Ciudatenie

Oricum ar fi, moralul meu scade pe zi ce trece, si am ajuns sa cred ca a cunoaste o femeie de care sa ma indragostesc, iar sentimentul sa fie reciproc, are o probabilitate mai mica de a descoperi cine stie ce teorie a fizicii care ar revolutiona lumea.
Credeti sunt recuperabil? Aveti ceva pareri, completari, sfaturi?

Salutare.

Desi aceasta problema trebuia ridicata la 11-14 ani, cum observ ca o fac multi copii aici pe forum (unii dintre ei chiar se considera complexati ca la 12 ani nu au prieten/a - incredibil), eu o infatisez la "frageda" varsta de 28 de ani, etate la care foarte multi au deja familie si copii, in speranta ca voi primi sfaturi si edificari in acest sens .
Pe aceasta cale, cei care se regasesc in situatiile de mai jos pot trage oarecare invataminte.
Pe scurt, nu am avut niciodata o prietena apropiata. Altfel spus, nu am avut prietena. Nu sunt un tip urat, nici frumos. Atletic, inalt, studii superioare, sociabil, simpatic, de treaba cum se spune. Nu sunt complexat, nici ingamfat. Pur si simplu, relatia mea cu fetele s-ar putea exprima cam asa: cand le plac, nu ma plac, iar cand ma plac, nu le plac. Cel putin asta e perceptia mea. Poate ca am asteptari prea mari in raport cu ceea ce reprezint si ofer. Poate ca nu ma straduiesc indeajuns. Poate sunt prea pueril. Ma invart intr-un cerc vicios, si, in lipsa rezultatului concret, m-am departat constant tot mai mult de femei, devenind pentru unii chiar dezinteresat de acest aspect, desi nu este adevarat. Am tot auzit si citit sfaturi de genul, fetele se cuceresc, nu iti cad la picioare. Dar cred ca si ele cand intalnesc o persoana care le place dau semne clare, iti dau un imbold pentru a le cuceri. Relatiile pe care le-am avut au fost de scurta durata, am incercat sa le fac sa mearga, dar minciuna este un lucru cu care nu ma simt deloc confortabil, si aleg sa inchei astfel de relatii.
O vorba neadevarata este „ce e al tau e pus de-o parte”. Nimic mai fals. Nu e nimic pus de-o parte. Daca nu e, ce fac, astept pana la 70 de ani? Trebuie sa fii mereu in priza, si sa reactionezi ori de cate ori iti place de cineva. Asa am procedat de cateva ori in viata cu fete si femei pe care le placeam foarte mult, dar nimic. O asemenea situatie am avut de curand, si inca ma gandesc la ea. Am tabarat cu bocancii in viata unei fete care imi e foarte simpatica. I-am scris intr-un sms care imi sunt sentimentele fata de ea, asta dupa ce am incercat sa ii intru in voie cu diverse intalniri “intamplatoare” si diverse mesaje small talk, iar ea mi-a zis ca a remarcat insistenta mea, si nu a mai raspuns la mesaje pentru a nu imi face iluzii, si ca nu putem fi decat amici. Ok, am mai insistat de doua ori, acelasi raspuns negativ. Mergem mai departe. Astfel de momente duc la perioade lungi de timp in care nu abordez pe nimeni. Nu din timiditate, ci deoarece consider ca nu are sens, rezultatul urmand a fi oricum negativ. Sa nu intelegeti ca nu sunt un tip ambitios. Uneori peste limita, dar cu conditia de a ma lupta pentru un lucru palpabil, vizibil, care sa merite si nu pentru himere. Trebuie sa spun ca nu ma invart nici in cercurile care trebuie. Cel mai mult timp il petrec pe axa serviciu-acasa. Mai ies, fac sport, mai vad un film la cinema, diverse. Nu folosesc texte de agatat, nu am experienta prea mare in a le atrage, doar ma comport natural, ceea ce am inteles ca e un lucru foarte bun.
Oricum ar fi, moralul meu scade pe zi ce trece, si am ajuns sa cred ca a cunoaste o femeie de care sa ma indragostesc, iar sentimentul sa fie reciproc, are o probabilitate mai mica de a descoperi cine stie ce teorie a fizicii care ar revolutiona lumea.
Credeti sunt recuperabil? Aveti ceva pareri, completari, sfaturi?

