De ce isi ascund barbatii sentimentele?

Esti barbat, se intampla sa fii nervos, suparat, prietena te intreaba ce ai, dar tie nu-ti place sa dai detalii, ea se simte jignita, marginalizata, se supara si te acuza ca nu te exteriorizezi, ca nu arati ce simti, ca vrei sa pozezi in personajul puternic, fara slabiciuni.

Voi ce ziceti, ar trebui sa fim mai deschisi cu partenerele noastre sau mai bine le-am explica faptul ca asa sunt barbatii, nu plang niciodata, pentru ca, de fapt, nu vor sa piarda controlul?

Esti barbat, se intampla sa fii nervos, suparat, prietena te intreaba ce ai, dar tie nu-ti place sa dai detalii, ea se simte jignita, marginalizata, se supara si te acuza ca nu te exteriorizezi, ca nu arati ce simti, ca vrei sa pozezi in personajul puternic, fara slabiciuni.

Voi ce ziceti, ar trebui sa fim mai deschisi cu partenerele noastre sau mai bine le-am explica faptul ca asa sunt barbatii, nu plang niciodata, pentru ca, de fapt, nu vor sa piarda controlul?

Vina cui o fii ca tampitele din ziua de azi te iau de prost daca esti si tu mai emotiv ori romantic ori chestii de genul asta...?

Eu cred ca e vorba in mare parte de o "mostenire culturala" care s-a transmis pana azi, anume ideea ca barbatii trebuie sa dea dovada de curaj, stapanire de sine si sa nu-si arate sub nici o forma slabiciunile, fiindca in caz contrar "barbatia" lor ar fi pusa sub semnul intrebarii. Din acest motiv incearca sa-si ascunda pe cat posibil emotiile, pentru a ramane stapani pe situatie. Cred ca societatea alimenteaza, sustine acest tip de comportament la barbati, fiindca inca de mici baietii sunt sfatuiti sa "se poarte barbateste" sau li se spune ca baietii nu plang niciodata, ca numai fetele reactioneaza asa.

baietii nu plang niciodata

Tu ai citit extrem de atent cuplul Allan si Barbara Pease, asa-i? Asta fac si eu acum, sunt OK!

Mie imi plac baietii care plang din cand in cand.... mi se pare o dovada de sensibilitate...

Esti barbat, se intampla sa fii nervos, suparat, prietena te intreaba ce ai, dar tie nu-ti place sa dai detalii, ea se simte jignita, marginalizata, se supara si te acuza ca nu te exteriorizezi, ca nu arati ce simti, ca vrei sa pozezi in personajul puternic, fara slabiciuni.

Voi ce ziceti, ar trebui sa fim mai deschisi cu partenerele noastre sau mai bine le-am explica faptul ca asa sunt barbatii, nu plang niciodata, pentru ca, de fapt, nu vor sa piarda controlul?

Nu ma intereseaza sa "pozez" in ala puternic doar ca nu vreau sa o "incarc" si pe ea cu problemele care nu privesc cuplul.

Am citit "El e cu minciuna, ea vorbeste-ntruna" (nu mi se pare o traducere foarte inspirata a titlului original) si mi s-a parut destul de interesanta (am primit-o de la prietenul meu)

Nu sunt toate la fel.Nu poti sa le pui pe toate in aceasi oala.Sunt fete si fete.Eu nu cred ca este un defect pentru un baiat daca se exteriorizeaza.Nu m-ar face sa ma simt cu nimic mai nesigura in prezenta lui, nu m-ar face mai neincrezatoare in taria lui, dar mi-as da seama ca si el este om, si el are temerile lui, poate si neincredere in el.Mie mi se pare ceva absolut normal.Intr-o relatie partenerii trebuie sa fie uniti, sa poata discuta despre problemele lor,despre ceea ce ii framanta.Asta este o parte esentiala dintr-o relatie.

Vali, cred ca treci printr-o pasa extrem de proasta, nu? Citeste tu mai bine ce a scris sweetgirl. O sa observi ca nu generalizeaza deloc, chiar spune "sunt fete si fete". O sa citesti ca se adreseaza folosind persoana I (adica "eu"...daca nu intelegi) deci tot ce scrie este din punctul ei de vedere, ce ar face ea, cum crede ea ca e situatia. Nu aveai de cine te lua si te-ai luat de ea, nu? Nu mai fi asa rau si nu te mai arunca cu capul inainte.

Sunt de aceeasi parere

puterea cucereste, sensibilitatea apropie.

Atentie, fetelor: nu va lasati pacalite de lacrimile cazute pe Internet, credeti doar ce vedeti cu ochii vostri!!!