Suflet pereche...

EU doar vreau sa stiu cati cred in lumea asta ca mai exista un suflet pereche...nu-i nimic legat de sex....odata am crezut si eu,dar acum ...nu stiu c s cred

EU doar vreau sa stiu cati cred in lumea asta ca mai exista un suflet pereche...nu-i nimic legat de sex....odata am crezut si eu,dar acum ...nu stiu c s cred

Exista suflet pereche si eu l-am gasit pe al meu

auzi, da' sper ca ati postat de pe acelasi calculator... sper...

EU doar vreau sa stiu cati cred in lumea asta ca mai exista un suflet pereche...nu-i nimic legat de sex....odata am crezut si eu,dar acum ...nu stiu c s cred

Astea sunt povesti bah!

Viata este doar o insiruire de coincidente.

Cruntul adevar asta este. Dar speranta moare ultima, si pana exista speranta vom continua sa ne cautam sufletul pereche. Unii au norocul de a gasi ceva foarte asemanator, altii isi traiesc viata cautand in zadar, suferind de multiple deceptii.

Astea sunt povesti bah!

Viata este doar o insiruire de coincidente.

EU doar vreau sa stiu cati cred in lumea asta ca mai exista un suflet pereche...nu-i nimic legat de sex....odata am crezut si eu,dar acum ...nu stiu c s cred

Raspunsul la o astfel de intrebare n ai sa l gasesti aici...nici unul dintre noi nu stie cu adevarat daca exista sau nu suflete pereche...poate unii l am gasit, poate unii il cauta inca...iti recomand sa cauti ceva documentatie despre legile Karmice si filozofia tantrica...s ar putea sa te lamureasca o asrfel de lucrare...cert este ca, dupa parerea mea, ar trebui sa cauti in continuare...

Astea sunt povesti bah!

Viata este doar o insiruire de coincidente.

INOkE Adev. e ca n-am de gand sa-l caut(si nici nu se cauta, pur si simplu il int.) pt. ca am ajuns la concluzia ca sufletul pereche ori nu exista, ori cel pe care il numesti asa, TU INSATI "faci" sa fie suflet pereche. Cred ca inainte sa spunem ca ne-am gasit sufletul pereche ar trebui sa ne intrebam daca suntem dispusi sa facem absolut orice pt. cel din fata noastra...asta este o iubire adevarata...si infim de putini sunt cei care sunt asa...

Da, de cautat nu prea ai cum sa-l cauti... aceasta unire iti este daruita! Exista suflet pereche... chiar daca nu-l gasesti nu-ti pierde speranta...

Si ce intelegi tu prin suflet pereche?

Acea fiinta care te completeaza in intregime... atita timp cit nu atingi maturitatea sentimentala nu ai cum s-o intilnesti.

Gresit din start!Maturitatea sentimentala nu o atingi niciodata!
Cat despre complementaritate da-mi voie sa rad si sa-ti spun ca habar n-ai!

Cata dreptate ai...Uneori ma uluieste lipsa de maturitate sentimentala a celor din jurul meu! Ca cineva este imatur si nu-si poate defini niste principii dupa care sa se ghideze e treaba sa proprie si persoanala, dar cand acel cineva se joaca cu sufletul altcuiva si o face in mod constient, atunci asta se numeste CRIMA. Din pacate, in astfel de cazuri, imaturul isi strange jucariile si pleaca mai departe fara macar sa invete ceva din ceea ce s-a intamplat, iar cel ranit sufera fara nici o vina ( decat poate aceea ca a crezut in existenta sufletului-pereche in cel care tocmai a plecat ) .

Pe vremuri credeam in sufletul-pereche, dar pe masura ce sunt martora la atatea situatii nefericite mi-am pierdut increderea aproape total. Pana la urma tot la compromisuri ajungem.... speram noi nu prea mari!

Oameni buni: nu mai spuneti TE IUBESC daca nu o simtiti! Cel mai pervers lucru pe care-l puteti face este sa amagiti un suflet cu cuvinte goale!

