Cand vii?
Pagina 3 din 3| alex Guest |
Re: .......scris pe 26 sep 2004 03:29 de alex
|
|
 sus |
|
Flashlights
Senior member 88 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: E. C.scris pe 26 sep 2004 12:04 de Flashlights
Sunteti prea stupizi sa intelegeti ce spun eu,asa ca nu mai am de gand sa va explic!!  Sa-nteleg ca a bagat internet si la Socola?
Blink Blink |
|
| sus |
|
dualis
Veteran member 478 mesaje |
TIMAIOS - 42 b, c, dscris pe 4 oct 2004 01:27 de dualis
Si acela care va trai frumos, in timpul ce i se cuvine, dupa ce se va reintoarce in salasul astrului harazit lui, va avea o viata fericita si de acelasi fel cu cea a stelei sale ; dar, daca nu va reusi acest lucru, se va transforma, la a doua nastere, intr-o femeie ; si daca si acum va persista in cele rele, atunci, potrivit felului in care a gresit, se va transforma de fiecare data intr-o fiara, potrivita raului anumit care s-a nascut in el. Si, tot schimbandu-se, nici un suflet nu va ajunge, la capatul suferintelor sale, la forma primei si celei mai bune stari, inainte de a se supune revolutiei identicului si asemanatorului din el insusi si de a domina cu ratiunea marea multime de elemente adaugate ulterior, tumultoase si irationale, si alcatuite din foc, aer, apa si pamant. Platon Câinii tãi sãlbatici vor sã fie liberi I want you to hit me as hard as you can ! |
|
| sus |
|
bebe
Veteran member 322 mesaje |
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: E. C.scris pe 4 oct 2004 15:30 de bebe
SE PARE CA NU TE-AU AJUTAT NICI CARTILE DUALIS,ESTI MULT PREA NECUNASCATOR SI STUPID CA SA POTI CUNOASTE SI INTELEGE CE SPUN EU,ASA CA NU TE AJUTA LA NIMIC COMENTARIILE STUPIDE,IMI SUNTETI MULT PREA INFERIORI. Sunteti mult prea necunoscatori ca sa puteti intelege ce spun eu si am mai vazut ca uni dintre voi printre care si dualis "filosoful" si "psihologul" vostru,isi bat joc de oameni care isi spun problemele pe forum asteptand pareri care sa ii ajute,majoritatea dintre voi sunt o adunatura de stupizi. Iar cei ce nu intra in categoria stupizilor,nu mai vorbiti in necunoastere ca nu va sta bine,mai aveti mult pana sa ajungeti la nivelul meu de superioritate. Iarta-ne doamne ca am pacatuit fata de tine!
Sexul e ca un leac. |
|
| sus |
|
adieu
Junior member 49 mesaje |
Cand vii?scris pe 18 nov 2004 20:02 de adieu
Cand ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste. Cand trebuie sa iubesti nu esti iubit. Cand esti singur nu poti sa scapi de singuratate. Cand esti nefericit nu are sens sa o spui. Cand vrei sa strangi în brate nu ai pe cine. Cand vrei sa dai un telefon sunt toti plecati. Cand esti la pamânt cine se intereseaza de tine? cui ii pasa? cui o sa-i pese vreodata? Fii tu langa mine, gandeste-te la mine. poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos, nu ma parasi, caci n-as mai suporta inca o ruptura. fii langa mine, tine cu mine. intelege-ma iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie, fii iubita mea permanenta. hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla. sa ne atasam, sa ajungem la echilibru. dar nu sper nimic. nu primesti dragoste cand ai nevoie de dragoste. cand trebuie sa iubesti nu esti iubit. cand esti la pamant nici o femeie nu te cunoaste.  Eu simt. Tu scrii. Fara sa stii de mine scrii tu coaja sufletului zgarii carnea mi-e plina de-ncrustari sunt cola ta de infinit pe care pasari lopatand zugravesc cerul siniliu toamna indecent vara cerul nimanui. Eu simt. Tu scrii. Îti mai ascuti rimele ah, varful lor de topaz scrijelind timpuri trecute incendiind vise nenascute vasleste-ma cu noi pagini de carte eu sunt cititorul pentru ca eu simt tu scrii. Fie numele nostru „Eu-simt-tu-scriiâ€?. Doar impreuna, vezi? mai putem fi din verbul a muri-a fi. 
ADI-EU |
|
| sus |
| hdhdfhd Guest |
Poemul- Non Poemscris pe 6 iun 2005 18:41 de hdhdfhd
Si fiindca toata lumea de aici il citeaza pe Tutea...,sa punem cateva cugetari in scop numai shi numai didactic:Se spune cã intelectul e dat omului ca sã cunoascã adevãrul. Intelectul e dat omului, dupã pãrerea mea, nu ca sã cunoascã adevãrul, ci sã primeascã adevãrul. Tot ce teoretic este just este practic necesarmente just. Nu ºi invers, cã oamenii au practici sinistre în istorie. Am avut revelaþia cã în afarã de Dumnezeu nu existã adevãr. Mai multe adevãruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevãr. Iar dacã adevãrul este unul singur, fiind transcendent în esenþã, sediul lui nu e nici în ºtiinþã, nici în filozofie, nici în artã. ªi cînd un filozof, un om de ºtiinþã sau un artist sînt religioºi, atunci ei nu se mai disting de o babã murdarã pe picioare care se roagã Maicii Domnului. Acum, mai la bãtrîneþe, pot sã spun cã fãrã Dumnezeu ºi fãrã nemurire nu existã adevãr. Au falsificat sutã la sutã alegerile. Aþi citit “Complicaþiile tehnicii votãriiâ€?? Nu puteam sã votez nici eu, atît era de complicat! Pãi ce-i acest ceuºesc 89% pentru niºte golani care nu-s în stare sã conducã nici o garã? Incapacitatea de guvernare a ãstora s-ar putea sã fie ºansa hoitului român sã devinã viu… “Domnule Þuþea, dacã aþi fi fost ales preºedinte la 20 mai, prin absurd, care ar fi fost prima hotãrîre pe care aþi fi luat-o?â€? – Prima hotãrîre: privatizarea, însemnînd construcþia celor douã comune: comuna agrarã, întemeiatã pe gospodarul dibaci ºi priceput, ºi comuna urbanã, guvernatã de întreprinderi, de aceºti giganþi ai lumii moderne. ªi aº fi creat institute care sã sincronizeze poporul român cu toate cuceririle speciei om, mutate în spaþiul valah. Cã eu nu contest poporului român cã limba lui ºi geniul lui intelectual îi permit sã mute creaþiile speciei om la el acasã. Omul, cînd e singur, poate face fel de fel de unelte. Adicã devine american, spun eu. Eu aº scrie peste Statele Unite astfel:â€?Omul este un animal care fabricã unelte.