Ma doare indiferenta lor

Simt ca parintii mei sunt prea indiferenti si nu dau importanta la nimic in ceea ce ma priveste.Nu stiu absolut nimic despre mine,ce imi place sau nu sa fac,ce situatie scolara am,ce prieteni am etc.In schimb mereu aud tot felul de fraze,gen "cati de 4 ai in catalog",sau "am auzit numai lucruri rele despre tine",sau "cred ca ai o gramada de absente la scoala" si lucruri asemanatoare,dar ei nu au fost nici macar odata la mine la scoala pentru a-si da cu parerea.Uneori e dureros pt ca sunt vorbe inutile si nefondate,chiar si in forma de gluma doare sa nu auzi nici macar odata bravo pentru o nota,sau un lucru bun facut.Bine e o vorba familia nu ti-o poti alege,dar copiii din ziua de azi au ajuns intr-un stadiu in care parintii se intreaba ce au facut sa aibe asa copii,si din pacate majoriatatea copiilor din ziua in care se nasc in secolu asta au eticheta pusa ca nu o sa iasa nimic din ei,ca seriosi sa fim 90% din adolescentii din ziua de azi nu au nici un viitor.Iar despre mine au auzit doar lucruri bune,toata lumea ma lauda,iar ei adauga repede"ti se pare ca e cuminte":-j.Invat chiar foarte bine,tinand cont ca sunt si clasa a 11 a,invat chiar foarte bine,nimeni nu are nimic sa imi reproseze,absent am,logic ca ca orice elev,dar totusi inca dau "ochii" cu scoala pe fiecare zi cate cel putin 6 ore,nu o vizitez odata pe saptamana asa cum e la"moda".Dar poate ca s-au obisnuit cu un copil prea bun,care spala vasele ca stie ca mama cand vine de la servici e prea obosita,da cu aspiratoru,le face pe toate,invata bine,de fiecare data cand se duce undeva le spune unde a fost si nu ii minte aa am fost la scoala da eu de fapt am fost nush unde,mereu le-am spus si nu i-am mintit niciodata in legatura cu aspectul asta.Uneori ma gandesc ce ar face daca ar avea un copil din generatia asta nebuna?Care sa ii faca sa fie cu adevarat dezamagiti,afland ca ori se drogheaza ca o face si colegu de banca,sau ca fiesa e c**** orasului,sau ca fata lor pe care s-au chinuit se imbata prin baruri cot la cot cu baietii,sau ca are nu stiu cate avorturi la activ pana la 15 ani,sau ca e iubita nu stiu carui peste..Pacat ca ei nu sunt constienti de ceea ce se intampla in jurul lor,si de cum sunt fetele din ziua de astazi,mai rele chiar si ca baietii.Un alt lucru care ma deranjeaza e momentul in care le vorbesc de facultatea pe care vreau sa o fac,imi spun"sa vedem daca esti in stare".M-as astepta sa zica ca sunt mandri ca am planuri asa marete si ca vreau sa realizez ceva in viata si ca ma tin pe picioare in lumea in care ma invart,si ca totusi apreciez ca s-au chinuit sa ma creasca..Sper totusi sa realizeze ei ceea ce sunt,caci uneori e frustrant..Si eu o sa am copii,si daca o sa ii fac o sa ma si ocup de ei si o sa incerc sa aflu detalii din viata lor si sa ii incurajez chiar si atunci cand nu e totul chiar roz,nu o sa le tai avantul,caci un parinte nu procedeaza asa,el trebuie sa fie sprijinul,de fapt singurul sprijin cu adevarat dezinteresat..Dar totusi uneori imi e greu sa imi controlez frustrarile...