Ati ierta o minciuna ca asta?

Daca a-ti fost combinati cu o fata un an si ceva... si v-ati desparti pt 2 luni de ea.. iar in acest timp... ea a stat cu altu....iar in astea 2 luni tu ai stat singur.. si apoi v-ati impaca... iar voi o intrebati... daca a facut-o cu respectivu... si ea zice clar NU... dar apoi ..dupa 1 an.. aflati ca de fapt a facut-o...nu de la ea.. din alte imprejurari.. ce a-ti face? v-ati desparti? multumesc

Daca a-ti fost combinati cu o fata un an si ceva... si v-ati desparti pt 2 luni de ea.. iar in acest timp... ea a stat cu altu....iar in astea 2 luni tu ai stat singur.. si apoi v-ati impaca... iar voi o intrebati... daca a facut-o cu respectivu... si ea zice clar NU... dar apoi ..dupa 1 an.. aflati ca de fapt a facut-o...nu de la ea.. din alte imprejurari.. ce a-ti face? v-ati desparti? multumesc

v-ati desparti? multumesc

Daca a-ti fost combinati cu o fata un an si ceva... si v-ati desparti pt 2 luni de ea.. iar in acest timp... ea a stat cu altu....iar in astea 2 luni tu ai stat singur.. si apoi v-ati impaca... iar voi o intrebati... daca a facut-o cu respectivu... si ea zice clar NU... dar apoi ..dupa 1 an.. aflati ca de fapt a facut-o...nu de la ea.. din alte imprejurari.. ce a-ti face? v-ati desparti? multumesc

4. sunt convinsa ca, daca nu iti e indiferenta, ai fi preferat sa nu stii nimic, atata vreme cat nu aveai nici un motiv sa banuiesti ceva si, mai ales, atata vreme cat nimeni altcineva din anturajul tau nu ar fi stiut... cand deja amicii si cunostintele stiu si tu nu, mai ales cand te mai si impung subtil si tu nu stii de ce, e destul de dureros, poate umilitor si devine cam aiurea...

O relatie in care nu exista sinceritate deplina, in care lucruri ca inselatul sunt tinute ascunse, nu este propriuzis o relatie de iubire, ci un compromis continuu, un joc pervers pe care il joci in final impotriva ta; indiferent cat de tare ai fi, pana la urma te afecteaza minciuna pe care o ascunzi in adancul sufletului, mult mai onest este sa scoti adevarul pe masa si sa vezi daca celalalt il poate suporta, daca te poate ierta, altfel.... mai bine renunti!

nu stiu daca aici era vorba de inselat, de vreme ce nu stiu daca erau despartiti definitiv sau doar temporar.
dar aceasta onestitate poate fi si o forma de egoism. eu, daca as avea o relatie in care sa ma simt bine, la care sa tin, si totusi as face o greseala, ca de exemplu, inselat o data (nu spune ca nu se poate, da, in principiu, daca iubesti nu inseli, dar o greseala poate sa survina la un moment dat, nu este exclus 100%), nu are rost sa imi descarc eu constiinta marturisindu-i celuilalt greseala mea, facandu-l astfel sa sufere si, probabil, incheind astfel o relatie frumoasa pentru o simpla greseala. daca mint si nu exista nici o sansa (sau sansele sunt foarte mici, daca e sa consideram ca totul e posibil) sa se afle, relatia merge mai departe si nimeni nu sufera. mi se pare mult mai egoist sa spun adevarul cerandu-mi iertare, iertare pe care nu se stie daca o voi primi. in felul asta, eu imi descarc constiinta, ma "spovedesc" oarecum, cauzandu-i prin asta tot celuilalt o suferinta nemeritata. practic, incerc eu, cel care am gresit, sa imi curat constiinta, sa scap de remuscari, sa ma simt "corect", ranindu-l (practic a doua oara) tot pe celalalt, care nu are vreo vina in toata treaba asta. eu imi spal constiinta si el sufera. nu mi se pare ca este neaparat cea mai corecta solutie. nu degeaba se spune "hotul neprins e negustor cinstit". nu merita sa risti o relatie pentru o greseala izolata pe care, daca nu te-ai gandit si ai facut-o, ramane facuta. prin faptul ca o marturisesti nu o stergi, dimpotriva. e mai bine pentru amandoi sa ramana ingropata. e doar parerea mea...

pt exotic dreeam.. in alea 2 luni se presupunea ca n-eam desp de tot..dar nu cred ca conteaza..