â€?M-au întrebat unii care sînt foarte filoamericani ce cred despre americani. Sînt lãcãtuºi cosmici, domnule, le-am zis. India, de pildã, este inferioarã tehnic Americii. Nici nu încape îndoialã: America o bagã la jiletcã. Da’ spiritual America e o Ghana; pe lîngã India e primitivã. Americanii nu mor în rãzboi. Sînt supraînarmaþi. Dau lovituri zdrobitoare. La ei cine face economie la muniþie rãspunde în faþa Senatului. Eu nu pot fi americanofob decît în ceea ce priveºte descompunerea religioasã în secte. Dar din punct de vedere politic… ºi noi ºi ruºii ar trebui sã avem în frescele din biserici un Columb, cãci fãrã el învãþãm acum nemþeºte cu dicþionarele pe genunchi. În belºugul de-acolo nu poate apãrea o gîndire teologicã. Americanii n-au vocaþie; îl invocã pe Dumnezeu doar ca sã le binecuvînteze prãvãliile. Ei gîndesc negustoreºte. Exercitã stãpînirea lumii doar la casele de bani. Antisemitismul nu e o reacþie spontanã a românilor, a germanilor, a polonilor, a francezilor, a americanilor, ci e provocat de evrei, prin exces. E provocat de ei ca spaimã, crezînd cã-l previn. Antisemitismul funcþioneazã dupã principiul acþiunii ºi reacþiunii. Pãi dacã rabinul Moses Rosen, care e doctor ºi face parte din Consiliul Mondial Evreiesc, îl înjurã pe Eminescu… Pãi ce ar zice el dacã eu l-aº lua pe Moise pe fãraº? Nu am fost ºi nu sînt antisemit, pentru cã ar însemna sã fiu anticreºtin. Pentru cã, sã fim cinstiþi, Cristos nu e din Fãlticeni. O babã murdarã pe picioare, care stã în faþa icoanei Maicii Domnului în bisericã, faþã de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ãsta moare aºa, dihor. Eu cînd discut cu un ateu e ca ºi cum aº discuta cu uºa. Între un credincios ºi un necredincios, nu existã nici o legãturã. Ãla e mort, sufleteºte mort, iar celãlalt e viu ºi între un viu ºi un mort nu existã nici o legãturã. Credinciosul creºtin e viu. Ateii ºi materialiºtii ne deosebesc de animale prin faptul cã nu avem coadã. Ateii s-au nãscut, dar s-au nãscut degeaba. Eu nu detest burghezia. Eu m-am lãmurit cã un om care vrea sã fie bogat nu este un pãcãtos. Spunea odatã un preot bãtrîn: Circulã o zicalã cã banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scarã dublã. Dacã-l posezi, indiferent în ce cantitãþi, ºi te miºti în sus binefãcãtor pe scarã, nu mai e ochiul dracului. Iar dacã cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lãcomie ºi prin toate imperfecþiile legate de orgoliu ºi de pofta de stãpîn. Nu pot evita neplãcerile bãtrîneþii ºi nu mã pot supãra pe Dumnezeu cã m-a þinut pînã aproape la nouãzeci de ani. Însã bãtrînii au o supapã foarte înþeleaptã: au dreptul la neruºinare. O neruºinare nelimitatã. Cînd mã gîndesc la suferinþele bãtrîneþii, îmi dau seama cã în natura asta oarbã cel mai mare geniu este geniul morþii. Faptul cã murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Eu sînt iudeocentric în cultura Europei, cãci dacã scoþi Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumeþ tragic. Fãrã Biblie, europenii, chiar ºi laureaþii premiului Nobel, dormeau în crãci. ªtiinþa ºi filozofia greacã sînt foarte folositoare, dar nu sînt mîntuitoare. Prima carte mîntuitoare ºi consolatoare pe continent – suveranã – e Biblia. Existã o carte a unui savant american care încearcã sã motiveze ºtiinþific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de ºtiinþã cum am eu nevoie de Securitate. Luther, cît e el de eretic ºi de zevzec, a spus douã lucruri extraordinare: cã creaþia autonomã e o cocotã ºi cã nu existã adevãr în afarã de Biblie. Mie mi-a trebuit o viaþã întreagã ca sã aflu asta. El nu era aºa bãtrîn cînd a dibãcit chestia asta, cã era cãlugãr augustin… Mie mi-a trebuit o viaþã ca sã mã conving cã în afarã de Biblie nu e nici un adevãr. Shakespeare, pe lîngã Biblie, - eu demonstrez asta ºi la Sorbona - e scriitor din Gãeºti. În afara slujbelor bisericii, nu existã scarã cãtre cer. Templul este spaþiul sacru, în aºa fel încît ºi vecinãtãþile devin sacre în prezenþa lui. ªtii unde poþi cãpãta definiþia omului? – te întreb. În templu. În bisericã. Acolo eºti comparat cu Dumnezeu, fiindcã exprimi chipul ºi asemãnarea Lui. Dacã Biserica ar dispãrea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispãrea ºi omul. În bisericã afli cã exiºti. Ce pustiu ar fi spaþiul dacã n-ar fi punctat de biserici! În afarã de cãrþi nu trãiesc decît dobitoacele ºi sfinþii: unele pentru cã n-au raþiune, ceilalþi pentru cã o au într-o prea mare mãsurã ca sã mai aibã nevoie de mijloace auxiliare de conºtiinþã. Ceauºescu n-avea mascã de golan, ci mascã de golan fioros. Nu mi-am închipuit cã un golan analfabet poate sã aibã o asemenea poftã de luxurie. Vila lui de la Neptun…totul e de aur acolo. D-aia s-a ºi numit “epoca de aurâ€?… Aºa-zisul triumf al proletariatului, care a sfîrºit ca triumf al lui Ceauºescu, a fost triumful lui Golãnescu ºi o trecere în întuneric. Asta a fost revoluþia proletarã. Ce s-a petrecut în decembrie ’89 n-a fost o revoluþie, ci o restauraþie: geniul politic al poporului român a atestat reaºezarea în ordinea naturalã. Asta s-a întîmplat atunci: o restauratio magna. Fãrã sã ignor jertfele de la Timiºoara, mã opresc la manifestaþia din faþa Comitetului Central, cînd mulþimea a huiduit tiranul. Atunci s-a întîmplat un fenomen fundamental: reintrarea în ordinea naturalã a poporului român. Cînd mulþimea îi refuzã tiranului încrederea, ãsta calcã în gol. Aºa a cãlcat Ceauºescu – în gol. Cioran e o inteligenþã purã. Pãi, ca sã te fîþîi ca el prin Paris, trebuie sã ai inteligenþã. Cã acolo inteligenþã este! Are o singurã trãsãturã inadmisibilã în fiinþa lui: e neconsolator. Eu m-aº întîlni cu Cioran în neliniºtile mele, care seamãnã cu ale lui, iar el s-ar întîlni cu misticismul meu în lirismul lui. În ce priveºte cearta lui cu Divinitatea, eu sper ca Cioran sã nu moarã aici unde s-a nãscut, cum a murit Kant. Eu pe Cioran îl vãd împãcat în amurg cu sine, cu Sfîntul Apostol Pavel ºi cu Absolutul Divin, pentru a nu muri în lumea aceasta. Ceea ce e ciudat la Cioran, nu e neliniºtea de a fi om, ci neliniºtea de a fi român. |
|
| sus |
| hdfdhfd Guest |
Re: Cand vii?scris pe 7 iun 2005 16:33 de hdfdhfd
