Pasi catre realitate.Decizia corecta

Incerc sa gandesc ca nu sunt prima nici ultima persoana ce trece prin asta, si ca putea fi mai rau, mult mai rau.Nu stiu daca ma mint singura dar de ceea ce sunt convinsa e ca niciodata nu mi se v-a mai intampla..
In vara trecuta am cunoscut un baiat, nu vroiam doar o simpla poveste de vara , vroiam ceva mai mult.Am stat pana in septembrie, trei luni, dar nu a fost doar o poveste de vara. Ne-am intalnit de revelion, si dupa un timp am inceput sa iesim iarasi impreuna. Probabil ca era o relatie frumoasa, nu vroiam sa ma gandesc nici la asta, pentru ca in momentul ala ,eu eram cea care nu mai vroia o relatie "serioasa".Lucra la distanta, asa ca ne vedeam doar in sf de saptamana.Incepeam sa ma atasez de el, acum cred ca doar era din obisnuinta pentru ca ma simteam bine cu el, dar niciodata nu am ajuns sa tin mai mult.
Continuam cu el, multe persoane mi-au zis sa ne despartim pentru ca nu ar avea rost sa fim impreuna, pentru ca spun ei "nu era de nasul meu"..intelegeam ce spun dar imi era indiferent de vorbele lor, pana cand am ajuns la un punct si vroiam sa uit , sa inchei orice discutie cu el.Eram foarte stresata unul dintre motive era din cauza scolii fiind in ultimul an de liceu, dar motivul principal era intarzierea stopului, asa ca am vorbit cu el, i-am spus, mi-a intarziat o saptamana, mi-a spus sa imi fac un test, dar eu nu vroiam deoarece aveam sintomele menstruatiei, si eram foarte convinsa ca mi-ar putea veni, dar nu a fost asa.Peste cateva zile am facut un test, in acelasi timp m-a surprins foarte tare sa imi dea pozitiv dar si nu m-a surprins atat, a cazut tot cerul peste mine, nu stiam ce sa fac, ma pierdusem de tot.
Mereu ma gandeam la ce as putea face in situatia asta, mereu spuneam ca as face un avort fara sa mai gandesc de doua ori. Am doar 18 ani, inca nu mi-am terminat studiile, ai mei se vor muta si voi ramane singura aici, voi lucra si continua cu facultatea, ar fi imposibil sa cresc un copil chiar daca el m-ar putea ajuta.Asa ca am luat amandoi decizia asta, am sunat la o clinica si abia mi-au facut orar peste 2 saptamani, mi-a facut multa gratie, avand in vedere ca timp de 4 ore intervin in clinica aia in jur de 15 femei, deci peste 2 saptamani..
In ziua aia, m-am trezit speriata,frustrata, nu vroiam sa aud pe el(prietenul) cum imi vorbea, nu am dat vina pe el in niciun moment pentru asta,dar acum simt ura fata de el,m-a durut prea tare,vroiam sa scap cat mai repede de asta, aveam 2 saptamani cu dureri, ameteli.. eram mereu obosita si dormeam aproape tot timpul.Ai mei nu stiu si niciodata nu le voi putea spune.
Zambesc in ironie, dar sunt foarte norocoasa ca nu sunt in tara, avortul mi-a iesit gratis aici, a fost o anestezie totala asa ca nu am simtit nimic "dureros" dar durerea de dupa.. inca o duc cu greu, si stiu ca, chiar daca nu imi dau seama cu adevarat ce am facut acum, imi voi da seama peste cativa ani. Imi este foarte greu, nu spun ca nu mai am incredere in mine, pentru ca inca mai sunt optimista, dar e o stare ce nu as putea descrie, nu doresc nimanui sa treaca prin asta, imi pare rau ca avortul nu a fost ultima optiune a mea.A fost la 5 saptamani, pur si simplu niste simple “celule”.
Nu inteleg persoanele ce cred ca avortul e o crima, eu da, consider ca e o crima dar dupa 14 saptamani, aici asta e legea, pana atunci fatul nu e format deci n e “constient “ de nimic, si pana la urma, multe dintre persoanele astea bag si religia in discutia asta, si daca ar fi asa, Dumnezeu a spus sa procream, si prezervatiul e la fel o cale pentru a nu face “voia” lui, deci mi se pare irational sa iei anticonceptive si sa spui ca un avort pana la o luna,de exemplu, e o crima.
Stiu ca multi adolescenti, se simt foarte siguri pe ei, asta a fost si situatia mea, m-am lasat dusa de val, e o chestiune de secunda, de aia nu m-a surprins atat de mult sa raman insarcinata.Stiu care e diferenta intre a o face fara sau cu prezervativ, cel putin pentru mine e destul de mare, dar fetelor, daca vreodata v-ati confrunta cu asta voi sunteti cele ce vor ramane cu consecintele negative.
Imi pare rau de ceea ce am facut, m-a afectat si in relatiile cu ceilalti,voi incerca sa uit de asta, chiar daca un act asa niciodata nu se v-a sterge..

