Parintii mei il plac pe fostul meu prieten!

si s-a terminat!

De ce s-a terminat?

Vezi ca si albastrica are un nume


Da nu ti-l zic

Ca iar ma inseli si te bagi in seama cu useritzele???

nu inteleg...adica daca unul (indiferent care, el sau ea) inca iubeste (sau din oricare alt motiv, nu vrea sa renunte la relatie), celalalt trebuie sa ii faca pe plac si sa ramana impreuna doar asa sa nu-l faca sa sufere?... foarte ciudat. si imposibil. cand tu simti ca nu mai merge, pentru tine nu mai merge si gata. eventual, daca chiar e o relatie care merita, merge o discutie, o incercare de refacere-doua. dar asta numai daca e chiar o relatie care merita "lipita". de cele mai multe un lucru spart trebuie inlocuit, reparatia e fie prea scumpa, fie lucrul nu se mai poate repara, fie degeaba il repari ca se vede ca a fost spart...oricum nu mai e la fel.

oricum, in principiu, relatiile nu sunt facute sa dureze pentru totdeauna (avand in vedere ca majoritatea incep si se termina, putine se finalizeaza in "impreuna pentru tot restul vietii"). relatiile sunt facute sa cunosti oameni, sa te simti bine, sa te maturizezi, sa inveti sa comunici (intelectual si sexual), etc. asa ca nu inteleg de ce sa tragem cu dintii de o relatie chiar asa. move on.

sunt constienta ca ruperea unei relatii poate sa duca la multa suferinta. dar trece ca nu suntem de sticla. ganditi-va la relatiile de durata care se sfarsesc (prematur) prin moartea unuia din parteneri. atunci suferi cu adevarat, mult mai mult decat daca ai fi fost parasit. mori din cauza asta? NU! (numai daca ai vreo dereglare psihica) suferi, plangi, te dai cu capul de pereti, de intrebi de ce tu, un an-doi-cinci. dar iti vezi de viata pana la urma.
trece...asta e...

viata noastra are multe coordonate, relatiile sunt doar o parte din ea. oricum mi se pare imatur sa dai acestui aspect mai multa importanta decat merita.

Si pe tine?

Crede-ma ca suferi cu adevarat in ambele cazuri (been there, done that), este doar o diferenta de nuanta, durerea este insa enorma oricum. Cum trec acei un an-doi-trei-cinci stiu numai cei care au suferit din dragoste....

nu, nu se poate compara asa ceva. moartea apartine cu totul altui registru. e ceva ireversibil, tragic, teribil...in plus de asta, ceea ce face o astfel de despartire si mai groaznica este faptul ca este ceva la care chiar nu te astepti. si daca nu ai avut probleme cu relatia pana in punctul acela, tendinta este de a idealiza persoana si relatia, de a-ti imagina ce viata perfecta ati fi avut impreuna. or, in realitate, aceasta viata perfecta, acest "they lived happily ever after" nu prea exista.

da, impreuna la bine si la greu. ok. dar vor exista probleme mai mici sau mai mari, viata de zi cu zi omoara pasiunea si iubirea incetul cu incetul, niciodata nu va mai fi chiar ca la inceput. de acord, incerci sa mentii flacara, mici chestii etc. asta in cazurile fericite. insa relatiile ajung sa fie niste compromisuri in final. pe cei doi poate ii mai leaga putin de iubire, dar in rest...mai mult atasament, obisnuinta, comoditate, teama de a ramane singur, obligatia de a creste un copil, situatia materiala...multe lucruri.

si daca ai suferit la fel de mult pentru moartea cuiva ca pentru o despartire...ceva nu este in regula. iarta-ma daca te jignesc. dar cred ca trebuie sa inveti sa te iubesti in primul rand pe tine. stiu ca nu poti renunta la iubire si la idealism. si e foarte bine si extrem de admirabil. dar in lumea in care traim te face incredibil de vulnerabil. si e pacat de asa un suflet ca al tau sa suferi atat de mult.
oricum nu mi-o lua in nume de rau. fiecare face in final ce vrea si ce considera ca este mai bine pentru el.

Nu pot spune ca am suferit "la fel".... iti explic mai pe seara, e complicat!