EU doar vreau sa stiu cati cred in lumea asta ca mai exista un suflet pereche...nu-i nimic legat de sex....odata am crezut si eu,dar acum ...nu stiu c s cred

am descpoerit ca avem in comun TOTUL.....facem aceleasi lucruri,ne plac aceleasi lucruri,ne displac aceleasi lucruri,gandim exact la fel,in acelasi timp,avem acelasi caracter,si cele mai nesemnificative lucruri le faceam la fel,absolut totul.....

am citit ce ati scris voi pe aici si m-am gandit sa va spun si povestea mea ....in primul rand,eu cred in acest "suflet pereche" pe care il visam cu toti....acum am 17 ani si sunt cls a 11...la inceputul clasei a 9,m-am indragostit de un baiat de aceasi varsta cu mine....am inceput sa iesim in oras,chestii de-asta si incetul cu incetul,acea joaca de copii s-a transformat intr-o relatzie serioasa.....desi eram inca destul de "mici" ,in sensul ca eram destul de imaturi amndoi,si credeam in dragoste.....a fost prima mea iubire si nu o sa il uit niciodata....poate nu credetzi in chestii de genul "era totul pentru mine" dar eu asta simtzeam,eram inebunita dupa el....sentimentul era reciproc asa ca am trait niste momente de neuitat impreuna.....ne petreceam tot timpul impreuna,aveam foarte multe lucruri in comun,gandeam exact la fel,vroiam sa zicem aceleasi chestii in acelasi timp...cu alte cuvinte ,era sufletul meu pereche....asa simtzeam amandoi si ne simtzeam norocosi ca ne-am intalnit...toata dragostea asta imensa si oarba a durat 1 an jumatate .....s-a intamplat ceva si acel norisor pe care eram s-a prabusit...el se simtzea prea "legat" de mine....a incercat sa se mai detaseze,sa iasa mai mult cu prietenii lui,sa ne vedem mai rar,pana cand intr-o zi chiar a iesit in oras cu o alta tipa....dupa ce am aflat de toate lucrurile astea am fost atat de dezamagita incat nu imi mai doream sa traiesc (aici v-am scris doar o parte din toata relatzia noatra,mi-ar trebui romane intregi sa zic tot)....el se purta din ce in ce mai rece cu mine ,ii ziceam "te iubesc" si imi raspundea "stiu"...ii ziceam ca "daca te mai comporti asa o sa ne despartzim" si zicea "nici tu nu crezi ce spui,nu ai sa faci asta pt ca ma iubesti".....ma distrugea pur si simplu psihic,nu eram pregatita sa accept realitatea,ca el nu mai este cel care era .....poate si pt ca am cresut amandoi..nu stiu.....intr-un final am luat decizia sa ne despartzim....pt ca el se purta tot mai ciudat,si nu numai cu mine,cu toata lumea....el nu vroia sa ne desp,zicea ca doar trece printr-o perioada mai grea....dar ne-am despartit...asta a fost in luna mai...apoi au urmat zile de chin,nopti nedormite,o multime de intrebari la care nu cunosteam raspunsul...in vara (chiar vara trecuta) ,cand reusisem cu greu sa trec peste despartirea de el (desi inca il iubeam foarteeeeeeee mult,era inca "iubitzelul meu" ,--cum ii ziceam eu inainte --in sufletul meu).....am mers la mare .......cu prietenii....si ghici peste cine dau acolo.....peste el...era de 2 zile tot cu prietenii...nu mi-a venit sa cred,nu il vazusem de atata timp....am inceput sa simt aceasi fiorii dinainte cand il vedeam si eram cu el......in prima zi de stat la mare,ne-am si impacat....poate nu ar fi trebuit,poate am gresit deoarece el se jucase cu sentimentele mele,dar il iubeam din tot sufletul si nu puteam sa stau departe de el ....au urmat niste zile de neuitat ,ne-am intors acasa si am ramas impreuna pana acum 2 luni...la putin timp dupa ce am implinit 2 ani (in februarie am facut 2 ani) s-a intamplat ceva.....l-am cunoscut intamplator pe un tip....el era prietenul unei amice de-ale mele.....ea tocmai trecuse printr-o deceptzie in dragoste si era clar ca primul baiat cu care va fi dupa desp de fostul,va suferi......ea si tipul asta au stat maxim 2 sapt impreuna...timp suficient ca sa il cunosc si eu...ea s-a despartit de el,iar el nu suferea prea mult pt ca fiind mai mare(are 20 de ani) stiia ca fata respectiva vrea doar asa,o joaca...nu o relatzie stabila cu el....apoi,am inceput sa ne vedem sub diferite pretexte (mi-a promis ca imi aduce ceva pt comp,eu i-am dus apoi altceva si tot asa) si am inceput sa stam de vorba si sa ne cunoastem mai bine....am descpoerit ca avem in comun TOTUL.....nu ne venea sa crredem......facem aceleasi lucruri,ne plac aceleasi lucruri,ne displac aceleasi lucruri,gandim exact la fel,in acelasi timp,avem acelasi caracter,si cele mai nesemnificative lucruri le faceam la fel,absolut totul.....incetul cu incetul....eu am inceput sa devin tot mai rece cu baiatul cu care eram de 2 ani si pe care l-am iubit atat de mult si sa ma gandesc tot la celalalt.....era o atractzie foarte mare intr-e noi dar nici unul nu avea curaj sa recunoasca...mai ales ca el stia de situatzia cu prietenul meu,si nu vroia sa se bage....pana cand intr-o zi cand ne-am intalnit mi-a spus ca singurul lucru pe care l-ar regreta in viatza asta e ca nu m-a sarutat macar odata ,daca maine ar fi sa moara.....apoi ne-am lasat amandoi dusi de val si ne-am sarutat...simteam ca plutesc,era o senzatie extraordinara..in momentul imediat urmator m-am gandit la prietenul meu...si nu stiam ce sa fac......nu stiam ce decizie o sa iau in final...intre timp,prietenul meu si-a dat seama ca ceva nu e in regula ,ca nu mai sunt la fel.....m-am indragostit de celalalt si el de mine......eu am hotarat acum 3 sapt sa ma desp de fostul si de 1 sapt sunt cu EL...