Ca sa ai o relatie cu cineva, trebuie sa gasesti o persoana compatibila si care sa te placa. Tu ori esti un ghinionist ca-n filme, ori ai ceva care nu (prea) este pe placul fetelor, ori standardele tale sunt prea ridicate. Nu te cunosc pentru a-ti putea spune ce ai de indreptat. Parerea ta despre propria persoana poate fi foarte diferita de ceea ce vad ceilalti.
Mai schimba-ti obiceiurile. Casa-serviciu-casa nu prea te ajuta sa-ti gasesti pe cineva. Ai zis ca faci sport. Unde? La sala? Sau alergi de bezmetic prin parcuri?
La film e aiurea sa te duci singur...mergi cu cineva.
Ambitia e de folos doar in anumite situatii, intr-o relatie nu prea isi are locul. In plus, observ ca stai cam prost cu simtul de observatie in ceea ce priveste femeile. Nu e greu sa-ti dai seama daca persoana respectiva este interesata sau nu de tine.
Ar trebui sa-ti revizuiesti preferintele in materie de fete si relatii. Nu te mai gandi cum vrei sa fie partenera ideala, ci vezi daca iti place persoana sau nu. N-o analiza pe bucatele, ci ca pe un intreg. S-ar putea sa ramai surprins de concluzii.
Pentru fiecare exista cineva, care va aparea la momentul potrivit. Esti tanar. Majoritatea barbatilor oricum sunt buni de insuratoare abia dupa 30, asa ca ai timp destul. N-ai de unde sa stii din ce tufa sare iepurele.
PS: Ia-ti un caine pe care sa-l scoti la plimbare, poate agati pe cineva daca potaia e simpatica. Daca e pui, este si mai bine!

Da, cred ca ceea ce traiesti este real, am intalnit destule cazuri in care atat fete, cat si baieti, care se aflau sensibil peste medie in privinta calitatilor normale ale unei persoane "eligibile" nu si-au gasit pana tarziu pereche. Motive sunt... o droaie. Cel mai grav mi se pare rasturnarea bezmetica a ierarhiei valorilor, modelele pe care le urmeaza tanara generatie sunt din ce in ce mai slabe calitativ (fotbalisti, top modele, manelisti), scoala a devenit un accesoriu lipsit de importanta, se fumeaza, se bea, se consuma droguri, se face sex inainte de a scoate prima carte de identitate, nu mai exista respect fata de familie, profesori, cei din preajma, cultura este tratata in bataie de joc (cine sa mai citeasca acum cand sunt atatea jocuri si filme pe Internet, cand se poate "chatui" zi si noapte?). Intr-o asemenea debandada, sprijinita activ de massmedia, maturizarea adolescentilor se face haotic, parintii sunt innebuniti sa-si pastreze locul de munca si nu isi pot supraveghea suficient copiii, astfel incat la 17-18 ani adolescentii sunt total debusolati.

Spui ca nu ai gasit fete compatibile, desi te situezi in limitele normalitatii si te cred pentru ca in general fetele alearga dupa "baietii rai" si/sau cu bani multi, putine sunt cele care mai tin la sentimente adevarate, principii si alte "prostii" de genul asta. Nu tu esti "defect", ci restul lumii. Solutii? Doar doua, dupa parerea mea: fie incerci sa iti largesti cercul de cunostinte, pastrand insa standardele pe care le doresti, in speranta ca vei gasi totusi o fata similara tie, fie.... te aliniezi "turmei", adica scazi standardele si/sau iti modifici comportamentul astfel incat sa te apropii de genul de baieti "in top". In acest din urma caz, vei avea probleme serioase de adaptare pentru ca ar trebui sa schimbi ceva la tine, care in mod normal este ok! Pentru sprijin calificat in acest sens il invit pe domnul profesor valentine sa te instruiasca, elevii lui nu prea au dat gres!

P.S. Sa nu-i invidiezi pe cei care iti seamana si care au trecut prin cateva relatii, nu inseamna ca toti au fost fericiti; chiar daca ei au facut un pas mai mult decat tine, adeseori au dat peste persoane din "turma" si lucrurile s-au terminat prost. Realitatea este ca numarul celor cu calitati peste medie si cu pretentii pe masura se afla in dramatica scadere....

Daca nici o fata nu doreste o relatie cu tine inseamna ca problema e de la tine, incearca sa schimbi ceva, poate vestimentatia,poate atitudinea,poate amandoua. Adevarata este vorba aia a ta fetele se cuceresc nu iti cad la picioare, pai incearca in diferite moduri sigur la un moment dat iti vei face o prietena

Multumesc.
Evident ca problema e la mine. Trist este ca, desi constietizez acest aspect, nu depun eforturi pentru a schimba ceva. De fapt nici nu vad ce as schimba. Nu am intrebat niciodata pe nimeni de ce nu ma place. Aplic de fiecare data formula "nu esti binevenit pleaca". Am participat o data la un experiment de acest gen si am avut surprize neplacute, rezultatul fiind total nesteptat. Felul in care ma consideram la acea data, a fost total diferit de perceptia celorlalti. Pot sa spun ca a fost umilitor la un moment dat. De atunci nu mai dau doi bani pe ceea ce crede si zice lumea. Lumea a fost si va fi mereu superficiala si meschina. Dar, foarte important este ca mesajele si comportamentul pe care le transmiti au un mare impact in viata reala. Iar, aici se pare ca nu ma pricep deloc sau chiar sunt asa cum ma descriu ceilalti, dar sunt prea orb sa vad. Aici cred eu ca este principala cauza a faptului ca nu am reusit si nu reusesc in plan sentimental. Imaginea de care ma "bucur" este diferita in raport de felul in care ma vad eu insumi. Iar in tot acest timp am considerat ca nu am nimic de schimbat. Am intrat intr-o stare de lehamite. Ma comport de parca as astepta ca Dumnezeu sa se duca in lume si sa imi aduca langa mine fata alaturi de care sa traiesc in fericire pana la adanci batraneti. Nu e deloc bine. Cursul vietii merge insa inainte implacabil fara a aduce ceva notabil din acest punct de vedere.