Durerea pe care o simti acum se va diminua in timp.Nu te simtii vinovata pentru ca nu rezolvi nimic ci vei trece mai greu peste asta.Apropo acel tip e alaturi de tine?

Iti multumesc mult.Tinea la mine si mi-a fost alaturi mereu, dar dupa asta am preferat sa nu mai am nicio legatura cu el,si am decis sa il las.

Inteleg..
Incearca sa iesi mai mult ,sa nu te mai gandesti la asta atat de mult, sa ai tot timpul oameni in preajma ta care sa fie alaturi de tine, sa te inteleaga si sa te faca sa te simti bine si o sa vezi ca totul va fi OK.

Nu regreta ceea ce ai facut.A fost alegerea cea mai buna.Varsta ta nu e una pentru a avea un copil.Cred ca te-ai fii simtit mai rau daca treceai pe strada iar copilul spunea"mami vreau aia" iar tu nu ii puteai lua.Toate la timpul lor.Din greseli invatam.

Incerc sa gandesc ca nu sunt prima nici ultima persoana ce trece prin asta, si ca putea fi mai rau, mult mai rau.Nu stiu daca ma mint singura dar de ceea ce sunt convinsa e ca niciodata nu mi se v-a mai intampla..
In vara trecuta am cunoscut un baiat, nu vroiam doar o simpla poveste de vara , vroiam ceva mai mult.Am stat pana in septembrie, trei luni, dar nu a fost doar o poveste de vara. Ne-am intalnit de revelion, si dupa un timp am inceput sa iesim iarasi impreuna. Probabil ca era o relatie frumoasa, nu vroiam sa ma gandesc nici la asta, pentru ca in momentul ala ,eu eram cea care nu mai vroia o relatie "serioasa".Lucra la distanta, asa ca ne vedeam doar in sf de saptamana.Incepeam sa ma atasez de el, acum cred ca doar era din obisnuinta pentru ca ma simteam bine cu el, dar niciodata nu am ajuns sa tin mai mult.
Continuam cu el, multe persoane mi-au zis sa ne despartim pentru ca nu ar avea rost sa fim impreuna, pentru ca spun ei "nu era de nasul meu"..intelegeam ce spun dar imi era indiferent de vorbele lor, pana cand am ajuns la un punct si vroiam sa uit , sa inchei orice discutie cu el.Eram foarte stresata unul dintre motive era din cauza scolii fiind in ultimul an de liceu, dar motivul principal era intarzierea stopului, asa ca am vorbit cu el, i-am spus, mi-a intarziat o saptamana, mi-a spus sa imi fac un test, dar eu nu vroiam deoarece aveam sintomele menstruatiei, si eram foarte convinsa ca mi-ar putea veni, dar nu a fost asa.Peste cateva zile am facut un test, in acelasi timp m-a surprins foarte tare sa imi dea pozitiv dar si nu m-a surprins atat, a cazut tot cerul peste mine, nu stiam ce sa fac, ma pierdusem de tot.
Mereu ma gandeam la ce as putea face in situatia asta, mereu spuneam ca as face un avort fara sa mai gandesc de doua ori. Am doar 18 ani, inca nu mi-am terminat studiile, ai mei se vor muta si voi ramane singura aici, voi lucra si continua cu facultatea, ar fi imposibil sa cresc un copil chiar daca el m-ar putea ajuta.Asa ca am luat amandoi decizia asta, am sunat la o clinica si abia mi-au facut orar peste 2 saptamani, mi-a facut multa gratie, avand in vedere ca timp de 4 ore intervin in clinica aia in jur de 15 femei, deci peste 2 saptamani..
In ziua aia, m-am trezit speriata,frustrata, nu vroiam sa aud pe el(prietenul) cum imi vorbea, nu am dat vina pe el in niciun moment pentru asta,dar acum simt ura fata de el,m-a durut prea tare,vroiam sa scap cat mai repede de asta, aveam 2 saptamani cu dureri, ameteli.. eram mereu obosita si dormeam aproape tot timpul.Ai mei nu stiu si niciodata nu le voi putea spune.
Zambesc in ironie, dar sunt foarte norocoasa ca nu sunt in tara, avortul mi-a iesit gratis aici, a fost o anestezie totala asa ca nu am simtit nimic "dureros" dar durerea de dupa.. inca o duc cu greu, si stiu ca, chiar daca nu imi dau seama cu adevarat ce am facut acum, imi voi da seama peste cativa ani. Imi este foarte greu, nu spun ca nu mai am incredere in mine, pentru ca inca mai sunt optimista, dar e o stare ce nu as putea descrie, nu doresc nimanui sa treaca prin asta, imi pare rau ca avortul nu a fost ultima optiune a mea.A fost la 5 saptamani, pur si simplu niste simple “celule”.
Nu inteleg persoanele ce cred ca avortul e o crima, eu da, consider ca e o crima dar dupa 14 saptamani, aici asta e legea, pana atunci fatul nu e format deci n e “constient “ de nimic, si pana la urma, multe dintre persoanele astea bag si religia in discutia asta, si daca ar fi asa, Dumnezeu a spus sa procream, si prezervatiul e la fel o cale pentru a nu face “voia” lui, deci mi se pare irational sa iei anticonceptive si sa spui ca un avort pana la o luna,de exemplu, e o crima.
Stiu ca multi adolescenti, se simt foarte siguri pe ei, asta a fost si situatia mea, m-am lasat dusa de val, e o chestiune de secunda, de aia nu m-a surprins atat de mult sa raman insarcinata.Stiu care e diferenta intre a o face fara sau cu prezervativ, cel putin pentru mine e destul de mare, dar fetelor, daca vreodata v-ati confrunta cu asta voi sunteti cele ce vor ramane cu consecintele negative.
Imi pare rau de ceea ce am facut, m-a afectat si in relatiile cu ceilalti,voi incerca sa uit de asta, chiar daca un act asa niciodata nu se v-a sterge..

