"Minighid" al despartirilor(discutii "filosofice")

doctorat in filozofie? :-?

invatam cate ceva din fiecare povestire si... mergem mai departe, imbogatiti, nu?).

da!

da

da!

Cum ne descurcam cu amintirile?

Stim ca etapa asta dureaza o vesnicie (uneori la propriu), oricum pierzi notiunea timpului o data intrat in ea, te rotesti in sens orar sau trigonometric, spiralat sau aiurea, din cand in cand tipi, plangi, te sui pe pereti, apoi taci, incerci sa gandesti, sa analizezi, te doare, iar plangi, tipi la luna, bla bla bla.... Ti-ai dori sa poti face ca in filmul acela.... operatie pentru a-ti fi sterse sentimentele cu forta! Sa vedem care sunt lucrurile care nu se petrec (aproape) niciodata cand esti la un epsilon infim de paranoia, schizofrenie sau alte deranjamente psihice.....

Sentimentele nu mor peste noapte. Chiar daca suna bine in filme sau melodii siropoase, nu te amagi cu gandul ca in seara asta vei adormi plangand cu gandul la EL, iar maine dimineata razele soarelui te vor trezi bland si vei simti ca sufletul iti este iarasi virgin! Nu te gandi ca LUI i-au trecut rapid, nu uita ca EL nu te mai iubeste de catva timp, asa ca..... nu are nici un motiv de disconfort in zori.... Din nefericire, cei mai multi dintre noi sunt fiinte imperfecte, cu o inertie sentimentala suparatoare.... numai in cazuri exceptionale, mintea poate sterge de azi pe maine sentimente care au fost la un moment dat puternice.... acest decalaj nenorocit ne ucide...! Vor mai fi multe dimineti "cu ferestre inchise" pana cand durerea se va estompa cat de cat, va deveni suportabila si poate, cu mult noroc, va disparea intr-o buna zi.... Inarmeaza-te cu rabdare, incearca sa ai la indemana "ganduri de rezerva", pe care sa le activezi dimineata, cand amintirile vor reveni si vei intinde reflex mana catre perna LUI pentru sarutul din zori sau catre mobil, asteptand un SMS de trezire.... Sari din pat rapid, nu te lasa prada gandurilor, altfel iti vei compromite prima parte a zilei cazand in melancolie si lasand durerea sa muste in legea ei.... Nu-ti activa si furia impotriva LUI, nu-ti va ajuta la nimic, EL oricum se simte mult mai bine in absenta TA si nu are nevoie de gandurile TALE.

EL nu te va intreba cum te simti si nu te va ajuta sa faci fata durerii. Cand puntile s-au rupt (pardon, au fost dinamitate de EL), tot acel amalgam de ganduri-sentimente bijective care au existat in vremurile bune s-a topit, comuniunea, comunicarea, grija unuia fata de celalalt s-au frant brusc... TU nu mai ai voie, iar LUI nu-i pasa ce se intampla, doar ca TIE nu-ti vine sa crezi ca asa ceva este posibil cand pana mai ieri intre voi totul era viu, cald, emanand iubire prin orice particula.... Eu cred ca fiintele umane ar fi capabile sa aiba grija una de cealalta chiar daca la un moment dat intervine o ruptura, numai o greseala impardonabila (gen infidelitatea) ar putea fi o exceptie, insa in rest nu vad de ce doi oameni care au impartit universul saptamani, luni, ani in sir, nu pot avea capacitatea de a nu-si lasa sufletul pana mai ieri pereche de a se prabusi in neant.... Daca ai iubit cu adevarat, poti fi generos cu celalalt, il poti sustine atat cat este omeneste posibil sa se ridice si sa paseasca chinuit mai departe... Din pacate, nu se prea intampla asta, cel care paraseste relatia nu mai priveste inapoi, egoismul il impiedica sa-i pese de suferinta celuilalt, ba chiar foloseste orice prilej pentru a mai adauga cate o vina celor pe care le are deja adunate drept motive de despartire, nefacand decat sa-si usureze desprinderea completa de cuplu.

EL nu va mai reveni, relatia este definitiv murita. De departe, aceasta este cea mai dureroasa iluzie... Oricat ar incerca mintea sa previna gandul, sufletul nu vrea sa asculte, se iluzioneaza, spera, construieste scenarii imposibile in care iubirea LUI nu este decat umbrita, dar poate reveni, incearca sa acrediteze ideea ca scena finala nu a fost poate decat o cearta oarecare, fiecare isi va asuma responsabil vina, se vor lua masuri, dupa care va urma dulcea impacare.... Este o iluzie periculoasa.... care induce surplus de durere la revenirea cu picioarele pe pamant. Un om care a gasit suficiente motive si a avut taria sa-ti dea papucii o data, in ciuda trecutului vostru impreuna, nu mai poate fi credibil.... Chiar daca, prin absurd, s-ar intoarce la tine, cum te vei putea impaca, in timp, cu gandul ca te-a iubit atat de "mult" incat te-a parasit, desi stia bine cat il iubesti? Nu te mai amagi.... refuza iluzia! Cel care te-a parasit o data nu va pregeta sa faca asta din nou....

Nu vei reusi sa legi o alta relatie in aceasta perioada. Multi prieteni si cunostinte se vor inghesui sa te impinga spre o alta fiinta de sex opus, in mintea lor ideea "cui pe cui se scoate" fiind solutia ideala pentru impasul in care te afli. Daca vei ceda presiunilor, inca de la prima intalnire mintea va incepe automat procesul de comparare intre EL si actualul personaj. Nu conteaza care va fi rezultatul, in clipa in care cel nou va incerca sa se apropie de tine, cand va face un gest (sa te ia de mana, sa te sarute), sufletul se va revolta instinctiv, iar trupul il va respinge.... Momentul va fi neplacut, penibil, atat pentru tine, cat si pentru "haina de vreme rea".... Daca asta se intampla dupa ce respectivul s-a atasat cat de cat de tine, lucrurile vor fi un pic dureroase pentru el.... asa ca nu-i bine sa te complici, o relatie "de sacrificiu" nu are, in general, sanse de reusita. Fie ca ii faci confesiuni despre fosta ta relatie, fie ca doar intuieste infernul in care te zbati, pentru el nu poate fi placut sa astepte momentul in care POATE vei ajunge cu sentimentele la zero si POATE vei incepe sa tii la el, nu exista nici o garantie!

Timpul nu sta in loc doar pentru ca TU ai ramas blocat la o anumita coordonata temporala. Desi iti pare revoltator, totusi oamenii din jurul tau continua sa-si duca viata exact ca si pe vremea cand TU, de mana cu EL, le zambeai tuturor, la scoala/serviciu se pun absente si se cer teme/proiecte, ciclul anotimpurilor isi vede de treaba lui, pamantul nu se dezintegreaza doar pentru ca TU ai alunecat, impins de la spate, ce-i drept, intr-o crevasa infinita, inca mai trebuie sa mananci, sa te hidratezi, ca orice fiinta.... Trebuie sa realizezi ca in context universal suferinta ta nu valoreaza mare lucru, iar faptul ca iti vei mai reveni sau nu ii intereseaza cel mult pe cei foarte apropiati.... Bine ar fi daca ai reusi sa te distantezi de gandul ca singura fiinta de care iti pasa infinit este exact cea careia nu-i pasa deloc.....

(Va urma)

e ciudat .. parca ai fi mereu in mintea mea,in tot ce spui ..