Comunismul e cea mai mare aflare-în-treabã din istoria omenirii. Comuniºtii au vrut sã ne facã fericiþi cu forþa:bã, sã fiþi fericiþi, cã vã ia mama dracului! Adicã sã mãnînci bine, sã bei bine, sã dormi bine ºi la loc comanda! Ca sã constaþi cã e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie sã ai doctoratul în ºtiinþe sociale. Orice bou vede cã nu e bun. El vede cã mã-sa rabdã, nevasta rabdã, copiii rabdã… vede tot ºi totul pute. A te opune comunismului înseamnã a apãra puritatea Codului Penal. Comuniºtii nu trebuie trataþi ca infractori de drept comun. Ca hoþii de buzunare, ca tîlharii, ca violatorii de dame… Comunismul e imanentism absolut: el mutã complet omul în lumea asta. Comunismul înseamnã negaþia omului total, cã omul total aparþine la cele douã lumi:lumea trecãtoare ºi lumea veºnicã. Or, comunismul ancoreazã în dimensiunea lumii trecãtoare ºi în felul ãsta nu e uman. Pentru cã dacã îi spui unui om normal: mã, eºti un animal raþional muritor ºi dupã tine rãmîn doar viermi ºi minerale – îþi dã cu bîta în cap! M-am gîndit sã scriu un pamflet anticomunist ºi m-am gîndit sã iau anticii ºi modernii, cei mai mari pamfletari pe care-i întîlnesc, ºi sã iau de acolo cele mai acidulate imagini sau figuri de stil. ªi m-am gîndit cã e un travaliu odios, gratuit, nu face trei parale. ªi am ajuns la o intuiþie mult mai corectã pentru a defini orice miºcare comunistã. Iau un Cod Penal cu trihotomia, tripartita diviziune a infracþiunilor: crime, delicte ºi contravenþii. Definesc crimele pe rînd, delictele pe rînd ºi contravenþiile pe rînd, ºi scriu dedesubt: comunismul e infractor la ordinea universalã, naturalã prezentã în acest integral Cod Penal. Ei sînt infractori, comuniºtii, nu sînt oameni politici. De altfel, Douglas, ministrul de externe al Americii, a dat o definiþie a comunismului: existã în dreptul penal crime continue ºi crime continuate; comunismul e o crimã continuã. Comuniºtii sînt atît de tereºtri, cã eu nu i-aº lãsa nici sãse urce în avion, ºi între Bucureºti ºi Moscova i-aº pune sã meargã pe jos, umplînd desagii cu mîncare din loc în loc… Comunistul ºtie cã e animal, ºtie cã e raþional ºi ºtie cã e absolut muritor. Dar în felul ãsta, cu toatã raþionalitatea lui, între el ºi dihor nu enici o deosebire. Comunismul, unde a triumfat, te beleºte sistematic. Rusia a demonstrat – tehnic, practic ºi teoretic – nulitatea comunismului. Stalinismul e definiþia comunismului. Unde nu e stalinism, dupã trei luni cad de la putere, cã nu sînt în stare sã dea nici… apã. Nu se poate impune comunismul decît cu bîta, cu parul! Nu se poate face economie în comunism ºi de cãtre comuniºti. útia nu sînt în stare sã conducã nici o comunã ruralã. Încurcã apele, înfundã fîntînile… Comunismul este un cancer social. Unde se instaleazã, rãmîne pustiu. Atît extrema stîngã, cît ºi extrema dreaptã sînt falimentare. Comunismul, de pildã  remisa lui majorã e egalitatea realã, absolutã a oamenilor. În nici unul din regnurile cunoscute nu existã egalitate – nici în regnul mineral, cã aurul nu e egal cu cãrbunele, nici în regnul vegetal, cã plantele nu sînt egale, ºi nici în regnul animal, cã pisica nu e egalã cu leul, cel puþin ca forþã. ªi nici în specia om nu funcþioneazã, cu atît mai mult, principiul egalitãþii. E damnat esenþial comunismul prin premisa lui majorã: egalitatea realã a oamenilor, care este o utopie. ªi încã… da, vorba lui Berdiaev, cusurul utopiilor nu stã în construcþia lor, ci în faptul cã toate sînt realizabile. E un paradox, însã este adevãrat cã paradoxul este limita pînã la care poate merge inteligenþa umanã, dincolo de care apare nimicul. Comuniºtii sînt vãcari: considerã oamenii ca vãcarii cirezile. Cum poþi gîndi egalitatea absolutã – cã aºa trebuie s-o gîndeºti ca sã fii comunist – cînd nici nu ieºi bine în stradã ºi te-ntîlneºti cu ea, cu inegalitatea? ªi la comuniºti sînt stãpîni ºi slugi, dar ei sînt ipocriþi, pentru cã ºtiu cã iegalitatea oamenilor nu poate exista nicãieri; sînt perfect escroci, tocmai pentru cã afirmã cã esenþa comunismului este egalitatea realã a oamenilor. Premisa egalitãþii absolute e nulã, iar socialiºtii adaugã puþin sifon în vinul ãsta. Sistemele sociale trebuie definite finalist, prin ce urmãresc. Comuniºtii urmãresc egalitatea anarhicã finalã. útia sînt comuniºtii – anarhiºti! Prin finalitatea lui, marxismul nu e ostil anarhiei, pentru cã nu poþi fi egalitar decît dacã eºti anarhic. Cînd se vorbeºte de totalitarismul comunist e o contradicþie în termeni. Totalitari nu pot fi decît oamenii care pleacã de la întreg la parte – dupã formula aristotelicã. Or, comuniºtii, nu sînt totalitari. Dupã ce mã orientez? Dupã Manifestul comunist, care e evanghelia lor, evanghelia roºie. Acolo se spune cã idealul lor e o societate fãrã stat, fãrã clase, conceputã ca o asociere liberã de indivizi. E incendiul anarhiei finale, sfîrºitul Manifestului, cum zice Kauþki. Comuniºtii sînt anarhiºti la finalitate. Totalitari sînt fasciºtii, hitleriºtii ºi Biserica Catolicã, pentru cã ºi ea pleacã de la principiul aristotelic: întregul premerge partea. útia sînt totalitari. Mi-a spus un ziarist: Nu mai spuneþi asta, cã zãpãciþi tineretul! Dacã toþi îi considerã pe comuniºti totalitari, nu pot sa dau pe post asta… Dar eu – ce-i în guºã ºi-n cãpuºã. |
|
| sus |
| hdfdhfd Guest |
Re: Cand vii?scris pe 7 iun 2005 16:33 de hdfdhfd
Nu mã dau înapoi. Nu pot sã mint. Cei care stau sub fluviul evenimentelor, stau fie din orgoliu, fie din capacitate de adaptare. Dat, de multe ori, adaptarea la împrejurãri se cheamã conformism ºi conformistul se deosebeºte de ploºniþã doar prin aceea cã ea n-are raþiune…Cei care nu se conformeazã trag consecinþele, fie din orgoliu, fie din incapacitate de adaptare. Dar adaptarea þine mai mult de biologic decît de spiritual. De pildã eu mã situez în fluviul inform al stanilismului, care se revarsã prin stanilismul haotic anglo-saxon asupra Europei centrale. Deci cum pot fi eu, dacã încerc sã judec acest fluviu inform al stanilismului care situeazã omul în regnul animal, cum pot eu sã scap de acet animalism? Prin orgoliu, mã opun – ºi intru în temniþ. Prin conformism, devin un simplu animal adaptabil. De altfel, sã ºtiþi un lucru:în lupta cu evenimentele politice majore omul basculeazã între eroism ºi laºitate. Te supui evenimentelor, ºtiind cã singur nu le poþi înfrînge; ºi nu-þi convine sã candidezi la eroism. Reacþionar e cel vetust ºi învechit. Conservatorii mari nu sînt reacþionari, pentru cã au de partea lor legile eterne ale lui Dumnezeu. Cred cã acum la noi, ar fi optimã o conducere conservatoare, realizatã însã într-un climat democratic. Adicã un partid conservator, tradiþionalist, naþionalist, într-un climat liberal. Ca sã nu facã din conservatorism instrument de tiranie, cã eu nu pot sã accept în numele nici unei idei sã asupresc o singurã celulã dintr-un om. Constituþia liberalã din 1923 nu e o operã, e o capodoperã. Un rege puternic, înfãºurat într-un stat al normelor liberale: separaþia puterilor ºi libertãþi cîte doreºte nea Niþã; nici nu poate duce atîtea libertãþi! Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meseriaº de geniu, fiindcã materia îi premerge. Prima idee de creaþie realã, au adus-o în istorie creºtinii. De creat doar zeul creazã, iar omul imitã. Eu cînd citesc cuvîntul creaþie – literarã, muzicalã, filozoficã – leºin de rîs. Omul nu face altceva decît sã reflecte în litere, în muzicã sau în filozofie petece de transcendenþã. Cum sã fie creatura creator? “Hai tatã, sã-þi arãt moºia pe care þi-am fãcut-o cînd nu eram în viaþã…â€? Pãi cum sã fie creatura creator? Omul e un animal care se roagã la ceva. Cautã un model ideal. ªi uneori nimereºte, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal ºi succesiunea fenomenului din el sînt creºtinii. Creºtinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.Creºtinismul este pur ºi simplu. Despre creºtinism, Bergson spune cã noi îl respirãm. Are materialitatea aerului. Seamãnã cu aerul. Noi sîntem creºtini fãrã sã vrem. ªi cînd sîntem atei sîntem creºtini: cã respirãm creºtinismul cum respirãm aerul. Creºtinismul nu e ideologie, cã atunci se aseamãnã cu marxismul. Religia e expresia unui mister trãit, or ideologia e ceva construit. A fi creºti înseamnã a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai sfinþii sînt creºtini absoluþi. Altminteri, creºtinismul, gîndit real, e inaplicabil tocmai pentru cã e absolut. Suveran faþã de naturã, supus Divinitãþii, nemuritor ºi liber prin depãºirea extramundanã a condiþiei sale – acesta este omul creºtin. Nimic nu poate inlocui creºtinismul; nici toatã culturã anticã precreºtinã. Eu sînt de pãrere cã apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, cînd Dumnezeu umbla din casã în casã. Eu definesc strãlucirea epocilor istorice în funcþie de geniul religios al epocii, nu în funcþie de isprãvi politice. Isus Cristos este eternitatea care puncteazã istoria. Dacã nu cunoºti revelat – prin graþie divinã – sau inspirat, nu cunoºti nimic. De pildã, povestea cu mãrul lui Newton, care a cãzut. Nu ºtiu unde am citit eu stupiditatea asta: “Il tomba dans une méditation profonde qui l’a conduit jusqu’a la loi de la gravitation universelleâ€?. ªi eu spun: dacã Newton gîndea pînã la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai înþelept. Cînd a fost întrebat cum a descoperit gravitaþia, a zis: Am fost inspirat. Pãi scrie pe mãr, sau scrie undeva în naturã “ legea gravitaþieiâ€?? Fenomenele lumii interioare ºi ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom ºi orgolios creds cã exploreazã lumea interioarã ºi exterioarã cu jocul lui de ipoteze ºi cã descoperã ceea ce vrea el. El cautã; dar eu spun cã el cautã, nu cã aflã. Sau dacã aflã, trebuie sã fie ca Newton, inspirat. N-ar trebui sã se vorbeascã aºa mult despre democraþie. Eu, în materie de democraþie, nu am nici o pãrere personalã. Mã bizui pe doi gînditori clasici. Pe Platon ºi pe Aristotel. Platon susþine cã sînt trei forme de guvernãmînt degenerate:tirania, oligarhia ºi democraþia. Aristotel spune cã democraþia este sistemul face fiecare ce vrea. ªi eu am spus: dupã cum se vede. |
|
| sus |
| hdfdhfd Guest |
Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: E. C.scris pe 7 iun 2005 16:34 de hdfdhfd
Bergson e mai cuviincios ca Aristotel ºi zice cã democraþia e singurul sistem compatibil cu libertatea ºi demnitatea umanã, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selecþiune a valorilor. Deci democraþia e sistemul social în care face fiecare ce vrea ºi-n care numãrul înlocuieºte calitatea… Triumful cantitãþii împotriva calitãþii. Bergson a fost acuzat în micul dicþionar filozofic al lui Stalin cã e fascist. Fãrã sã gîndesc în stilul darwinismului social, nu pot sã rãmîn indiferent la incapacitatea democraþiei de a asigura selecþiunea naturalã a valorilor. Democraþii gîndesc corpul social aritmetizat: numãrã capetele toate ºi unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e pãrerea mea despre democraþie. În democraþie, numai întîmplarea naºte un mare ºef. De pildã, un mare conducãtor în democraþie a fost Clemenceau, care a condus politic primul rãzboi mondial. Eu, cît aº fi de aristocrat în gîndire, politic trebuie sã fiu democrat. Masa e absolutã; fiecare prost luat în parte e un prost ºi atît. Dar toþi proºtii aºtia, luaþi împreunã, sînt un principiu istoric. Prin însãºi ordinea ei ideologicã, democraþia îl obligã pe idiot sã stea alãturi de geniu ºi sã-i poatã zice: ce mai faci, frate? Partea proastã este cã oamenii de excepþie pot ajunge captivi în cirezile democrate. Ce decide masa are un caracter absolut, deoarece prin masã se exprimã specia. Prin individ se exprimã personalitatea. Numai cã, uneori, un individ ajunge sã influenþeze foarte mult asupra maselor. Aceºtia sînt aleºii. Istoria este fãcutã de aleºi. Paradoxul societãþii umane este cã mulþimea îi produce pe conducãtori, iar aceºtia o conduc. Ideea de echilibru social este caracteristica oricãrei democraþii burgheze. Asta e forþa constantã a democraþiei. Iar extremelor – fie extremei stîngi, fie extremei drepte - , care violeazã ideea de echilibru social, democraþia le este ostilã. Eu nu sînt democrat. Am asemãnat democraþia cu jigodia la cîine: nu scapã decît cei care sînt tari. Eu sînt democrat numai dintr-un singur motiv: din respect faþã de poporul român. ªi pînã la urmã mi-am modificat poziþia: nu sînt democrat, sînt demofil, iubitor de popor. Democraþia totalã e cimitir istoric. Noi nu sîntem în pericol, cã n-avem nici mãcar democraþie; un cimitir istoric presupune un trecut de viaþã care sã fie îngropat. ªi totuºi cel mai bun sistem social e cel care pleacã de la respectul mãºtii de om: democraþia. Democraþia e imperfectã, dar fãrã ea e greu de vieþuit. Este un soi de haos suportabil. Democraþia este sistemul social care face posibilã existenþa idiotului alãturi de geniu. Dar ea se deosebeºte de egalitarismul comunist prin lege. În democraþie legea funcþioneazã, în vreme ce în comunism legea nu existã; e tiranie. Eu cred cã omul e fãcut de Dumnezeu ºi cred cã Dumnezeu n-a instalat nici un drac în el. Nu pot sã spun cã Dumnezeu a fãcut un om purtãtor de drac. Dacã omul e fãptura lui Dumnezeu, dracul intrã ocolit acolo, nu intrã cu voia Lui. Un filozof care se zbate fie sã gãseascã argumente pentru existenþa lui Dumnezeu, fie sã combatã argumentele despre inexistenþa lui Dumnezeu reprezintã o poartã spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Cînd îl întreabã Moise pe Dumnezeu: Ce sã le spun ãlora de jos despre Tine? – Dumnezeu îi spune: Eu sînt cel ce sînt. În faþa lui Dumnezeu, geniul e vãr primar cu idiotul. Binele ºi rãul sînt conceptelepedagogiei lui Dumnezeu faþã de oameni. Dumnezeu s-a revelat, dovadã cã este. De fapt, vînzoleala asta haoticã a lumii actuale, frãmîntarea lumii actuale, mã convinge cã nu existã decît Dumnezeu. Cã totul e muritor, ºi