Toate cele bune!

Pai daca cineva nu doreste o relatie cu tine nu inseamna neaparat ''nu esti binevenit, pleaca'' daca cineva te-a refuzat nu inseamna ca nu te mai vrea langa ea, incearca sa fii alaturi de ea, si cand se va ivi ocazia incearca din nou,daca imediat dupa un refuz de indepartezi va crede ca ai stat cu ea doar pentru ca vroiai o relatie incearca sa demonstrezi ca tu chiar ti la ea

Multumesc pentru ideile si sfaturile exprimate. Sunt mai mult decat pertinente. Eu in viata nu sustin ideea ghinionului.

Sunt intr-adevar momente de cotitura in viata, multe bifurcatii, realizari si esecuri. Eu sunt gata sa pariez ca cele mai multe cupluri vor spune ca s-au intalnit intamplator sau ca cel putin unul dinte cei doi nu dadea la inceput foarte mare importanta viitorului(arei) partener(e)

Cheia e la mine, dar pentru moment nu o gasesc. Trist e mai mult ca nu prea am cautat-o, si nici in prezent nu depun prea multe eforturi in acest sens. E ratacita printr-un ungher, iar comoditatea in care m-am cufundat imi spune ca nu are sens sa imi bat capul ca oricum e bine ascunsa, si ca e mai bine sa stau linistit.

Nu caut femeia ideala. Nu exista asa ceva. De fapt nici nu stiu ce e o femeie ideala. Caut o femeie care sa imi placa si sa ma placa la randu-i, cu care sa ma simt si sa ma inteleg bine, si fiecare dintre noi sa se simta implinit cu cel de alaturi. Cam atat.

Sporturile pe care le practic nu implica de obicei femei, cel putin nu pe langa mine. Nu prea le vad pe terenul de fotbal. Nu alerg prin parc, nu imi place. Prefer alergarea la un meci de tenis. Sa merg la sala mi se pare de-a dreptul plictisitor, desi s-ar s-ar plia scopului meu exprimat mai sus.

Cat despre caini, oricat de utili ar fi in "operatiunile" de initiere a relatiilor, as putea, in cel mai bun caz, sa inchiriez unul. Ii ador, dar nu cred ca locul lor e cu mine in apartament.

Salutare.
Pur si simplu, relatia mea cu fetele s-ar putea exprima cam asa: cand le plac, nu ma plac, iar cand ma plac, nu le plac.

E trista povestea ta!!Sunt convinsa ca sunt multi baieti in situatia ta!!
Si e grav ca ai intrat in starea de lehamite!!Conteaza foarte mult si temperamentul pe care-l ai!!

Nu-mi place ca-ti faci descrierea c-ai fii baiat bun!!
dar, ce inseamna baiat bun???Ai intrebat vreo fata de varsta ta, daca isi doreste un baiat bun??
Eu sunt mult mai in varsta decat tine..daca-mi permiti sa-ti dau un sfat!incearca sa iesi din tiparul de baiat bun!!e depasit si invechit!!nu mai place nimanui!!Presupun c-ai avut o educatie f buna!!mi-am dat seama dupa cum scrii!
Eu am avut ocazia sa locuiesc intr-o camera de camin cu 4 fete f tinere, f bune la invatatura si f frumoase!aveau aceeasi problema ca tine! nu gaseau baieti buni deloc!!
de ce? pentru ca ele aveau un ideal de baiat(bun!!) in cap si nu-l gaseau deloc!!si...se considerau fete bune!!!
Eu cred ca odata cu varsta, devenim din ce in ce mai exigenti!!atat fetele cat si baietii!
Eu cred in dragoste la prima vedere!!Eu cred in, intalniri intamplatoare cu anumite persoane, care pot schimba radical viata!!Eu cred in sarmul unei priviri!!Eu cred in carisma fiecaruia!!Deci, lasa viata si intamplarea sa-ti aduca iubirea!!Daca o cauti cu toata nerabdarea s-ar putea sa fii dezamagit! sa traiesti asa zisele traume, rezultate din relatii de scurta durata cu peroane care nu meritau, sau nu te meritau!!si de-aici si dezamagirea ta ulterioara!!
Stiu ca-i f greu singur!!imi inchipui!!N-am inteles prea bine: ai fost deja indragostit vreodata cu adevarat sau nu?

Aici problema.
Daca iti doresti o compatibilitate care sa tinda spre 100%, fara putin noroc (norocul e cum s-il face fiecare) vei avea cam mult de asteptat.

