Ganduri risipite prin coridoare de oglinzi.....
Pagina 14 din 20|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Flashbacks......scris pe 4 dec 2010 04:19 de ExoticDream
De cateva zile ma chinuie o problema de geometrie vectoriala.... oare mi-am pierdut dexteritatea sau de vina sa fie.... acest noiembrie atat de... shallow? Sau aripile retezate brutal, ciuntind fiinta de cel mai scump atribut al sau: nevoia de a tinde si chiar atinge inaltimi? Sau acest craciun cu "c" mic, incert, inodor, incolor, fara pic de fantezie?Mi-am propus sa scriu despre craciun, Miller si jucarii...., dar mereu se intampla ceva si gandurile-mi zboara aiurea (doar ele, restul fiind... sine die blocat!).... Sarbatorile de iarna... atata nebunie in preajma lor, la ce bun? Degeaba ne pacalim ca bradul impodobit in casa, cateva cutii colorate sub el, vizitele unorsa si altora, o droaie de mancare si bautura si urarile mai mult sau mai putin sincere ale cunoscutilor ne-ar putea face mai buni decat suntem, este o iluzie, ramanem aceleasi fiinte calde sau reci, simtitoare sau indiferente, bune sau rele, altruiste sau egoiste, iubitoare sau lipsite de suflet, cum am fost si pana acum, nimic nu se schimba, nici nu se transforma, ci se ascunde temporar.... In the meantime..... some flashbacks.... Antiteze, antiteze, antiteze...., clepsidra, oglinzi, instinct, Beigbeder, gaussiene.... antiteze, antiteze, antitezeeeeeeeee.... "Cand amintirile-n trecut Incearca sa ma cheme, Pe drumul lung si cunoscut Mai trec din vreme-n vreme...."  
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
 sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Christmas toys vs love toys.....scris pe 5 dec 2010 05:33 de ExoticDream
Tipuri diferite de jucarii, insa aceeasi iluzie, nascuta din nevoia de a atinge, fie si doar pentru o clipa, senzatia de fericire...In copilarie, cand nimic nu pare sa ne umbreasca lumea de vise de a caror implinire nu ne indoim, asteptam la fiecare sfarsit de an "sa vina Mosul"... Ii scriem din timp ce jucarie ne dorim din tot sufletul sa primim si ne petrecem zilele, saptamanile, lunile pana la momentul zero plasmuind vise, toate legate de prezenta viitoarei jucarii in spatiul camerei noastre. Asteptarea aceea nu doare pentru ca rasplata ce va sa vina estompeaza totul... Am strans jucariile vechi si le-am depozitat intr-o cutie antica, prafuita, care adaposteste si altele, din alti ani, de care ne-am plictisit... In seara de ajun suntem cuminti, desi aproape ca nu mai avem rabdare, surescitarea atinge paroxismul la gandul ca foarte curand vom tine in manute cadoul visat.... Dimineata practic zburam pana la bradul de Craciun si zambim daca "Mosul" a tinut cont de scrisoarea noastra.... Jucaria cea noua ne pare perfecta, o atingem delicat, de teama ca nu este reala, petrecem minute in sir doar admirand-o, abia avem curajul sa incepem sa ne jucam cu ea... Toata multimea aceea de planuri-vise din timpul anterior Craciunului ni se roteste printre neuroni, sunt atat de multe feluri in care vrem sa construim jocuri... Pe masura ce zilele trec, suntem absorbiti de explorarea posibilitatilor pe care ni le ofera noua noastra jucarie.... traim clipe fericite armonizand visele anterioare cu realitatea "din teren", jucaria cea noua pare sa raspunda tuturor dorintelor noastre si ne dorim (cu sinceritate, in acele momente) sa o pastram etern. In singuratatea camerei noastre, dar nu numai, ea ne este suficienta, chiar daca nu ne jucam in continuu cu ea (cand ne facem temele sau privim la televizor, o asezam in preajma si o simtim aproape-aproape, cand plecam la scoala ii zambim in gand si o simtim departe-aproape). Pana intr-o zi cand..... realizam ca parca luciul ei nu este chiar perfect asa cum ni s-a parut initial, sau poate o rotita din mecanism scartaie, ori am vrea sa aiba functionalitati care ii lipsesc.... Incepem sa reducem timpul de joaca si, in paralel, obsrvam cu mai mult interes jucariile prietenilor nostri si jucariile din magazine.... Fata de cea de acasa, deja cunoscuta pana la cel mai mic detaliu, celelalte prezinta avantajul noutatii, al descoperirii.... al diversitatii... Din ce in ce mai des mergem sa ne jucam la prieteni, abandonand jucaria de-acum invechita de acasa, care ne asteapta trista zi de zi... Fara un motiv anume, am uitat pasiunea cu care am dorit-o, dragostea cu care am invaluit-o la inceput.... Ni se pare ca am crescut, am evoluat si jucaria cea veche nu ne mai satisface pretentiile. Curand ii percepem prezenta in camera ca pe o povara, o dovada a unei etape depasite din formarea noastra, o fereastra spre trecut, nimic mai mult. Ne dorim intens sa scapam de ea, insa nu stim cum sa facem asta fara sa para o "crima", dupa ce nu demult am insistat enorm sa o primim... Nu stim daca "Mosul" ar putea intelege cum de atat de usor ne-am uitat propriile vise, planuri si ganduri.... si daca am putea indrazni sa-i cerem o jucarie noua! Noua ni se pare corect: jucaria cea veche a reprezentat o etapa si atat, am invatat cate ceva folosind-o, apoi, cand ne-am plictisit de ea si ne-a zburat mintea la altele, ne debarasam "frumos" de ea! Ca sa fim si mai convingatori, adeseori dezarticulam jucaria enervanta, ii stricam rautaciosi mecanismul, zambim cu cinism privindu-i rotitele care se straduiesc