universul ºi omul, ºi cã lumea a fost fãcutã de Dumnezeu din nimic ºi o va spulbera din orgoliul divin de-a o face din nou – considerînd cã prima lui ispravã s-a înecat istoric. În celebra Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen a Revoluþiei franceze, prima propoziþie e o idioþie absolutã sau în cel mai bun caz un sofism: Oamenii sînt egali de la naturã. Asta e ca ºi cum Kant ar fi egal cu Iliescu. Oamenii sînt inegali de la naturã. Sint inegali înºiºi membrii unei familii, în care unul poate fi genial, altul mediocru ºi altul imbecil. Substanþa ereditarã e un mister. Egalitatea e cel mai mare duºman al libertãþii. Principiul egalitãþii, pe care-l vehiculeazã democraþii din lume, funcþioneazã în mod real numai în religie, fiindcã numai religia creºtinã considerã oamenii egali în faþa lui Dumnezeu. Eminescu, despre care Iorga spune cã-i expresia integralã a naþiunii române, iar Blaga cã reprezintã “ideea platonicã de românâ€?, e românul absolut. L-am definit eu: sumã liricã de voievozi. Noica a fost o personalitate, dar a spune “epoca Noicaâ€? e ca ºi cum ai spune “epoca Ghiþã Popescuâ€?. Nu a fost nici mãcar o epocã “Nae Ionescuâ€?, cu toate cã el într-adevãr, putea face epocã. La fel Eliade, Cioran. Face oare epocã un profesor universitar la Chicago? Iar Cioran a spus: Eu sînt cazul Cioran – ºi nu cred cã s-a izmenit cînd a afirmat asta, pentru cã, e evident, n-aþi auzit de “ciorãnismâ€? în România. El este, ca de altfel ºi Eliade, o personalitate care s-a limitat la ea însãºi. Însuºi Iorga, din acest punct de vedere, i-a rãmas inferior lui Maiorescu, pentru cã Maiorescu a punctat epoca lui. Sãmãnãtorismul lui Iorga a marcat, dar nu a fãcut epocã, ci poate fi considerat doar un eveniment. |
|
| sus |
| hdhdfhd Guest |
Re: Cand vii?scris pe 7 iun 2005 16:35 de hdhdfhd
Europa e formatã din trei familii de popoare: familia popoarelor germene, a celor latine ºi familia popoarelor slave. Pãrerea mea e cã dominanta e latinã ºi spiritul european nu e nici slav, nici german, ci latin. Latinitatea e dominantã europeanã. Nu Germania. S-au zbãtut germanii, dar sînt tot subalterni, ca ºi slavii. Aºa, dacã gîndeºti omul ca european, au nemþii o expresie: a vorbi de puritate germanã, polonezã, francezã este ridicol, pentru cã popoarele Europei sînt die Fruchte einer Promenademischung (Progeniturile unei corcituri), adicã douã babe surde, cu doi cîini, stau la taifas ºi dupã douã zile aflã cã toþi cãþeii fãtaþi de cãþeluºã nu seamãnã cu fiul babei. Evreii au geniu religios. Ei au creat douã religii, iudaicã ºi creºtinã. Mai glorioase nu vãd religii în lume… Sînt o rasã superioarã, sînt pãrinþii religiei noastre. Pentru ei cultura înseamnã religie. Restul este artã ºi ºtiinþã. Cultura înseamnã la ei spirit ºi numai ei au lãsat culturã pe unde au stat, ovreii. Cultura Europei e iudaicã ºi civilizaþia e multiformã. Iudeo-germano-latino-slavã. De ce au existat întotdeauna resentimente faþã de ovrei? – Stilul lor de viaþã. Cînd în Antichitate, au intrat în contact cu romanii, aceºtia îi înþelegeau la nivelul sticlei. Nu ºtiau ce sînt. Nu semãnau cu romanii. Eu nu vorbesc rasial, vorbesc antropologic: pur ºi simplu nu-i înþelegeau. În Evul Mediu, pe vremea cînd europenii aveau meseriaºi-bijutieri, ruºii mîncau paie. Fãrã tradiþia asta adîncã, nu se poate face supercivilizaþie modernã. Xenopol spune aºa: Viciul esenþial al istoriei românilor, din cauza rãzboaielor neîntrerupte cu turcii, e absenþa de dospire îndelungã a Evului Mediu. Extrema dreaptã, ca ºi cea stîngã, e falimentarã. Omul nu e dispus, de dragul unei minoritãþi numite elitã, sã ajungã iobag. Nici ultimul mãturãtor nu este dispus sã renunþe la libertate pentru cã în frunte se aflã un tiran care e înþelept ca Platon. Înþelepciunea ãluia e de douã parale. Dacã ãla se realizezã utopic pe sine, cel de pe stradã suferã. Greºelile gîndirii de dreapta la noi? Absolutizarea totalitarismului, care este european falimentar. Excesele. Absolutizarea ideii totalitare, care confiscã personalitatea, ºi mai ales ignoranþa în ceea ce priveºte onestitatea lui Hitler, acestea au fost greºelile. Hitler a spus: Nu respect decît un singur cuvînt, cel dat poporului german. Iar Ribbentrop a declarat cã Germania n-are nevoie de prieteni, ci de supuºi. Pãi cum poþi sã mai fii colaborator cu un asemenea imperialism? Orice extremã este socialmente insuportabilã, pentru cã e lipsitã de ideea fundamentalã a oricãrei societãþi bine organizate, ideea de echilibru. Extremele violeazã ideea de echilibru social. ªi poporul, ºi foarte mulþi intelectuali nu pot suporta extremele, iar democraþia este ostilã extremelor, care confiscã – ºi extrema stîngã ºi extrema dreaptã – personalitatea umanã. Nu cred însã cã extrema dreaptã poate fi gînditã în paralel cu cea stîngã, cum se face. Extrema dreaptã nu confiscã proprietatea, personalitatea legatã de proprietate. Extrema stîngã e egalitarã; egalitatea coercitivã e sterilizantã. Nu ºtiu dacã fantasticul e din nimic sau din ceva, dar ca sã fii fantastic trebuie sã fii transsenzorial, în afarã de concret ºi de real. Însã fantasticul nu e totuna cu misticul ºi la o adicã el e mult mai aproape de senzorial ºi foarte îndepãrtat de mistic: pentru cã lui îi lipseºte relaþia cu misterul. Cãrui bãrbat nu-i plac femeile? În primul rînd la iubeºti pentru farmecul lor, ºi în al doilea rînd le iubeºti pentru cã fac oameni. Eu încerc o experienþã: încerc sã mã deparazitez de filosofie, de pãducherniþa metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, deºi face filozofie. Un prieten de-al meu zice: te deparazitezi, dar foloseºti sculele ei. Da, dar dacã mã urc în tren, nu înseamnã cã zeul meu e calea feratã. În Evul Mediu s-a formulat de cãtre filozofii ºireþi teoria adevãrului dublu: secundum fidem – adevãrul dupã credinþã ºi secundum rationem – adevãrul dupã raþiune, ca sã aibã cale liberã pentru filozofie. Adicã sã rãtãceascã pînã îi ia dracul… Cã poþi, în filozofie, sã rãtãceºti pînã devii nãuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevãr. La urma urmelor, are ºi filozofia acces la adevãr, pentru cã situarea spiritului în adevãr e vocaþionalã. Babele evlavioase merg la absolut rugîndu-se, iar filozoful trãncãnind silogisme. Francmasoneria doreºte puterea cu lozinci democrate. Nu sînt religioºi, au o singurã religie: propria lor doctrinã. Pe duºmani îi anuleazã social. Au o structurã supranaþionalã, deci sînt antinaturali. Toþi cei care aspirã la