ce facem cu batranii?

Asasinate comise pe furis
Octavian Paler

In scandaloasa „rezolvare“, atat de stupefianta, a medicamentelor compensate si gratuite, guvernul a jucat comedia compasiunii, trisand prin ideea, perversa, dar si criminala, a „baremurilor“.
Recunosc ca m-a surprins replica absolut antologica data de d-l Tariceanu taranilor disperati dintr-o comuna din Timis care, vazand ca seful guvernului in persoana a incaltat niste cizme de cauciuc pentru a veni in mijlocul lor, isi vor fi zis ca-si pot permite sa se planga (taranimea noastra n-a invatat, se pare, nimic din istorie!) ca puhoaiele navalite peste ei le-au maturat casele si nu mai au nimic. „Si ce vreti sa facem, sa va ridicam un hotel acum?“, le-a retezat, sec, „vaicarelile“ premierul. Nimeni n-a exprimat mai clar si mai concis dispretul ciocoiesc cu care politicianul roman priveste, intre alegeri, „poporul suveran“! In general, guvernele isi tin ipocrizia sub control. Nu-si dau arama pe fata, se prefac ca le pasa si de altceva decat de binele propriu, ca au si sentimente umane.
Pana si Nastase facea eforturi vizibile sa ascunda ca Romania era pentru el un fotoliu, o cariera, un teren de vanatoare, nu o suma de fatalitati si contradictii. Si nu ma asteptam ca tocmai d-l Tariceanu, un produs mai politicos al golului (i)moral din politica autohtona, sa demonstreze ca poate fi atat de „sincer“. Probabil, era prea agasat de obligatia de a se deplasa cateva ore printre sinistrati.
Se va spune ca a fost „o scapare“. Si voi fi de acord. In alte imprejurari, acelasi guvern a fost mai precaut. In chestiunea medicamentelor compensate si gratuite, de pilda, putea sa admita, cinic, ca prefera sa treaca la o eutanasie pe scara nationala, pentru a scuti tara de un numar prea mare de bolnavi, decat sa impovareze bugetul cu cheltuieli excesive. N-a facut-o. Dimpotriva, a jucat comedia compasiunii (cam in felul in care si mitocanii au vrut sa para cucernici de Pasti), trisand printr-o stratagema: a „baremurilor“.
Sunt dator cu o marturisire. Initial, m-am temut ca aceasta idee, perversa si criminala, a apartinut Ministerului Sanatatii. Si eram profund nedumerit. cum a putut, oare, - imi ziceam - un medic eminent ca d-l Mircea Cinteza sa conceapa niste reglementari care ii obliga pe medicii de familie sa fie partasi la asasinarea unui numar necunoscut (dar mare, probabil) de bolnavi? Unui medic cu competenta si experienta d-lui Cinteza nu trebuie sa-i explice nimeni ca un medicament e administrat, de regula, impreuna cu altele, la fel de scumpe, poate, altminteri tratamentul e nul; ca un bolnav care nu poate beneficia de toate medicamentele de care are, neaparat, nevoie, e condamnat, practic, cu premeditare, la moarte. Si totusi, noile reglementari nu permit medicilor de familie sa prescrie unui bolnav medicamentele necesare decat in limitele unui barem care transforma orice pacient cu afectiuni grave intr-o victima. O victima a statului, nu a destinului.
Am avut, insa, ocazia sa discut cu cativa mari doctori (dintre care unii chiar au fost consultati la alcatuirea listei medicamentelor compensate si gratuite) si am aflat ca proiectul, asa cum a fost elaborat de Ministerul Sanatatii, era mai mult decent. Toate medicamentele vitale se aflau, fie pe lista de gratuitati, fie pe lista cu compensatii. Asadar, nu de la Ministerul Sanatatii provine ambitia guvernului Tariceanu de a administra nu numai viata, ci si moartea in Romania. Cinismul din aceste „baremuri“ care condamna nenumarati bolnavi la moarte sigura este opera colegilor d-lui dr. Cinteza. Si, bineinteles, a premierului insusi. Cu totii fiind convinsi, se pare, ca gaurile din buget, mostenite de la vechiul guvern, si propriile balbaieli le permit sa joace rolul unor asasini care se ignora.
Cu siguranta, nimeni n-a zis in sedinta de guvern: „Lasati-i dracului sa moara. Mai ales ca majoritatea sunt batrani. Abia mai relaxam situatia pensiilor“. Nu-i pot suspecta de atata sinceritate nici pe marele „umanist“ George Copos, nici pe junele cam prea locvace pus sa gestioneze Finantele. In schimb, parca-i aud: „Avem probleme cu banii. Nu ne putem permite. Trebuie sa-i obligam pe doctori sa se incadreze intr-o anumita suma“.
D-nii ministri din cabinetul Tariceanu au profitat de faptul ca in statistici cadavrele nu se vad. Si ca, oricum, nimeni nu va tine contabilitatea deceselor premature provocate de noile reglementari. Toate vor intra in categoria „cauzelor naturale“. Asa ca nu s-a discutat nici o clipa, cand au fost stabilite baremurile, despre „morti“. S-a discutat numai despre „cheltuieli“. Logic. despre crime – directe sau indirecte – nu se vorbeste niciodata pe sleau. Mai ales intr-un cadru oficial.
Ca avem guverne capabile sa ucida, daca o pot face pe furis, sub acoperirea unor „ratiuni obiective“, nu ma mir. Ma mir exclusiv de faptul ca doctorul Mircea Cinteza a ramas in guvern.