Ca sa obtii rezultate pozitive intr-un timp mai scurt, trebuie sa-ti intensifici cautarile si/sau sa mai cobori putin nivelul de exigenta.

Intr-adevar, stii si intelegi foarte bine despre ceea ce vorbesc. O sa tin cont de ce ai scris. Sper si cred in acea intalnire intamplatoare care imi va schimba viata. Dar, uitandu-ma la viata mea si reflectand rezonabil, la fel de bine cred ca voi ramane doar cu speranta. Dar nu disper, mai am 30-40 de ani si totul se va termina. Ceva normal s-a transformat pentru mine in iluzie. Si, nu ma cramponez de aceasta fantezie, sa devin un tip frustrat si ursuz, imi traiesc viata asa cum pot mai bine. Sunt si alte lucruri foarte frumoase pe lumea asta de care pot sa ma bucur.
Si, ca sa iti raspund la ultima intrebare, da am iubit. Chiar si acum cred ca iubesc pe cineva, ma gandesc la ea in fiecare zi. Dar, dupa cum am scris in mesajul intial, nu impartasim sentimente reciproce. Apropo, ea este mai mica cu 5 ani decat mine. Poate constitui aceasta diferenta de varsta o bariera importanta in alegerea cuiva? Consider ca o diferenta de varsta intre barbat si femeie, in favoarea primului, chiar trebuie sa fie. Noi ne maturizam mai greu. Trebuie sa spun insa ca mi se spune de multe ori ca arat cu 3-4 ani mai tanar decat in realitate. Iar firea mea este una joviala, chiar poznasa. Nu imi plac oamenii care se comporta grav si serios indiferent daca e cazul sau nu, atribuindu-si un aer responsabil si matur. Ma distreaza mereu.

Michel se vede ca esti o doamna trecuta prin viata. Acest raspuns sigur il va ajuta, si nu numai pe el. Multumesc si eu ca i-ai raspuns.

In general, nu-mi place cuvantul "doamna". Ma face sa ma simt "batrana", cu toate ca sufletul mi-e tanar!!Ca al vostru!! Dar, asa cum folosesti tu termenul"doamna" simt ca vrei sa transmiti un respect..Merci!
Nu ai( te tutuiesc!) de ce sa-mi multumesti! Poate, povestea mea va va ajuta putin! Cateodata conteaza! asa mi se intampla si mie! Citesc anumite articole si-mi rezolv probleme, care aparent, nu au legatura cu subiectul respectiv! creierul uman e un necunoscut!!pana la urma!
Sincer, am ajuns din intamplare pe acest site! L-am citit din "scoarta-n scoarta" si uite ca am "ramas"fidela!
Sunt uimita sa citesc cate probleme au tinerii de azi! Eu credeam ca, schimbandu-se vremurile, v-ati eliberat cumva de inhibitii etc. dar, se pare ca gresesc!!Ma "doare", sa citesc atata suferinta in "intrebarile" si comentariile voastre"!Profii vostri, parintii etc se pare ca sunt depasiti!!!Sunt lucruri elementare care nu sunt stiute de voi!!Sunt atatea tabuu-uri!!De ce? E vina cui? Voi, sunteti tineri, adolescenti, in formare si aveti atatea si atatea intrebari, la care nu aveti raspunsuri!! va "torturati" intrebandu-va: oare e bine cum gandesc?? ce-ar spune x sau y daca i-as spune ce cred cu adevarat? Cum m-ar privi oamenii??Atatea intrebari!!Ma bucur totusi, ca exista aceste site-uri, unde puteti pune in discutie anumite probleme intime! Dar, sunt multe raspunsuri, care nu va ajuta dupa parerea mea, care va directioneaza gresit!!Asta e parerea mea!

Imi place analiza ta !Asupra comportamentului tau !!!Esti sincer cu tine, si lucrul acesta te va ajuta sa « evoluezi » si sa gasesti solutii la problema ta !Uite, iti raspund si eu sincer !!Nu mi-ar place sa fiu « acostata »in autobuz de privirile care »te dezbraca » ! Genul acesta de abordare cred ca e gresit !Cel putin in cazul meu n-ar merge !Nu mi se pare serios ! Sa-ti povestesc ceva hazliu : acum x ani, eram intr-o benzinarie, stateam la rand la casa sa platesc benzina. La un moment dat, un baiat,mai curand de varsta ta( 28 de ani, da ??), ma prinde de mina si mi se adreseaza, cerandu-mi telefonul !Initial, am crezut ca vrea sa dea un tf si-am inceput sa ma scotocesc in geanta, cautandu-mi telefonul mobil..Tipul , ma opreste din scotocitul meu nervos, mai ales ca eram in intarziere..Nu intelegeam ce se intampla !!Din incurcatura, m-a scos tipa de la casa care se pare ca intelesese ce vroia tipul de la mine. Vroia numarul meu de mobil ! Se pare ca asa se abordeaza fetele in ziua de azi !!Eu, fiind de moda veche, nu am inteles ce vroia de fapt ! Atunci, am sarit ca arsa, m-am simtit jignita !!Si in plus, sotul meu ma astepta in masina! L-am intrebat : cum va permiteti ? Ma cunoasteti de undeva? Adica cum un pustan sa-mi faca avansuri(aveam atunci, in jur de 38 de ani!) ???.
Concluzia : probabil ca ar fii mers cu alta fata !!Merita sa incerci !!poate cu fete de varsta ta ar merge !!