sa mai functioneze.... Astfel, intr-o buna zi, jucaria cea mult dorita altadata aterizeaza brutal in cutia de vechituri, peste care trantim cu furie capacul, dornici sa nu o mai revedem vreodata. Fara nici o umbra de regret si uitand total ideea "eternizarii" acelei jucarii in spatiul existentei noastre, mandri de saltul calitativ al vietii noastre, dovedit de dorinta de nou, punem mana pe stilou si redactam o scrisoare noua pentru "Mos Craciun", in care cerem o jucarie mai colorata, mai sofisticata, mai altfel, mai... cu mot... .... Si algoritmul se reia, an de an, cu alte jucarii ingramadite in lada cu vechituri, alte epistole, alte vise transformate in cenusa..... In fiecare an aceeasi iluzie, de a primi ceea ce ti-ai dorit cu ardoare, fericirea trecatoare, impresia de evolutie, renuntarea.... Intr-o buna zi, afli ca "Mos Craciun" nu exista si toate iluziile tale mor..... La fel se intampla si in iubire... Fiinta umana, imperfecta fiind, dar tinzand catre absolut, isi imagineaza ca poate pastra o iubire pentru eternitate. Destinul ii scoate in cale o sansa, doua, trei...., dar de fiecare data, chiar daca iubirea este "corespunzatoare" viselor, dupa ce clipele de fericire dispar, sentimentele sunt alungate si se naste o noua dorinta pentru o noua iubire, mai "desteapta", mai "frumoasa", mai fascinanta, mai "perfecta"... Nici o iubire nu se poate lauda de a fi ultima, timpul, dar in special imperfectiunea umana determina umplerea sistematica a cosului de gunoi sentimental, fara regrete, fara reveniri, doar cu infinita tristete. In urma celei mai fascinante si pasionale iubiri nu ramane mai mult decat impresia de evolutie/"evolutie"... Intr-un tarziu constientizam ca totul este doar o iluzie, fabricata de sufletul nostru dornic de absolut, in divergenta fata de ratiune, care ne-ar arata mersul algoritmului inca inainte de prima iteratie.... N-o ascultam si ne aruncam vitejeste si vijelios pe panta sentimentala, crezand (sincer) ca am descoperit iubirea ideala, traim putinele clipe de fericire si apoi platim cu suferinta nebuna greseala de a nu fi ascultat de ratiune. Este prea tarziu insa, ne aflam deja in lada cu vechituri a copilului care maine ne va inlocui cu o alta iubire.... bla bla bla. Ca si Mos Craciun, iubirea este o iluzie frumoasa, menita sa ne faca sa ne amagim catva timp intr-o lume urata si rea si sa ne antrenam in materie de suferinta....
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Nuielusa in 4 propozitii de la Mos Nicolae........scris pe 8 dec 2010 02:27 de ExoticDream
Conectare in continuare la acelasi "post" antitetic... Cel mai "potrivit" dar, in cizmulitele cumparate intr-o alta iarna, intr-un alt context, dar sub acelasi, atunci necunoscut, val amagitor: 4 propozitii self explanatory, cu rol de barometru (in ziua in care alunecarea privirii pe insiruirea de cuvinte nu va mai declansa cascade, va veni probabil "iarna"....).
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
The eternal choice between YES and NO....scris pe 10 dec 2010 01:49 de ExoticDream
Se spune ca viata nu poate fi pictata doar in alb si negru, insa la rascruce de drumuri te bate un gand exclusiv bacovian (fara movul intamplator).... so what's gonna be? I'd better sleep on it.... who knows, I might dream the answer! Unless the usual nightmare sneaks from the darkness.... After all, we can call it a little success, ha! We win some, we lose some..... 
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Pretioase fire de timp, risipite anapoda....scris pe 13 dec 2010 02:12 de ExoticDream
Ce-ar fi sa imprim computerului o traiectorie oblica, avand ca punct de pornire dreptunghiul ferestrei? As scapa de nenumarate griji! Bye-bye lume virtuala, bye-bye timp pierdut cu paralelipipedul intesat de circuite si cabluri brambura, bye-bye RAMi plimbati de colo-colo, bye-bye chin nesfarsit de instalat-dezinstalat fel de fel de programe, protectii etc., bye-bye Messenger cu erori imposibil de rezolvat, din nefericire bye-bye stiri, noutati, orizont cultural, platit "dari" online, conexiuni cu oameni dragi, risipiti in colturi ale lumii, planuit pasari albastre..... pentru altii.... Este inadmisibil ca aceasta "minune a tehnologiei" sa-mi rapeasca atata timp! Stiu ca solutia ideala ar fi cea radicala, insa.... nu-mi permit! Uffffffffff.... Toate merg de-a-ndoaselea in ultima vreme! Cu siguranta tehnologia nu-i punctul meu forte, except for..... (who knows, we'll see, actually I'll see!). Prea multe pentru o luna atat de... mica.... dari, revizii, anvelope... vreau sa treaca... REPEDE! Poate mai tarziu granitele vor ceda si din cenusa inca fierbinte imi voi putea construi falfairi noi.... acolo unde ninge diafan si cuvintele nu se scriu invers.... 
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
E pur si muove....... chiar daca invers!scris pe 15 dec 2010 02:07 de ExoticDream
Incep sa constientizez faptul ca realitatea rationala, cea sufleteasca si cea "din teren" sunt doua (da, doua!) lucruri diferite."We" are making progress here, aren't "we"? I decided: this year's christmas (with small "c") tree decorations will be blue! Too bad santa (with small "s") didn't update his transportation means to birds.... that way I could help him with the gifts stuff.... the further, the better.... 