Cum sa-ti spun, eu percep altfel iubirea, in viziunea mea, din punct de vedere sufletesc, EL si cu mine suntem o singura fiinta, a-l minti pe el inseamna automat a ma minti si pe mine, a minti acel tot care suntem noi. Inteleg ce spui tu, insa nu cred ca as putea duce o asemenea povara...., m-as tortura in disperare si in final EL s-ar prinde, doar suntem suflete-pereche, iar daca as sti ca el mi-ar putea ascunde asa ceva, probabil m-as sufoca in suspiciune. Vreau o relatie sincera de ambele parti, prefer sa stim adevarul in orice situatie si apoi sa decidem daca putem ierta, stiu ca e ingrozitor de periculos uneori, relatia are sanse mari sa moara, dar.... nu exista justificare "normala" pentru faptul ca ai facut sex cu altcineva atunci cand iubesti si esti iubit, greseala este imensa si nu stiu daca poate fi iertata.

ca exista oameni, barbati si femei, care nu inseala din principiu cred. nici eu nu pot sa spun ca sunt de acord, in principiu, cu inselatul. ca exista in lumea reala asemenea iubire ca aceea despre care scrii tu aici, nu...
in fine, tot respectul pentru tine si sper sa nu ramai dezamagita, pentru ca ceea ce iti doresti tu deja tine de spatiul divin, ireal, ideal...

Of, Doamne, de ce o fi imposibil sa iubesti si sa fii onest in acelasi timp? Cat de greu poate fi sa simti mult pentru o singura persoana mult timp, iar ea sa-ti intoarca, bijectiv, sentimentele, sa aiba un comportament similar? Cunosc bine astfel de cupluri care au vechime 2-3 ani..... chiar nu mi se pare imposibil deloc, desi stiu ca se intampla mult mai des reversul medaliei! Chiar vreti sa ne simtim niste copii naivi, bolnavi, noi, astia care mai vrem sa traim frumos?

daca recunostea nu mai ma impacam cu ea.. pentru ca ea in primul an.. in care am fost impreuna a zis ca se culca cu mine pt ca ma iubeste si dupa ce ne-am impacat a zis ca n-a facut-o cu nimeni pentru ca nu ma putea uita pe mine..si m-a mintit... pentru asta... ce ziceti..merita despartirea... ?

2-3 ani... euforie de tinerete... posibil... insa niciodata NU dureaza asa. poate dura ani de zile, insa se schimba, in final iubirea tot dispare sau, cel putin, scade foarte mult in intensitate. sa crezi ca iubirea e eterna e o utopie. da, ramane respectul, afectiunea, interesele comune, amintirile comune, realizarile comune, copiii, obisnuinta si multe altele. dar iubirea ca iubire adevarata, sentiment ideal, divin si inefabil, e efemera.

daca recunostea nu mai ma impacam cu ea.. pentru ca ea in primul an.. in care am fost impreuna a zis ca se culca cu mine pt ca ma iubeste si dupa ce ne-am impacat a zis ca n-a facut-o cu nimeni pentru ca nu ma putea uita pe mine..si m-a mintit... pentru asta... ce ziceti..merita despartirea... ?

daca recunostea nu mai ma impacam cu ea.. pentru ca ea in primul an.. in care am fost impreuna a zis ca se culca cu mine pt ca ma iubeste si dupa ce ne-am impacat a zis ca n-a facut-o cu nimeni pentru ca nu ma putea uita pe mine..si m-a mintit... pentru asta... ce ziceti..merita despartirea... ?

pt exoticdream: pe acest subiect exagerezi. ceea ce a facut ea nu se numeste inselat pentru ca nu erau intr-o relatie. iar faptul ca in 2 luni s-a culcat cu altul nu inseamna neaparat ca nu avea sentimente fata de fostul, putea foarte bine sa fie intr-un moment de slabiciune, celalalt putea fi un tip pe care il cunoastea mai demult; chiar daca abia l-a cunoscut, in 2 luni ai timp sa ajungi la sex; media de la prima intalnire pana la sex intre oamenii "cat de cat seriosi" este de cam 3-4 saptamani. si e suficient atat. de ce sa stai sa plangi la cenusa unei relatii in loc sa mergi mai departe? barbatii de cele mai multe ori, la 2-3 zile dupa ce au incheiat o relatie, pleaca la vanatoare. aici s-a intamplat invers. si ce daca? barbatii fac mereu asa-zise greseli din astea, daca cred ca relatia s-a terminat nu o sa stea sa planga...si dupa o aventura, doua, daca relatia se reinnoada, nu sunt acuzati daca au facut sex cu altcineva. iar daca cumva sunt acuzati, trantesc un "noi nu mai eram impreuna, asa ca puteam sa fac ce vreau", ceea ce, in esenta, este absolut corect. insa nu vad de ce nu ni se recunoaste si noua acest drept. ca de obicei.