ce credetzi despre ce v-am povestit?cred ca abia acum mi-am gasit "sufletul pereche" ....totusi,incerc sa gasesc o explicatzie logica...cum s-a putut intanpla asa ceva cand eu il iubeam pe ex-ul....

E ciudat sa-ti gasesti de 2 ori la rand sufletul-pereche....oamenii nu se aseamana atat de mult...lasa-ma sa mai reflectez si-ti spun!

chiar as vrea parerea voastra pt ca in momentul asta sunt foarte confuza si totul mi-e tulbure in minte...da,intradevar e ciudat sa iti gasesti de 2 ori sufletul pereche....ar trebui sa fie numai unul....cateodata ma gandesc ca daca ex-ul ar fi fost cu adevarat sufletul meu pereche nu m-ar fi facut sa sufar anul trecut...nu stiu ce sa mai cred dar il iubesc mult pe actualul si totusi aceasi fiori pe care il simtzeam cu ex-ul nu ii mai simt.....atunci parca era altfel....nu stiu ce sa mai cred si nici ce mi se intampla...

am citit ce ati scris voi pe aici si m-am gandit sa va spun si povestea mea ....in primul rand,eu cred in acest "suflet pereche" pe care il visam cu toti....acum am 17 ani si sunt cls a 11...la inceputul clasei a 9,m-am indragostit de un baiat de aceasi varsta cu mine....am inceput sa iesim in oras,chestii de-asta si incetul cu incetul,acea joaca de copii s-a transformat intr-o relatzie serioasa.....desi eram inca destul de "mici" ,in sensul ca eram destul de imaturi amndoi,si credeam in dragoste.....a fost prima mea iubire si nu o sa il uit niciodata....poate nu credetzi in chestii de genul "era totul pentru mine" dar eu asta simtzeam,eram inebunita dupa el....sentimentul era reciproc asa ca am trait niste momente de neuitat impreuna.....ne petreceam tot timpul impreuna,aveam foarte multe lucruri in comun,gandeam exact la fel,vroiam sa zicem aceleasi chestii in acelasi timp...cu alte cuvinte ,era sufletul meu pereche....asa simtzeam amandoi si ne simtzeam norocosi ca ne-am intalnit...toata dragostea asta imensa si oarba a durat 1 an jumatate .....s-a intamplat ceva si acel norisor pe care eram s-a prabusit...el se simtzea prea "legat" de mine....a incercat sa se mai detaseze,sa iasa mai mult cu prietenii lui,sa ne vedem mai rar,pana cand intr-o zi chiar a iesit in oras cu o alta tipa....dupa ce am aflat de toate lucrurile astea am fost atat de dezamagita incat nu imi mai doream sa traiesc (aici v-am scris doar o parte din toata relatzia noatra,mi-ar trebui romane intregi sa zic tot)....el se purta din ce in ce mai rece cu mine ,ii ziceam "te iubesc" si imi raspundea "stiu"...ii ziceam ca "daca te mai comporti asa o sa ne despartzim" si zicea "nici tu nu crezi ce spui,nu ai sa faci asta pt ca ma iubesti".....ma distrugea pur si simplu psihic,nu eram pregatita sa accept realitatea,ca el nu mai este cel care era .....poate si pt ca am cresut amandoi..nu stiu.....intr-un final am luat decizia sa ne despartzim....pt ca el se purta tot mai ciudat,si nu numai cu mine,cu toata lumea....el nu vroia sa