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
valentine
Expert member 6465 mesaje |
Re: E pur si muove....... chiar daca invers!scris pe 15 dec 2010 02:34 de valentine
Incep sa constientizez faptul ca realitatea rationala, cea sufleteasca si cea "din teren" sunt doua (da, doua!) lucruri diferite. La fel cum teoria si practica sunt putin cam diferite 
|
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
REALismul invinge si in file de carte....scris pe 20 dec 2010 02:31 de ExoticDream
O carte pe care nu am putut s-o las din mana, furand minute in metrou, la masa, noaptea tarziu.... Destine increngate, intrigi insolubile, personaje stranii..... Ce gust amar intorcand ultima pagina.... Ca si in cele mai multe cazuri in viata reala, si in imaginarul literar inving cei aroganti, egoisti, rai, cei care inseala, mint si induc suferinta celorlalti! Trist.....*** Ceva imi spune ca today (actually yesterday) was THE day, dar ce conteaza? La fel ca in carti, si-n viata se aplica acelasi algoritm... Probabil ca a intelege cum stau lucrurile constituie mult trambitata maturizare.... 
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Sayounara, sweet old dreams ....scris pe 24 dec 2010 03:24 de ExoticDream
Nemuremasen..... Imi amintesc de o vreme in care urmaream ecranizarea "Shogun" si cu fiecare episod mai invatam cateva expresii in limba aceea stranie... Timpul s-a asternut peste ele si le-am uitat.... mi-am zis ca le voi studia candva, daca voi avea sansa sa poposesc pe acele locuri indepartate... limba, istoria, traditiile si arta deopotriva... A fost sa fie astazi.... una din acele zile cand simti ca universul ti se prelinge printre degete, fara sa-i poti opri curgerea.... o zi in care dilatarea distantelor amplifica tristetea si constientizezi faptul ca dimensiunea temporala nu are (deocamdata) forta de a anihila implicatiile interioare, chiar daca alte constructii au fost daramate intempestiv cu mult-muuuuult timp inainte sa le intrezaresti fragilitatea. A fost o zi in care un inceput in alte orizonturi, sub alt cer, mai albastru, mai.... nou, mai diferit, mai... exotic, se suprapune peste un sfarsit "vechi", sub acelasi cer, cu aceleasi vise.... Un zambet increzator pe un meridian, acoperind o lacrima trista pe alt meridian, speranta in viitor pe o paralela, acoperind dezamagirea pentru trecut pe o alta paralela.... Divergenta.... Sinusoide alunecand in grafice aiurite, cu asimptote.... Tocmai azi, cand am decis sa-mi permit luxul de a rataci cu folos intr-o librarie draga... si de a pleca de acolo cu trei carti incitante, in compania carora ma gandeam sa petrec mare parte a sarbatorilor.... Tocmai acum, in ajun de Mos Craciun!
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
25 decembrie - o zi "sfanta" a crimelorscris pe 26 dec 2010 05:18 de ExoticDream
Ce este mai simplu oare: sa construiesti clipa de clipa, ceas de ceas, an de an, un edificiu cu grad mare de seismicitate (crezi tu, conform proiectelor tale) sau sa fie ras de pe suprafata pamantului in a blink of an eye? Vina o poarta, evident, proiectul, in nici un caz nu putem acuza miscarea inopinata a pamantului, vreun uragan sau buldozerul care-l loveste sistematic de luni in sir, amuzandu-se cum se mai desprinde cate o bucatica... De ce batem campii cu imobile si intemperii in loc sa mai luam o gura de existentialism bukowskian recitind incantatoare pasaje din "Femei" sau revazand scene din "Barfly"? Viata asa cum este ea in realitate nu seamana deloc (dar deloc!) cu ceea ce visam in adolescenta, pe masura ce crestem realizam ca trebuie sa acceptam compromis dupa compromis, imperfectiunile se acumuleaza si la un moment dat ating limita suportabilitatii. Ce este de facut atunci? Cand visele par joaca de copii in comparatie cu ceea ce ne inconjoara, cand nimic nu este ceea ce pare, iar viitorul, prin extrapolare, nu suna bine, existenta noastra sufocata de minusuri ne sapa cate un rid pe fata la fiecare noua dezamagire, procesul acesta fiind numit maturizare! In copilarie, credeam ca a te maturiza inseamna sa inveti multe-multe lucruri noi, in sensul acumularii cantitative si calitative, la varsta aceea nu intuim inca partea trista.... All in all, multe din pietrele pe care le consideram de temelie pentru existenta noastre se dovedesc "parole, parole".... Timpul si densitatea mica a "pieselor" cu care ne mobilam viata, la care se adauga influenta, adeseori nefasta, a factorilor externi, ne otravesc existenta.... Uffffffffffffff, de ce sunt atat de scumpe falfairile de aripi (indiferent culoarea) in aceste zile?
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Hoinarind dincolo si dincoace de amintiri....scris pe 27 dec 2010 02:08 de ExoticDream
Daca nu tii infinit la stil si nu este musai sa servesti pranzul la restaurant, sa bei un latte machiatto la cafenea si un cocktail intr-un bar, daca te straduiesti sa fii cuminte si sa nu depasesti (prea mult) viteza legala, cu ultimul ron de pe card si o harta alaturi iti poti cateodata cumpara cateva ore departe de lumea dezlantuita, luandu-ti, din nefericire, cu tine cealalta lume.... Dar despre asta poate maine, cu toate ca undeva acolo va exista un moment de decizie.... On verra... 
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
We lose some, we WIN some!scris pe 28 dec 2010 03:33 de ExoticDream
O zi in care presupusul clinchet de pahare cu umbrelute colorate, zambetele repetitive, suvoaiele de cuvinte brazdand aerul in toate directiile (sau doar dual, intim....) sunt ecranate de o realizare pe alt meridian, in alta sfera, marcand un inceput, poate benefic, de alt drum.... Un gand rasfrant in oglinda unui zambet: uite, vezi, cineva "aici jos" te apreciaza! Chiar daca! You can do better and you will!This is certainly a day to remember! 