http://www.youtube.com/watch?v=6UmvhdCc7DM&NR=1&feature=fvwp
Esti o criminala, criminal-o! Indiferent cat ai vrea sa crezi ca nu esti, ai omorat o fiinta umana pana la urma, si chiar copilul tau! Dc nu ai folosit prezervativul?Crede-ai ca senzatia e mai tare? Esti o persoana slaba si muritoare!Vei ajunge in iad cu siguranta!Sper ca urmare acestui lucru sa fi infectata sau sa numai poti face nici-odata copii criminal-o!Iti dai seama prin ce a tras acel micut inauntrul uterului tau?Cata agonie a indurat sa scape de aparatele nemiloase ale medicinei moderne?Distrugerea unei fiinte umane nu e o solutie pentru ceea ce e defapt, o problema sociala! Dumnezeu sa te ierte! ..

http://www.youtube.com/watch?v=J4bQGmvZaHw
http://www.youtube.com/watch?v=6UmvhdCc7DM&NR=1&feature=fvwp
Esti o criminala, criminal-o! Indiferent cat ai vrea sa crezi ca nu esti, ai omorat o fiinta umana pana la urma, si chiar copilul tau! Dc nu ai folosit prezervativul?Crede-ai ca senzatia e mai tare? Esti o persoana slaba si muritoare!Vei ajunge in iad cu siguranta!Sper ca urmare acestui lucru sa fi infectata sau sa numai poti face nici-odata copii criminal-o!Iti dai seama prin ce a tras acel micut inauntrul uterului tau?Cata agonie a indurat sa scape de aparatele nemiloase ale medicinei moderne?Distrugerea unei fiinte umane nu e o solutie pentru ceea ce e defapt, o problema sociala! Dumnezeu sa te ierte!

In fine, ma abtin la alte comentarii

LimbaDeBanana poti sa te iei de mana cu Weed si sa va dati cap in cap.

