Ganduri risipite prin coridoare de oglinzi.....

Eu nu ma pot obisnui cu ideea compromisului, ar insemna sa ma alatur turmei doar pentru ca asa este trendy/cool. Thank you, but no, thank you.

Ar insemna, de exemplu, sa faci sex oriunde, oricand si cu oricine, de la 14-15 ani, de la prima intalnire sau agatat/agatand intr-un bar. Ar insemna "sa te combini" cu un partener avand multe zerouri semnificative in extrasul de cont, fara sa pui pret pe calitati intelectuale si sufletesti. Ar insemna sa ai 50-100 de "iubiri" in loc de 1-2, dar bune. Ar insemna sa abordezi si sa iti placa sa fii abordat cu replici de seductie invatate pe Internet sau la coltul blocului in loc sa mergi pe linia directa a sinceritatii. Ar insemna sa vorbesti in argou 90% din timp si sa folosesti limbajul ciuntit pentru conversatii online, desi ambele te oripileaza. Ar insemna sa te tunzi si sa te imbraci "la moda" in loc sa iti alegi tinuta dupa cum te avantajeaza si te simti tu bine. Ar insemna sa iti cumperi o masina "de fite", fie ea si 7th hand, doar "sa dea bine" in fata blocului, la scoala, pe strada sau la job. Ar mai insemna sa-ti fie rusine sa stai la cursuri sau sa-ti faci temele, sa iei 9 sau 10 la examene ori sa mergi la olimpiade. Ar insemna sa preferi sa speli vase intr-un restaurant "din vest" in loc sa faci mai multa scoala si sa-ti cauti un job bazat pe asta. Ar insemna sa asculti Lady Gaga si manele in loc sa te simti bine cu Cafe del mar, ATB, Jean Miche Jarre, Vangelis si muzica clasica. Ar insemna sa nu citesti decat etichetele din supermarket, subtitrarea la filme cu Van Damme si reviste despre sex si fotbal in loc sa-ti placa sa ratacesti prin librarii si sa fii fericit cand iti poti incheia seara cu o carte buna. Ar insemna sa calatoresti cu companii de linie in sejururi aranjate de agentii in loc sa-ti cumperi singur bilete low cost si sa hoinaresti prin toata lumea.

Ei bine, nu am chef sa fac compromisuri, chiar daca asta va conduce la izolare. Nu m-am referit la aterizarea pe o insula pustie si un trai complet lipsit de vecinatatea altor humanoizi, insa se poate ajunge la un stadiu in care lasi deschise doar portitele "de nivel inferior" ale fiintei tale, adica permiti altor fiinte sa se apropie de tine doar pana la un anumit punct. Riscul de a fi dezamagit, inselat, pacalit, adica de a suferi, este minimizat astfel; accesul in "zona superioara" trebuie restrictionat sever daca nu vrei surprize neplacute. Continui sa te rotesti printre oameni, insa nu te obliga nimeni sa te inconjori de cei cu spirit "de turma", nu-ti poti alege colegii de serviciu, de exemplu, insa in privinta prietenilor si a eventualului partener de cuplu iti poti stabili tu barierele.

Asta nu inseamna ca nu accepti oamenii asa cum sunt. Ba da, ii accepti, dar daca nu sunt oarecum asemenatori cu tine nu trebuie sa ti-i faci si prieteni! Sau parteneri! Sa zicem ca ai facut azi cunostinta cu un fost criminal sau cu un Don Juan care iti povesteste cu nonsalanta cum a cucerit si facut sex cu 300 de femei. Din curiozitate, pentru a intelege cum au ajuns la acele "performante", ii poti asculta o data, de doua ori, dar.... nu cred ca ti-ar placea sa ii ai pe-aproape mereu!

Faptul ca respingi "turma" si alegi sa te izolezi de ea nu inseamna ca te crezi "number one across the universe". Si tu, ca si multi altii, ai defectele tale, pe care unii semeni ai tai nu le suporta. Nici o problema, si ei au dreptul sa te considere ca facand parte din "turma" si sa iti respinga vecinatatea, no offense! Fiecare dintre noi defineste "turma" in functie de propriile sale conceptii. In plus, o idee pozitiva este sa ne recunoastem in fata noastra defectele si sa incercam sa devenim mai buni. Nu pentru ceilalti, ci pentru noi insine.



Aici ma refeream transferul/translatia de sacrificii, mai bine zis "eu vreau sa te ajut pe tine, am intentii nobile, dar ca sa fac asta trebuie sa sacrific pe altcineva", o fi moral?

In rest, sacrificii "normale" facem adeseori, fara sa asteptam vreo rasplata, nici acum, nici altadata. Cand te roaga cineva sa ii asculti o noapte intreaga pasul, nu te mai gandesti ca a doua zi trebuie sa te trezesti cu noaptea in cap sa mergi la scoala/serviciu. Cand altcineva te apeleaza sa-l ajuti la un proiect, incerci sa-ti inghesui propriile activitati ca sa poti sa le faci pe toate. Cand cineva te roaga sa-i imprumuti ceva, nu-ti faci socoteala ce sa-i ceri in schimb, il ajuti si gata.

Stiu ca ar trebui sa fim mai pragmatici, adica... mai egoisti, sa ne gandim mai mult la propriul nostru bine, insa.... asta depinde de felul in care suntem construiti. Sigur ca este mult mai comod sa vedem un film sau sa citim o carte in loc sa dam o fuga in miez de noapte cu cineva la spital sau sa invatam pe cineva cum se rezolva o ecuatie diferentiala sau cum se scrie in LaTeX, dar este omeneste sa ajutam.....chiar daca platim un pret pentru asta. Nimeni nu ne va ridica niciodata vreo statuie si cu toate astea..... continuam sa facem asta, cel putin mie mi se pare un lucru firesc.

eu fac compromisuri dar nu stiu de ce nu ma pot obisnui niciodata ....ma deranjeaza de fiecare data cand le fac

Ar insemna sa nu citesti decat etichetele din supermarket,

subtitrarea la filme cu Van Damme

Eu de ce nu apar in istorisire?

Intr-un univers paralel?

Cand ne strangem ghem (pozitia fetala?) sub plapuma, in incercarea stranie de a alunga durerea (fizica, dar nu numai)

Tot nu esti iubita? (in viata reala, nu aici pe forum)