Un alt mod de abordare ar fii metoda autostopului. Acum, iti vorbesc din proprie experienta !!Experienta de navetista pe ruta Ploiesti-Bucuresti.M-am urcat in n masini, am cunoscut f multe persoane, am socializat cu nenumarati necunoscuti !!pot sa-ti spun ca am adunat sute de carti de vizita, pe parcursul a 4 ani !E o metoda f buna de facut cunostinta cu persoane necunoscute !
La un moment dat faci schimb de nr de tf si…nu mai ramana decat ca tu sa contactezi persoana, s-o inviti la un suc etc !!

Alta metoda. Iti spun numai din proprie experienta .Iti cumperi o excursie undeva in Europa,iei autocarul evident, sa dureze mai multe zile si pot sa-ti garantez ca, intr-un autocar, poti face multe cunostinte !!poti chiar lega prietenii !!

Daca ti-as spune ca potI primi avansuri si in avion ma crezi??Poti cumpara un voyage in Spania sau SuA si sigur vei decrosa « o frumusete » asa cum iti place tie sa le numeste pe fetele frumoase !!
Spuneai la un moment dat ca esti sociabil etc. Ca nu esti timid si retras..Daca stii sa faci sa rada o fata, ai castigat-o !!sau, cel putin, ai castiga o prima batalie !!

Povestesti din nou despre relatia ta ratata cu acea fata !!Am impresia ca faci o obsesie din asta ! Cand vei avea o alta fata lanaga tine, o sa-ti dai seama c-ai pierdut timpul admirand-o pe fosta!Degeaba !!Din moment ce nu te-a ales pe tine, inseamna ca nu erati facuti unul pentru celalalt !treci peste ! Si in plus, nici nu stii cu adevarat cine era tipa !!Nu stii ce valora pentru tine !!Uit-o ! Arunca-te intr-o relatie cu ochii inchisi, in orice relatie exista un risc !! Risca !! Esti tanar !!Nu gandii ca un pensionar, caruia ii este frica sa iasa pe strada dupa ce se intuneca !!
Sper ca nu te superi !!Am simtul umorului f dezvoltat !!

O sa ma mai gandesc la moduri de abordare al fetelor !
Pe curand, great expect..si Bafta !!Maine, incepe week-end-ul!!




Frumoasa poveste, Michel. Iar sfaturile si ideile exprimate sunt foarte bune. Dar, tocmai aici e problema mea. Nu reusesc sa cunosc persoane de sex feminin. Dar, implicit, ajung la cel mai important sfat al tau si precizez ca este impropriu spus "nu reusesc", fiindca nici nu incerc. Ma aflu intr-un cerc vicios. Actiunile mele in aceasta directie se reduc, in principal, la priviri lungi aruncate pe strada, in metrou si in autobuze diverselor frumuseti ce salasluiesc in Bucuresti. De cateva ori, chiar am avut indrazneala sa ma bag si in seama, si sa depasesc acest stadiu. Insa, si in aceste cazuri dau dovada de lasitate. Adica, nu abordez femei frumoase sau pe care le plac aproape deloc, deoarece sunt convins ca exista o probabilitate de aproape 100% sa ma fac de rahat gratuit, sa devin ridicol. Dar, nu mi-e frica de esec, ci de inutilitatea actiunilor si privirile pline de desconsideratie ce, cred, sigur vor urma. Asa ca nu vreau sa le deranjez. Asta apropo de intrebarile prostesti pe care tot ni le punem, Michel. Am cautat sa intru in vorba cu fete cu care, credeam eu, ca aveam sanse, chiar daca nu simteam o atractie mare pentru ele. A iesit chiar bine, din putinele incercari cele mai multe au fost reusite. Ne-am intalnit, ne-am cunoscut. Dar, invariabil, am ajuns inapoi la punctul 0. Nu era ceea ce cautam, desi am incercat. Minciuna nu face parte din armele mele atunci cand vreau sa ating scopurile. Dar au fost ok ca experiente. Insa, reflectand asupra lor, am incetat sa mai fac si acest lucru. Si, prin urmare, nu mai fac nimic concret. Mai intru din cand in cand pe situri de socializare, desi nu imi place. O fac pentru ca am probleme in a aborda femeile care imi plac in viata reala. De fiecare data cand am facut-o am suferit esecuri. Nu am permis insa ca acest lucru sa se intample de multe ori in viata mea (ultima data, dupa cum am precizat in mesajele anterioare, acum 1 an; inca o plac pe acea fata foarte mult, dar asta e viata, nu a fost sa fie), si m-am rezumat doar a le admir de la distanta. Si asta fac in continuare...
Ce spui tu Michel este corect. Trebuie sa am incredere, sa incerc permanent. Nu am avut parte de atatea refuzuri ca sa capitulez. De fapt, as putea spune ca sunt privilegiat daca iau in calcul raportul incercari/reusite. Dar, m-am complacut intr-o situatie confortabila, iar subconstientul imi spune permanent ca nu e bine sa o stric prin nu stiu ce acte injositoare, iar in tot acest timp sufletul meu este trist si apatia pune din ce in ce mai mult stapanire pe persoana mea.

