epsilon infim de paranoia, schizofrenie sau alte deranjamente psihice.....

Sentimentele nu mor peste noapte. Chiar daca suna bine in filme sau melodii siropoase, nu te amagi cu gandul ca in seara asta vei adormi plangand cu gandul la EL, iar maine dimineata razele soarelui te vor trezi bland si vei simti ca sufletul iti este iarasi virgin! Nu te gandi ca LUI i-au trecut rapid, nu uita ca EL nu te mai iubeste de catva timp, asa ca..... nu are nici un motiv de disconfort in zori.... Din nefericire, cei mai multi dintre noi sunt fiinte imperfecte, cu o inertie sentimentala suparatoare.... numai in cazuri exceptionale, mintea poate sterge de azi pe maine sentimente care au fost la un moment dat puternice.... acest decalaj nenorocit ne ucide...! Vor mai fi multe dimineti "cu ferestre inchise" pana cand durerea se va estompa cat de cat, va deveni suportabila si poate, cu mult noroc, va disparea intr-o buna zi.... Inarmeaza-te cu rabdare, incearca sa ai la indemana "ganduri de rezerva", pe care sa le activezi dimineata, cand amintirile vor reveni si vei intinde reflex mana catre perna LUI pentru sarutul din zori sau catre mobil, asteptand un SMS de trezire.... Sari din pat rapid, nu te lasa prada gandurilor, altfel iti vei compromite prima parte a zilei cazand in melancolie si lasand durerea sa muste in legea ei.... Nu-ti activa si furia impotriva LUI, nu-ti va ajuta la nimic, EL oricum se simte mult mai bine in absenta TA si nu are nevoie de gandurile TALE.

EL nu te va intreba cum te simti si nu te va ajuta sa faci fata durerii. Cand puntile s-au rupt (pardon, au fost dinamitate de EL), tot acel amalgam de ganduri-sentimente bijective care au existat in vremurile bune s-a topit, comuniunea, comunicarea, grija unuia fata de celalalt s-au frant brusc... TU nu mai ai voie, iar LUI nu-i pasa ce se intampla, doar ca TIE nu-ti vine sa crezi ca asa ceva este posibil cand pana mai ieri intre voi totul era viu, cald, emanand iubire prin orice particula.... Eu cred ca fiintele umane ar fi capabile sa aiba grija una de cealalta chiar daca la un moment dat intervine o ruptura, numai o greseala impardonabila (gen infidelitatea) ar putea fi o exceptie, insa in rest nu vad de ce doi oameni care au impartit universul saptamani, luni, ani in sir, nu pot avea capacitatea de a nu-si lasa sufletul pana mai ieri pereche de a se prabusi in neant.... Daca ai iubit cu adevarat, poti fi generos cu celalalt, il poti sustine atat cat este omeneste posibil sa se ridice si sa paseasca chinuit mai departe... Din pacate, nu se prea intampla asta, cel care paraseste relatia nu mai priveste inapoi, egoismul il impiedica sa-i pese de suferinta celuilalt, ba chiar foloseste orice prilej pentru a mai adauga cate o vina celor pe care le are deja adunate drept motive de despartire, nefacand decat sa-si usureze desprinderea completa de cuplu.

EL nu va mai reveni, relatia este definitiv murita. De departe, aceasta este cea mai dureroasa iluzie... Oricat ar incerca mintea sa previna gandul, sufletul nu vrea sa asculte, se iluzioneaza, spera, construieste scenarii imposibile in care iubirea LUI nu este decat umbrita, dar poate reveni, incearca sa acrediteze ideea ca scena finala nu a fost poate decat o cearta oarecare, fiecare isi va asuma responsabil vina, se vor lua masuri, dupa care va urma dulcea impacare.... Este o iluzie periculoasa.... care induce surplus de durere la revenirea cu picioarele pe pamant. Un om care a gasit suficiente motive si a avut taria sa-ti dea papucii o data, in ciuda trecutului vostru impreuna, nu mai poate fi credibil.... Chiar daca, prin absurd, s-ar intoarce la tine, cum te vei putea impaca, in timp, cu gandul ca te-a iubit atat de "mult" incat te-a parasit, desi stia bine cat il iubesti? Nu te mai amagi.... refuza iluzia! Cel care te-a parasit o data nu va pregeta sa faca asta din nou....

Nu vei reusi sa legi o alta relatie in aceasta perioada. Multi prieteni si cunostinte se vor inghesui sa te impinga spre o alta fiinta de sex opus, in mintea lor ideea "cui pe cui se scoate" fiind solutia ideala pentru impasul in care te afli. Daca vei ceda presiunilor, inca de la prima intalnire mintea va incepe automat procesul de comparare intre EL si actualul personaj. Nu conteaza care va fi rezultatul, in clipa in care cel nou va incerca sa se apropie de tine, cand va face un gest (sa te ia de mana, sa te sarute), sufletul se va revolta instinctiv, iar trupul il va respinge.... Momentul va fi neplacut, penibil, atat pentru tine, cat si pentru "haina de vreme rea".... Daca asta se intampla dupa ce respectivul s-a atasat cat de cat de tine, lucrurile vor fi un pic dureroase pentru el.... asa ca nu-i bine sa te complici, o relatie "de sacrificiu" nu are, in general, sanse de reusita. Fie ca ii faci confesiuni despre fosta ta relatie, fie ca doar intuieste infernul in care te zbati, pentru el nu poate fi placut sa astepte momentul in care POATE vei ajunge cu sentimentele la zero si POATE vei incepe sa tii la el, nu exista nici o garantie!

Timpul nu sta in loc doar pentru ca TU ai ramas blocat la o anumita coordonata temporala. Desi iti pare revoltator, totusi oamenii din jurul tau continua sa-si duca viata exact ca si pe vremea cand TU, de mana cu EL, le zambeai tuturor, la scoala/serviciu se pun absente si se cer teme/proiecte, ciclul anotimpurilor isi vede de treaba lui, pamantul nu se dezintegreaza doar pentru ca TU ai alunecat, impins de la spate, ce-i drept, intr-o crevasa infinita, inca mai trebuie sa mananci, sa te hidratezi, ca orice fiinta.... Trebuie sa realizezi ca in context universal suferinta ta nu valoreaza mare lucru, iar faptul ca iti vei mai reveni sau nu ii intereseaza cel mult pe cei foarte apropiati.... Bine ar fi daca ai reusi sa te distantezi de gandul ca singura fiinta de care iti pasa infinit este exact cea careia nu-i pasa deloc.....