unitatea speciei om anuleazã principiul competiþiei între popoare; anuleazã însuºi principiul civilizaþiei moderne, nãscutã prin luptã. Generaþia se naºte aºa: apare un cap – sau poate mai multe deodatã, care sînt ancorate în acelaºi ideal. ªi dacã idealul este strãlucit reprezentat, devine formã modelatoare pentru cei care-l urmeazã. Trebuie acceptatã ideea de oameni-model. În vreme ce apostolii se topesc în absolut, modelele se topesc în generaþii. Cei ce devin modele sînt creatori de epocã ºi de curente ºi astfel hotãrîtori pentru cetate. Noi am fost o generaþie favorizatã: ne-amm plimbat prin toate universitãþile, peste toþi scriitorii, peste toþi gînditorii… ªi am ajuns la limitele scepticismului autohton de tip ciorãnesc. Adicã nu sîntem, deocamdatã, fãuritori de sisteme general valabile. Generaþia mea a debutat în euforia realizãrii României Mari ºi a murit în închisorile comuniste. Voi, care nu aþi trecut prin închisori, ºtiþi cum aratã ºi cei care închid ºi cei închiºi. Aveþi o perspectivã totalã. Tineretul de azi e net superior generaþiei noastre. ªi asta pentru cã nu este uºor pentru el, în climatul ãsta fioros, aºa cum ne-a fost nouã, într-o lume mai normalã. Pãi noi am trãit sub regalitate, scriam pe Palatul regal “ De închiriatâ€? ºi nu pãþeam nimic! A venit bolºevismul rus cu armele peste el, peste tineret, ºi el se scuturã la mal ca raþa de apã. S-a vãzut acum în rãscoala din ’89… Generaþia actualã e grea de glorie. Ca sã te scuturi de bolºevism în plin bolºevism – pãi cum se cheamã asta? Geniul e relief, noutate, invenþie, creare de epocã ºi stil. Nu e neapãrat un înþelept, ci un suprainteligent. Geniile sînt originale, în mãsura în care originalitatea e posibilã. În fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin încercarea de a imita mereu Divinbitatea, prin proximitatea faþã de divin, geniul e mai apropiat de cer; dar nu sînt în mãsura în care e apropiat sfîntul. În faþa lui Dumnezeu nu existã genii, Dumezeu lucrînd nu cu genii, ci cu oameni. Gheorghiu-Dej a fost o maimuþã revoluþionarã; a crezut cã face ºi el revoluþie, deºi imita bolºevismul rusesc. Adicã: sã arestez oameni fãrã judecatã, sã-i þin indefinit în temniþã, sã-i pun în regim de exterminare, sã-i ucid dacã vreau – asta numea el revoluþie. Aºa fãcea Stalin. ªi Dej, imitîndu-l, credea cã e revoluþionar. De fapt a fost o maimuþã balcanicã – a tiranizat poporul român la adãpostul armelor ruseºti. Nu? Ce originalitate are revoluþia româneascã? Dar n-are nici cea ruseascã originalitate… Pãi ºtiþi cum am definit eu revoluþia ruseascã? Iacobinism tãtaro-mongol! Teroarea iacobinã mutatã în stil tãtãresc la Moscova. |
|
| sus |
| hdhdfhd Guest |
Re: Cand vii?scris pe 7 iun 2005 16:36 de hdhdfhd
Dumnezeu a fãcut lumea ºi pe om; ºi cu om a încoronat creaþia sa. ªi l-a însãrcinat sã cunoascã lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. – Originea primordialã a capacitãþii de a determina numele lucrurilor, care este o operaþie logicã; originea misticã a gîndirii logice. Apariþia unui mare gînditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdãrit ºi se spalã. Gîndirea este o “spãlareâ€? a creierului. Asta mã face cîteodatã sã cred cã gîndirea nu e din creier ºi cã acest creier e numai un sediu… De ce gîndirea nu e produsã de creier, care e numai un sediu? Fiindcã n-o produc toate creierele. Dacã inteligenþa ar fi produsul creierului, atunci între Goethe ºi nea Ghiþã n-ar mai fi nici o diferenþã. Eu am spus cã sînt anumite zone ale corpului social unde greva trebuie consideratã crimã antinaþionalã. Pãi ia închipuiþi-vã cã toþi brutarii din România fac grevã! Nu mai mîncãm pîine?! Existã zone ale economiei unde greva trebuie sã fie, în principiu interzisã. Mare noroc cã existã oameni care sînt idioþi! Funcþia idiotului e pozitivã, pentru cã fãrã el n-am înþelege nici geniul, nici normalitatea. Pãi cum am cunoaºte noi un om pe care-l numim desãvîrºit, dacã n-ar fi prezenþi ãºtia, idioþii? Iliescu se aflã în treabã. Pentru activiºtii de partid aflarea în treabã e metodã de lucru. útia sînt activiºti de partid – e neobolºevismul actual al României… Pãi el a declarat în platforma-program cã admirã valorile ideale ale comunismului! Cum ai spune: sînt încîntat de dulceaþa ºi de deliciul produs în mine de cancer… Corpul social e atît de afînat, încît, ca ºopîrlele se furiºeazã la conducere ºi ajung acolo impostori. Existã fisuri în aparatul social ºi de stat prin care se prelinge încet, inevitabil, impostura. Chiar ºi în cele mai strãlucite cetãþi. Ce, credeþi cã în Franþa ajung sus numai personalitãþi remarcabile? Cînd e vorba de personalitãþi, n-ai încotro, trebuie sã le imiþi. Fiindcã imitaþia e un fenomen social inevitabil. Dar nu poþi sã imiþi un prost, nici un impostor. Cel mult îl compãtimeºti. Am auzit odatã un profesor de la Politehnicã; am avut impresia cã asist la un balet de urºi. Dacã într-un salon, într-un colþ, unul fumeazã ºi tace, ãla e inginer… Inginerul e practic, savantul nu e practic. Cînd i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, cã s-a mai gãsit o aplicaþie, el a spus: care e, mã? Uite care… - Ca sã vezi, nici nu m-am gîndit! Inteligenþa, oricît de mare nu e suficientã pentru a te c** ãþa de prejudecãþi. Cu cît inteligenþa e mai mare, cu atît prejudecata e mai voinicã, pentru cã ai aparat s-o justifici. Se spune despre Nae Ionescu cã scuipã inteligenþã. Definiþia lui Nae Ionescu e aceasta: meditaþia metafizicã mutatã la nivel cotidian, sau ridicarea cotidianului la nivel filosofic. Nimeni n-a fãcut asta în presã pînã la el, nici mãcar Eminescu. Deºi a fost un foarte mare gînditor ºi deºi rãmîne cel mai mare jurnalist, Eminescu n-a filosofat în publicisticã. Cãlinescu, faþã de Nae Ionescu, nici n-a existat; n-avea vocaþie filosoficã nici cît un mãturãtor. Nae Ionescu nu se mãsura în vremea lui cu nimeni. Era el însuºi. Nae Ionescu trebuie definit comportamental, în sensul cã avut o atitudine justã faþã de toate evenimentele din România. N-a gîndit însã just întotdeauna. Eu l-am apreciat mai mult atitudinal, nu ideologic; nu-l prefer pe omul politic. Întrebat fiind cum înþelege gîndirea, în formã purã sau în exemple, Nae Ionescu a rãspuns: exemplele au fost lãsate de Dumnezeu pe pãmînt pentru ca ideile sã fie sesizate senzorial ºi de proºti. A spus despre Zelea Codreanu un lucru, Nae Ionescu: Eu mã screm ºi lui îi vine… Nu ºtiu de ce gluma asta de-a face istorie se practicã atît de mult. Dacã ai cultul