grea viata asta sentimentala atunci cand o traiesti pe bune
topicul asta m-a facut sa-mi amintesc de o colega de facultate care m-a placut, mi-au zis-o si altii, dar eu pot sa spun ca n-o placeam fizic in special si n-am actionat..

m-am mai gandit apoi daca nu cumva am facut o greseala, avand in vedere nu am reusit sa-mi fac alta prietena..ceva la stilul sa o domin & alte bullshituri, sa o trimit la sala & stuff...practic sa o manipulez......daca as gandi rece probabil ca mie mi-ar fi prins bine, as fi trecut peste timiditate, dar parca ar fi fost cam urat din partea mea sa ma port asa

ideea ar fi ca e greu sa gasesti pe cineva compatibil, multe cupluri sunt "ca sa fie", e usor sa te demoralizezi dar neah, daca vrei ceva veritabil...trebuie sa cauti

Salutare.

Desi aceasta problema trebuia ridicata la 11-14 ani, cum observ ca o fac multi copii aici pe forum (unii dintre ei chiar se considera complexati ca la 12 ani nu au prieten/a - incredibil), eu o infatisez la "frageda" varsta de 28 de ani, etate la care foarte multi au deja familie si copii, in speranta ca voi primi sfaturi si edificari in acest sens .
Pe aceasta cale, cei care se regasesc in situatiile de mai jos pot trage oarecare invataminte.
Pe scurt, nu am avut niciodata o prietena apropiata. Altfel spus, nu am avut prietena. Nu sunt un tip urat, nici frumos. Atletic, inalt, studii superioare, sociabil, simpatic, de treaba cum se spune. Nu sunt complexat, nici ingamfat. Pur si simplu, relatia mea cu fetele s-ar putea exprima cam asa: cand le plac, nu ma plac, iar cand ma plac, nu le plac. Cel putin asta e perceptia mea. Poate ca am asteptari prea mari in raport cu ceea ce reprezint si ofer. Poate ca nu ma straduiesc indeajuns. Poate sunt prea pueril. Ma invart intr-un cerc vicios, si, in lipsa rezultatului concret, m-am departat constant tot mai mult de femei, devenind pentru unii chiar dezinteresat de acest aspect, desi nu este adevarat. Am tot auzit si citit sfaturi de genul, fetele se cuceresc, nu iti cad la picioare. Dar cred ca si ele cand intalnesc o persoana care le place dau semne clare, iti dau un imbold pentru a le cuceri. Relatiile pe care le-am avut au fost de scurta durata, am incercat sa le fac sa mearga, dar minciuna este un lucru cu care nu ma simt deloc confortabil, si aleg sa inchei astfel de relatii.
O vorba neadevarata este „ce e al tau e pus de-o parte”. Nimic mai fals. Nu e nimic pus de-o parte. Daca nu e, ce fac, astept pana la 70 de ani? Trebuie sa fii mereu in priza, si sa reactionezi ori de cate ori iti place de cineva. Asa am procedat de cateva ori in viata cu fete si femei pe care le placeam foarte mult, dar nimic. O asemenea situatie am avut de curand, si inca ma gandesc la ea. Am tabarat cu bocancii in viata unei fete care imi e foarte simpatica. I-am scris intr-un sms care imi sunt sentimentele fata de ea, asta dupa ce am incercat sa ii intru in voie cu diverse intalniri “intamplatoare” si diverse mesaje small talk, iar ea mi-a zis ca a remarcat insistenta mea, si nu a mai raspuns la mesaje pentru a nu imi face iluzii, si ca nu putem fi decat amici. Ok, am mai insistat de doua ori, acelasi raspuns negativ. Mergem mai departe. Astfel de momente duc la perioade lungi de timp in care nu abordez pe nimeni. Nu din timiditate, ci deoarece consider ca nu are sens, rezultatul urmand a fi oricum negativ. Sa nu intelegeti ca nu sunt un tip ambitios. Uneori peste limita, dar cu conditia de a ma lupta pentru un lucru palpabil, vizibil, care sa merite si nu pentru himere. Trebuie sa spun ca nu ma invart nici in cercurile care trebuie. Cel mai mult timp il petrec pe axa serviciu-acasa. Mai ies, fac sport, mai vad un film la cinema, diverse. Nu folosesc texte de agatat, nu am experienta prea mare in a le atrage, doar ma comport natural, ceea ce am inteles ca e un lucru foarte bun.
Oricum ar fi, moralul meu scade pe zi ce trece, si am ajuns sa cred ca a cunoaste o femeie de care sa ma indragostesc, iar sentimentul sa fie reciproc, are o probabilitate mai mica de a descoperi cine stie ce teorie a fizicii care ar revolutiona lumea.
Credeti sunt recuperabil? Aveti ceva pareri, completari, sfaturi?