Ii lasam sa razbeasca la viata? Ii lasam sa moara? Ii ajutam sa moara? Ce ati vrea sa facem cu ei?

Asasinate comise pe furis
Octavian Paler

In scandaloasa „rezolvare“, atat de stupefianta, a medicamentelor compensate si gratuite, guvernul a jucat comedia compasiunii, trisand prin ideea, perversa, dar si criminala, a „baremurilor“.
Recunosc ca m-a surprins replica absolut antologica data de d-l Tariceanu taranilor disperati dintr-o comuna din Timis care, vazand ca seful guvernului in persoana a incaltat niste cizme de cauciuc pentru a veni in mijlocul lor, isi vor fi zis ca-si pot permite sa se planga (taranimea noastra n-a invatat, se pare, nimic din istorie!) ca puhoaiele navalite peste ei le-au maturat casele si nu mai au nimic. „Si ce vreti sa facem, sa va ridicam un hotel acum?“, le-a retezat, sec, „vaicarelile“ premierul. Nimeni n-a exprimat mai clar si mai concis dispretul ciocoiesc cu care politicianul roman priveste, intre alegeri, „poporul suveran“! In general, guvernele isi tin ipocrizia sub control. Nu-si dau arama pe fata, se prefac ca le pasa si de altceva decat de binele propriu, ca au si sentimente umane.
Pana si Nastase facea eforturi vizibile sa ascunda ca Romania era pentru el un fotoliu, o cariera, un teren de vanatoare, nu o suma de fatalitati si contradictii. Si nu ma asteptam ca tocmai d-l Tariceanu, un produs mai politicos al golului (i)moral din politica autohtona, sa demonstreze ca poate fi atat de „sincer“. Probabil, era prea agasat de obligatia de a se deplasa cateva ore printre sinistrati.
Se va spune ca a fost „o scapare“. Si voi fi de acord. In alte imprejurari, acelasi guvern a fost mai precaut. In chestiunea medicamentelor compensate si gratuite, de pilda, putea sa admita, cinic, ca prefera sa treaca la o eutanasie pe scara nationala, pentru a scuti tara de un numar prea mare de bolnavi, decat sa impovareze bugetul cu cheltuieli excesive. N-a facut-o. Dimpotriva, a jucat comedia compasiunii (cam in felul in care si mitocanii au vrut sa para cucernici de Pasti), trisand printr-o stratagema: a „baremurilor“.
Sunt dator cu o marturisire. Initial, m-am temut ca aceasta idee, perversa si criminala, a apartinut Ministerului Sanatatii. Si eram profund nedumerit. cum a putut, oare, - imi ziceam - un medic eminent ca d-l Mircea Cinteza sa conceapa niste reglementari care ii obliga pe medicii de familie sa fie partasi la asasinarea unui numar necunoscut (dar mare, probabil) de bolnavi? Unui medic cu competenta si experienta d-lui Cinteza nu trebuie sa-i explice nimeni ca un medicament e administrat, de regula, impreuna cu altele, la fel de scumpe, poate, altminteri tratamentul e nul; ca un bolnav care nu poate beneficia de toate medicamentele de care are, neaparat, nevoie, e condamnat, practic, cu premeditare, la moarte. Si totusi, noile reglementari nu permit medicilor de familie sa prescrie unui bolnav medicamentele necesare decat in limitele unui barem care transforma orice pacient cu afectiuni grave intr-o victima. O victima a statului, nu a destinului.
Am avut, insa, ocazia sa discut cu cativa mari doctori (dintre care unii chiar au fost consultati la alcatuirea listei medicamentelor compensate si gratuite) si am aflat ca proiectul, asa cum a fost elaborat de Ministerul Sanatatii, era mai mult decent. Toate medicamentele vitale se aflau, fie pe lista de gratuitati, fie pe lista cu compensatii. Asadar, nu de la Ministerul Sanatatii provine ambitia guvernului Tariceanu de a administra nu numai viata, ci si moartea in Romania. Cinismul din aceste „baremuri“ care condamna nenumarati bolnavi la moarte sigura este opera colegilor d-lui dr. Cinteza. Si, bineinteles, a premierului insusi. Cu totii fiind convinsi, se pare, ca gaurile din buget, mostenite de la vechiul guvern, si propriile balbaieli le permit sa joace rolul unor asasini care se ignora.
Cu siguranta, nimeni n-a zis in sedinta de guvern: „Lasati-i dracului sa moara. Mai ales ca majoritatea sunt batrani. Abia mai relaxam situatia pensiilor“. Nu-i pot suspecta de atata sinceritate nici pe marele „umanist“ George Copos, nici pe junele cam prea locvace pus sa gestioneze Finantele. In schimb, parca-i aud: „Avem probleme cu banii. Nu ne putem permite. Trebuie sa-i obligam pe doctori sa se incadreze intr-o anumita suma“.
D-nii ministri din cabinetul Tariceanu au profitat de faptul ca in statistici cadavrele nu se vad. Si ca, oricum, nimeni nu va tine contabilitatea deceselor premature provocate de noile reglementari. Toate vor intra in categoria „cauzelor naturale“. Asa ca nu s-a discutat nici o clipa, cand au fost stabilite baremurile, despre „morti“. S-a discutat numai despre „cheltuieli“. Logic. despre crime – directe sau indirecte – nu se vorbeste niciodata pe sleau. Mai ales intr-un cadru oficial.
Ca avem guverne capabile sa ucida, daca o pot face pe furis, sub acoperirea unor „ratiuni obiective“, nu ma mir. Ma mir exclusiv de faptul ca doctorul Mircea Cinteza a ramas in guvern.