(Va urma)




"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

Psyche

Expert member
1930 mesaje

Re: Chestii care nu se intampla niciodata in sevra

scris pe 3 feb 2010 15:17 de Psyche

Stim ca etapa asta dureaza o vesnicie (uneori la propriu), oricum pierzi notiunea timpului o data intrat in ea, te rotesti in sens orar sau trigonometric, spiralat sau aiurea, din cand in cand tipi, plangi, te sui pe pereti, apoi taci, incerci sa gandesti, sa analizezi, te doare, iar plangi, tipi la luna, bla bla bla.... Ti-ai dori sa poti face ca in filmul acela.... operatie pentru a-ti fi sterse sentimentele cu forta! Sa vedem care sunt lucrurile care nu se petrec (aproape) niciodata cand esti la un epsilon infim de paranoia, schizofrenie sau alte deranjamente psihice.....

Sentimentele nu mor peste noapte. Chiar daca suna bine in filme sau melodii siropoase, nu te amagi cu gandul ca in seara asta vei adormi plangand cu gandul la EL, iar maine dimineata razele soarelui te vor trezi bland si vei simti ca sufletul iti este iarasi virgin! Nu te gandi ca LUI i-au trecut rapid, nu uita ca EL nu te mai iubeste de catva timp, asa ca..... nu are nici un motiv de disconfort in zori.... Din nefericire, cei mai multi dintre noi sunt fiinte imperfecte, cu o inertie sentimentala suparatoare.... numai in cazuri exceptionale, mintea poate sterge de azi pe maine sentimente care au fost la un moment dat puternice.... acest decalaj nenorocit ne ucide...! Vor mai fi multe dimineti "cu ferestre inchise" pana cand durerea se va estompa cat de cat, va deveni suportabila si poate, cu mult noroc, va disparea intr-o buna zi.... Inarmeaza-te cu rabdare, incearca sa ai la indemana "ganduri de rezerva", pe care sa le activezi dimineata, cand amintirile vor reveni si vei intinde reflex mana catre perna LUI pentru sarutul din zori sau catre mobil, asteptand un SMS de trezire.... Sari din pat rapid, nu te lasa prada gandurilor, altfel iti vei compromite prima parte a zilei cazand in melancolie si lasand durerea sa muste in legea ei.... Nu-ti activa si furia impotriva LUI, nu-ti va ajuta la nimic, EL oricum se simte mult mai bine in absenta TA si nu are nevoie de gandurile TALE.

EL nu te va intreba cum te simti si nu te va ajuta sa faci fata durerii. Cand puntile s-au rupt (pardon, au fost dinamitate de EL), tot acel amalgam de ganduri-sentimente bijective care au existat in vremurile bune s-a topit, comuniunea, comunicarea, grija unuia fata de celalalt s-au frant brusc... TU nu mai ai voie, iar LUI nu-i pasa ce se intampla, doar ca TIE nu-ti vine sa crezi ca asa ceva este posibil cand pana mai ieri intre voi totul era viu, cald, emanand iubire prin orice particula.... Eu cred ca fiintele umane ar fi capabile sa aiba grija una de cealalta chiar daca la un moment dat intervine o ruptura, numai o greseala impardonabila (gen infidelitatea) ar putea fi o exceptie, insa in rest nu vad de ce doi oameni care au impartit universul saptamani, luni, ani in sir, nu pot avea capacitatea de a nu-si lasa sufletul pana mai ieri pereche de a se prabusi in neant.... Daca ai iubit cu adevarat, poti fi generos cu celalalt, il poti sustine atat cat este omeneste posibil sa se ridice si sa paseasca chinuit mai departe... Din pacate, nu se prea intampla asta, cel care paraseste relatia nu mai priveste inapoi, egoismul il impiedica sa-i pese de suferinta celuilalt, ba chiar foloseste orice prilej pentru a mai adauga cate o vina celor pe care le are deja adunate drept motive de despartire, nefacand decat sa-si usureze desprinderea completa de cuplu.

EL nu va mai reveni, relatia este definitiv murita. De departe, aceasta este cea mai dureroasa iluzie... Oricat ar incerca mintea sa previna gandul, sufletul nu vrea sa asculte, se iluzioneaza, spera, construieste scenarii imposibile in care iubirea LUI nu este decat umbrita, dar poate reveni, incearca sa acrediteze ideea ca scena finala nu a fost poate decat o cearta oarecare, fiecare isi va asuma responsabil vina, se vor lua masuri, dupa care va urma dulcea impacare.... Este o iluzie periculoasa.... care induce surplus de durere la revenirea cu picioarele pe pamant. Un om care a gasit suficiente motive si a avut taria sa-ti dea papucii o data, in ciuda trecutului vostru impreuna, nu mai poate fi credibil.... Chiar daca, prin absurd, s-ar intoarce la tine, cum te vei putea impaca, in timp, cu gandul ca te-a iubit atat de "mult" incat te-a parasit, desi stia bine cat il iubesti? Nu te mai amagi.... refuza iluzia! Cel care te-a parasit o data nu va pregeta sa faca asta din nou....

Nu vei reusi sa legi o alta relatie in aceasta perioada. Multi prieteni si cunostinte se vor inghesui sa te impinga spre o alta fiinta de sex opus, in mintea lor ideea "cui pe cui se scoate" fiind solutia ideala pentru impasul in care te afli. Daca vei ceda presiunilor, inca de la prima intalnire mintea va incepe automat procesul de comparare intre EL si actualul personaj. Nu conteaza care va fi rezultatul, in clipa in care cel nou va incerca sa se apropie de tine, cand va face un gest (sa te ia de mana, sa te sarute), sufletul se va revolta instinctiv, iar trupul il va respinge.... Momentul va fi neplacut, penibil, atat pentru tine, cat si pentru "haina de vreme rea".... Daca asta se intampla dupa ce respectivul s-a atasat cat de cat de tine, lucrurile vor fi un pic dureroase pentru el.... asa ca nu-i bine sa te complici, o relatie "de sacrificiu" nu are, in general, sanse de reusita. Fie ca ii faci confesiuni despre fosta ta relatie, fie ca doar intuieste infernul in care te zbati, pentru el nu poate fi placut sa astepte momentul in care POATE vei ajunge cu sentimentele la zero si POATE vei incepe sa tii la el, nu exista nici o garantie!