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Jobs "obsession".... among other things..scris pe 29 dec 2010 05:14 de ExoticDream
O invidiez pe fata de la "Humanitas"! As da orice sa pot inlocui enervantele meditatii (un must do terifiant in perioadele negre!) cu un job part-time intr-o librarie.... Fata asta stia aproape toate cartile, am avut parte de clipe interesante discutand despre un autor sau altul... Sa petrec acolo cateva ore pe zi, printre carti.... ar fi divin!Multa alergatura "oficiala" in aceste zile (nu-i rau, ajuta la... disipare), multe carti (autori "fresh", cate un volum din fiecare, de "test"!), documentare despre arta, cateva ecuatii, un brad albastru cu ganduri asortate, o bruma cam intarziata de nea si... atat. 
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
"Lantul cu chei mi-a cazut din stele in creier..."scris pe 31 dec 2010 04:20 de ExoticDream
.... mi-au zornait mintile de durere si de sunet...."Ciudat... toate lucrurile par sa fie la locul lor... soarele, norii, cladirile, strazile, oamenii, cartile, zapada, bradul, pisica, zilele... numai visele au disparut, brusc, cinic, furate prin necuvinte, azvarlite brutal de o mana nevazuta (cu degete fine, dar miscari hotarate, dure!) intr-o pubela infinita, aneantizand trecutul, transformand cronologia intr-o functie discontinua (doar pentru tine), croind fara mila poteci de sange arzand in sufletul deodata vid, ghemuit sub povara neintelesului metamorfozat in lovituri de bici spulberand totul... Arici cu tepii tociti, cantitate neglijabila in ecuatia universului, ramai siderat, mut de uimire in fara gaussienei.... esti silit s-o privesti si sa-i intelegi forma (a carei simetrie bolnava te ucide prin confirmarea celor mai sumbre previziuni). Intotdeauna, pe vremea cand inca te jucai desenand grafice, iti tremura mana cand figurai gaussiana sau sinusoida, aveai tendinta sa introduci asimptota catre plus infinit......, nu stiai, copil nebun, ca realitatea lucreaza doar cu sinusoide si/sau asimptote catre minus infinit. Nu (mai) esti nici macar o cheie de fier, si, chiar daca ai fi, tot nu ai mai putea ajunge la lacatul imensei usi langa care zaci chinuit de raportul dimensional... Nu ti-ai dori sa privesti prin gaura cheii, simti ca orizontul s-ar intuneca etern daca privirea ti-ar razbate pana la capatul pamantului, instantiind imagini pe care le intuiesti de mult timp.... Ai rade-plange caci ti se vor fi adeverit supozitiile, iar acest fapt iti va fi demonstrat ca te-ai inselat in alte privinte... Pana sa calculezi tu solutia (in caz ca exista una!), la dimensiunea ta minuscula de Alice in Tara Dezamagirilor, risti sa fii strivit de pasii veseli ai celor ce stiu a trai viata in mod existentialist sau.... cine stie.... poate nu ai inteles bine, este posibil sa te afli in acea pubela infinita laolalta cu tot ceea ce esti, alunecand undeva, intr-o gaura neagra........ whatever!
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Shallow times near the blue tree....scris pe 6 ian 2011 02:36 de ExoticDream
Iar s-a schimbat anul (curios cum toata lumea se autosugestioneaza copilareste ca next va fi mai grozav!), cica a venit si Mos Nustiucare de prin Laponia whatever...., ne-a si nins o idee, nu cumva sa ne plangem ca ne lipseste decorul aferent momentului, asezonat cu o unda sanatoasa de ger de ne-a trecut si cheful de revelioane "aerate" in baile de multime ale orasenilor plictisiti sau prea saraci ca sa-si permita luxul unei minivacante exotice sau la munte... Asa, si? Detectam vreo schimbare? Nope. Aceleasi fete suparate pretutindeni, acelasi gri tern al cladirilor si sufletelor, aceeasi rautate, acelasi cinism, aceleasi neintelegeri, aceleasi nopti fara somn, aceleasi semne de intrebare, aceeasi zi prea scurta, aceeasi goana dupa ceva nou, acelasi carpe diem, aceleasi replici penibile in metrou, aceeasi nepasare la suferinta vecinului, aceleasi iubiri vesnic murinde si renascand din propria lor cenusa in alte iubiri in proces iterativ infinit, aceleasi cuvinte fara ecou si reflexii in oglinzi opace, aceeasi goana nebuna in paralel cu timpul sau in urma lui, acleasi universuri paralele in care degeaba aluneci, stiind ca trebuie sa revii, aceleasi sperante spulberate cand ti-e lumea mai draga, aceleasi neimpliniri, aceleasi vise furate... acelasi NIMIC!
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Cerc (vicios) versus spirala.... (paradox?)scris pe 7 ian 2011 01:41 de ExoticDream
Cand devenim constienti de noi insine (undeva in vecinatatea frontierei dintre copilarie si adolescenta), pornim dintr-un punct oarecare al curbei, a carei reprezentare explicita nu o cunoastem. Acumulam informatii, avansam pe traiectoria nestiuta si la un moment dat ne lovim de o discontinuitate, o problema pe care nu o putem rezolva intrucat nu avem experienta necesara, rezultatul fiind imposibilitatea de a invata, iar traiectoria devine pentru un timp circulara pentru ca la urmatorul obstacol de aceeasi natura cu cel anterior tot nu vom fi capabili sa ne descurcam si asa ne vom roti la nesfarsit, in bezna necunoasterii si... suferinta, fara sa progresam... Solutia? Asumarea riscului in absenta intelegerii corecte a situatiei? Optiunea de a forta iesirea din cerc poate conduce, in cazul ideal, la inscrierea pe o orbita spiralata, sau... la pastrarea ciclicitatii dureroase. Ca sa poti risca fara sa te dezintegrezi in cazul nefericit ca nu ai ales varianta corecta, trebuie insa sa fii "tare", sa rezisti "intemperiilor" de orice fel, ori asta nu se poate decat prin acumularea de... experienta!Tocmai pentru a evita complicatii de acest fel, majoritatea semenilor nostri aleg sa vietuiasca implicandu-se minimal in ceea ce le tangenteaza existenta, riscurile fiind reduse drastic, totul reducandu-se la o problema de cercetari operationale, solutionata rational, fara intersectii nedorite cu latura sentimentala. Fericirea este o stare de gratie obtinuta cu multa truda, de aceea se prefera trairea constanta, linistita, fara suisuri care induc automat coborasuri (perfidele sinusoide!), fara asimptote oblice, trairea relativ terna, banala, indiferenta, fara surprize, fara fascinatie, fara emotii si mister.... Yuk!