Da! Ai dreptate, nu pot sa te respect si nu o sa o fac, trebuie sa iti dai seama ce ai facut vizionand acele vide-ouri!Si cand am zis ca esti muritoare, am zis-o in sens de ironie!Adika esti o persoana slaba!Creaturi ca tine gasesti oriunde!Daka ai fakut avort odata o sa mai faci te asigur!Sti ceva, faptul ca nu vrei sa ii spui parintilor tai adevarul dovedeste clar ca esti o persoana slaba!Spune-le adevarul si o sa te simti mai bine sau mai planuiesti sa faci avorturi?Criminal-o!Dupa cum vezi alti useri o sa inceapa sa ma injure cum ar fi Tht pentru ca ei vor sa iti zica bazaconii cum ca acel copil pe care l-ai ucis ti-ar zice"mama eu vreau aia, dar tu nu ai bani", aceste bazaconii pe care ti le zic sunt menite sa nu te mai simti vinovata de pacatul mare pe care l-ai facut!Cat de nobil din partea lor dar eu sunt de parere ca trebuie sa platesti pentru ce ai facut!Makar sa te duci la biserica odata pe luna sa aprinzi o lumanare pentru acea fiinta umana pe care tu ai ucis-o!Sau te duci la mall?Dc nu l-ai dat la stat?Ca te facea de ras?Egoul tau te intereseaza, dar acel sufletel care s-a chinuit atat de mult sa nu fie omorat, pentru el nu te intereseaza, nu?Eu cred ca era o solutie mai buna sa pastrezi acel copil!Il dadeai la stat, sau il ingrijeau parintii tai!Te deskurcai tu cu el!Si ce daka nu aveai ce sa ii cumperi?Vietatile se adapteaza in orice mediu si era fericit!Altadata sa te mai mananke in pi**a sa mai te f*** fara prezervativ.....

Nu are rost sa iti bati capu' cu el.

Mama m-a facut la 18 ani,nici ea nu a avut toate posibilitatile sa ma cresca dar din putinul pe care l-au avut bunicii mei au ajutat-o si a reusit.


Nu te acuz ca ai facut avort a fost decizia ta,dar asa cum parintii tai te-au crescut pe tine asa puteai si tu sunt sigura ca nu te abandonau.

Principalul motiv pentru asta nu a fost pentru ca era greu sa il cresc, pentru ca as putea, dar nu e momentul pentru asa ceva,ne precipitam prea repede in zilele noastre in anumite aspecte, si plus ca avem internet suntem din ce in ce mai ..sau posibil sa fie doar cazul meu.. in fine.Posibil ca tu ai invatat ceva de la mama ta, am invatat si eu din ce am facut,si ceea ce am facut nu se va mai intampla.

Greseala? Greseala inseamna a uita prea mult apa pe foc, a luat o nota de 2 la matematica, a nu hrani cainele 3 zile.
Ceea ce ai facut tu, in niciun caz nu poate fi catalogat ca o greseala.

Tu zici ceva de genul: "am omorat o viata, am invatat. Data viitoare poate o sa am grija".

Greseala? Greseala inseamna a uita prea mult apa pe foc, a luat o nota de 2 la matematica, a nu hrani cainele 3 zile.
Ceea ce ai facut tu, in niciun caz nu poate fi catalogat ca o greseala.

Tu zici ceva de genul: "am omorat o viata, am invatat. Data viitoare poate o sa am grija".

Nu ma intereseaza ce faci, ce ai patit... nu te-am obligat eu sa ajungi in situatia asta.

Doar ti-am zis, nu mai incercati sa ocoliti problema prin: "invat din greseli". Astea nu sunt greseli!

Daca o sa ma mai judecati mult pe seama asta, vreau sa se inchida "jurnalul" meu ,doar am spus ce am pe suflet,pentru asta era nu?Pentru asta era si site-ul asta, sa te ajute sa treci peste probleme nu?
Nu stiu, ai impresia ca rad si sunt fericita acum nu?
Nu iti doresc niciodata sa simti ce simt eu acum, dar ce sa spun, posibil sa fii baiat deci e imposibil asta.

Iti meriti judecata

Iti meriti judecata

Dincolo pe lumea cealalta nu o sa mai ai parte de judecata de asta,acolo va fi mai rau