Ati avorta?

sunt de aceeasi parere cu tine...
nici eu nu as avorta niciodata indiferent de situatie!!!

Poftim situatie: TU 19ani, EL 20ani, ambii la scoala, venitul personal este doar alocatia sau banii de la parinti. Cu ce intretii copilul? cu ce ii cumperi pampers? Cu ce ii cumperi mancare?

...eu sunt imptriva avortului dar...daca parintii(ambilor) nu te pot ajuta, tu nu te poti ajuta...decat sa-l chinui, mai bine il omori.

si totusi cine va pune sa faceti sex ?

Aproape toate sustineti ca nu ati face`o , dar cand vine vorba sa fiti puse in situatia de a alege sorta copilului din pantece, multe dintre noi nu ne gandim decat la libertate , sau la orice altceva care se rezuma la avort.

Cum a zis Sorin, in situatia lui, ai face copilul de dragul de a`l avea, nu de dragul de a duce o viata intr`o familie implinita, ori scopul unui copil este sa implineasca o familie. E viziunea mea asupra acestui lucru!

Depinde de situatie, depinde de persoana [de caracterul si educatia acesteia] si mai ales de clasa sociala si posibilitati.

Depinde si in ce moment vine vestea cu bebelu,de posibilitatile financiare ale cuplului,de sustinerea parintilo si nu in ultimul rand,de varsta.

Nu sunt fata... dar daca as fii fata si as ramane... as avorta fara sa ma gandesc de 2 ori inainte.. pentru cu practic un copil la o varsta frageda iti distruge tineretea...iti distruge viata... deci... DACA as fii femeie... ... as avorta!

Nu inteleg de ce au unii impresia ca a face un copil inseamna sa-ti pierzi tineretea si viata! E o prostie!Eu una consider ca poti avea o viata la fel de frumoasa si cu un bebe la 20 ani , de ex.

Ah, si un amanunt: 2 parinti..

Un copil necesita multe. In special MINTE in capul parintilor. Ah, si un amanunt: 2 parinti. So...cand nu stii despre ce e vorba spui frumos:"va rog sa ma scuzati, trebuie sa ma duc la toaleta" si iesi pe usa. Nu trebuie sa deschizi gura cand iti da ghes vreo aberatie.
Apropo, ai facut mu-mu? ca nu ti-am mai urmarit marea ta problema existentiala.

Mda,vad ca esti ironic ca de obicei! Nu vorbesc sa ma aflu in treaba,ci pt ca sunt indreptatita sa fac asta. Nu stiu daca ai citit pe forum,dar sunt insarcinata si desi sunt putin speriata,in acelasi timp sunt şi constienta de responsabilitatea pe care o voi avea. Stiu ca un copil are nevoie de multe lucruri materiale ,dar mai ales de afectiune,iubire. Poate am doar 20ani,dar ma simt suficient de matura pt a avea un copil,desi nu va deloc usor,recunosc asta!

Din cate am citit din posturile tale, si sweety16 e mai matura decat tine.

De ce zici asta? Sunt cazuri, unde ea, a ramas singura, cu un copil. (sau, chiar el)
S-au descurcat mult mai bine singuri, decat cu un partener, unde se certau 10 ore pe zi.

Nu toti au norocul sa-si gasesca perechea... sau, acel noroc nu dureaza prea mult.

Poate am doar 20 ani,dar ma simt suficient de matura pt a avea un copil,desi nu va deloc usor,recunosc asta!

Ti-ar place sa nu ai tata?
Vreau sa raspunzi sincer..

Ce legatura are asta cu postul meu?

Am zis eu asta, ca e mai bine sa fie doar un parinte?
Nu am zis asta, dar e un adevar... unii nu isi gasesc perechea de la inceput, sau nu si-o gasesc deloc. Dar, asta nu e un motiv pentru care sa nu-si creasca copilul.

Ah, si un amanunt: 2 parinti..

De ce zici asta? Sunt cazuri, unde ea, a ramas singura, cu un copil. (sau, chiar el)
S-au descurcat mult mai bine singuri...

niciodata un copil nu va fii crescut mai bine doar de un singur membru al familiei.Acesta are nevoie de afectiune din partea amandurora.

HABAR NU AI CE INSEAMNA! Sincer. Nici eu nu am avut habar, nici sotia. Dar eu aveam 27 de ani, situatie stabila si tot ni s-a parut o experienta bulversanta, cel putin primii 5 ani. Repet! Habar n-ai in ce te bagi. N-ai nici cea mai mica idee. Cea mai vaga idee. Crezi ca o sa cresti un catelus?
Si, la 20 de ani, fara servici, fara bani de ce trebuie sa-ti pui capat vietii si relatiei. Crezi ca atunci cand o sa fie probleme (de alea adevarate, nu infantilisme) o sa te iei in brate cu iubi si o sa fie ok? Sa vezi ce frumos incep certurile, reprosurile, trantitul de usi.

Stiu, nu te uiti in gura mea acum, pentru ca tu consideri ca stii tu ce faci. Eu zic sa te mai gandesti.

Sunt constienta ca nu va fi totul roz, doar lapte si miere! Stiu ca va fi dificil.Cat despre aparitia unor certuri, neintelegeri in cuplu- se intampla mai mereu-nu e nevoie sa apara un copil pt asta! Eu consider ca daca exista intelegere, comunicare,dragoste si respect reciproc se pot trece peste multe! REPET: sunt constienta ca nu va fi usor,dar nu voi face niciodata un avort! Si iubitul meu este de aceeasi parere si isi doreste acest copil.In plus situatia asta e doar temporara, eu vreau sa-mi gasesc un job, in timp ne vom impaca(sper) si cu parintii...Stiu ca nu va fi usor dar totusi sunt optimista.

Sincer sunt uimita ca o persoana de varsta ta alege sa pastreze copilul.Felicitari pentru decizia luata pentru ca oricum cand vei tine micutul in brate sunt sigura ca nu vei regereta niciun moment decizia luata.Stai linistita, bineinteles ca pana la urma parintii va vor sustine.

Nu-s o pustoaica iresponsabila de 15-16 ani ca sa pastrez si sa cresc un copil...

Nu, esti una de 20. Ma gandesc ca tot responsabila ai fost si in momentul in care ai ramas gravida...din greseala. Nu sunt de acord cu avortul, pentru ca sunt de acord cu planificarea voluntara a momentului aparitiei unui copil. Sau cel putin el sa apara accidental intr-o familie. Tu? Nici maritata, nici stabilitate financiara....nimic. Nici macar n-as putea sa imi dau seama daca iubi al tau nu da bir cu fugitii cand vede CU ADEVARAT ce inseamna un copil. Lucru de care acum, iti repet, habar n-aveti. Din pacate nu "desteptii" si "responsabilii" au de suferit. Cel mic e cel care plateste nota.

Buey esti ceva de speriat! Si da,am ramas insarcinata din greseala cum zici tu, pt ca ne-am protejat mereu cu prezervativ...Nu-mi dau seama nici acum cum s-a putut intampla asa ceva. Asa ca nu mai judeca , ca nu esti in masura sa faci asta, ok?
Cat despre evolutia relatiei mele, nimeni nu-ti da dreptul sa faci asemenea afirmatii, mai ales ca nu ne cunosti personal! Asa ca te rog sa te abtii. Bye!

" O sa avem un nepotel! "

Pana acum m-a ferit D-zeu de vreo sarcina nedorita, dar de multe ori mi-am pus intrebarea ce as face daca mi s-ar intampla?

Voi ce ati face?Ati analiza problema pe toate partile sau nici nu ati sta pe ganduri sa avrtati?