Timpul nu sta in loc doar pentru ca TU ai ramas blocat la o anumita coordonata temporala. Desi iti pare revoltator, totusi oamenii din jurul tau continua sa-si duca viata exact ca si pe vremea cand TU, de mana cu EL, le zambeai tuturor, la scoala/serviciu se pun absente si se cer teme/proiecte, ciclul anotimpurilor isi vede de treaba lui, pamantul nu se dezintegreaza doar pentru ca TU ai alunecat, impins de la spate, ce-i drept, intr-o crevasa infinita, inca mai trebuie sa mananci, sa te hidratezi, ca orice fiinta.... Trebuie sa realizezi ca in context universal suferinta ta nu valoreaza mare lucru, iar faptul ca iti vei mai reveni sau nu ii intereseaza cel mult pe cei foarte apropiati.... Bine ar fi daca ai reusi sa te distantezi de gandul ca singura fiinta de care iti pasa infinit este exact cea careia nu-i pasa deloc.....

(Va urma)






Sometimes you just have to roll the dice, man!
sus

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

Tot in sevraj: Ce faci ca sa n-o iei razna?

scris pe 5 feb 2010 01:40 de ExoticDream

Au trecut primele zile, uneori chiar saptamani, in care te-ai simtit complet rupt de realitate, de tot ceea ce insemna pana in clipa departirii viata ta normala, tot ceea ce te inconjoara pare brusc lipsit de sens in absenta LUI, universul tau s-a frant si nu esti capabil sa te vezi mergand mai departe in aceasta postura noua, nedorita, straina de visele tale. Si totusi..... nu poti plange la infinit, nu mai poti rataci de nebun kilometri in sir pe strazi necunoscute, prin ploaie, ger sau viscol, strivit de greutatea prea multor ganduri, nu mai poti lipsi la nesfarsit de la scoala/serviciu, trebuie sa te trezesti... macar partial! Chiar daca te afli inca departe de punctul de inflexiune de la care vei intra intr-o faza de preconvalescenta, trebuie sa incerci sa te aduni macar atat cat sa poti subzista in conditii minimale...

Iata cateva din lucrurile pe care ai putea sa le ai in vedere in aceasta perioada in care inca nu poti accepta despartirea....

Daca mai ai lacrimi, descarca-te emotional plangand, nu este rusinos si te va face sa te simti un pic mai bine. Nu conteaza daca esti baiat, nu trebuie sa ai martori, cateva lacrimi nu au ruinat orgoliul nimanui. Seara, inainte de a adormi, cand grijile zilei se estompeaza, nu prea mai ai scapare, gandurile legate de despartire revin, te inconjoara si, daca nu esti genul tare, lacrimile vin de la sine.... mai ales daca in acel moment al zilei obisnuiai sa faci schimb de SMSuri de noapte buna cu EL.... La dus, pe perna sau in alt loc intim, departe de toti si toate, plangi....

Aminteste-ti lucrurile care iti plac si ocupa-te de ele. Daca exista hobbyuri pe care, din lipsa de convergenta cu EL, ti le-ai reprimat un timp, este momentul ideal sa le scoti de la naftalina. Daca, de exemplu, tu adori sa calatoresti, sa schiezi, sa faci bungee-jumping sau sa escaladezi muntii, iar EL este o fiinta cu pasiuni mai.... linistite, planuieste niste escapade, de capul tau sau cu persoane apropiate, in care sa-ti urmezi visele. Aceste iesiri din cotidian vor fi experiente noi, fara intersectii cu amintirile in doi, si din acest motiv mai putin dureroase decat daca ai urma aceleasi poteci parcurse altfel, in vremurile bune.

Incearca sa te mentii in permanenta ocupat, implica-te in oricate proiecte/activitati ai posibilitatea, pentru ca a lucra indiferent ce te va ajuta sa tii temporar in stand-by gandurile care iti macina sufletul, suferinta terifianta care te sufoca o data ramas singur cu ea. Poate nu vei reusi sa faci lucrurile de nota 10, nu iti supraestima abilitatile in acest moment, total nu te vei putea desprinde de problemele personale, de aceea nu stiu daca a te inscrie la un doctorat sau la niste examene extrem de dificile reprezinta ideea secolului, niste proiecte de nivel mediu spre mare sunt suficiente ca sa te simti in stare sa le duci la bun sfarsit, altfel o nereusita si in acel domeniu te-ar cobori si mai adanc in groapa cu lei a suferintei si dezamagirii.....

Nu te apuca de analiza relatiei recent incheiate pana in clipa in care te simti pregatit pentru asta. Este un pas obligatoriu, altfel nu te vei lamuri niciodata de ce s-a intamplat ceea ce s-a intamplat si vei risca sa repeti aceleasi greseli si in viitor. Parerea mea este ca in sevraj nu ai inca luciditatea necesara pentru o analiza obiectiva, "la rece", durerea nu este un sfetnic bun.

Nu te neglija, ai grija de tine. Adeseori, dupa un moment mult prea incarcat din punct de vedere emotional cum este o despartire, ruptura de normalitate te face sa iti pierzi total interesul fata de propria persoana, durerea profunda te impiedica sa te mai privesti in oglinda, iti este teama sa vezi ochii prea plansi, nedormiti, ridurile nascute peste noapte, aspectul trist al unei fizionomii private de zambet prea mult timp. Nu te mai duci la intalniri cu EL, nu mai plecati impreuna in vacanta, nu te mai preocupa sa-ti cumperi o haina noua, un parfum deosebit.... Chiar daca nu ai chef, incearca sa te pastrezi pe linia de plutire, mentine-te intr-un automatism decent, fara exagerari.... nu-i ceva extrem de dificil.... Orice s-ar fi intamplat, respectul fata de tine pastreaza-l.

"Spovedeste-te" unei persoane apropiate daca tu crezi ca asta te poate ajuta. Personal, nu sunt de aceasta parere pentru ca nimeni nu poate intelege deplin situatia, nefiind direct implicat, dar sunt constienta ca exista persoane care se simt bine daca fac confesiuni cuiva, poate pentru ele impartasirea problemelor delicate constituie o descarcare si un sprijin. Daca optezi pentru aceasta cale de descarcare, nu te apuca sa iti insiri povestea si necazurile in fata a 15 persoane, alege una fata cu care te simti pe aceeasi lungime de unda (de regula, cineva un pic mai mare din familie sau un prieten foarte apropiat, de preferinta de acelasi sex). Daca plansul pe umarul altcuiva te ajuta, spune-mi si mie, sunt curioasa daca te vei simti mai bine!