ne desp,zicea ca doar trece printr-o perioada mai grea....dar ne-am despartit...asta a fost in luna mai...apoi au urmat zile de chin,nopti nedormite,o multime de intrebari la care nu cunosteam raspunsul...in vara (chiar vara trecuta) ,cand reusisem cu greu sa trec peste despartirea de el (desi inca il iubeam foarteeeeeeee mult,era inca "iubitzelul meu" ,--cum ii ziceam eu inainte --in sufletul meu).....am mers la mare .......cu prietenii....si ghici peste cine dau acolo.....peste el...era de 2 zile tot cu prietenii...nu mi-a venit sa cred,nu il vazusem de atata timp....am inceput sa simt aceasi fiorii dinainte cand il vedeam si eram cu el......in prima zi de stat la mare,ne-am si impacat....poate nu ar fi trebuit,poate am gresit deoarece el se jucase cu sentimentele mele,dar il iubeam din tot sufletul si nu puteam sa stau departe de el ....au urmat niste zile de neuitat ,ne-am intors acasa si am ramas impreuna pana acum 2 luni...la putin timp dupa ce am implinit 2 ani (in februarie am facut 2 ani) s-a intamplat ceva.....l-am cunoscut intamplator pe un tip....el era prietenul unei amice de-ale mele.....ea tocmai trecuse printr-o deceptzie in dragoste si era clar ca primul baiat cu care va fi dupa desp de fostul,va suferi......ea si tipul asta au stat maxim 2 sapt impreuna...timp suficient ca sa il cunosc si eu...ea s-a despartit de el,iar el nu suferea prea mult pt ca fiind mai mare(are 20 de ani) stiia ca fata respectiva vrea doar asa,o joaca...nu o relatzie stabila cu el....apoi,am inceput sa ne vedem sub diferite pretexte (mi-a promis ca imi aduce ceva pt comp,eu i-am dus apoi altceva si tot asa) si am inceput sa stam de vorba si sa ne cunoastem mai bine....am descpoerit ca avem in comun TOTUL.....nu ne venea sa crredem......facem aceleasi lucruri,ne plac aceleasi lucruri,ne displac aceleasi lucruri,gandim exact la fel,in acelasi timp,avem acelasi caracter,si cele mai nesemnificative lucruri le faceam la fel,absolut totul.....incetul cu incetul....eu am inceput sa devin tot mai rece cu baiatul cu care eram de 2 ani si pe care l-am iubit atat de mult si sa ma gandesc tot la celalalt.....era o atractzie foarte mare intr-e noi dar nici unul nu avea curaj sa recunoasca...mai ales ca el stia de situatzia cu prietenul meu,si nu vroia sa se bage....pana cand intr-o zi cand ne-am intalnit mi-a spus ca singurul lucru pe care l-ar regreta in viatza asta e ca nu m-a sarutat macar odata ,daca maine ar fi sa moara.....apoi ne-am lasat amandoi dusi de val si ne-am sarutat...simteam ca plutesc,era o senzatie extraordinara..in momentul imediat urmator m-am gandit la prietenul meu...si nu stiam ce sa fac......nu stiam ce decizie o sa iau in final...intre timp,prietenul meu si-a dat seama ca ceva nu e in regula ,ca nu mai sunt la fel.....m-am indragostit de celalalt si el de mine......eu am hotarat acum 3 sapt sa ma desp de fostul si de 1 sapt sunt cu EL...

