Nu mai am nimic.. (Jurnal deschis)

Of.. femeile astia.. nu stiu sa puna punct si sa mearga mai departe..

Peste 4 ani jumate nu prea poti trece asa usor...chiar daca in ultimul an ai fost a2a..

Si aveai la cunostinta ca esti a2a sau ai aflat inainte de despartire ?

In momentul in care am aflat si-a luat lucrurile si dus a fost.

Shit happens.. Doar nu vroiai sa fiti toata viata impreuna nu ?

Ba da.Pentru ca, credeam in noi..dar nu a fost sa fie.

Of.. femeile astia.. nu stiu sa puna punct si sa mearga mai departe..

Ce simplu vi se pare voua.... Punct. Si de la capat. Again. And again. And again. Si tot asa, pana la sfarsitul timpului. Fara regrete, fara lacrimi, fara explicatii, fara nici un fel de complicatii. De parca n-ar fi fost niciodata ceva. Tabula rasa. Deh, voi debordati de "maturitate", stiti "ce este viata", nu va pierdeti timpul iubind doar de 2-3 ori in viata, in rest incercand sa va lipiti cioburile sufletului dupa despartiri dureroase! Pentru voi viata este o colectie de nuvele, fara legatura intre ele; aveti chef sa incheiati una, perfect, dati pagina si incepeti alta, fara sa va mai ganditi vreodata la cea anterioara sau sa mai dati cateva pagini in urma... Voi nu stiti ce inseamna sa vi se prabuseasca intregul univers si totusi sa fiti obligati sa va tarati inainte, desi nimic nu mai are sens. Voi sunteti extrem de "smart" si reusiti sa maturati absolut toate amintirile in clipa in care ati trantit usa dupa ani si ani de relatie, din clipa aceea nu va mai impresioneaza absolut nimic venind din partea unei "foste", priviti neabatut inainte, iar faptul ca pana mai ieri faceati dragoste cu altcineva si ii promiteati luna de pe cer nu mai inseamna decat cel mult un vis urat.

Vai, cat de mult ma enerveaza modul asta "barbatesc" de a trata sentimentele!

Eh..astea-s visele adolescentei.. Realitatea e cu totul altfel..

Da..sunt visele adolescentei..dar au fost tot ce am avut mai frumos atunci si puteam sa jur acum cateva luni ca el nu e genu' de pers. care sa imi faca asa ceva..dar era prea frumos sa fie adevarat.

Acum incet incet trec peste tot cu capul sus.

P.S: Dani, poate o sa intelegi de ce nu pot pune punct atat de usor si sa merg mai departe.Intr-o zi o sa iti spun anumite lucruri care m-au facut sa cred ca el e "alesul".

Peste 4 ani jumate nu prea poti trece asa usor...chiar daca in ultimul an ai fost a2a..

Cum sa nu poti, poate nu azi, dar maine... maine va fi mai bine.
Si va creste exponential, timpul vindeca, lasa lama deoparte si iesi in parc, totul in jurul tau revine la viata si tu refuzi cu desavarsire.

Succes Ionela, bun venit la viata.

Nu am zis ca nu pot sa trec, dar multe lucruri m-au marcat si nu le pot da la o parte atat de usor.Viata merge inainte si sunt constienta de asta.

Draga, ramai cu amintirile si atat. Mergi mai departe. Nu te impinge nimeni in alta relatie acum dar uite un sfat si dupa parerea mea cam cel mai practic: Cea mai buna metoda sa uiti de cineva, e sa fi cu altcineva.

Intreaba pe oricine si o sa vezi ca exact asa functioneaza. Atata timp cat esti singura dupa o despartire, nu o sa fi decat tu si depresia ta. Asa altcineva te va scoate din rutina si din durere cu lucruri noi si funny.Viata nu inseamna numai suferinta.

Si inca un sfat ti-l dau gratis:

Decat sa fi cu cineva cu care nu te intelegi, te certi si suferi, mai bine sa fi cu altcineva fericita si linistita.

Daaaa...ce simplu ni se pare noua.. cand gandim logic si nu are rost sa ne mancam unghiile, ficatii si nervi dupa cineva care nu ne vrea nu?

Cand nu ne mai chinuim cu cineva care nu ne mai vrea, dam dovada de lipsa de maturitate
Cand stam dupa c**** cuiva, chiar daca nu ne vrea, dam dovada ca suntem obsedati..
Pana la urma cum e?

Nu am zis ca nu pot sa trec, dar multe lucruri m-au marcat si nu le pot da la o parte atat de usor.Viata merge inainte si sunt constienta de asta.

Bine, am inteles, nu poti renunta chiar asa usor la o relatie, dar tie chiar iti place sa fii carpa lui? Inteleg sa te insele o data, o greseala prosteasca, betie sau alte cauze, dar cand se intampla si a doua oara, este clar ca tu nu esti ceea ce are el nevoie sau isi doreste. E greu sa renunti la ceea ce iubesti, dar mai greu este sa traiesti cu cineva care nu te apreciaza la adevarata ta valoare.

Am renuntat la el oarecum,nu il caut, nu l-am cautat de cand ne-am despartit si nici nu s-a intamplat a2a oara.