nici nu ma mir ca "mai toata lumea a votat pentru despartire" cand in principiu pe acest forum femeile care indraznesc sa faca sex fara sa iubeasca sunt in general "puse la zid".

pentru o apreciere corecta a situatiei, ar trebui ca sa se stie exact motivele concrete ale despartirii, precum si natura relatiei ei cu "celalalt" si banuiesc ca nu vom avea astfel de detalii.

sunt doua variante: sa ii zica adevarul si sa il piarda (dupa cum el recunoaste ca nu s-ar mai fi impacat daca ar fi cunoscut acest amanunt) sau sa il minta si sa fie din nou impreuna cu el, riscand sa se afle in final. daca intr-adevar tinea cat de cat la el si la continuarea relatiei, este absolut firesc sa aleaga varianta cu mintitul, numai o persoana care nu actioneaza in interesul ei ar fi zis adevarul date fiind circumstantele (da, daca el era un om rational si fara aceste tendinte de "femeile- c**** ", "femeile-mincinoase", un om care ar fi putut intelege ca nu e vorba de o greseala, cata vreme erau deja despartiti, un om care nu ar fi exclus posibilitatea impacarii daca stia, corect ar fi fost sa ii spuna...desi eu, in situatia ei, as fi preferat sa nu-i spun totusi, stiind ca orgoliul lor e destul de sensibil la chestii legate de sex). si intotdeauna trebuie sa actionezi in interesul tau, pe cat posibil fara sa faci rau altora (iar minciuna asta, daca ramanea nedescoperita, nu facea rau nimanui, ba din contra).

da, a plange la cenusa unei relatii este anormal si nesanatos (in afara de situatiile in care o drama i-a pus capat, cum am mai zis pe undeva), nu faci decat sa iti faci rau. in definitiv, daca iubeai atat de mult si ai fost parasit, inseamna ca respectivul/a nu a fost capabil sa iubesca la randul sau. si intotdeauna (aproape) intr-o relatie, unul iubeste mai mult decat celalalt.

si in general femeia are tendinta de a idealiza relatia, de a crede ca traieste o poveste de dragoste nemaintalnita, de a idealiza sentimentul etc. si nu in ultimul rand de a il idealiza pe el, de a-l pune pe un piedestal, ca el este cavalerul din vis etc., iar cand se trezesc la realitate ma gandesc ca trebuie sa fie ingrozitor. nu contest ca exista povesti frumoase, mai ales la inceput, dar o asemenea dragoste este clar de domeniul fanteziei. si de multe ori intr-o relatie, unul (de obicei fata) crede ca traieste o relatie asa cum imagineaza, relatie perfecta, iubire absoluta, chestie care se petrece de fapt doar in mintea ei, si cand colo... se dovedeste a nu fi tocmai asa. in fine...sincer cred ca tu te incadrezi in categoria de risc maxim si e pacat. e pacat pentru cineva cu un suflet atat de bun. totusi sper ca inteligenta de care dai dovada te va ajuta sa ocolesti eventualele capcane si sa nu ramai dezamagita de vreun oarecare ce se va purta in asa fel incat sa para marele "el". singurul risc care ar ramane in cazul asta ar fi sa nu iti cobori stacheta, sa astepti un astfel de ideal, si abia cand e destul de tarziu, sa realizezi ca, de fapt, asta e: un ideal fara corespondent in realitate.

Daca a-ti fost combinati cu o fata un an si ceva... si v-ati desparti pt 2 luni de ea.. iar in acest timp... ea a stat cu altu....iar in astea 2 luni tu ai stat singur.. si apoi v-ati impaca... iar voi o intrebati... daca a facut-o cu respectivu... si ea zice clar NU... dar apoi ..dupa 1 an.. aflati ca de fapt a facut-o...nu de la ea.. din alte imprejurari.. ce a-ti face? v-ati desparti? multumesc

am sa-ti raspund cum am aflat....

si tipul asta care sunt sigur ca e el( ala cu care s-a combinat gajicamea)