Limiteaza la minimum intersectiile cu EL. Daca despartirea este definitiva, fara cale de intoarcere, evita pe cat posibil comunicarea cu EL in aceasta periaoda, chiar daca ati decis sa ramaneti amici. LUI ii va fi indiferent daca te va vedea din cand in cand sau veti vorbi, pentru TINE insa astfel de close encounters vor fi iadul pe pamant pentru ca nu vei putea face fata antitezei intre cum era inainte si cum este acum, suferinta se va amplifica si vei face pasi inapoi in sevrajul tau.... Daca mai sunt lucruri de impartit sau recuperat, documente de semnat, limiteaza aceste intalniri la minimum....

Nu te expune la intersectii cu anturajul comun. Este posibil sa aveti prieteni comuni, asta complica situatia, ei nu au nici o vina ca voi v-ati despartit.... Macar un timp insa, intereseaza-te daca la intalnirile cu ei exista riscul sa fie chemat si EL si incearca sa le eviti. De ce? Nu-ti va placea noua postura in care il vei vedea, nu te mira daca nu peste mult timp va aparea alaturi de un partener nou, nu uita ca EL nu mai are sentimente pentru tine inca inainte ca voi sa va despartiti, viata e scurta si EL va profita de libertate pentru a alege pe altcineva.

Ai grija cum impaci obsesia, ura si suferinta. Chiar daca ai curajul sa te apuci de analiza motivelor care au avut ca deznodamant despartirea, incearca sa nu devii obsedat de ea, stiu, doare infinit, insa dragoste cu sila nu se poate, degeaba iubesti TU daca ecou dincolo nu mai exista, ai avut ghinion, poate ai si gresit, poate a gresit EL, cert este ca decizia nu ti-a apartinut si nu te poti lupta cu asa ceva. A insista sa intorci lucrurile asa cum iti doresti (adica in sensul sentimentelor tale), sa fortezi o impacare, o revenire la normalul TAU, sunt chestiuni la care nu ar trebui sa te mai gandesti, motivul fiind simplu: EL nu mai vrea, iar TU nu poti iubi pentru amandoi.

Ura fata de partener (un fel de combinatie ura-iubire, datorata gestului LUI de a pleca) iti poate frange sufletul in doua directii: pe de o parte, il acuzi pentru ca s-a desprins cu atata raceala de cuplu, lasandu-si sentimentele sa moara, fara sa-ti spuna din timp ce se intampla, iar pe de alta inca il iubesti si ii gasesti fel de fel de circumstante atenuante, desi sufletul TAU este in franjuri insangerate, iar LUI nu-i pasa.

Ura fata de TINE insuti poate fi periculoasa... Te condamni pentru eventualele greseli pe care le-ai comis in timp si care, chiar daca poate nu au fost extrem de grave, pot fi folosite ca argumente pentru despartire. Te condamni pentru ca nu ai simtit in timp cum sentimentele LUI au luat-o la vale, astfel incat te-a lovit cu brutalitate vestea ca ele au ajuns la zero.

Fa ordine in vecinatatea TA, scapa de lucrurile purtatoare de amintiri (am mai vorbit despre asta)... ele intarzie nedefinit procesul de iesire din sevraj...

Daca te ajuta, scrie-ti gandurile intr-un jurnal, blog, bla bla bla. Daca ai deja unul, lasa-l...., poarta prea multe amintiri, deschide unul nou; in fond, ceea ce incerci din rasputeri sa faci este sa pasesti pe un drum fresh....

Acorda-Ti timp, fii intelegator cu TINE. Nu compara timpul tau de recuperare cu cel al altora, suntem fiinte diferite, iubim diferit, suferim cu intensitati diferite. Nu-TI impune termene chiar daca ai o vointa de fier, lasa lucrurile sa vina de la sine; asa cum nu ai avut control asupra vitezei cu care iubirea ti-a infasurat fiinta, tot astfel nu poti decide de cat timp ai nevoie pentru a o ucide.

Next: Cat de benefice pot fi sarutul de ramas bun, o ultima partida de sex etc...

(Va urma)



"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

Psyche

Expert member
1930 mesaje

Re: Tot in sevraj: Ce faci ca sa n-o iei razna?

scris pe 5 feb 2010 02:00 de Psyche

e ciudat .. parca ai fi mereu in mintea mea,in tot ce spui ..
jos palaria!



Sometimes you just have to roll the dice, man!
sus

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

Re: Re: Tot in sevraj: Ce faci ca sa n-o iei razna

scris pe 6 feb 2010 01:04 de ExoticDream

e ciudat .. parca ai fi mereu in mintea mea,in tot ce spui ..


Scriu doar ceea ce gandesc si simt... si ceea ce m-a invatat experienta....




"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

barbie

Guest

a-ti luat-o razna :))

scris pe 10 feb 2010 03:43 de barbie

duceti-va la un control toti
sus

barbie

Guest

daaa

scris pe 10 feb 2010 04:00 de barbie

un sut in fund este un pas inainte. si eu am avut o relatie de 3 ani si s-a terminat, nu am murit nu m-am spanzurat. ca sa poti sa "gandesti" trebuie sa uiti de sentimente iar daca esti dispusa sa recuceresti pe cineva sau sa reintorci vechea iubire eu stiu un lucru pe care ar trebui sa il memorati si voi CA SA REALIZEZE CA TE-A PIERDUT TREBUIE SA TE PIARDA... si sa simta lucrul asta. iar ca sa te piarda trebuie sa inveti sa treci peste, sa te gandesti la tine si sa nu privesti inapoi m-am despartit acum 2 ani de tipul asta, el m-a parasit atunci dar si acum dupa 2 ani ma regreta si ma iubeste mai mult decat m-a iubit vreodata. si eu il iubesc si in momentul de fata dar nu vreau sa ma gandesc la asta.. oricum consider ca am fost destul de desteapta si nu am gandit cu inima, nu m-am lasat umilita cum ar fi trebuit dupa un esec... in momentul de fata nu pot spune ca st fericita pt k in permanenta este in "spatele" meu si din cauza asta nu pot avea o viata normala....ma iubeste si nu imi permite sub nici o forma sa am vreo relatie cu vreun barbat chiar daca este constient ca nu o sa ma impac vreodata cu el..... asta e viata risti si castigi....risti sau pierzi....sau iti traiesti toata viata riscand
sus

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

Valentine's Day in sevraj....

scris pe 14 feb 2010 05:41 de ExoticDream

Inainte de a ne ocupa de ultima partida de sex/dragoste, ultimul sarut, intrucat traversam o zi imposibila pentru cei cu sufletul frant, sa acordam cateva minute acestui subiect dureros....