istoriei, ai cultul apariþiei ºi dispariþiei; e consolator acest joc? Istorismul, adicã perspectiva istoricã asupra vieþii ºi lumii, a dus în cimitir. Ne înecãm în istorie. Pentru cã istoria nu te învaþã numai sã faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin faptul cã nu poþi, la infinit, sã lucrezi la facerea ta, ci dispari ºi apare altcineva care, chiar dacã nu te înlocuieºte, te prelucreazã. ªi dacã nu poþi ieºi din devenire, nu poþi scãpa de tristeþe; tristeþea metafizicã e fructul devenirii. Sînt proºti istoricizanþi care se consoleazã prin devenire. Devenim mai civilizaþi, nu? Sau mai culþi… Adicã murim ca ºi caprele, numai cã e mare lucru cã existã Kant, Descartes, existã Newton, mã rog, atîþia mari creatori de culturã, ºi existã ºi fãuritorul de religie, Cristos – dar nu ne intereseazã! Istoria e întemeiatã pe istoria dintre Eva ºi dracul. Aºa începe istoria, aceastã rãtãcire a omului, ca o damnaþie. ar la apariþia lui Cristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat ºi divinitatea om ºi istoria a fost anulatã.Cioran are o afirmaþie extraordinarã: Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Creºtinismul a punctat supraistoric, deºi a apãrut în istorie. Sînt douã mari discipline guvernate de principiul ireversibilitãþii: termodinamicã ºi istoria. Kant spunea cã el e propriul sãu legiuitor ºi stãpîn. Lucru la care eu am fãcut aºa: pîrþ! Aºa e el legiutor ºi stãpîn cum sînt eu popã în cartier. Nu e om, Kant. N-a reuºit sã fie om cu toatã stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizeazã cu clopotele de la bisericã, e laureat al premiului Nobel pe lîngã Kant. Eu am citit Cronica raþiunii pure ca student ºi am înlemnit de emoþie. Acum am faþã de ea, ca mistic biblic, consideraþia pe care am avut-o faþã de Informaþia Bucureºtiului. Dar a trebuit sã fac 80 de ani… Legionarismul era în înseºi ideile epocii, dar leginarismul nu putea sã iasã cîºtigãtor deoarece avea la bazã o eroare – naþionalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de naþionalism li s-a tras sfîrºitul legionarilor. La comuniºti, dacã nu eºti cu ei – sau nu mai eºti cu ei – înseamnã cã eºti legionar. De ce acest “sindrom legionarâ€? la bolºevici mã întrebaþi? Fiindcã legionarii sînt singurii români care n-au avut în dicþionar la litera G cuvîntul glumã ºi cînd îi prindea pe comuniºti era vai de cozonacul lor.Dar de fapt, nici comuniºtii nu ºtiu de glumã; ãsta-i punctul lor comun cu legionarii. Nu se poate spune cã miºcarea legionarã n-a fost puternicã! N-a avut rezultate pozitive fiindcã extremismele sînt greu suportabile. Nici fascismul italian n-a durat, nici naþional-socialismul german n-a durat ºi erau similare cu miºcarea legionarã. Deosebirea dintre ele ºi miºcare este aspectul religios al miºcãrii legionare. Nici fascismul ºi nici naþional-socialismul n-aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu. Într-o întrunire se spune, Mussolini s-a uitat la ceas ºi a zis: Îi dau ultimatum lui Dumnezeu ca în cîteva minute sã mã trãsneascã dacã existã! ªi apoi s-a uitat la ceas. Au trecut minutele ºi a demonstrat cã Dumnezeu nu existã. Cel mai potrivit sistem social-politic este liberalismul. Pentru cã asigurã elita conducãtoare,triumful personalitãþii, triumful elitei conducãtoare, nu-i aºa, ºi nu deranjeazã cu nimic mersul dogmatic al lumii creºtine. În climatul creat de liberali se poate respira spiritual ºi se poate progresa material, valorile miºcîndu-se nederanjate de nimeni. Democraþia înseamnã mai puþin decît liberalismul, care are într-un anume fel ºi un aspect aristocratic. Indiferent cine conduce Partidul Liberal astãzi, poporul român nu poate sã evite liberalismul, fiindcã îi datoreazã crearea statului român modern ºi a societãþii române moderne. Mã intereseazã liberalismul biruitor în Statele Unite, în Japonia ºi în vestul Europei. El devine, prin aceastã biruinþã, ispititor pentru vînzoleala din spaþiul rãsãritean. |
|
| sus |
| hdhdfhd Guest |
Re: Cand vii?scris pe 7 iun 2005 16:37 de hdhdfhd
Liberalismul te duce cum te duce trenul la destinaþie. Liberalismul favorizeazã corpul social: te instaleazã în sistem ºi n-ai încotro…E un fenomen istoric, dar puncteazã timpul ºi spaþiul istoric cu constantele lui extraordinar de utile. Liberalismul oferã constantele în timp ºi în spaþiu ale ordinii umane, cu toate cã a apãrut istoric. Aºa cum creºtinismul a apãrut istoric; dar a punctat cu eternitatea timpul ºi spaþiul. Pe spaþiul domnului ãstuia foarte mare care se cheamã întreprinzãtor, pe paºii ãstuia se naºte toatã civilizaþia modernã. În urma liberalismului se aflã uniformitatea, care economiceºte e sterilizantã, iar în faþa lui nu se aflã decît haosul. Singurul sistem suportabil, fiindcã e copatibil cu demnitatea ºi libertatea umanã, este liberalismul englez. Liberalismul instituie concurenþa ca o competiþie de valori, ºi nu confiscarea umanã. El are un singur defect rin competiþia durã care se practicã în liberalism, nu poate fi evitatã apariþia deºeurilor sociale, adicã a neajutoraþilor. Orice sistem social rãmîne pînã la urmã un joc deschis, neterminat. Nu s-a gãsit formula de echilibru între individ ºi societate care sã n-aibã nici un rest. Unde e omul, în imanenþã, absolut liber? Într-o bisericuþã din lemn din Maramureº, unde sacerdotul creºtin vorbeºte de mistere, de taine, ºi se lasã învãluit de ele ca ºi credincioºii. Omul e liber ºi eliberat numai în templul creºtin, acolo, în ritual, cînd se comunicã tainele care îi învãluiesc deopotrivã ºi pe sacerdot, ºi pe credincioºi. Ca sã fii cu adevãrat liber, trebuie sã înlocuieºti infinitul ºi autonomia gîndirii cu credinþa în Dumnezeul creºtin: “Robeºte-mã Doamne, ca sã fiu liber!