Schimba-ti jobul,iesi la "agatat", nu cu intentia de a te indragosti, ci pur si simplu de a juca la loteria asta sociala. Fa-ti un nou haircut pentru colegele de servici. Citeste romane de dragoste daca vrei sa fi vulnerabil cand vine vorba de standarde. Femeile, nu stiu care e considerentul, se indragostesc mereu de interzis,intangibil,inabordabil si de barbatii care inspira siguranta si putere. Paradoxul fiind ca pe urma, intr-o relatie, niciunei femei nu ii place sa fie dominata cu totul. Barbatii vor femei cuminti care sa fie "bad" numai cu ei iar femeile ii vor pe cei rai care sa fie buni doar cu ele. Bineinteles ca vorbesc de clisee, de o medie,de stereotipuri si prejudecati. Dar asa cum se aplica si in sociologie, exista un sambure de adevar. Parerea mea e ca cel mai important factor il constituie abundenta activitatilor sociale. Muntele nu vine la Mahomed daca Mahomed nu merge la munte!
Multa bafta!

Ce frumos le zici. Dar totusi e prea mult efort si, sincer, suna a Horia Brenciu, adica penibil si fals. Nu as putea face ce propui tu. Nu sunt un asemenea tip. Mi se pare caraghios. Lucrurile pentru mine sunt simple. Ma comport asa cum sunt. Nu sunt vulgar, necuviincios, sunt amabil. In rest, despre inteligenta, simpatie, trebuie sa se pronunte altii. Imaginea difera, in general, de ceea ce crede fiecare despre sine. Daca ma place cineva, sa ma placa asa cum sunt , nu vreau sa imi proiectez o imagine anume. Dar e o lume complicata. Chestiile alea insirate de tine gen carti de dragoste, puternic, intangibil, inabordabil, dominare in relatie etc. sunt chiar amuzante. Dar un barbat normal, care sa le respecte si sa le adore, nu doreste nici o femeie? Bleah...
Pe vremurile astea sa schimb jobul? Asta e buna. Nu garanteaza absolut nimic. Am avut, slava Domnului, unde sa intalnesc pe cineva. Am trait pe Pamant, unde locuiesc 6 miliarde de oameni. Am un job ok. Nu as da vrabia din mana pe cioara de pe gard.

In fine, eu m-am resemnat deja.
Ce mai conteaza un ciudat in plus sau in minus?!
Asta este.
Multumesc tuturor pentru parerile si experientele exprimate, dar si pentru sfaturile date.
Trebuie sa imi vad de drumul meu asa cum e si gata. Nu am avut sansa de a fi cu o fata pe care sa o rasfat si sa o indragesc cu toata fiinta mea pana acum, de aici inainte devine si mai greu. Trebuie sa ma impac cu gandul ca tineretea mea a trecut si nu m-am bucurat de asemenea sentimente. Ceea ce doresc este sa nu deviez in extrema cealalta si sa devin un batran jegos si libidinos din cauza acestei frustrari. Simt cum ma transform intr-o persoana tot mai insensibila, careia nu ii mai pasa de nimic si care nu are pic de motivatie. Si nu e bine. Trebuie sa ofer iubire si sa nu dezamagesc persoanele din jurul meu, sa ma comport demn. Mi-e teama ca o sa raman blocat in timp, in cautarea acelei tinere, in cautarea iubirii sincere si inocente, de care nu am avut parte la timpul potrivit. Imaginea asta o sa ma urmareasca mereu si imi va macina viata. Am pierdut trenul, iar urmatorul in care m-as putea sui va fi in zona 35+, avand la bord calatoare aflate la granita atragatoare /neatragatoare, obosite si frustrate de calatoriile avute. Atunci, insa, voi spune ca m-am razgandit si nu mai vreau sa merg nicaieri, fiindca acel tren a venit prea tarziu, itinerariul oferit nu ma intereseaza, iar conditiile din tren sunt neplacute. Fiecare lucru trebuie facut la timpul lui . Timpul meu a trecut.
Numai bine!

Ce frumos le zici. Dar totusi e prea mult efort si, sincer, suna a Horia Brenciu, adica penibil si fals. Nu as putea face ce propui tu. Nu sunt un asemenea tip. Mi se pare caraghios. Lucrurile pentru mine sunt simple. Ma comport asa cum sunt. Nu sunt vulgar, necuviincios, sunt amabil. In rest, despre inteligenta, simpatie, trebuie sa se pronunte altii. Imaginea difera, in general, de ceea ce crede fiecare despre sine. Daca ma place cineva, sa ma placa asa cum sunt , nu vreau sa imi proiectez o imagine anume. Dar e o lume complicata. Chestiile alea insirate de tine gen carti de dragoste, puternic, intangibil, inabordabil, dominare in relatie etc. sunt chiar amuzante. Dar un barbat normal, care sa le respecte si sa le adore, nu doreste nici o femeie? Bleah...
Pe vremurile astea sa schimb jobul? Asta e buna. Nu garanteaza absolut nimic. Am avut, slava Domnului, unde sa intalnesc pe cineva. Am trait pe Pamant, unde locuiesc 6 miliarde de oameni. Am un job ok. Nu as da vrabia din mana pe cioara de pe gard.