Probabil ca anul trecut pe vremea asta si EA, si EL, cu cate un mic dar, se pregateau sa mearga la intalnirea speciala de ziua indragostitilor, care, chiar daca este importata de peste ocean, constituie o ocazie in plus de a celebra iubirea.... si asta nu a ucis pe nimeni, cu exceptia celor care sunt nevoiti sa lupte cu demonii recentei despartiri exact in aceasta perioada....

Este imposibil ca amintirile sa nu se reverse nebuneste peste sufletul chinuit de dor si durere, cum poate fi privit spectacolul kitsch al magazinelor doldora de inimioare rosii, felicitari romantice, ursuleti de plus, chestii personalizate, florilor de la orice colt de strada, bla bla bla, cand esti singur? La radio melodii de iubire, concursuri de iubire cu premii pentru cuplul cel mai iubitor, pe strazi perechi tinandu-se de mana, sarutandu-se, in localuri cupluri la mese de doua persoane, cu lumanarica palpaind in centru, la televizor filme de iubire (de la "Romeo si Julieta", "Primul sarut" pana la "Te iubesc, nu te iubesc", "Iubirea, bat-o vina", "Sacrificiu din dragoste" etc.), cum sa nu observi ca toata lumea sarbatoreste exact sentimentul pe care vrei sa-l ucizi? A propos, filmul care ti se potriveste este "Eternal Sunshine of the Spotless Mind"!

Ce poti face in aceasta zi imposibila am scris la alt subiect, sa vedem ce NU este bine sa faci pe 14 februarie, daca nu vrei sa te adancesti si mai mult in sevrajul in care te zbati de catva timp....

NU sta singur! Terapia solitudinii nu este ideea potrivita in aceste momente pentru ca amintirile vor navali puternic, te vor coplesi, vei face fara sa vrei comparatie intre un ieri in doi si un azi "fiecare pe cont propriu" si asta te va arunca in abis... Ia pe cineva din familie sau cativa prieteni si mergeti in oras, nimic special, doar cateva ore de nonsinguratate....

NU te duce la o intalnire cu un potential nou partener. Chiar nu este cazul sa incerci asa ceva intr-o zi cu conotatii romantice. Gandeste-te ca poate persoana respectiva va fi indrazneata, te va lua de mana sau chiar te va saruta, poti face fata unor asemenea gesturi? Daca raspunsul este afirmativ, inseamna ca ai depasit cu bine perioada de sevraj si esti practic vindecat de iubirea "veche", iar ceea ce mai scriu aici nu ti se mai potriveste.

NU te apuca sa scrii in jurnal kilometri de ganduri si nu reciti mesaje, e-mailuri, scrisori primite de la fostul partener in timpurile voastre fericite. Cu siguranta vei cadea in melancolie si... nu e bine.

NU viziona filme de dragoste si NU asculta melodii-amintiri. Cauta filme cu subiecte din multimea complementara, exista o droaie, lasa muzica deoparte, te-ar intrista.

NU-i trimite fostului partener daruri, felicitari, scrisori si/sau alte semne de iubire. Exista riscul (enorm!) sa ti le respinga, gestul tau va fi interpretat ca o incercare de revenire la ceea ce a fost, o bataie de cap plictisitoare, un lucru inutil. Vei suferi, realizand asta, chiar daca te asteptai sa fie asa. Sufletul care poate te-a iubit candva nu mai tresare cand il atingi, nu mai este ecoul sufletului tau, a uitat ceea ce a simtit pana nu demult si i se pare deplasat sa mai insisti (iubirea inca arzand a sufletului care vibreaza este privita in cel mai fericit caz cu mila de "ochiul" sufletului rece, iar efectul de oglinda, disparut, doare). Abtine-te de la a da viata unui gest considerat penibil, scapi astfel si de umilinta unui refuz.

NU cauta sa-l intalnesti, NU il suna. Iti faci iluzii daca iti imaginezi ca pentru EL ziua indragostitilor te mai cuprinde in ecuatie. Fie ca are pe altcineva cu care o va petrece, fie ca nu, pe tine nu te mai vrea aproape si sa nu crezi ca nu vei simti asta extrem de clar daca insisti. Chiar daca, prin absurd, ar accepta sa-ti acorde cateva clipe, vei sti ca sunt doar din mila....

Ocaziile de acest gen (zile de nastere, aniversari ale cuplului, 1 Martie, 8 Martie etc.) vor fi un cosmar pentru tine in perioada de sevraj..... Cauta-ti preocupari care sa-ti absoarba toata energia, astfel incat ziua sa treaca repede-repede, minimizand pe cat posibil suferinta (cumplite sunt primele secunde ale diminetii si ultimele clipe ale noptii, atunci realizezi mai dur decat oricand ca universul tau tot prabusit a ramas si durerea nu te-a parasit).... Cum sa nu te gandesti ca milioane de cupluri fac dragoste in aceasta noapte romantica?




"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

Ultimul sarut, ultima partida de sex.....

scris pe 22 feb 2010 03:52 de ExoticDream

.... to do or not to do?

OK, au trecut cateva zile sau chiar saptamani de cand EL a pus brusc punct relatiei, lucrurile s-au cristalizat pana si in mintea ta chinuita de intrebari, ai inteles (desi nu poti inca accepta) faptul ca EL nu a glumit nicidecum cand ti-a spus ADIO in acea teribila discutie pe care nu reusesti sub nici o forma sa o procesezi in totalitate, sa o compari cu miile de conversatii altfel din trecutul apropiat.... Daca din acel moment drumurile voastre s-au mai intersectat (fie pentru punerea la punct a unor detalii "tehnice" ale despartirii, fie intamplator), exista posibilitatea ca unul din voi (de obicei cel care inca mai iubeste, adica TU) sa mai doreasca un ultim moment de tandrete..... in memoriam....

