Daca iubim de ce inselam?

salutare dragi colegi ,de multe ori mi se intampla sa ma framante aceasta intrebare la care consider ca inca nu am gasit un raspuns sau poate l-am gasit dar nu in totalitate sa zicem asa .
ca si exemplu eu am avut o prietena tineam foarte mult la ea (sau cel putin asa credeam )dar cu toate astea o inselam ,nu doar prin a face sex ,pur si simplu ma regaseam in altcineva.care ar fi explicatia ?
-eu as zice ca merg pe principiul ce nu gasesc acasa caut ,nu ma refer exclusiv la sex.

salutare dragi colegi

De obicei oamenii inseala din prostie

"Scuza" pe care o arunca in general barbatii care inseala este faptul ca iubirea si sexul sunt chestiuni diferite, evident doar pentru ei, femeia "nu are voie" sa insele pentru ca ea este redusa mintal si nu poate face deosebirea cu pricina, implicandu-se sentimental in amandoua.

Motivatia cu prostia este doar o scuza, merge doar in cazul celor cu IQ problematic

Motivatia cu prostia este doar o scuza, merge doar in cazul celor cu IQ problematic, altfel nu cred ca un individ cu pretentii de fiinta inteligenta ar putea justifica un moment de "slabiciune" spunand "am fost prost de la ora h pana la ora h+x".

Nu inteleg de ce tinem cu tot dinadinsul sa avem "si capra, si varza" (adica o relatie stabila, in care sa ne simtim confortabil, iubiti, rasfatati, si aventuri pentru diversitate) cand in general asta induce suferinta celui inselat. Se numeste egoism, iar asa ceva in iubire nu are ce cauta.

Nu e scuza, e ceva ce o minte simpla nu poate sa proceseze. Si da, in general, la femei trebuie ceva sentimental ca sa actioneze, pe cand pe noi nu ne intereseaza prea tare nici macar numele de familie. E si un mod de auto-scuza. Daca ar presta cu altul pe motivul "e sexy, il vreau" s-ar putea simti un pic desfranata. Dar daca se scuza "il iubeam" atunci totul devine nobil. E mai complex, dar n-are rost sa continui, unele minti cred ca sunt supreme in materie de orice.

"True, true" era o ironie evidenta. Aducerea repetata si obsesiva a discutiei catre cei cu un IQ inferior (crezi tu) tradeaza o abordare "de sus" a celorlalti, intalnita frecvent in randul celor au o parere prea buna despre propria persoana. Diversi "suficienti", printese mega-inteligente si detinatori ai adevarului absolut, pe care ceilalti nu-l pot vedea din cauza unei probleme de IQ. E amuzant sa-i privesti pe acesti zei, pentru ca de regula sunt snobi, neadaptati la viata reala, uneori infantili. De regula lumea rade de ei din belsug in timp ce ei chiar cred ca sunt divinizati. Tot ei sunt cei care si-o iau lamentabil din toate directiile de-a lungul vietii, pentru ca viata nu tine cont de fake-IQ-ul din inchipuirile lor fantasmagorice.
Limitarea unor probleme de viata la "ori e asa, ori e asa" chiar ESTE o situatie de IQ problematic. Lumea e mai complexa iar strutul nu este o pasare prea inteligenta. Doar pamantul e mai afanat.

inselam pentru ca...avem impresia ca vrem ceva ...nou?!

Inselam pentru ca...
- nu ne putem abtine, ne mananca in fund permanent.
- partenerul ne aduce in situatia de a aprecia alta persoana
- exista o atractie fizica pe care nu putem sa o reprimam
- ne razbunam

Punctele 1 si 3 nu suna "oarecum" instinctual? Detaliaza, te rog, punctul bolduit. In situatia respectiva se ajunge intamplator sau datorita unor probleme in cuplu?

Nu cred ca se ajunge acolo datorita unor probleme in cuplu neaparat. Poate doar iti pica fisa pe cineva...iti cade cu tronc..si incepi sa te gandesti la persoana aia intr-un mod mai intim )

Da, numai ca era vorba ca partenerul te aduce in situatia de a aprecia alta persoana si nu cred ca se referea la faptul ca partenerul iti prezinta pe cineva care iti pica cu tronc.

stiu mai, am inteles la ce se referea...dar eu ma refer la ceva chiar fortuit (pentru ca este posibil)! Sa-ti cada cu tronc cineva! Pur si simplu! Si sa ajungi sa te gandesti asa intim la ea...

Cum nu cred ca e posibil sa-ti mearga exceptional cu partenerul si totusi sa-ti pice cu tronc altcineva, pana la urma tot la eterna problema a monotoniei ajungem... pe fondul asta aparitia altcuiva te poate incanta atat de... intim!

Concluzia cea dura este ca mai devreme sau mai tarziu cam toate iubirile se sting, ceea ce simtim in primele luni este irepetabil, cu cat il cunoastem pe celalalt mai bine, cu atat ii vedem si bunele, si relele, iluzia se estompeaza la contactul cu realitatea, si in stadiul acela este nevoie de muuuuulta iubire acumulata anterior pentru a putea face fata intrarii in faza de platou si mai apoi in cea descendenta (chiar daca atasamentul, devotamentul, comunicarea, intelegerea etc. raman).

Daca nu ar exista "problema" copiilor, probabil omenirea ar fi incantata sa traiasca in stil Casanova, alunecand dintr-o relatie in alta, cu sau fara iubire aferenta.

salutare dragi colegi ,de multe ori mi se intampla sa ma framante aceasta intrebare la care consider ca inca nu am gasit un raspuns sau poate l-am gasit dar nu in totalitate sa zicem asa .
ca si exemplu eu am avut o prietena tineam foarte mult la ea (sau cel putin asa credeam )dar cu toate astea o inselam ,nu doar prin a face sex ,pur si simplu ma regaseam in altcineva.care ar fi explicatia ?
-eu as zice ca merg pe principiul ce nu gasesc acasa caut ,nu ma refer exclusiv la sex.