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Love at first "sight"....scris pe 8 ian 2011 03:23 de ExoticDream
.... sau de ce mi-a placut Huxley de la prima fraza!"Problema e ca fictiunea este prea limpede, logica, pe cand realitatea n-are niciodata noima. [...] Fictiunea are un caracter unitar, are stil. Faptele reale n-au nici unitate, nici stil. In fond, existenta nu-i altceva decat o serie de intamplari nenorocite care se succed una dupa alta si fiecare din aceste intamplari este in acelasi timp un Thurber si un Michelangelo, un Mickey Spillane, un Maxwell si un Thomas a Kempis. Criteriul realitatii il reprezinta irelevanta ei intrinseca." Isn't he lovely? 
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
In amarul stil modern al tehnologiei....scris pe 10 ian 2011 03:18 de ExoticDream
Traim intr-o lume grabita, nebuna, care aluneca din ce in ce mai adanc pe panta surogatelor.... Nu ne mai intereseaza mancarea gatita acasa, de bunica,... preferam chimicalele de la KFC sau McDonalds; nu mai batem drumul pana la Roma,... privim la televizor documentare de calatorie; nu mai vizitam muzee,... ne ajunge sa rasfoim albume virtuale; nu mai batem drumul pana la banca,... ne platim darile pe Internet; nu ne mai intalnim in oras cu prietenii,... conversam in retelele de socializare; nu le mai uram celor dragi prin viu grai una, alta,... le trimitem felicitari electronice; nu ne mai ducem la cinematograf,... avem ODC si TV ultimul tip; nu mai mergem la concerte,... avem combine ultraperformante; nu mai facem shopping traditional,... comandam online; nu mai ascultam fosnetul naturii,... ci muzica in castile IPod; nu mai desenam sau pictam cu unelte traditionale,... facem grafica pe calculator; nu mai privim peisaje, oameni,... ne jucam pe telefonul mobil; nu mai mergem la scoala sa predam o lucrare,... o trimitem prin e-mail; nu ne mai plimbam pe jos,... facem o tura cu masina; nu ne mai pierdem timpul la facultate la consultatii,... gasim ceea ce ne trebuie pe site-uri; nu mai facem temele in mod clasic,... folosim Ctrl-C, Ctrl-V si imprimanta; nu mai luam notite in clasa,... tastam pe laptop; nu ne mai vizitam rudele, prietenii de departe,... ii vedem din fotoliul de acasa pe webcam; nu mai facem dragoste,... ci sex cu jucarii sofisticate; nu mai vizitam o biblioteca sau o librarie,... avem ebooks; nu ne mai despartim live,... ci printr-un simplu SMS! In acest carusel demential al supertehnologizarii, am uitat sa scriem de mana, sa desenam, sa simtim parfumul unei flori reale, sa comunicam cu oamenii, sa zambim, sa iubim..... cu adevarat! Influentati fara sa realizam de masinariile menite "sa ne faca viata mai usoara", ajungem incet-incet sa ne robotizam, sa devenim similari aparatelor fara de care ne simtim aproape neputinciosi.... Daca vrem sa revenim la conditia noastra de fiinte umane, macar din cand in cand ar trebui sa facem un exercitiu de [a]-tehnologizare, sa evadam un timp dintre robotii care ne dezumanizeaza pe zi ce trece.... Nu se va intampla ceva teribil daca pret de o zi, doua, trei, in timpul liber, nu vom mai deschide televizorul, calculatorul, telefonul, si vom incerca sa reinviem cateva din placerile uitate ale vietii noastre netehnologizate... Cu siguranta, acest intermezzo nu ne va arunca in Neanderthal...., ne va indeparta insa un pic de acea existenta SF catre care convergem in valoare absoluta....