Cand am aflat ca ma inselat i-am cerut explicatii pentru faptele sale iar raspunsul sau a fost:"Daca ma iubeai nu erai atat de calma in momentul de fata" si a plecat pur si simplu.
Dupa cateva zile m-a cautat sa vorbim si prin vorbele sale si insultele lui la adresa mea m-a facut sa cred ca din vina s-a intamplat asta, ca din cauza ca nu l-am iubit cat a vrut si cum a vrut el m-a inselat.

Nu cantitatea prea mare de sentimente, ci tocmai LOGICA este cea care creeaza dificultati in astfel de situatii. Intr-adevar, daca stii ca cineva nu te vrea, dupa un timp relativ rezonabil realizezi ca nu mai este cazul sa insisti si te dai la o parte, insa necazul este in cazul in care totul merge perfect (sau cel putin pare sa fie asa) si intr-o buna zi descoperi ca te-ai inselat (cam ca in cazul Ionelei). Ei bine, atunci chiar ti se darama cerul in cap pentru ca logica si sentimentele tradate incep sa te macine: pe de o parte, indiferent ce a facut, nu poti sa golesti instantaneu cutia cu sentimente, iar pe de alta intrebari chinuitoare iti transforma viata intr-un iad (de ce s-a intamplat asta, cum de nu mi-am dat seama mai demult, cu ce i-am gresit etc.). Faptul ca nu poti raspunde la acele intrebari, combinat cu durerea sentimentelor calcate in picioare, te fac sa innebunesti din toate punctele de vedere. Nu-i deloc simplu sa intorci foaia si sa treci mai departe decat daca.... esti foarte superficial. Ca sa poti invata din greselile facute, ai nevoie sa intelegi ce s-a intamplat, iar pentru asta trebuie sa analizezi lucrurile si atunci... doare pentru ca nu poti sterge sentimentele pe loc, aici e un cerc vicios: ratiunea te ajuta, insa ca sa ajungi in acel punct trebuie sa fi inteles totul, ori procesul de analiza se face cat inca sentimentele sunt vii.....

Continui mai incolo...

Cand totul e atat de simplu, nu stiu ce va place voua sa va complicati. Stati ani de zile cu unu care nu va apreciaza si isi bate joc de voi, apoi mai stati inca 2-3 ani de zile jelind-ul ca vai uite ce nenorocit a fost si uite asa trec 3-4-5 ani aiurea.

Asa e, da, noi suntem aia imaturi cand suntem realisti si nu gandim de la 17-18-19 ani ca ramanem toata viata cu dragutza de langa noi.

Si uite d-asta sunt sanse mult mai mari ca un barbat sa isi gaseasca mult mai repede persoana potrivita cu care sa se aseze la casa lui decat o femeie. Si aici vorbesc de oamenii cu cap, nu cei care ajung la 30 de ani, singuri, depresivi si isi plang de mila spunand ca toata lumea e la fel.

Si ma intreb oare, Miss ExoticDream, pe tine cine te-a facut atat de mult sa suferi de inca nu ai trecut de stadiul asta? Ca daca erai fericita acum, ti se rupea de ce spuneam eu..

In acceptiunea mea atat femeia cat si barbatul inseala cand sunt neglijati, insa barbatul se mai duce si pentru simpla placere, adrenalina sa mai adauge una pe lista, pentru vreo fantezie, n alte motive.

Ai dreptate intr-un fel, DAR, tine minte ca a doua putere intr-o relatie, dupa dragostea si atasamentul ce se presupun din oficiu este OBISNUINTA.
Ori din ce vad eu esti o fire prea analitica, de obicei este clar ca lumina zilei unde cine si cum a gresit, dar ne orbim de frica sa nu bem cafeaua singuri, sau sa nu adormim cu televizorul.
Rutina este cea care iti face asta, nu ratiunea sau "corasonul".

Nu este intotdeauna clar cine si unde a gresit, de obicei vina este impartita, doar ca aproape mereu unul din cei doi nu accepta partea lui de vina.

Obisnuinta si teama de a nu ramane singuri nu justifica acceptarea unor compromisuri majore; decat iubire pe jumatate, mai bine lipsa.

Da, este infernal de dificil sa renunti la omul pe care l-ai iubit ani in sir, insa TREBUIE sa gasesti puterea sa faci asta, solutia nu este nicidecum complacerea in posturi umilitoare gen iertarea unor greseli enorme facute de partener. Perioada in care esti fortat de imprejurari sa-ti ucizi sentimentele, sa le arunci la cos ca pe un balast, desi pana ieri ele reprezentau esenta ta de a fi, este una de cosmar, dar nu exista alternativa! Trebuie sa te mobilizezi total sa treci peste acest moment teribil, sa parezi si loviturile care vor mai veni (de exemplu, fostul partener va incerca sa-ti faca viata si mai amara, afisandu-se cu noua lui cucerire, facandu-te sa te simti o cantitate neglijabila, un nimeni....)

Cazul de fata este o extrema, mie imi vine greu a crede ca Ionela nu a observat timp de un an de zile ca partenerul ei mai calca si pe langa