â€? (Imitatio Christi) Libertatea eu o asemãn cu o frînghie agãþatã de undeva, de sus. Te poþi urca pe ea la cer, participînd la actul mîntuirii tale creºtine, sau poþi sã cobori în întuneric. Bipolaritatea libertãþii. Dupã creºtini, libertatea este vehicolul cu care poþi sã cobori în întuneric, dacã eºti vicios. Infractorii sînt primitivii actuali, pentru cã ei nu sînt adaptabili la morala zilnicã ºi o calcã fiind liberi. Am învãþat la închisoare cã omul e un animal stupid, deoarece confiscã libertatea semenilor sãi. Tiranul e un om absurd ºi lipsit de ruºine. Nu îi e ruºine sã îºi chinuie semenii. Oricum sîntem captivi în univers. Ne ajunge aceastã grozãvie. Dar sã intensifici aceastã captivitate pînã la nivelul puºcãriei – numai omul e capabil de asemenea nebunie. Liberatea omului e partea divinã din el. Limba românã are virtuþi complete, adicã poate fi vehicol a tot ce se întîmplã spiritual în om. E foarte greu de mînuit. Prin ea poþi deveni vultur sau cîntãreþ de stranã. Limba românã are toate premisele valorice pentru a deveni o limbã universalã, dar nu ºtiu dacã e posibil acest marº istoric. Dacã am fi fost un popor cuceritor… Noi, românii, nu punctãm universalitatea nicãieri. ªi asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseºte este îndrãzneala. Luciditatea este o limpezire a spiritului nimicitoare. Cînd eºti lucid eºti în faþa cimitirului. A fi lucid înseamnã a-þi da seama perfect de limitele ºi neputinþele tale. Luciditatea este o categorie dizolvantã. În mãsura în care Dumnezeu trebuie primit, ºi nu înþeles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate. Mã întreba Marin Preda cum era cu macedoromânii ºi i-am zis: domnule Preda, macedoromânii nu sînt români, sînt super-români, români absoluþi. Atît de nãpãstuþi ºi goniþi, au instinct naþional de fiarã bãtutã. Iar eu ºi dumneata pe lîngã ei, avem forþã domesticã de raþe. Mãcãim. Am stat cu macedoromâni în temniþã. Îi bãteau pînã îi omorau, dar nu declarau nimic. Au o bãrbãþie perfectã. Manifestul comunist e avanghelia roºie a comunismului. Chiar unul din autori îl numeºte “evngheliaâ€? lor: aºa evnghelie la aºa autori. E cea mai crîncenã manifestare umanã din cîte am citit. Nu-i intereseazã pe Marx ºi pe Engels decît distrugerea legicã a burgheziei în istorie, nimicirea unei clase, chiar dacã în burghezie un muncitor calificat de la uzinele Ford are salariu cît un secretar de stat sovietic. Da’ n-are importanþã. Sã piarã burghezia! Ãsta e tot conþinutul Manifestului. Regele Mihai I de Hohenzollern a izbit neamul nemþesc de la Baltica la Creta într-o noapte ºi a salvat poporul român de la dezastru. Mihai, regele românilor, a pus pumnul în balanþa forþelor, înclinînd-o în lagãrul democraþilor, într-un moment în care nu se ºtia în care înclinã, nici în senatul francez, nici în cel american. Cã am redus rãzboiul cu un an, pentru ca Hitler sã nu facã arme speciale, cã-n Anglia nu mai rãmîneau atunci decît iepurii din vizuini… Ceea ce e curios în persoana mea e cã sînt un mistic industrialist. În planul meu din anii ’40 aveam paisprezece miliardari români. Atîta plãnuisem eu. Ãia fãceau cît paisprezece state române de astãzi. O linie feratã dublã Bucureºti – Episcopia Bihorului ãia o fac în douã veri, iar statul în vreo nouã ani. E un viciu de sistem, de structurã aici. Noi a trebuit sã copiem haosul muscãlesc. ªtiþi ce înseamnã un bun ministru? Nu sã fii bun funcþionar, ci sã ai vocaþie de stãpîn. Cînd un ministru e funcþionar, se încurcã în hîrtii. Iar ca prim-ministru, trebuie sã porþi în geantã imaginea idealã a României, spre care sã te miºti asimptotic. Un mister care se leagã ºi se dezleagã devine o problemã ºi nu mai e mister. Misterele sînt supranaturale ºi sînt singurele mijloace de ieºire din înlãnþuirea cosmicã, din limitele comunitãþii ºi din mãrginirea personalã. În orice caz, dacã un mister este comentat ºi i se gãseºte un rãspuns, atunci misterul se cheamã problemã ºi rãspunsul, soluþie. E adevãrat cã misterul nu e comod, te neliniºteºte. Dar dacã misterul sr fi absent, neliniºtea metafizicã a cunoaºterii ar dispãrea ºi omul ar deveni mineral. Funcþia pozitivã a misterului este incitaþia spiritului nostru de a-l dezlega. Lupta dintre intelect ºi mister se datoreºte nu numai intelectului, vocaþional, ci ºi misterului. Trebuie sã recunoaºtem cã sîntem tîmpiþi… Sacerdotul creºtin nu e mistagog, el nu interpreteazã misterele. Mistagog e pãgînul, care interpreteazã falsa lecturã a vieþii ºi universului – ºi asta se cheamã mitologie. Preotul creºtin nu tãlmãceºte misterele, ci le comunicã, fiind învãluit ritualic de ele, ca ºi credincioºii. Dogma euharistiei, dogma Trinitãþii… ce, e de nasul unuoi popã sã le comenteze, comportã asta comentarii? Mistica nu e altceva decît vehicularea misterului. A ºti la scarã umanã, poate fi folositor – dar în nici un caz mîntuitor. E mai mîntuitoare o rugãciune într-o bisericã din Gãieºti decît Platon. Ideea morþii absolute stã la baza smintelii moderne. Heidegger spune aºa: ca sã ieºi din anonimat, trebuie sã trãieºti neliniºtea perspectivei neantului zilnic. El te îndeamnã, Heidegger, sã trãieºti murind absolut în fiecare zi! Moartea mã determinã sã fiu esenþial. M-a impresionat foarte mult sunetul pãmîntului cãzînd pe coºciugul lui Nae Ionescu. Morþii antici nu sînt deloc frumoºi. Numai morþii creºtini sînt. Am gãsit totuºi la Homer un mort de toatã frumuseþea: Pentensileea, regina amazoanelor, omorîtã de Ahile. ªi plînge Ahile cã a omorît frumuseþea asta de femeie… ªi-atunci Tersit – vocea poporului muncitor – se apucã sã insulte cadavrul Pentensileei. Ahile îi dã un pumn ºi-l omoarã – pe poporul muncitor – cã-i obraznic ºi cã insultã cadavrul ãleia. Aici am vãzut a&ord |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Re: Cand vii?scris pe 7 iun 2005 16:44 de ExoticDream
Eu simt. Tu scrii. Fara sa stii de mine scrii tu coaja sufletului zgarii carnea mi-e plina de-ncrustari sunt cola ta de infinit pe care pasari lopatand zugravesc cerul siniliu toamna indecent vara cerul nimanui. Eu simt. Tu scrii. Îti mai ascuti rimele ah, varful lor de topaz scrijelind timpuri trecute incendiind vise nenascute vasleste-ma cu noi pagini de carte eu sunt cititorul pentru ca eu simt tu scrii. Fie numele nostru "Eu-simt-tu-scrii". Doar impreuna, vezi? mai putem fi din verbul a muri-a fi. Am redescoperit poezia asta astazi.... nu stiu cine a scris-o dar mi se pare.... fascinanta.....
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
loading...
Ai nevoie de informatii, sfaturi sau de ajutorul avizat al unui specialist?
Ai probleme sexuale si nu ai la cine sa
apelezi? Sunt Doina Panait, consilierul
seXpert.ro, si iti stau la dispozitie! spune-mi problema ta!
|
seXpert.ro iti pune la dispozitie
o baza de date completa despre dragoste, sex,
viata sexuala, sanatate si probleme sexuale!vezi lista de articole!
|
Discutii noi pe forum
|
Amintirea primului sarut.... scris de cristina9317 (13 nov, 07:10) Se poate dezvirgina o fata cu degetul?scris de cristina9317 (13 nov, 07:10) Voua fetelor va place sexul oral?scris de cristina9317 (13 nov, 07:09) Prea mult chef de dragostescris de Solth (17 sep, 21:02) Tema la citire!scris de Guest (11 iul, 16:40) Intra pe forum!
|
Carti despre sex