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
Rolando
Expert member 1553 mesaje |
Re: In amarul stil modern al tehnologiei....scris pe 10 ian 2011 10:44 de Rolando
Nu ne mai intereseaza mancarea gatita acasa, de bunica,... preferam chimicalele de la KFC sau McDonalds; acum inca e bine ca bunica stie sa gateasca,dar sa vezi peste vreo 40 de ani cand fetele care acum au 15-16 ani o sa ajunga si ele in postura de "bunica" si nu o sa fie in stare sa porneasca aragazul  atunci si sa iti doresti sa mananci mancare gatita de bunica si nu mai poti nu mai batem drumul pana la Roma,... privim la televizor documentare de calatorie; aici este chestia si de bani,zic eu.Sunt multi care sa multumesc cu privitul la TV in lipsa de finantenu ne mai intalnim in oras cu prietenii,... conversam in retelele de socializare; acum e bine,ca mai iesim din cand in cand din casa,dar sa vezi cand vor aparea televizoarele 3d si cu posibilitatea sa simti mirosurile si temeperatura din filmele pe care le vizionezi(am auzit ca deja se lucreaza la asa ceva).Cand vor avea toti oamenii de rand acces la aceasta tehnologie,strazile oraselor vor fii si mai pustiinu le mai uram celor dragi prin viu grai una, alta,... le trimitem felicitari electronice; exact nu ne mai ducem la cinematograf,... avem ODC si TV ultimul tip; nici nu prea mai avem cinematografe Nu mai mergem la concerte,... avem combine ultraperformante; mersul la concerte nu m-a atras niciodata  nu mai facem shopping traditional,... comandam online; nu mai mergem la scoala sa predam o lucrare,... o trimitem prin e-mail; si la scoala daca mergem tot calculatoare intalnim Pe mine ma innebunise,la fiecare materie trebuia sa facem cate un proiect in power-point sau mai stiu eu pe unde.....si mie,de "drag" ce imi era de acele programe nu faceam niciodata proiectele sau daca le faceam,le faceam in sila si luam numai 4-5 nu ne mai plimbam pe jos,... facem o tura cu masina; toti s-au boierit,daca ii zic lu' unu sa mergem 2-3 km pe jos zice "ce-ai patit?crezi ca sunt nebun?"nu mai facem dragoste,... ci sex cu jucarii sofisticate; cica astea sunt pentru "condimentarea vietii sexuale"....o prostie....pe vremea bunicilor nu mai era nevoie de aceasta "condimentare".....nu mai vizitam o biblioteca sau o librarie,... avem ebooks; si cand nu aveam ebooks,eu tot nu vizitam bibliotecile In acest carusel demential al supertehnologizarii, am uitat sa scriem de mana, sa desenam, sa simtim parfumul unei flori reale, sa comunicam cu oamenii, sa zambim, sa iubim..... cu adevarat! Influentati fara sa realizam de masinariile menite "sa ne faca viata mai usoara", ajungem incet-incet sa ne robotizam, sa devenim similari aparatelor fara de care ne simtim aproape neputinciosi.... Daca vrem sa revenim la conditia noastra de fiinte umane, macar din cand in cand ar trebui sa facem un exercitiu de [a]-tehnologizare, sa evadam un timp dintre robotii care ne dezumanizeaza pe zi ce trece.... Nu se va intampla ceva teribil daca pret de o zi, doua, trei, in timpul liber, nu vom mai deschide televizorul, calculatorul, telefonul, si vom incerca sa reinviem cateva din placerile uitate ale vietii noastre netehnologizate... Cu siguranta, acest intermezzo nu ne va arunca in Neanderthal...., ne va indeparta insa un pic de acea existenta SF catre care convergem in valoare absoluta.... aceasta este lumea in care traim,cica trebuie sa "evoluam" .....aceasta "evolutie" ne transforma in niste robotei fara rationament,sentimente etc si mai mult ne transforma in niste legume .....daca ii zici lu unu ca viata era mai frumoasa acum 20 de ani(cel putin,eu asa cred in urma povestilor de atunci care le-am auzit) zice ca esti nebun.Eu uras aceste vremuri pe care le traim in prezent si sunt sigur ca acum este bine fata de ce se va intampla peste alti 20 de ani
http://www.youtube.com/watch?v=MGcVm90rkug |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
As if it has NEVER happened....scris pe 14 ian 2011 03:14 de ExoticDream
Oare in ce grad de robotizare sa fi ajuns omenirea dupa atata tehnologizare? Daca in urma cu cateva nopti scriam despre gesturi/actiuni induse de noul "stil" de viata, acum ma obsedeaza impactul psihologic si sentimental, care lasa in aer intrebarea "Este benefica pentru noi atata evolutie?!?".Admitand ca omul este o fiinta eminamente rationala, capabila sa discearna binele de rau, putem oare cataloga drept normal felul in care "s-a adaptat" la viata trepidanta din secolul nostru? Viteza cu care se desfasoara totul si-a pus amprenta adanc pe modul in care isi gandeste existenta.... Legaturile devin din ce in ce mai slabe, desprinderile de "vechi" si ancorarea rapida in "nou" se petrece aproape fara discontinuitati si asta nu pentru ca dorinta de cunoastere, de evolutie l-ar impinge de la spate, ci fiindca, data fiind viteza, el nu mai are timp si chef sa se mai ataseze profund de nimic, experienta l-a invatat ca desprinderea este mult mai simpla in absenta zalelor stranse cu care obisnuia sa se lege de un loc de munca, o casa, o iubire.... Legaturile de hidrogen ale "paleoliticului" s-au transformat incet-incet in legaturi polare, iar in curand vom atinge tristul nivel Van der Wals.... Nu ne mai pasa cine stie cat daca dupa cateva luni sau ani ne schimbam jobul, dam un suc de adio, strangem la repezeala cateva maini, schimbam un timp mailuri si gata..... Nu mai conteaza daca ne mutam din casa unde am copilarit, de unde plecam la scoala, unde am iubit prima oara; ne preocupa cum sa mobilam apartamentul cel nou si ce vedere are..... Nu mai punem la suflet o iubire care ne-a facut sa atingem culmile nebanuite ale fericirii, nu ne mai impresioneaza nimic din ceea ce pentru un segment de timp a reprezentat totul si ne-a creat iluzia eternizarii; stergem cu buretele pana si cele mai intense amintiri si mergem mai departe, zambind increzatori in viitor ("Next, please!"), fara sa privim inapoi, ca si cum sentimentele nu au