ce credetzi despre ce v-am povestit?cred ca abia acum mi-am gasit "sufletul pereche" ....totusi,incerc sa gasesc o explicatzie logica...cum s-a putut intanpla asa ceva cand eu il iubeam pe ex-ul....

am citit ce ati scris voi pe aici si m-am gandit sa va spun si povestea mea ....in primul rand,eu cred in acest "suflet pereche" pe care il visam cu toti....acum am 17 ani si sunt cls a 11...la inceputul clasei a 9,m-am indragostit de un baiat de aceasi varsta cu mine....am inceput sa iesim in oras,chestii de-asta si incetul cu incetul,acea joaca de copii s-a transformat intr-o relatzie serioasa.....desi eram inca destul de "mici" ,in sensul ca eram destul de imaturi amndoi,si credeam in dragoste.....a fost prima mea iubire si nu o sa il uit niciodata....poate nu credetzi in chestii de genul "era totul pentru mine" dar eu asta simtzeam,eram inebunita dupa el....sentimentul era reciproc asa ca am trait niste momente de neuitat impreuna.....ne petreceam tot timpul impreuna,aveam foarte multe lucruri in comun,gandeam exact la fel,vroiam sa zicem aceleasi chestii in acelasi timp...cu alte cuvinte ,era sufletul meu pereche....asa simtzeam amandoi si ne simtzeam norocosi ca ne-am intalnit...toata dragostea asta imensa si oarba a durat 1 an jumatate .....s-a intamplat ceva si acel norisor pe care eram s-a prabusit...el se simtzea prea "legat" de mine....a incercat sa se mai detaseze,sa iasa mai mult cu prietenii lui,sa ne vedem mai rar,pana cand intr-o zi chiar a iesit in oras cu o alta tipa....dupa ce am aflat de toate lucrurile astea am fost atat de dezamagita incat nu imi mai doream sa traiesc (aici v-am scris doar o parte din toata relatzia noatra,mi-ar trebui romane intregi sa zic tot)....el se purta din ce in ce mai rece cu mine ,ii ziceam "te iubesc" si imi raspundea "stiu"...ii ziceam ca "daca te mai comporti asa o sa ne despartzim" si zicea "nici tu nu crezi ce spui,nu ai sa faci asta pt ca ma iubesti".....ma distrugea pur si simplu psihic,nu eram pregatita sa accept realitatea,ca el nu mai este cel care era .....poate si pt ca am cresut amandoi..nu stiu.....intr-un final am luat decizia sa ne despartzim....pt ca el se purta tot mai ciudat,si nu numai cu mine,cu toata lumea....el nu vroia sa ne desp,zicea ca doar trece printr-o perioada mai grea....dar ne-am despartit...asta a fost in luna mai...apoi au urmat zile de chin,nopti nedormite,o multime de intrebari la care nu cunosteam raspunsul...in vara (chiar vara trecuta) ,cand reusisem cu greu sa trec peste despartirea de el (desi inca il iubeam foarteeeeeeee mult,era inca "iubitzelul meu" ,--cum ii ziceam eu inainte --in sufletul meu).....am mers la mare .......cu prietenii....si ghici peste cine dau acolo.....peste el...era de 2 zile tot cu prietenii...nu mi-a venit sa cred,nu il vazusem de atata timp....am inceput sa simt aceasi fiorii dinainte cand il vedeam si eram cu el......in prima zi de stat la mare,ne-am si