Suflet pereche...

Depinde ce intelegi tu prin moarte... Moartea pentru mine nu inseamna nefericire,inseamna eliberare. Cel care moare nu e nefericit...Iar ExDream nu a vrut sa zica "mai bine mort decat fara mine"- se referea la cu totul altceva

da? si de ce anume se elibereaza cel care moare la 20 de ani?!

si, adica cum?, bine c-a murit, acu' e fericit?! cel care moare e fericit?!

poate, dar eu prefer sa fie fericit aici, pe aceeasi planeta cu mine... acu' oi fi eu egoista... mai stii?!

si, inca ceva: sunt sigura ca Cia stie si singura ce a vrut sa zica... tocmai scrie... de ce n-ai rabdare?!

Shi yo sunt sigura ca e sigura ca stie ce a vrut sa zica
Nu ai inteles ce am vrut sa spun...Se mai intampla

Uneori iti gasesti sufletul-pereche, iubesti si esti iubit din toata fiinta si la un moment dat viata ti-l ia pe cel drag...cand el dispare fizic si stii bine ca nu e vina nimanui, ca Dumnezeu l-a luat la El, nu te gandesti nicidecum ca la o deceptie....este pur si simplu un fapt cu care nu sta in puterea ta sa te lupti oricat de mult ti-ai dori asta. Cand ti se intampla asa ceva, ramai cel putin cu amintirea si in special cu sentimentul ca iubirea aceea a depasit granitele acestei lumi si cel drag te-a luat cu el dincolo asa cum tu il pastrezi pe el in sufletul tau aici pana cand intr-o zi va veti reintalni intr-o alta viata. E trist, dar nu e vina nimanui....

Daca insa il pierzi pe cel drag dintr-un motiv absurd de pamantesc, daca iubirii voastre ii este sortit sa moara nu din cauza destinului crud, ci a unei aberatii al carei sens te vei chinui ani si ani sa il pricepi si care nu depinde de tine, atunci trebuie sa incerci sa lupti din rasputeri sa nu lasi flacara sa se stinga.... Daca nu lupti, inseamna ca nu ai iubit suficient sau in ochii tai cel drag nu reprezinta sufletul tau pereche... A parasi pt ca nu mai iubesti pe cineva este totusi destul de corect (dar trebuie sa-i spui adevarul), dar a parasi fara sa lupti, desi il iubesti, mi se pare inacceptabil...e o lasitate!

Iar m-am ambalat...., dar sunt cu capsa pusa momentan! Sorry!!!

hmmm... felicia... trebuie sa te contrazic... o sa ajungi vreodata sa iubesti atat de mult incat sa poti sa-i dai drumul celui iubit... sa zboare.. daca asta este ceea ce el isi doreste... poate nu intelegi ce vreau sa spun... sa iubesti atat de mult incat sa conteze mai mult fericirea lui, decat a ta... ceea ce spui tu este putin egoist, nu? daca stiu ca cel pe care il iubesc este pe aceeasi planeta cu mine, si este fericit, multumit, in alta parte decat langa mine... trec peste mine si ma pot bucura cu adevarat pt el...

dar sa stiu ca nu mai este?! sa stiu ca El i-a taiat aripile si ca toate bucuriile si implinirile pe care le-ar fi putut avea inca multi ani.. s-au spulberat pt totdeauna?! asta ti se pare tie mai usor de suportat?! nu cred... sau daca da, iarta-ma... e foarte, foarte egoist ceea ce spui tu..

prefer sa moara decat sa nu mai fie CU MINE cel pe care il iubesc EU?! nu, felicia, niciodata... asta ar insemna ca te iubesti mai mult pe tine, de fapt...

hmmm... nu cred ca asa gandesti... desi asa ai scris... mai gandeste-te...

Inteleg ce vrei sa spui, ma simt in stare sa iubesc atat de mult incat sa-l las sa plece daca asa e el fericit, dar numai daca asta e singura solutie.