Ii lasam sa razbeasca la viata? Ii lasam sa moara? Ii ajutam sa moara? Ce ati vrea sa facem cu ei?

Intradevar problema pusa de tine desi nu are nici o legatura cu acest site...

N-ai citit regula zer0 (Nemesis)?

Pai atunci hai sa vorbim despre fotbal ca tot nu imi place

De acord, (nici mie nu-mi place), vorbim despre orice, dar nu pe acest topic, OK?

sa vorbim din traire si nu din entuziasm ar fi remarcabil pentru majoritate.

sa vorbim din traire si nu din entuziasm ar fi remarcabil pentru majoritate.

M-am impuscat in picior! Canta-mi ceva!

Mai bine te-ai impusca in cap si am sa-ti cant eu : LASA-NE, LASA-NE

Mai bine te-ai impusca in cap si am sa-ti cant eu : LASA-NE, LASA-NE

lasa l ma in pace.

"Si o sa iti cantam noi" egoistule....

Asasinate comise pe furis

La ce te-ai gandit pentru mareata scena a "plecarii": o poezie clasica, un lied, un minidiscurs cu tenta usor filosofica sau ceva mai elevat, sa zicem o manea de dor si jale?!?

"Cruelty has a human heart,
And Jealousy a human face;
Terror the human form divine,
And secrecy the human dress.

The human dress is forged iron,
The human form a fiery forge,
The human face a furnace seal'd,
The human heart its hungry gorge."

(William Blake "A Divine Image"

Si totusi cu batranii ce facem?!? Aud ca s-ar putea ca spitalele sa nu mai primeasca materiale sanitare intrucat statul nu si-a platit decat 20% din datoriile catre furnizori, daca se inchid si alea, ce ne facem, fratilor???

...daca ma tine sistemul

.....nervos?

Ce sa facem...cadem si mai adanc in groapa din care cica ar trebui nea` Basescu sa ne scoata...dar de unde ca de anii buni incoace suntm in cadere libera cu tot cu NATO-ul si UE-ul lor....d c ne-a luat NATO in alianta la ei cred ca stie tot globul...daca nu stiti, va dau un indiciu: tocmai inainte sa inceapa razboiul din Irak s-au gandit ca Romania e o tara beton pt alianta lor...

Bine ca m-ai luminat, ca de cand imi tot pun intrebari retorice! Ce-mi sugerezi.... eu cu cine sa votez data viitoare? Daca nu sunt indiscret, daca ai fi avut drept de vot, tu pe cine ai fi pus stampila data trecuta?

Iti zic doar o cifra estimata in euro: 1200

...ai uitat cumva ca votul e confidential cultu lu' mamaliga?

...ai uitat cumva ca votul e confidential cultu lu' mamaliga?

Ca veni vorba, ce parere ai de votul uninominal?

Esti un terminat...

...si asta inseamna ca ai o parere buna, sau ca n-ai habar ce-i aia?

In seara asta elevul nostru are lectie de politica. Pentru a-i usura sarcina, ii vom pune o singura intrebare la care va trebui sa aleaga varianta corecta.

In cazul votului uninominal, ce voteaza cetateanul:

a) un candidat
b) o lista de candidati apartinand unei formatiuni politice

Se admite consultarea oricaror materiale documentare (inclusiv a fituicilor) !

P.S. Nu suflati!