existat niciodata.... Este oare benefic sa trecem prin viata ca niste automate, fara sa poposim nesuperficial practic nicaieri? Din toti acesti pasi pe drumul cunoasterii invatam, dar... ce facem in final cu toate aceste supracunostinte acumulate? Va mai exista o alta viata in care sa punem in aplicare ceea ce stim, vom mai avea sansa sa fiintam fara sa mai gresim? Cum alta lume nu pare sa mai fie, oare cat de incantati vom fi daca la 80 de ani vom fi megainvatati, dar singuri?!? Sau "singuri", adica rotindu-ne intr-o lume asemenea noua, superficiala, incapabila de trairi adevarate, adanci? Sa ne fie oare mai bine quasi implicandu-ne? Traind pe jumatate, pe sfert?!? Si daca nu suntem in stare sa atingem acel nivel regresiv? Daca suntem croiti sa fim adversari ai jumatatii, sfertului de masura? Vom sfarsi ca niste neadaptati, mereu in urma timpului, mereu suferind datorita gapului?!? Care este SOLUTIA? Exista vreuna sau sistemul este imposibil? *** Uimitor cu cata nonsalanta isi schimba semenii nostri resedinta, locul de munca, partenerul... Aproape zilnic observ exemple in acest sens, a devenit patologic! Nu-mi plac sfarsiturile, le detest organic, chiar daca de cele mai multe ori sunt inerente, logice (gen incheierea unui ciclu de invatamant)! Urasc festivitatile de sfarsit de orice, chiar daca dincolo de acel moment exista un "altceva"! Oricat ai vrea sa pastrezi iluzia "nesfarsirii", cu timpul raresti discutiile si te vezi mai rar cu acei oameni langa care ai fiintat ani si ani, pe bancile unei scoli, intr-un birou la "job" sau intr-o casa, ramai doar cu un set de amintiri si atat. Oamenii cei noi, oricat de nemaipomeniti ar fi, nu-ti pot inlocui "dorul" de cei de dinainte, de care te leaga atat de multe.... Vad tot mai des iubiri murind.... in cateva zile/saptamani! Fiinte care si-au declarat iubire pana la capatul timpului se despart intr-un mod infricosator de simplu..... Cand dintr-un motiv mai mult sau mai putin serios vine "ceasul rau", nimic nu mai conteaza, ani intregi de viata in doi, cu tot amalgamul fascinant de vise, sperante, planuri, gesturi, poezie, zambete, lacrimi, atingeri, se evapora in neant si totul se "cosmarizeaza" intr-o avalansa violenta de acuze, rautati, reprosuri, note de plata inimaginabile, astfel incat practic se neaga tot ceea ce a fost frumos in "perioada impreuna" si nu mai stii daca ceea ce ai trait nu a fost altceva decat o mare si sinistra minciuna! Revine obsesiv intrebarea.... Oare cat de mult avem de castigat din sutele, miile de carti asimilate, din milioanele de ore de scoala, din experientele de zi cu zi? Nu cumva din dorinta de a deveni mai buni ne indepartam, paradoxal, de statutul de OM? Daca dupa ani si ani de invatatura ajungem sa ducem o viata mecanica, 100% rationala, cuantificand cu precizie sentimentele, emotiile, daca suntem capabili sa taiem fara mila, fara pareri de rau, fara amintiri, in cateva clipe, relatii de familie, prietenie, iubire, daca intotdeauna preferam sa ne luam o jucarie noua in loc sa o reparam pe cea veche, daca nu mai avem rabdare sa ne ascultam si intelegem aproapele, atunci cred ca suntem realmente pierduti..... decazuti din regnul uman, eventual ridicati la rangul de quasi roboti....
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
A green light that never burnt all night......scris pe 15 ian 2011 03:28 de ExoticDream
... at the end of the dock.... sau facand slalom la ceas tarziu printre carti si filme cu dulcele Robert Redford...Imi era dor de actorul acela blond, romantic, cu surasu-i prietenos... i-am cautat, ca-n vremuri fericite, filmele si l-am revazut in postura marelui Gatsby si in cea a partenerului Barbarei Streissand in "The way we were"... Cate o iubire nebuna in fiecare, dar si cate un personaj shallow.... O Daisy superficiala, incapabila sa se ridice la nivelul spiritual, sufletesc si moral al unui om de exceptie, ruinandu-i visul pentru implinirea caruia el a luptat ani si ani, un Hubbell care nu reuseste sa iubeasca total o femeie speciala, desi ea ii ofera absolut totul... Reusite "ecranizari" ale vietii REALE, ambele povesti demonstreaza (daca mai era nevoie) ca iubirea este aproape intotdeauna insuficienta si mai ales inegala, in aproape toate cuplurile existand un partener care iubeste cu toata fiinta, in timp ce celalalt traieste numai partial sentimentul, fie pentru ca nu poate mai mult, fie pentru ca nu considera ca partenerul este ceea ce si-a dorit. "Nesincronizarea" sentimentala induce suferinta celui dintai, care incearca disperat sa echilibreze tot el "balanta", iubind mai mult si mai mult (in cazul lui, acest lucru este posibil pentru ca iubirea adevarata, reala, este inepuizabila, infinita), sperand ca iubirea poate genera iubire, pana cand dragostea lui devine, in perceptia celuilalt, sufocanta, motiv pentru care cel care oricum iubea mai putin ajunge, paradoxal, sa-si diminueze sentimentele si chiar sa initieze despartirea.... spre stupefactia celui care a dorit absolutul si a gasit..... aproape vidul. "He had come such a long way to this blue lawn, and his dream must have seemed so close he could hardly fail to grasp it. But what he did not know was that it was already behind him"...... Good point, Mr. Fitzgerald, very good point!
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
DaNNY_DiViNO
Expert member 1750 mesaje |
Re: A green light that never burnt all night......scris pe 16 ian 2011 16:38 de DaNNY_DiViNO
Little Miss Brilliant
🔴 Content Creator [@] DannyDivino |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Crossroading.....scris pe 18 ian 2011 00:48 de ExoticDream
Emmm oooooo ttttttttttt iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii oooooooooooooo nnnnnnnnnnnnnnnnn sssssssssssssssssssssss . . .
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Exploring (first step on the stairway).........scris pe 19 ian 2011 01:12 de ExoticDream
Terrrrrrrrribly sleepy..........