Cand intre doua fiinte umane, o perioada indelungata, au existat sentimente profunde, s-au format anumite "deprinderi", "obisnuinte" afective; cand fiecare intalnire debuta cu un zambet, o strangere in brate si un sarut, cu greu poti sa-ti reprimi aproape-reflexul de a darui si primi afectiune. Chiar si cel care nu mai iubeste (EL, in expunerea noastra) poate avea slabiciuni uneori si poate va accepta un ultim sarut sau o ultima partida de sex. A permite acestor momente sa se intample este oare un lucru bun pentru tine?

TU esti, in general, cel care va dori asta, datorita sentimentelor si durerii care te sufoca, precum si unei sperante disperate ca poate-poate EL isi va aminti cat de bine va era impreuna (nu doar sexual) si isi va schimba decizia. Te vei agata nebuneste de orice clipa de tandrete petrecuta cu EL pentru ca iubirea din sufletul tau se cere exprimata, comunicata, nu poate fi ucisa/extirpata la comanda (eheheee, ce bine ar fi sa existe un algoritm rapid pentru asta!); oricat de mult te-ar sfatui ratiunea ca gresesti, sufletul nu va asculta, nu poate, nu inca! Vrei sa-l mai simti langa tine inca o data, sa te mai tina in brate, sa mai impartasiti acele clipe de intimitate care v-au facut fericiti de atatea ori.... Chiar daca stai bine la capitolul "vointa", chiar daca stii ca-i doar o amagire pe care ti-o vei aminti cu infinita tristete mai tarziu, chiar daca te temi sa nu te ucida lipsa LUI de sentimente, ai da orice sa se intample acel "sex final", pentru tine el inseamna enorm.... Un graunte de timp concentrand o eternitate....

Daca EL va fi cu ideea unui ultim sarut si, mai ales, a unei ultime partide de sex, nu accepta, inseamna ca are un suflet mai demonic decat ti-ai imaginat. Ce sens ar mai avea pentru EL un moment dulce-fierbinte impreuna cu TINE, fiinta pe care a ales sa o paraseasca? Amuzament sexual? Rautate? Se presupune ca te cunoaste suficient de bine ca sa realizeze cat de dureros ar fi pentru tine sa fii "folosit" si apoi "aruncat" din nou! Nu este normal sa-ti ceara asa ceva daca simte ca esti extrem de labil sufleteste.... Nu este normal sa mai vrea sex cu tine nici daca te-a parasit pentru altcineva, cu care face deja sex (se presupune ca nu esti grozav la pat, oricum).

Daca TU tii neaparat sa mai impartasesti un astfel de moment cu cel care tocmai ti-a declinat compania in tot si toate, ingaduie asta daca nu esti pe punctul de a o lua razna din punct de vedere emotional. Stiind ca este ultima data, trebuie sa ai capacitatea de a te controla destul de bine pentru a nu cadea in disperare profunda si poate si in depresie dupa ce il vei fi simtit atat de aproape de tine....

Nu cred ca sarutul este o idee buna... De ce? Mai mult decat orice (inclusiv sexul), sarutul reprezinta o manifestare intima, aproape exhaustiva, a sentimentelor de iubire, nimic nu se poate compara cu amalgamul de semnificatii si trairi cuprinse intr-un sarut! Poti face sex in absenta iubirii, insa arareori simti nevoia, dorinta, placerea de a saruta pe cineva daca nu te atrage altfel decat cel mult sexual.... Sarutul nu este o idee buna pentru ca el nu se poate intampla in lipsa bijectivitatii sufletesti, iar diferenta dintre ceea ce simti TU si EL il transforma in ceva.... sinistru si extrem de dureros! Cand faci sex, atentia iti poate fi distrasa de aspectul fizic al momentului (placerea pur fizica), insa in timpul unui sarut ai nevoie de sentiment ca sa existe un sens.....

Daca tii la sex one last time....

Nu incerca lucruri noi, nu iti face iluzii ca va aceepta acum ceea ce n-a dorit sa faca niciodata, mai ales ca acum i s-au sters si sentimentele!

Nu plange, oricat de mult simti nevoia sa faci asta. Sexul de final este unul "nervos", dur, motiv pentru care poate fi interesant! Lasa sa iasa la suprafata supararea, angoasa, furia, tradarea, sentimentul de anxietate pe care il ai cand IL privesti - toate aceste lucruri pot transforma acea partida de sex intr-una dura, memorabila!

Evita sarutul. Motivul a fost prezentat mai sus; in plus, sexul fara saruturi, "violent", detasat, "rece", ii poate dubla latura furioasa, rea, ori numai astfel il poti suporta, gandeste-te cat de mult te-ar afecta o partida de sex dragastos, lent, invaluit in soapte de iubire, dorinta de a oferi infinita placere fiintei iubite, oferind si primind iubire.....
Dupa ce ajungi/ajungeti la orgasm, pleaca! A ramane sa te cuibaresti in bratele LUI, sa va mangaiati unul pe altul, sa savurati "tigara de dupa", ca in timpurile voastre fericite nu mai constituie optiuni realiste; dupa ce atingeti orgasmul, toate gandurile triste legate de situatia voastra actuala si viitoare vor reaparea, TU vei resimti acut durerea, EL va fi stanjenit, observand asta si nefiind capabil sa te aline, sa-ti dea sperante. In concluzie, cel mai nimerit lucru este sa te ridici, sa te imbraci si.... sa pleci. Nu numai din camera, ci si din casa.

Nu IL suna curand dupa partida de sex final. Se va intampla exact ca in cazul zabovirii in patul "damnat": EL va fi stanjenit/incurcat/plictisit, TU vei suferi, simtind ca pentru EL acel ultim moment de intimitate nu a insemnat nimic si ca l-a facut probabil doar din mila.... Daca il suni, in ochii LUI vei aparea cu o aura de disperare accentuata si oricum este clar ca nu se va intoarce la TINE. Daca ar fi sa ne luam dupa trend, ai sanse mai multe sa il ai inapoi daca ii apari ca fiind o fiinta fericita, independenta si lipsita de griji (personal, sunt impotriva dedublarii, nu optez pentru prezentarea unei fete false; probabil solutia ar fi sa nu-l lasi sa citeasca deloc in sufletul tau, oricum decizia de a reveni, in caz ca se intampla, nu poate veni in urma unei false impresii, ea trebuie sa aiba la baza chestii serioase).

