A cere iertare vs orgoliu

Oricat ai incerca, este aproape imposibil sa nu-ti ranesti niciodata partenerul cu un cuvant spus la manie, cu un gest (sau lipsa lui), cu o decizie luata in mod egoist etc. La un moment dat, judecand lucrurile la rece, realizezi ca vina este a ta, insa iti vine atat de greu sa lasi orgoliul la o parte si sa iti ceri iertare.... Stiu persoane care au preferat sa plece dintr-o relatie decat sa admita ca au gresit si abia peste ani au recunoscut, dar cate sentimente s-au irosit doar pentru ca cineva a fost, intr-un moment cheie, prea mandru sa spuna adevarul!

Voi ati fost in astfel de situatii? Cum ati procedat?

Oricat ai incerca, este aproape imposibil sa nu-ti ranesti niciodata partenerul cu un cuvant spus la manie, cu un gest (sau lipsa lui), cu o decizie luata in mod egoist etc. La un moment dat, judecand lucrurile la rece, realizezi ca vina este a ta, insa iti vine atat de greu sa lasi orgoliul la o parte si sa iti ceri iertare.... Stiu persoane care au preferat sa plece dintr-o relatie decat sa admita ca au gresit si abia peste ani au recunoscut, dar cate sentimente s-au irosit doar pentru ca cineva a fost, intr-un moment cheie, prea mandru sa spuna adevarul!

Voi ati fost in astfel de situatii? Cum ati procedat?

Oricat ai incerca, este aproape imposibil sa nu-ti ranesti niciodata partenerul cu un cuvant spus la manie, cu un gest (sau lipsa lui), cu o decizie luata in mod egoist etc. La un moment dat, judecand lucrurile la rece, realizezi ca vina este a ta, insa iti vine atat de greu sa lasi orgoliul la o parte si sa iti ceri iertare.... Stiu persoane care au preferat sa plece dintr-o relatie decat sa admita ca au gresit si abia peste ani au recunoscut, dar cate sentimente s-au irosit doar pentru ca cineva a fost, intr-un moment cheie, prea mandru sa spuna adevarul!

Voi ati fost in astfel de situatii? Cum ati procedat?

cred ca la o faza unde ai gresit trebuie si celalalt sa te ajute sa potzi sa recunosti .

...parteneri de viata vin si trec

Oricat ai incerca, este aproape imposibil sa nu-ti ranesti niciodata partenerul cu un cuvant spus la manie, cu un gest (sau lipsa lui), cu o decizie luata in mod egoist etc. La un moment dat, judecand lucrurile la rece, realizezi ca vina este a ta, insa iti vine atat de greu sa lasi orgoliul la o parte si sa iti ceri iertare.... Stiu persoane care au preferat sa plece dintr-o relatie decat sa admita ca au gresit si abia peste ani au recunoscut, dar cate sentimente s-au irosit doar pentru ca cineva a fost, intr-un moment cheie, prea mandru sa spuna adevarul!

Voi ati fost in astfel de situatii? Cum ati procedat?

Parca incercai sa te indrepti, acum dai cu batzul in balta?

Urasc chestiile care tin de orgoliu si care vin din orgoliu....
In iubire nu ar trebui sa existe...

Cei doi ar trebui sa vb, sa-si arate si sa-si manifeste sentimentele,iar cand ai gresit ...recunoaste....ca nu te injosesti...

Parca incercai sa te indrepti, acum dai cu batzul in balta?

Din pacate pentru unii e foarte , foarte greu.(o realitate trista)

Unii nu sunt capabili sa inteleaga nici macar faptul ca au gresit, in timp ce pe altii ii "mananca" orgoliul. Nici unii, nici ceilalti nu merita sa-ti fie alaturi, pacat ca iti dai seama mult prea tarziu de acest lucru.

Am intalnit cazuri cand el iubeste, ii este dor de persoana iubita, sufera, dar are atata orgoliu incat nu recunoaste, nu lasa sa se intrezara nimic pe chip, dar in schimb sufera ca un caine(ma refer in cazul in care s-a produs deja ruptura)...

Acest gen prefera sa omoare dragostea in ei in timp sau sa nu analizeze prea mult situatia pentru a nu realiza ca se mint in fiecare zi....

Sincer....nu-i inteleg

cine spunea ca trebuie sa "ajute" si partenerul cred ca avea dreptate. depinde foarte mult de partener sa te ajute sa-ti dai seama ca ai gresit, cat de mare e greseala respectiva in ochii partenerului etc.
la fel conteaza si cum primeste partenerul recunoasterea si scuzele. daca reactia este de "victima orgolioasa", s-ar putea sa-ti piara cheful sa mai recunosti vreodata ceva, ce sa mai zic de scuze.
sau daca, oricate scuze ti-ai cere, continua sa dezgroape mortii la fiecare ocazie... la ce bun sa mai ceri iertare, oricum aia nu e iertare.

Dar daca tu incerci din rasputeri sa-l ajuti pe celalalt si tot din orgoliu nu se lasa ajutat?