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
DaNNY_DiViNO
Expert member 1750 mesaje |
Re: Re: A green light that never burnt all night..scris pe 20 ian 2011 19:13 de DaNNY_DiViNO
Little Miss Brilliant E mmm oooooo ttttttttttt iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii oooooooooooooo nnnnnnnnnnnnnnnnn sssssssssssssssssssssss . . nevermind
🔴 Content Creator [@] DannyDivino |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Alunecand pe sinusoidele minunatei lumi noi....scris pe 22 ian 2011 01:48 de ExoticDream
"Filosofam" acum cateva nopti despre tehnologizarea sufletului omenesc, plecarea sensibilitatii in fata nimicitoarei ratiuni, inlocuirea treptata a umanului cu robotul/masina.... Intamplarea face sa descopar printre paginile biografiei unui scriitor britanic cateva fraze ale matematicianului Bertrand Russell, care definea stiinta drept "cunoasterea puterii", deosebind-o de "cunoasterea iubirii" pe care o cauta indragostitul, poetul. Ceea ce eu ma chinuiam sa cuantific in cuvinte, el spunea infinit mai bine:"Nu putem cuceri lumea in calitate de tehnicieni decat daca renuntam la lume ca indragostiti. Aceasta impartire din sufletul omenesc are insa efect fatal asupra a tot ce este mai bun in om." *** First crossroading week accomplished.... It might become easier in time.... Maybe accepting "the Russell axiom" and fully sliding into science&technique (selling our soul) IS the solution. 
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Cocktail de iubire, ura, speranta, teama....scris pe 29 ian 2011 16:51 de ExoticDream
Cineva a cerut citate despre iubire vs minciuna... Printre sute de aforisme din toate timpurile si sufletele, am descoperit unul "interesant": "Ura este o dragoste nereusită." (Soren Aabye Kierkegaard) (to be continued sometime later, now... it's waiting time)
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Epsilon? Delta Minus?... vs Alfa Plus.scris pe 30 ian 2011 04:37 de ExoticDream
Foamea de somn a devenit o chestiune obsesiva! In metrou nu poti atipi satisfacator, la job este exclus (mai ales acum!), iar seara nu te simti OK renuntand la felia ta de viata altfel! So.... ce spuneau medicii aia despre speranta celor care nu fac nani suficient?In the meantime.... (care timp, cel pe care nu reusesc sa-l prind din urma si decupez dupa forma si asemanarea mea?), ma bate un gand de blogareala turistica, am constatat ca exista humanoizi interesati de hoinareala hai-hui in stil fantezi! By the way... suna reconfortant sa observi ca nu esti singurul nebun care si-ar construi mereu vise noi si ar face aproape imposibilul pentru a le indeplini! Ar trebui sa ne constituim o comunitate model Christiania, in care obiectivul principal sa fie cunoasterea fetei vazute si mai ales nevazute a lumii (in conditiile in care nu am renunta la celelalte pasiuni ale noastre)! Vorbim aceeasi limba, avem vise convergente si un stil asemanator de abordare.... Ar fi fascinant sa-l poti intalni pe X pe strada, sa fii intrebat care este urmatoarea ta destinatie, sa faceti schimb de impresii, materiale documentare.. si mai ales sa nu arboreze acel zambet de complezenta, in spatele caruia stii bine ca se ascunde "Ce aiureala... cata inconstienta... In loc sa-si faca rate la mobila si sa isi permita seri in oras, haine cool si un nivel de viata high, arunca banii pe prostii! Si ce lipsa de stil! Low cost?!? Proiectare facuta de capul lor?!? Jesus....." Whatever... Pana una-alta, Epsilon cel amarat nu a reusit sa atinga "manseta" lui Alfa Plus, probabil din motive de... altitudine, nu zboara la acelasi nivel... Poate Epsilon nu-i destul de... pneumatic.... Un regat pentru o pastila de soma! Ba nu, 2, 3,...., n!
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Ratacind prin epsilonimea mea....scris pe 31 ian 2011 20:32 de ExoticDream
..... as vrea sa ma trezesc acum cativa ani...., dar nu se poate, nu am descoperit secretul calatoriei in timp, iar peisajul cotidian seamana a desert african sau pustietate antarctica! S-a asternut o stranie noapte polara.... Prin exercitii rationale repetate exista sansa sa te poti "obisnui" cu ea la un moment dat, insa chiar si asa tot tanjesti dupa o raza de soare macar din cand in cand... Cum era poezia aia (de Toparceanu, pare-mi-se)... "Dup-atata frig si ceata/ Iar se-arata soarele/ De-acum nu ne mai ingheata...." Cad turturi.... turturi de suflet.... nu se topesc (este prea frig!), dar cad de prea mult G inghetat.... Calatoria in timp, calatoria in timp, calatoria in timp.... posibila doar in vis....
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
DaNNY_DiViNO
Expert member 1750 mesaje |
Re: Ratacind prin epsilonimea mea....scris pe 2 feb 2011 11:41 de DaNNY_DiViNO
in antarctica nu este pustietate, sunt extraterestrii .. 
🔴 Content Creator [@] DannyDivino |
|
| sus |
loading...
Ai nevoie de informatii, sfaturi sau de ajutorul avizat al unui specialist?
Ai probleme sexuale si nu ai la cine sa
apelezi? Sunt Doina Panait, consilierul
seXpert.ro, si iti stau la dispozitie! spune-mi problema ta!
|
seXpert.ro iti pune la dispozitie
o baza de date completa despre dragoste, sex,
viata sexuala, sanatate si probleme sexuale!vezi lista de articole!
|
Discutii noi pe forum
|
Prea mult chef de dragoste scris de Solth (17 sep, 21:02) Tema la citire!scris de Guest (11 iul, 16:40) Pentru fete.. unde vreti sa-si dea drumul baiatul?scris de driver (23 ian, 08:36) Labii mici...maricele..(1-2cm...)scris de driver (22 ian, 22:42) Sex...in grup ..scris de driver (22 ian, 22:25) Intra pe forum!
|
Carti despre sex