Inteleg ce vrei sa spui, ma simt in stare sa iubesc atat de mult incat sa-l las sa plece daca asa e el fericit, dar numai daca asta e singura solutie. Daca el ma iubeste si totusi ceva mai presus de noi 2 ne obliga sa ne despartim (ceva fff serios, evident), atunci il las sa plece. Daca el nu ma iubeste si pleaca pt ca nu se simte suficient de atasat de mine ca sa facem relatia sa mearga, atunci iarasi il las sa plece pt ca iubire cu sila nu se poate si eu nu am cum sa iubesc pt amandoi. In nici un caz nu prefer sa moara decat sa nu fie al meu!!!!!!!! Nu era vb de a alege intre cele 2 situatii expuse!!!! Intotdeauna il iubesc pe el mai mult decat pe mine insami si pun fericirea lui inainte de orice!

Nu mi se pare usor de suportat daca Dumnezeu il cheama la El, nu am afirmat asta! Este cumplit sa stiu ca nu se va mai bucura de tot ce inseamna viata....nu cred ca mi-as reveni dupa o asemenea pierdere....crede-ma stiu persoane care au trecut prin asa ceva si le este infernal de greu sa se regaseasca, sa incerce sa-si traisca viata in continuare, sa mai spere ca li se mai poate intampla ceva bun..... astfel de oameni sunt cel mai usor de ranit si de aceea par poate asa pornita cand asist la drame din dragoste (de tipul al doilea) intamplate unor persoane care au trecut deja prin drame de tipul 1!

Ati inteles ceva???

incetati mai cu cheastia "il, o , iubesc asa de mult incat il las sa plece."...nu exista asa ceva...ii lasam sa plece cand nu ii mai vrem, cand nu merita, sau cand ei vor deja alceva, natura umana e egoista mai.....

incetati mai cu cheastia "il, o , iubesc asa de mult incat il las sa plece."...nu exista asa ceva...ii lasam sa plece cand nu ii mai vrem, cand nu merita, sau cand ei vor deja alceva, natura umana e egoista mai.....

Cred ca te inseli. In dragoste cel mai important cuvant este "noi", pe urma "ea", si pe ultimul rand "eu". Daca "noi" nu mai exista, urmatorul pe lista devine "ea"

Cred ca te inseli. In dragoste cel mai important cuvant este "noi", pe urma "ea", si pe ultimul rand "eu". Daca "noi" nu mai exista, urmatorul pe lista devine "ea", de aceea bucuria pertenerei in bratele altuia devine si bucuria mea, chiar daca aceasta este o bucurie mai amara. Sigur ca egoism exista si in mine, de aceea imi plang de mila. Daca atata timp cat totul a fost bine ii doream tot binele din lume, de ce acum, cand nu mai este asa sa-i doresc raul? Mi se pare absurd. Nu cred ca suferinta ei mi-ar aduce mai multa bucurie decat fericire ei.
Inainte sa ma atacati recunosc ca pana si eu ma gandesc ca este o gandire demna de pocaiti, dar cred ca totusi este o gandire sanatoasa.

din pacate nu toti gandesc la fel ca tine...

Dar daca el pleaca de langa mine desi sustine ca ma iubeste enorm inseamna ca nu ma iubeste suficient si e prea slab sa lupte pt relatia noastra, atunci dati-mi voie sa fiu putin egoista si sa nu ma bucur prea tare sa-l stiu cu alta!

Just! Cei mai multi gandesc in ordinea asta:

EU
noi
partenerul

Asa e cei mai multi asa candesc, de fapt toti cred eu)

...toti, in afara de.. noi, nu?!

Mai, eu stiu, cred(sunt convins) ca oameni sunt egoisti prin natura lor, dar eu vad asta ca un fapt, nu ca ceva negativ neaparat.
Am intalnit insa persoane, cam 3-4 in toata viata mea, care chiar nu erau egoiste...dinpotriva....puteam cere orice si dadeau, fara sa astepte ceva inapoi...dar 3 persoane din cate? mii? ..la un procent asa mic pot generaliza fara frica..

vezi... de asta se pierd cei cativa mai... altfel... pt ca cei din jurul lor, desi ii cunosc, generalizeaza cu prea mare usurintza...

dar tu, tu esti egoist?

