Cu mine cum ramane

Sunt nou pe acest forum. Dar sper ca apeland la el sa pot intelege ceea ce mi se intampla.

Lucrez intr-un loc unde am intalnit o fata. Si, da, mi-a placut imediat de ea. Si am sperat ca si ea va simti la fel. Si a simtit. Chiar daca nu mi-a zis.

Numai un orb nu ar fi putut vedea.

Si totusi am intrebat-o daca e vrea sa ne cunoastem mai bine si mi-a spus ca are un prieten de 7 ani. m-a refuzat.

Dar tot parea ca e interesata de mine. Pe scurt, mereu imi zambea, incerca sa fie prin preajma mea in firma de fiecare data. Ma atingea mai mult decat e cazul intr-o banala discutie de exemplu. Se vedea pe fata ei ca se simtea bine in preajma mea.

Si nu numai eu am observat asta ci si ceilalti. Si am incercat sa o iau incet si sa ma aproprii de ea. Dar fiind un colectiv mare, cu greu am reusit. Asa ca mi-am luat inima in dinti si i-am spus ca,mie chiar imi place de ea f mult.

Normal ca m-a refuzat din nou.

Asa ca am decis sa nu o mai bag in seama ca inainte. Sa fiu nepasator in prezenta ei. Si a avut efect caci dupa ceva timp o vedeam trista mereu cand eram pe langa ea.m-a intrebat de ce nu o mai bag in seama si chiar parea trista. I-am spus ca eu m-am deschis in fata ei si ea a fost asa nepasatoare ca am simtit ca orice as face nu ar avea succes. Si in momentul acela chiar am crezut ca fi ceva intre noi. Mi-am cerut scuze si i-am promis voi face tot posibilul sa fiu atent cu ea. Si asta am facut. Si sincer am simit si inca simt ca m-am indragostit de ea nebuneste. Doar ca mi-a frant inima.

Dupa venirea ei in firma m-am ales si eu cu un coleg nou. Mi-a placut de el ca coleg, simteam ca vom face o echipa buna impreuna. Am incercat sa il ajut cu banii fiindca nu avea o situatie materiala foarte roza. Si l-am ajutat. Ba chiar i-am luat apararea in fata sefului cand facea greseli la servici. Incercam sa ii faca munca mai usoara cat puteam eu de bine din experienta.

Ulterior am aflat ca el sta destul de aproape de colega mea. Adica in acelasi cartier. Si mi-am dat seama ca si el pare atras de ea.

Colegul incerca si el sa fie in preajma ei la fel ca si ea cu mine. Si pe mine m-a vazut ca imi petreceam mult timp cu ea de voba sau fiind mereu prin locul unde isi are ea biroul.

Si el ma tot intreba: "Dar ce treaba ai tu cu X. ca am auzit ca e logodita, ea vorbeste mereu la prural cand spune ceva despre ea. "

Eu nu am zis nimic, mi-am dat seama ca nu ii placea acesta situatie. Si l-am lasat in pace. Nici acum nu i-am spus nimic.

De la un timp vad ca ea nu mai este la fel cu mine cum era inainte. Si nu ma mai baga in seama la fel. Ba chiar ma respinge uneori sau pur si simplu nici mai are ochi pentru mine.

Ceea ce ma temeam s-a produs. Intre Colegul + colega este ceva pt ca amandoi se ascund de mine si mereu ascund ceva la calculator cand vin pe langa el sau ea.

Am intrebat-o ce s-a intamplat cu mine de m-a "aruncat" asa de repede. Parca insemnam ceva pentru ea.

Mi-a spus ca nu s-a intamplat nimic, mi se pare. Dar amandoi stiam ca nu era sincera.

Si as fi preferat sa imi zica adevarul, indiferent cat de tare ar durea, decat SA NU ZICA NIMIC. Am fost mereu sincera cu ea si ma asteptam sa fie si ea la fel cu mine.

Eu in aceasta postura ce sa fac. Ma simt prins la mijoc, ma simt in plus fiindca ii vad in fiecare zi cum se atrag ca doi magneti. Exact la fel cum eram si eu cu ea. Si va rog sa va amintiti situatia in care o fata/baiat v-a frant inima dar dupa un timp a trecut pt ca ati gasit pe altcineva sau nu l-ati mai intalnit pe el/ea si cu timpul l-ati uitat.

Dar la mine e exact invers. Eu ii vad in fiecare zi si doare al dracului de tare. AL DRACULUI DE TARE!. In birou este el, in afara biroului este ea. Pana si seful meu m-a simtit ca ceva se intampla cu mine. Dar am preferat sa nu spun fiindca nu sunt genul care sa transforme o problema personala in una de serviciu.

Ce ar merita colegul meu pe care am incercat sa il ajut de fiecare data si care isi planuise sa ma scoata din peisaj ca sa poata sa isi faca jocul.

Astazi am plecat cu ea spre casa, la metrou. Am vrut din tot dinadinsul sa ii spun ce am pe suflet dar ceva m-a impiedicat. Si cred ca si ea a observat.

Nu stiu daca o sa ii mai spun ceva. Dar e asa de greu sa simti in fiecare zi ce simt eu pe acel scaun de birou si sa ma prefac ca nu e nimic in neregula cu mine.

Si nu ma pot concentra si gandi la altceva. E ca si cum a devenit o rutina aceasta stare pe care o am.

Sper ca imi puteti da un sfat.

nu se mai poate. numele si prenumele dvs.! daca a zis ca nu s-a-ntamplat nimic si ca aia-aia, de ce vii tu, acum, si-mi faci mie creierii pane, ca inca unul ca tu esti sincer si ea nu-i?!? aaaaaaaaaaa?!? vreau sa aud! si repede, te rog. 'ei dracie

Crede-ma ca nu sunt prost imi dau si eu seama de anumite lucruri, la 25 de ani iti dezvolti anumite perceptii si mai ales ca ma ocup cu lucruri care tin de natura psihicului pot sa vad cand cineva te ocoleste inadins si face tot posibilul sa ascunda anumite lucruri fata de tine. Asteptam altfel de raspuns...

Crede-ma ca nu sunt prost imi dau si eu seama de anumite lucruri, la 25 de ani iti dezvolti anumite perceptii si mai ales ca ma ocup cu lucruri care tin de natura psihicului pot sa vad cand cineva te ocoleste inadins si face tot posibilul sa ascunda anumite lucruri fata de tine.

Crede-ma ca nu sunt prost imi dau si eu seama de anumite lucruri, la 25 de ani iti dezvolti anumite perceptii si mai ales ca ma ocup cu lucruri care tin de natura psihicului pot sa vad cand cineva te ocoleste inadins si face tot posibilul sa ascunda anumite lucruri fata de tine. Asteptam altfel de raspuns...