Dragoste vs prejudecati, orgoliu, egoism

Un articol pescuit intamplator dintr-un ziar, acum catva timp:

"Dragostea inseamna sa treci dincolo de idei preconcepute, de prejudecati sau inhibitii, dincolo de orgolii sau egoism.

Si daca cel putin una din toate acestea inca mai persista, esecul sentimental este rasunator, ar spune unii mai idealisti.

Multi uita insa ca orgoliul face parte din personalitatea fiecarei persoane, ca este ceea ce partenerul tau trebuie sa accepte odata ce te-a vrut pe tine, dar toate astea inainte sa se treaca pragul spre orgoliu nefondat.

Daca ambitia aceasta depaseste pragul limita, daca partenerul nu cedeaza din motive nejustificabile, atunci un lucru este cert: nu vrei sa iti bati capul toata viata cu cineva incapabil sa acepte greselile si erorile umane. Nu-i asa?

Poate ca nu, poate ca vei incerca sa schimbi omul de langa tine, uitand ca acest lucru este in cele din urma o greseala ireparabila.

Si ajungi atunci sa te intrebi ce ucide dragostea? Orgoliul sau dorinta de a-ti controla si modela partenerul?

Se spune in general ca orgoliul masculin este de necombatut, insa femeile au ajuns in timp sa-si creeze propriile reguli din limitele carora nu doresc sub nicio forma sa se sustraga. Dragostea se transforma treptat in batalia dintre sexe, multe ies la suprafata intr-o cearta in cuplu. Si nu conteaza mijloacele atat timp cat ai orgoliul ranit.

Sa fie adevarat ca in dragoste si in razboi este totul posibil? Dar nu in razboiul orgoliilor, caci focul dragostei se tranforma in incendiul mintii.

In cele din urma orgoliul devine o masca sub care fiecare se ascunde atunci cand nu crede ca poate sa duca la bun sfarsit investia sentimentala.

“Ne-am certat, el trebuie sa ma sune primul, doar e barbat”, tipa strategic orgoliul feminin. Pentru ca nici sexul masculin nu se lasa mai prejos, ce ziceti de un “ea a gresit, este femeie, trebuie sa fie mai umila”?

Sunt replici cunoscute, analizate, care au facut subiectul unor promisiuni si, nu in cele din urma, sunt rezultatul unor orgolii.

Ce iese in lupta dintre doua orgolii? In cel mai bun caz nimic, iar in cel mai rau o despartire.

Cine iese castigat? Cel care reuseste sa joace cel mai bine rolul nepasatorului sarcastic.

Si atunci te intrebi, oare este intr-adevar dragostea singura care anuleaza toate orgoliile si prejudecatile sau e doar o iluzie?

Cert este ca, oricat ai incerca, este aproape imposibil sa nu-ti ranesti niciodata partenerul cu un cuvant spus la manie, cu o decizie luata in mod egoist sau cu orgoliile tale. Si atunci nu iti ramane decat sa lupti, sa speri si sa iubesti!"

Voi cum v-ati descurcat in lupta orgoliilor?

Un articol pescuit intamplator dintr-un ziar, acum catva timp:

"Dragostea inseamna sa treci dincolo de idei preconcepute, de prejudecati sau inhibitii, dincolo de orgolii sau egoism.

Si daca cel putin una din toate acestea inca mai persista, esecul sentimental este rasunator, ar spune unii mai idealisti.

Multi uita insa ca orgoliul face parte din personalitatea fiecarei persoane, ca este ceea ce partenerul tau trebuie sa accepte odata ce te-a vrut pe tine, dar toate astea inainte sa se treaca pragul spre orgoliu nefondat.

Daca ambitia aceasta depaseste pragul limita, daca partenerul nu cedeaza din motive nejustificabile, atunci un lucru este cert: nu vrei sa iti bati capul toata viata cu cineva incapabil sa acepte greselile si erorile umane. Nu-i asa?

Poate ca nu, poate ca vei incerca sa schimbi omul de langa tine, uitand ca acest lucru este in cele din urma o greseala ireparabila.

Si ajungi atunci sa te intrebi ce ucide dragostea? Orgoliul sau dorinta de a-ti controla si modela partenerul?

Se spune in general ca orgoliul masculin este de necombatut, insa femeile au ajuns in timp sa-si creeze propriile reguli din limitele carora nu doresc sub nicio forma sa se sustraga. Dragostea se transforma treptat in batalia dintre sexe, multe ies la suprafata intr-o cearta in cuplu. Si nu conteaza mijloacele atat timp cat ai orgoliul ranit.

Sa fie adevarat ca in dragoste si in razboi este totul posibil? Dar nu in razboiul orgoliilor, caci focul dragostei se tranforma in incendiul mintii.

In cele din urma orgoliul devine o masca sub care fiecare se ascunde atunci cand nu crede ca poate sa duca la bun sfarsit investia sentimentala.

“Ne-am certat, el trebuie sa ma sune primul, doar e barbat”, tipa strategic orgoliul feminin. Pentru ca nici sexul masculin nu se lasa mai prejos, ce ziceti de un “ea a gresit, este femeie, trebuie sa fie mai umila”?

Sunt replici cunoscute, analizate, care au facut subiectul unor promisiuni si, nu in cele din urma, sunt rezultatul unor orgolii.

Ce iese in lupta dintre doua orgolii? In cel mai bun caz nimic, iar in cel mai rau o despartire.

Cine iese castigat? Cel care reuseste sa joace cel mai bine rolul nepasatorului sarcastic.

Si atunci te intrebi, oare este intr-adevar dragostea singura care anuleaza toate orgoliile si prejudecatile sau e doar o iluzie?

Cert este ca, oricat ai incerca, este aproape imposibil sa nu-ti ranesti niciodata partenerul cu un cuvant spus la manie, cu o decizie luata in mod egoist sau cu orgoliile tale. Si atunci nu iti ramane decat sa lupti, sa speri si sa iubesti!"

Voi cum v-ati descurcat in lupta orgoliilor?