Oricat ai incerca, este aproape imposibil sa nu-ti ranesti niciodata partenerul cu un cuvant spus la manie, cu un gest (sau lipsa lui), cu o decizie luata in mod egoist etc. La un moment dat, judecand lucrurile la rece, realizezi ca vina este a ta, insa iti vine atat de greu sa lasi orgoliul la o parte si sa iti ceri iertare.... Stiu persoane care au preferat sa plece dintr-o relatie decat sa admita ca au gresit si abia peste ani au recunoscut, dar cate sentimente s-au irosit doar pentru ca cineva a fost, intr-un moment cheie, prea mandru sa spuna adevarul!

Voi ati fost in astfel de situatii? Cum ati procedat?

Oricat ai incerca, este aproape imposibil sa nu-ti ranesti niciodata partenerul cu un cuvant spus la manie, cu un gest (sau lipsa lui), cu o decizie luata in mod egoist etc. La un moment dat, judecand lucrurile la rece, realizezi ca vina este a ta, insa iti vine atat de greu sa lasi orgoliul la o parte si sa iti ceri iertare.... Stiu persoane care au preferat sa plece dintr-o relatie decat sa admita ca au gresit si abia peste ani au recunoscut, dar cate sentimente s-au irosit doar pentru ca cineva a fost, intr-un moment cheie, prea mandru sa spuna adevarul!

Voi ati fost in astfel de situatii? Cum ati procedat?

Oricat ai incerca, este aproape imposibil sa nu-ti ranesti niciodata partenerul cu un cuvant spus la manie, cu un gest (sau lipsa lui), cu o decizie luata in mod egoist etc. La un moment dat, judecand lucrurile la rece, realizezi ca vina este a ta, insa iti vine atat de greu sa lasi orgoliul la o parte si sa iti ceri iertare.... Stiu persoane care au preferat sa plece dintr-o relatie decat sa admita ca au gresit si abia peste ani au recunoscut, dar cate sentimente s-au irosit doar pentru ca cineva a fost, intr-un moment cheie, prea mandru sa spuna adevarul!

Voi ati fost in astfel de situatii? Cum ati procedat?

Oricat ai incerca, este aproape imposibil sa nu-ti ranesti niciodata partenerul cu un cuvant spus la manie, cu un gest (sau lipsa lui), cu o decizie luata in mod egoist etc. La un moment dat, judecand lucrurile la rece, realizezi ca vina este a ta, insa iti vine atat de greu sa lasi orgoliul la o parte si sa iti ceri iertare.... Stiu persoane care au preferat sa plece dintr-o relatie decat sa admita ca au gresit si abia peste ani au recunoscut, dar cate sentimente s-au irosit doar pentru ca cineva a fost, intr-un moment cheie, prea mandru sa spuna adevarul!

Voi ati fost in astfel de situatii? Cum ati procedat?

Orgoliu este p pas de egalitate cu prostia intr-o relatie ... eu cel putin am suferit f mult din cauza propriului orgoliu sau al partenerului.... cel mai bine e sa fie lasat deoparte pt ca chiar nu isi are rostu adika daca so stricat ceva nu te pui sa vezi cine e de vina ... sau de ce ? ci te pui sa vezi ce poti face sa repari acel lucru pt ca asta e cea mai buna solutie si optiune intr-o relatie cand ai de gand sa o pastrezi si da este uman sa fim orgoliosi dar nu cand nu e cazul......

ai perfecta dreptate..dar e un pas cu adevarat mare sa renunti la orgoliu si sa constientizezi ca face rau...avand in vedere ca exact orgoliul te indeamna sa crezi ca cei acre te sfatuiesc sa renunti la el gresesc...

Oricat ai incerca, este aproape imposibil sa nu-ti ranesti niciodata partenerul cu un cuvant spus la manie, cu un gest (sau lipsa lui), cu o decizie luata in mod egoist etc. La un moment dat, judecand lucrurile la rece, realizezi ca vina este a ta, insa iti vine atat de greu sa lasi orgoliul la o parte si sa iti ceri iertare.... Stiu persoane care au preferat sa plece dintr-o relatie decat sa admita ca au gresit si abia peste ani au recunoscut, dar cate sentimente s-au irosit doar pentru ca cineva a fost, intr-un moment cheie, prea mandru sa spuna adevarul!

Voi ati fost in astfel de situatii? Cum ati procedat?

Orgoliul poate strica o relatie,ceea ce a si facut in ff multe dintre relatiile din ziua de astazi.

Oricat ai incerca, este aproape imposibil sa nu-ti ranesti niciodata partenerul cu un cuvant spus la manie, cu un gest (sau lipsa lui), cu o decizie luata in mod egoist etc. La un moment dat, judecand lucrurile la rece, realizezi ca vina este a ta, insa iti vine atat de greu sa lasi orgoliul la o parte si sa iti ceri iertare.... Stiu persoane care au preferat sa plece dintr-o relatie decat sa admita ca au gresit si abia peste ani au recunoscut, dar cate sentimente s-au irosit doar pentru ca cineva a fost, intr-un moment cheie, prea mandru sa spuna adevarul!

Voi ati fost in astfel de situatii? Cum ati procedat?