Am citit candva o idee oarecum funny: daca tocmai ati avut discutia finala, cea in care EL iti da papucii, acea partida de sex despre care vorbim poate avea loc in aceeasi incapere, fie pe canapeaua la capetele careia ati stat in timpul conversatiei decisive, fie pe podea, nu conteaza.... ar fi un fel de punct pus relatiei right on the spot, intr-un spatiu avand o concentratie uriasa de sentimente zdrobite, dezamagire, frustrare, furie, ura etc.!

In continuare "Despartirile frumoase - un mit?"....

(Va urma)



"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

Dragobete in absentia...... doare!

scris pe 25 feb 2010 02:31 de ExoticDream

Inca o zi teribila pentru tine, cel ravasit de tristete, muscat de disperare si infasurat in singuratate..... Cu atata publicitate pretutindeni, cu atatea imagini graitoare ale iubirii pe strada, la serviciu, la scoala, cum sa iti reprimi reflexul de a pune mana pe telefon si de a-i vorbi macar? Cum sa pasesti printre cele 86400 de secunde ale acestei zile incarcate (pentru altii!) de trandafiri, inimioare si animalute de plus fara jumatatea ta de suflet care, departe fiind si la propriu, si la figurat, probabil ca te uraste sau ii esti indiferent? De unde sa aduni o cantitate suficienta de vointa pentru ca sa te tarasti cu chiu, cu vai, pana la sfarsitul acestei zile chinuitoare, fara sa faci nebunii sau sa cazi si mai rau in depresia proprie sevrajului?

Ai putea reitera ideile de acum 10 zile.... daca au functionat atunci, sunt sanse sa reusesti din nou. Daca nu, incearca ceva nou: de exemplu, incepe ceva sportiv, iti va consuma energia si te vei trezi la sfarsitul zilei prea obosit ca sa mai plangi! Daca esti baiat, apuca-te de arte martiale (nu de "sala", acela este un mod de a lucra exclusiv cu fizicul, fara ca mintea sa aiba vreun amestec, ori tu tocmai asta urmaresti: sa-ti tii si mintea ocupata!). Daca esti fata, o varianta de aerobic poate fi o idee buna (as fi adaugat si dansurile, dar acolo se lucreaza pe perechi si nu cred ca vrei deocamdata prea multa intimitate cu persoane de sex opus) sau tot arte martiale.

Stiu ca este imposibil, insa nu lasa amintirile unor sarbatori similare din alti ani sa te inconjoare, nu lasa mintea sa alunece in comparatii, ar fi antiteze dureroase si nu esti pregatit sa le infrunti. Nu incerca sa te apropii de EL in speranta ca poate, sensibilizandu-l, iti va acorda cateva clipe si vei putea sa-ti mai alini astfel dorul nesfarsit..... EL nu mai vrea si nu mai poate intelege demonii cu care te lupti, nevoia TA de iubirea LUI, imposibilitatea aproape organica de a accepta ca totul s-a terminat.... In lumea LUI, TU esti doar o simpla cunostinta acum, un strain cu care si-a intersectat candva pasii.... Daca vei incerca sa-i iesi in cale, te va rani, intentionat sau din indiferenta.... Nu te expune la noi suferinte cand abia te chinuiesti sa faci fata celor "vechi".... Risti sa primesti cuvinte grele, sa fii umilit, sa-l vezi linistit si impacat in viata lui 100% departe de tine, ba chiar poti descoperi ca are pe altcineva! Gandeste-te ca, matematic vorbind, nu sunteti pe pozitii egale: EL si-a revenit complet la starea initiala (sentimente = 0), in timp ce tu il iubesti aproape ca si cum nimic nu s-a intamplat, iar EL stie asta foarte bine, de aceea nu-ti face iluzii ca te va menaja, asta nu s-ar intampla decat in cazurile rarisime in care a avut loc o "despartire frumoasa".....

Vom trata acest subiect in continuare....




"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

ExoticDream

Expert member
15906 mesaje

Tot in sevraj... Exista despartiri frumoase?

scris pe 3 mar 2010 02:34 de ExoticDream

Da, eu cred ca exista, depinde numai de noi sa facem raul cat de cat... suportabil atunci cand, dintr-un motiv sau altul, el nu poate fi evitat. Te afli tot in perioada critica de sevraj, inca incapabil sa treci la analiza motivelor pentru care relatia a ajuns in impas si EL a decis sa fie incheiata. Cu toate ca va mai trece un timp pana cand vei accepta ca totul s-a sfarsit si vei ucide in sufletul tau definitiv speranta (nu si sentimentele, din nefericire), te vei gandi probabil ca, daca tot trebuia sa va despartiti, de ce oare nu a fost posibil si altfel?

In general, cel care pleaca nu acorda prea mare importanta modului in care pune punct relatiei si nici nu isi pierde timpul sa gaseasca o cale mai putin dureroasa de a iesi din viata ta; pur si simplu EL nu mai vrea sa fie acolo si asta este tot ce conteaza (sentimentele LUI sunt... murite sau tind catre zero). Totusi.... daca este un om bun la suflet, daca te-a iubit cu adevarat si daca te respecta, normal ar fi sa se gandeasca la neantul in care te arunca decizia lui si sa-ti aline cat de cat caderea.... In fond si la urma urmei, ati impartit viata luni, ani.... ati fost una si aceeasi fiinta, gandurile si sentimentele voastre au fost pe aceeasi lungime de unda.... ar fi aproape inuman sa retezati totul prntr-o lovitura de cutit! Se poate si altfel....!

Sa spunem ca EL este decis sa te paraseasca, a analizat lucrurile din punctul lui de vedere si a hotarat ca i-ar fi mai bine fara tine. Aici avem o problema.... Socul pe care il simti TU cand ti se comunica "sentinta" ar fi diminuat sau inexistent daca in relatia voastra ar fi existat SINCERITATE 100%. Nu s-ar fi ajuns la o despartire neasteptata (pentru tine) daca lucrurile negative aparute pe parcursul relatiei ar fi fost analizate impreuna, deschis.... Ai fi stiut ce nu-i convine, ce iti reproseaza, ati fi discutat si incercat sa rezolvati problemele atunci cand au aparut, nu sa le lasati sa se acumuleze, de existenta unora dintre ele fara sa stiti amandoi. In general, astfel de situatii apar in relatiile lungi, cu comunicare deficitara, in care si monotonia are un cuvant greu de spus.... pentru una din parti cel putin.