impacat....poate nu ar fi trebuit,poate am gresit deoarece el se jucase cu sentimentele mele,dar il iubeam din tot sufletul si nu puteam sa stau departe de el ....au urmat niste zile de neuitat ,ne-am intors acasa si am ramas impreuna pana acum 2 luni...la putin timp dupa ce am implinit 2 ani (in februarie am facut 2 ani) s-a intamplat ceva.....l-am cunoscut intamplator pe un tip....el era prietenul unei amice de-ale mele.....ea tocmai trecuse printr-o deceptzie in dragoste si era clar ca primul baiat cu care va fi dupa desp de fostul,va suferi......ea si tipul asta au stat maxim 2 sapt impreuna...timp suficient ca sa il cunosc si eu...ea s-a despartit de el,iar el nu suferea prea mult pt ca fiind mai mare(are 20 de ani) stiia ca fata respectiva vrea doar asa,o joaca...nu o relatzie stabila cu el....apoi,am inceput sa ne vedem sub diferite pretexte (mi-a promis ca imi aduce ceva pt comp,eu i-am dus apoi altceva si tot asa) si am inceput sa stam de vorba si sa ne cunoastem mai bine....am descpoerit ca avem in comun TOTUL.....nu ne venea sa crredem......facem aceleasi lucruri,ne plac aceleasi lucruri,ne displac aceleasi lucruri,gandim exact la fel,in acelasi timp,avem acelasi caracter,si cele mai nesemnificative lucruri le faceam la fel,absolut totul.....incetul cu incetul....eu am inceput sa devin tot mai rece cu baiatul cu care eram de 2 ani si pe care l-am iubit atat de mult si sa ma gandesc tot la celalalt.....era o atractzie foarte mare intr-e noi dar nici unul nu avea curaj sa recunoasca...mai ales ca el stia de situatzia cu prietenul meu,si nu vroia sa se bage....pana cand intr-o zi cand ne-am intalnit mi-a spus ca singurul lucru pe care l-ar regreta in viatza asta e ca nu m-a sarutat macar odata ,daca maine ar fi sa moara.....apoi ne-am lasat amandoi dusi de val si ne-am sarutat...simteam ca plutesc,era o senzatie extraordinara..in momentul imediat urmator m-am gandit la prietenul meu...si nu stiam ce sa fac......nu stiam ce decizie o sa iau in final...intre timp,prietenul meu si-a dat seama ca ceva nu e in regula ,ca nu mai sunt la fel.....m-am indragostit de celalalt si el de mine......eu am hotarat acum 3 sapt sa ma desp de fostul si de 1 sapt sunt cu EL...

ce credetzi despre ce v-am povestit?cred ca abia acum mi-am gasit "sufletul pereche" ....totusi,incerc sa gasesc o explicatzie logica...cum s-a putut intanpla asa ceva cand eu il iubeam pe ex-ul....

chiar as vrea parerea voastra pt ca in momentul asta sunt foarte confuza si totul mi-e tulbure in minte...da,intradevar e ciudat sa iti gasesti de 2 ori sufletul pereche....ar trebui sa fie numai unul....cateodata ma gandesc ca daca ex-ul ar fi fost cu adevarat sufletul meu pereche nu m-ar fi facut sa sufar anul trecut...nu stiu ce sa mai cred dar il iubesc mult pe actualul si totusi aceasi fiori pe care il simtzeam cu ex-ul nu ii mai simt.....atunci parca era altfel....nu stiu ce sa mai cred si nici ce mi se intampla...