Numara-ma si pe mine printre cei cativa! Si mai aduc si o prietena! Danutzo, cu tine si cei 3-4 amintiti de inuendo ne-am facut 6-7!!! Raportat la cei 23 milioane....mi-a dat un procent de 0,00003%!!!

mai pune... ca mai stiu si eu vreo... 9-10...

EU doar vreau sa stiu cati cred in lumea asta ca mai exista un suflet pereche...nu-i nimic legat de sex....odata am crezut si eu,dar acum ...nu stiu c s cred

Numara-ma si pe mine printre cei cativa! Si mai aduc si o prietena! Danutzo, cu tine si cei 3-4 amintiti de inuendo ne-am facut 6-7!!! Raportat la cei 23 milioane....mi-a dat un procent de 0,00003%!!! Cei cativa se pierd si pt ca cei din jurul lor fac tot ce pot sa-i discrediteze, sa-i critice, de parca ei, cei egosti, ar fi modelul...! Intr-un fel, cred ca in subconstient cei multi si egoisti isi dau seama ca ei sunt cei "rai", iar prezenta celor "buni" prin preajma le aminteste acest lucru si nu le convine! In realitate, cei altruisti sunt sufocati de numarul mare al egoistilor, unii (cei slabi) trec in tabara cealalta pt a avea o viata mai usoara in aceasta lume nedreapta, altii raman la principiile lor, dar sunt izolati....si singura lor sansa este sa intalneasca oameni buni ca ei... sansa infinitezimala....

trebuie raportat la numarul de oameni pe care-i cunosti, nu la miliardele de pe Pamant...despre aia nu sti nimic... e absurd sa zici ca-n toata lumea sunt zece care nu-s egoisti, doar fiindca voi cunoasteti doar zece... asa cred ca ai ajunge la 1% ala...

Pai... sa fiu sincera nu sunt de acord cu tine!!se pare ca nu stii ce inseamna a iubi din tot sufletul!! faci absolut orice pentru persoana iubita asta include si sa renunti la ea pentru ca ea sa fie fericita!sunt "gramezi" de cazuri in care tipa renunta la tip pentru ca el sa isi urmeze advarata cale in viata! si invers, mai rar dar se intampla!!

deci mai reflecta la aceasta dilema a ta!!

Fragutza..e destul de delicata problema. Aici se vorbea de suflet pereche. Daca gasesti sufletul pereche...nu cred ca se mai pune problema despartirii, care pe cine iubeste mai mult, care la cine renunta...Suflet pereche inseamna sa simta si sa iubeasca ca tine... Dar!!! Exista Dumnezeu? Exista Suflet Pereche? daca poti sa crezi in dumnezeu...poti sa crezi ca ai suflet pereche. Depinde de fiecare cit poate sa creada, cit poate sa iubeasca ...E trist si derutant dar noroc ca tristetea mai alterneaza si cu bucuria (citeodata)

nu,nu exista.....!

EU doar vreau sa stiu cati cred in lumea asta ca mai exista un suflet pereche...nu-i nimic legat de sex....odata am crezut si eu,dar acum ...nu stiu c s cred

INOkE
Adev. e ca n-am de gand sa-l caut(si nici nu se cauta, pur si simplu il int.) pt. ca am ajuns la concluzia ca sufletul pereche ori nu exista, ori cel pe care il numesti asa, TU INSATI "faci" sa fie suflet pereche. Cred ca inainte sa spunem ca ne-am gasit sufletul pereche ar trebui sa ne intrebam daca suntem dispusi sa facem absolut orice pt. cel din fata noastra...asta este o iubire adevarata...si infim de putini sunt cei care sunt asa...

incetati mai cu cheastia "il, o , iubesc asa de mult incat il las sa plece."...nu exista asa ceva...ii lasam sa plece cand nu ii mai vrem, cand nu merita, sau cand ei vor deja alceva, natura umana e egoista mai.....