Daca EL a decis sa te paraseasca, nu ar fi complicat sa inceapa sa te pregateasca pentru asta cu catva timp inainte de a pleca. O despartire de cineva despre care stii ca te iubeste nu se face in mod socant, anuntand pur si simplu ca incepand de maine fiecare isi vede de viata lui, este mult prea dureros, inuman! (Reamintesc ca suntem in cazul in care TU nu ai facut o greseala enorma, impardonabila.) EL iti poate da, sa zicem, ultimatumuri.... din care sa deduci ca, daca nu indeplinesti anumite deziderate, el ar putea sa renunte la relatia voastra. Aceste ultimatumuri nu vor fi unele aberante, stil santaj, ci chestii serioase, bazate pe lucruri discutate indelung si asupra carora ati cazut in principiu de acord ca sunt juste; termenele lor nu vor fi prea stranse, ca sa ai timp sa incerci sa indeplinesti conditiile. Daca nu reusesti, cel putin ai in minte posibilitatea despartirii.... (totusi.... cam suna a santaj, nu?)

Nu ai facut "ceea ce trebuie" si s-a ajuns la discutia finala, care trebuie sa aiba loc fata in fata, este absurd ca dupa o viata in doi sa primesti un SMS ca totul s-a terminat! In momentele acelea dramatice pentru tine, EL poate arata intelegere, iti poate expune lucrurile in mod civilizat, calm, fara sa tipe la tine, fara sa-ti reproseze absolut toate greselile pe care le-ai facut in timpul relatiei, toate nemultumirile lui vis-a-vis de tine, oricum nu poti procesa multe informatii in acele clipe de o incarcatura emotionala fantastica.... De multe ori, cel care pleaca se comporta extrem de dur in astfel de momente..., uitand tot ce l-a legat de tine nu cu mult timp in urma... Este o manifestare de egoism, prin care EL spera sa rupa mai usor legatura dintre voi, sa te faca sa renunti mai rapid si sa elimine eventualele tale incercari de revenire, pe moment sau mai tarziu, oferindu-ti o dovada a fortei deciziei lui... Urat! Nu isi da seama sau nu are suficient suflet pentru a realiza cat te raneste un astfel de comportament, ce uragan de confuzie starneste el in mintea si sufletul tau (te intrebi "Oare acesta este omul pe care il iubesc?").... de parca nu ar suficienta durerea despartirii!

Cum TU probabil te vei bloca, vei incepe sa plangi si sa incerci sa-l convingi sa renunte la idee, lucrurile pot scapa de sub control in sensul ca EL poate deveni rece si taios, nu iti va permite sa spui sau sa intrebi nimic si chiar va pleca. Daca insa despartirea ar fi una frumoasa (in masura in care aceasta asociere de cuvinte nu este chiar un oximoron), EL te-ar putea consola, jucand rolul unui prieten foarte apropiat (in fond, este fiinta care te cunoaste cel mai bine, iti stie "modul de functionare" si, implicit, cum te poate ajuta), este posibil daca intre voi a existat o relatie serioasa, cu sentimente puternice, impartasite...

Daca ar fi intelegere, nu ar fi nevoie sa va strangeti lucrurile in aceeasi zi, nu ati taia complet legatura din acel moment..... EL te-ar putea ajuta sa te desprinzi de relatie in ritmul tau.... adica ati conveni impreuna cum ti-ar fi si tie mai usor.... (oricum pentru EL nu conteaza intrucat nu te mai iubeste, suferinta in cazul lui este aproape exclusa). De exemplu, daca TU preferi ruperea completa a comunicarii pe un interval dat, EL poate respecta asta; daca, dimpotriva, TU consideri ca o diminuare treptata a comunicarii iti este mai potrivita, din nou EL te poate sprijini... Puteti discuta posibilitatea de a ramane prieteni sau nu. Daca intuiesti ca EL isi va gasi rapid pe altcineva, puteti stabili daca sa iti spuna cand se va intampla asta sau nu.... Daca TU vrei sa-i mai pui cateva intrebari in legatura cu decizia de despartire, candva mai incolo, dupa ce te vei fi linistit un pic, EL ar putea sa fie de acord... Daca TU ii mai ceri un sarut sau sa mai faceti o data dragoste, EL ar putea sa accepte, chiar daca ar fi numai in memoriam....

Nu vad de ce nu ar exista intelegere cand sufletul omenesc este cea mai delicata entitate pe care o stim... De ce suntem atat de indiferenti cand vine vorba de cei apropiati, cum putem adormi cu gandul ca undeva, in univers, o alta fiinta are inima franta din cauza noastra, de ce nu incercam sa facem un crampei de bine atunci cand sta in puterea noastra? Din egoism, stiu, dar.... se poate si altfel!

(Va urma)



"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran)

"Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez)
sus

Psyche

Expert member
1930 mesaje

pentru ExoticDream

scris pe 7 mar 2010 16:15 de Psyche

am o intrebare pentru tine.posturile astea denota experienta pe care o ai.
crezi ca regula aia care spune ca ai nevoie de jumatate din timpul pe care l-ai petrecut cu cineva ca sa-l uiti e valabila?



Sometimes you just have to roll the dice, man!
sus
Pagina 1 din 2
1   2   »


loading...


Ai probleme sexuale si nu ai la cine sa apelezi? Sunt Doina Panait, consilierul seXpert.ro, si iti stau la dispozitie!

spune-mi problema ta!
seXpert.ro iti pune la dispozitie o baza de date completa despre dragoste, sex, viata sexuala, sanatate si probleme sexuale!

vezi lista de articole!
 
Citeste manualele
originale Sexpert.ro
         

DragosteAdolescentaSeductieViata sexualaFamilieSanatate / probleme Cautare 
    Nu esti logat!

Login | Nu ai cont? Creeaza cont nou
 
    Ai o problema? Noi avem raspunsul

Citeste sfaturile consilierului!
MARIREA PENISULUI

Membri on-line:

29 vizitatori si 0 membri sunt online:


Vezi toti membrii online
Cauta membri
Despre noi:

seXpert.ro este un produs HTD.

Despre seXpert.ro

Adauga site-ul la favorite

Termeni si conditii de utilizare

Harta site-ului
Parteneri / publicitate:

seXpert.ro va recomanda:

EroticToys - Magazin sex shop

Singur.ro - Gaseste-ti jumatatea!


site-ul tau aici!
copyright © 2002-2024 seXpert.ro v.4.0   |   Toate drepturile rezervate