In fine, eu m-am resemnat deja.
Ce mai conteaza un ciudat in plus sau in minus?!
Asta este.
Multumesc tuturor pentru parerile si experientele exprimate, dar si pentru sfaturile date.
Trebuie sa imi vad de drumul meu asa cum e si gata. Nu am avut sansa de a fi cu o fata pe care sa o rasfat si sa o indragesc cu toata fiinta mea pana acum, de aici inainte devine si mai greu. Trebuie sa ma impac cu gandul ca tineretea mea a trecut si nu m-am bucurat de asemenea sentimente. Ceea ce doresc este sa nu deviez in extrema cealalta si sa devin un batran jegos si libidinos din cauza acestei frustrari. Simt cum ma transform intr-o persoana tot mai insensibila, careia nu ii mai pasa de nimic si care nu are pic de motivatie. Si nu e bine. Trebuie sa ofer iubire si sa nu dezamagesc persoanele din jurul meu, sa ma comport demn. Mi-e teama ca o sa raman blocat in timp, in cautarea acelei tinere, in cautarea iubirii sincere si inocente, de care nu am avut parte la timpul potrivit. Imaginea asta o sa ma urmareasca mereu si imi va macina viata. Am pierdut trenul, iar urmatorul in care m-as putea sui va fi in zona 35+, avand la bord calatoare aflate la granita atragatoare /neatragatoare, obosite si frustrate de calatoriile avute. Atunci, insa, voi spune ca m-am razgandit si nu mai vreau sa merg nicaieri, fiindca acel tren a venit prea tarziu, itinerariul oferit nu ma intereseaza, iar conditiile din tren sunt neplacute. Fiecare lucru trebuie facut la timpul lui . Timpul meu a trecut.
Numai bine!

Ai dreptate! Horia Brenciu nu este decat un mascarici ieftin!!Nici eu nu-l suport!Ma intreb ce femeie poate suporta mascariciul acela obez!
Atunci cand spui ca "m-am resemnat deja", de fapt vrei sa spui ca nu mai ai rabdare!!! te cred!!!
Nu esti ciudat deloc!!Uite eu lucrez undeva, in occident intr-un colectiv tanar,max 35 de ani! eu sunt cea mai in varsta!Sunt uimita, sa vad, ca majoritatea tinerilor, nu au prietene, nu si-au gasit jumatatea!De ce? pentru ca societatea e inchisa, pentru ca nu mai ies in societate si pt ca tinerii de azi comunica numai pe net!!Stii ce fac tinerii aici in occident? Si vorbesc de copiii cu facultati, destepti, nu vorbesc de pleava societatii!Pai, muncesc la serviciu, se drogheaza,iau antidepresive ca pe aspirine!!devin homosexuali si cam atat! de ce, pentru ca sunt nefericiti!!pentru ca sunt singuri!!!au bani si???nu au, asa cum spui tu jumatatea!!nu sunt iubiti si ajung f deprimati, depresivi!!
Intelege, ca nu ai pierdut nici un tren!!Pur si simplu, are intarziere!!
Am o mare banuiala ca esti un tip perfectionist!!Sunt convinsa ca-ti doresti un anumit tip de femeie!Asa cum sunt in tabloidele romanesti, un exemplu de frumusete! de educatie etc! Sunt convinsa ca ai o educatie f buna, dupa felul cum te exprimi!sunt convinsa ca nu vrei sa-ti dezamagesti parintii si apropiatii!
sunt convinsa ca ai fff multa dragoste de oferit, si ca-ti doresti la fel in schimb!
E numai o chestiune de timp! vei gasi iubirea! sunt convinsa!!
Din pacate, in Ro, fetele de varsta ta sunt implicate in casatorii!majoritatea! dar, mai sunt si singure!
sigur!Poate ca sunt inscrise pe site-urile gen singur.ro, sentimente.ro!Iti dau o idee!incearca!Sunt experiente !poate c-o sa te intalnesti cu mai multe, pana o sa apara Alba ca zapada!
Eu am o prietena de 41 de ani, din pacate! e singura! nu a avut pe nimeni serios! dar, nu ti-as recomand-o pt ca e de moda veche, cu mentalitati invechite!! A fost o fata cuminte, tocilara si cam atat!eu sunt contrariul ei, o aventuriera, spontana,dar ne intelegem bine!Meseria ei este economist, si poate ca si asta are influienta...glumeam!te rog nu te supara! nu ti-as prezenta babaciuni!
ce meserie ai?