DE CE ne-am indragostit? - o intrebare fara sens?

Intr-o zi oarecare faci cunostinta cu o persoana de sex opus, sa o notam cu X. Stati un pic de vorba, iti plac unul sau doua sau trei.... sau mai multe detalii in privinta sa, trece un timp in care ajungi sa-l cunosti mai bine si la un moment dat realizezi ca-l iubesti pe X.

Are intrebarea "De ce m-am indragostit de X?" vreun sens? Este oare firesc sa te intrebi de la ce ai pornit pentru a te lega sufleteste de el sau mai bine lasi "matematica si logica" deoparte si iti vezi de povestea ta de dragoste? Daca totusi ti-ai pus vreodata aceasta intrebare (sau daca te-a intrebat chiar X), ce raspuns ai da: "Mi-a placut detaliul cutare." sau "Mi-au placut detaliile cutare si cutare si cutare....." sau "Mi-a placut ca persoana in intregul ei." sau... altceva?

In cazul in care te-ai indragostit de X din cauza unui detaliu (sa zicem ca ti-a placut cum zambea, sau ca avea simtul umorului, sau ca... orice altceva), daca dupa ce ajungi sa-l cunosti bine constati ca nu prea iti place multimea detaliilor ramase, lucru reflectat in disensiunile din cuplu, ce faci: continui sa-l mai iubesti (te lupti cu incapatanare/disperare sa faci lucrurile sa mearga) sau incet-incet sentimentele scad, astfel incat la un moment dat se ajunge la despartire?

Poate pentru a evita riscul unei relatii in care partenerii nu sunt convergenti, ar fi bine sa ne placa un pic mai mult decat un detaliu atunci cand ne indragostim, insa cum dragostea este aproape oarba..... probabil nu exista nici o sansa sa implicam logica in ecuatia asta....

Ce parere aveti?

raman la premisa ca nu te poti indragosti de cineva pe deplin decat daca faci sex. a nu mi se interpreta gresit, dar dincolo de sexul in sine, mi se pare ca se creaza o anume legatura. nu mi-o explic, dar asa simt.

Mi se pare interesant sau un pic ciudat ca tu, ca fata, consideri ca sexul, inaintea altor "detalii", te-ar face sa te indragostesti de cineva.

pentru ca sunt de parere ca daca sexul nu e grozav, toata iubirea, sau ma rog, pseudoiubirea in cazul meu - pana atunci- se cam duce dracu.

asa-s femeile, toate sunt perverse, vor numai bani, merg pe interese"

Pana la urma, intr-o relatie, consideri ca sexul este elementul de baza? Daca ti-ar placea din mai toate punctele de vedere un baiat, dar ai constata ca la pat nu este versat (desi s-ar putea perfectiona in timp), l-ai parasi?

Pana la urma, intr-o relatie, consideri ca sexul este elementul de baza? Daca ti-ar placea din mai toate punctele de vedere un baiat, dar ai constata ca la pat nu este versat (desi s-ar putea perfectiona in timp), l-ai parasi?

Eh... poate nu sunt toti fantezisti, dar nu este ceva nemai intalnit.

Cata lipsa de sensibilitate la femeile de aici.

Te indragostesti pentru ca iti place senzatia care ti-o creaza "boala" respectiva. Bineinteles, X trebuie sa aiba declansatorul potrivit. Iubesti fluturii din stomac, privirile sublime cand sunt si altii de fata, noptile cand visezi la X si vorbesti in gand cu persoana respectiva. Orele de vorbit la telefon pe intuneric. Modul in care te atinge. Tremurul genunchilor la primul sarut. Secretul tulburator fata de prietenii care nu stiu nimic. Modul in care iti mangaie mana cand vorbeste cu tine. Dilema majora in fata sifonierului cand nu stii cum sa te imbraci pentru X. Diversele detalii fizice care iti provoaca un fior erotic ce arde mai rau decat o supa fierbinte. Pentru ca daca nu iubim si nu suntem iubiti murim.

Dupa aia X da cu mucii in fasole si se duce dracu' dragostea.....
sau
X e jumatatea ta, apar copiii, rutina, greutatile si tot se duce dracu' dragostea.

Asa cum am zis, e o boala.

La tine observ ca oricum ar fi dragostea tot se duce dracu'=]].

Bingo! This is life! For real!

Ergo! Acum ca stim toti, fuck hopes and dreams! Hai sa fim miserable restul vietii!

Gresit. Hai sa ne bucuram de ce avem si sa nu mai visam cavaleri Jedi pe pereti.

X e jumatatea ta, apar copiii, rutina, greutatile si tot se duce dracu' dragostea.

Ce faceti in cazul asta? Va prefaceti ca lucrurile stau ca pe vremea cand va plimbati de manuta sub clar de luna si/sau va resemnati sa va duceti crucea monoton impreuna (deh, copii, chestii, trestii) sau recunoasteti ca c'est la vie si fiecare isi condimenteaza viata cum poate?

Daca e o familie reusita, ai alaturi un prieten, un partener la bine si la rau, o mama sau un tata al copiilor tai si sentimentele sunt mult mai complexe decat dragostea initiala care dispare. Nu inseamna ca noul status este inferior acelui sentiment disparut. Dar este total diferit si din cauza ca situatia este complet diferita.

Bine ar fi sa ne viziteze cat mai multe persoane care au deja o experienta de viata semnificativa, astfel incat sa reusim sa privim dincolo de problematica adolescentina gen "sunt suficient de dotat?" sau "am ramas gravida?".

On topic... Si daca dragostea dispare, fie ea si inlocuita cu sentimente mult mai complexe in cazul familiei reusite, nu simti niciodata nostalgia fluturasilor din stomac, dorinta de a retrai fiorul sarutului furat, pasiunea din primele nopti de dragoste? Si daca este asa, oare este chiar imposibil sa reaprinzi flacara (impreuna cu aceeasi persoana)? Ai simtit vreodata dorinta de a incerca sa traiesti asta cu altcineva? Sau te resemnezi ca timpul iubirii pasionale a ramas ingropat in amintire si trebuie sa te multumesti cu complexul de sentimente noi?

Sau te resemnezi ca timpul iubirii pasionale a ramas ingropat in amintire si trebuie sa te multumesti cu complexul de sentimente noi?

Ideal ar fi sa nu ajungi in situatia de a reaprinde flacara pasiunii, ci sa o intretii de-a lungul timpului. Bineinteles, cere un oarecare efort din partea ambilor parteneri, ca daca numai unul e preocupat si celalalt se uita la TV, nu iese mare branza.