Prezento-viitorul si disparitia iubirii?

Un text dur sau o realitate dura? Ce parere aveti?

Un text normal(in zilele noastre) care reflecta realitatea (nu stiu cat de) dura Pacat ca trebuie sa traim asa ceva

Ti-am spus ca tu, eu si alti cativa ne-am nascut in secolul gresit! Din nefericire, majoritatea tinerilor de azi gasesc normala aceasta alunecare spre sexualitatea ca divertisment, considerand iubirea un sentiment perimat, stresant, inutil....

Sa-i f...ugaresc pe restul. Nu ma intereseaza, atat timp cat eu am principiile mele in privinta iubirii si n-am de gand sa renunt la ele doar pentru ca societatea vrea sa se formeze doar din c**** si curvari

Ti-am spus ca tu, eu si alti cativa ne-am nascut in secolul gresit! Din nefericire, majoritatea tinerilor de azi gasesc normala aceasta alunecare spre sexualitatea ca divertisment, considerand iubirea un sentiment perimat, stresant, inutil....

eu nu cred ca sentimentul iubirii s-a degradat in zilele noastre. faptul ca toti "fug dupa sex in stare pura" este o iluzie, o aparenta pe care cei care cred in iubire o imbratiseaza pentru ca in subconstient ii face sa para mai buni, mai "altfel" decat restul. ah, inceputul si mijlocul secolului acesta nu au fost perioade mai bune pentru sentimente. si nici secolele trecute. e o aparenta foarte inselatoare. si atunci erau oameni care inselau, si atunci erau oportunisti si hedonisti, si acum sunt oameni care iubesc. cunosc si oameni care cauta iubirea si intre timp se multumesc cu sex. e complexa problema, nu trebuie sa fim apocaliptici ca vezi doamne a murit iubirea...nu a murit, cum nu au murit nici celelalte chestii umane. cei care se plang de asta sunt persoane care poate au avut ghinionul de a avea dezamagiri.
si iubirea e de mai multe feluri, mie felul asta absolut, dependent mi se pare ca te face slab si vulnerabil si mi se pare groaznic de periculos. e poate cu un efect pozitiv pentru barbati, care de felul lor, din natura, sunt niste fiinte mai brutale, mai sadice, ii face mai buni, mai milosi, mai intelegatori. insa de cele mai multe ori asa iubesc femeile. femeile care de felul lor sunt fiinte mai supuse, mai altruiste, mai dispuse sa faca totul pt ca sa le fie bine celor la care tin...iar iubirea le ascute aceste sentimente, le transforma adesea intr-un aluat usor de modelat de cel pe care il adora, care profita de cele mai multe ori de asta cat poate de mult. parerea mea: sa fie iubire, sa fie sentimente, ok, no problem, oameni suntem si avem si suflet si nevoie de caldura, dar cu masura. si ratiunea sa fie intotdeauna pe primul loc. si niciodata sa nu punem pe altcineva inaintea persoanei noastre. intai ratiunea, apoi sentimentul. intai placerea, apoi daruirea. intai eu, apoi restul.

Nu crezi ca esti cam(prea mult) egoista?!

egoism, decadenta, instinct de supravietuire...

acum oare astea s sinonime cu dragostea?

uneori orice ai face nu schimba nimic, uneori daca nu faci nimic schimba totul..

azi e prima mea zi aici,citesc si.. citesc.

s a gandit oare cineva cum vedem lucrurile cand nu suntem iubiti asa cum ne dorim?..sau cum e sa fii iubit si tu..asta te schimba oare?nu esti u aceeasi fiinta care incearca sa gaseasca ceva, acel ceva al ei, care sa o faca completa..

poate e vorba de incompabilitati sau nu, poate de suferinta, poate de fericire, poate prin asta trebuie sa trecem ca sa simtim..sa simtim ca traim, sa ni se para atat de mult putinul ala pe care nu l bagam in seama la inceput..

daca esti egoist nu esti calcat in picioare..oare?e atat de usor sa fii calcat, mai greu sa sa te ridici si sa o iei de la capat la fel de inocent, sa nu te gandesti ce o sa fie maine, sa traiesti clipa aia si poate poate, de data asta nu o sa te ami strimti strivit..poti risca sa fii ranit dar macar iei startul in cursa asta nu esti un simplu spectator

In textul de mai jos, EA este o fata de 22 de ani, iar EL, barbatul-narator, exponentul unei generatii pentru care iubirea inca mai insemna ceva. Intr-o lume care graviteaza in jurul sexualitatii, EL o iubeste pe EA, au o relatie, insa EA nu poate si nu doreste sa raspunda sentimentului cu sentiment. Credeti ca asa va arata viitorul?

"Sentimentul de atasament exclusiv pe care il simteam in mine, care avea sa ma chinuie din ce in ce mai rau, pana ma va distruge, nu avea pentru ea nici un echivalent, nici o justificare, nici o ratiune de a fi: trupurile noastre erau distincte, nu puteam simti aceleasi suferinte sau aceleasi bucurii, eram, neindoielnic, doua fiinte separate. Ea nu iubea iubirea, nu voia sa fie indragostita, refuza acest sentiment de exclusivitate, de dependenta, cum il refuza toata generatia ei. Rataceam printre ei ca un soi de monstru preistoric, cu neroziile mele romantice, cu legaturile, cu lanturile mele. Pentru toate fetele din generatia ei, sexualitatea era doar un divertisment agreabil, asociat cu seductia si cu erotismul, si care nu implica o obligatie sentimentala speciala; poate ca iubirea a fost mereu, cum era mila pentru Nietzsche, doar o fictiune nascocita de cei slabi pentru a-i culpabiliza pe cei puternici, pentru a le ingradi libertatea si ferocitatea naturale. Femeile fusesera slabe, mai ales atunci cand nasteau, la inceputuri aveau nevoie de un protector puternic si pentru asta nascocisera iubirea, acum insa erau puternice, independente, libere, si nu mai voiau sa inspire ori sa traiasca un sentiment de orice motivatie concreta. Proiectul masculin milenar, exprimat perfect in zilele noastre de filmele porno, constand in a lipsi sexualitatea de orice conotatie afectiva si a o aduce in zona divertosmentului pur, reusise in sfarsit, prin aceasta generatie, sa se implineasca. Tinerii nu mai puteau sa simta, nici sa inteleaga ceea ce simteam eu, iar daca li s-ar fi intamplat, ar fi simtit un soi de jena, ca fata de un lucru ridicol si cam rusinos, ca fata de o tara din trecut. Dupa decenii de conditionare si de eforturi, reusisera sa-si smulga din inimi unul dintre cele mai vechi sentimente umane, iar fenomenul era ireversibil, ceea ce fusese distrus nu se putea reface; isi realizasera scopul: nu aveau sa cunoasca iubirea, in nici un moment al vietii lor. Erau liberi."

Un text dur sau o realitate dura? Ce parere aveti?

P.S. Carrie, esti pe receptie?

Un text dur sau o realitate dura?

Completare:

Textul ii apartine lui Michel Houellebecq. Nu am vrut sa va influentez raspunsul.

Scopul scuza mijloacele, asa-i? Interesant...