Poate dura o relatie la distanta?

Ca veni vorba...si ca sa nu propun un topic nou....ce parere aveti voi de subiectul asta: Cat timp poate rezista un barbat intr-o relatie in care pt un timp nu este posibila intalnirea fizica(dar in care exista toate celelalte forme de comunicare)?

Prietenul meu este un om extraordinar pe care il doresc in viata mea pentru mult timp de acum in colo (chit ca nu ii pot spune asa ceva - ar fi mult prea patetic)...

intreb: a avut cineva experienta asta ? oare cum e?poate dura o astfel de relatie?

intreb: a avut cineva experienta asta ? oare cum e?poate dura o astfel de relatie?

da .......se poate, daca va leaga si alte sentimente decat.......sex.
poti fi prieten bun.....si la distantza .....poti sa ai sentimentul......."suna un prieten"
se poate cu certitudine..cand exista vointza si mai ales dorintza ca odata si odata se va micsora distanta.

O astfel de relatie poate dura uite de exemplu eu am o prietena la o distanta de 560km ne vedem in fiecare a doua saptamana si asta de 2 ani si relatia merge foarte bine ne intelegem foarte bine si ne iubim foarte mult tot cea ce conteaza si e cel mai important sa aveti incredere in voi si restu vine de la sine!

mai intervine si ispita gandurilor pragmatice(povestesc despre intamplarea prietenei mele): "ce rost are sa fiu cu ea, ne despart atatia kilometri, ne intalnim rar, no sex, just love,.....ce drq, vreau actiune, nu cuvinte...". Si asa se termina cand unul dintre cei doi e prea slab de inger, fara vointa, si mai ales, lipsit de constiinta

ai trait asa ceva? cred ca daca nu, nu ai nici un drept sa judeci persoanele care trec prin asa ceva... sunt de partea fidelitatii, a increderii, a vointei, a ce vrei tu in sensul asta, insa nu shti cat e de greu...(daca ai shti, sunt sigura ca nu ai vorbi asha..)... nu e vb de "slab" de inger, sau lipsa de sex, sau prea multe cuvinte...uneori, pur shi simplu, simti ca nu mai poti sa traieshti cu jumatati...cu vise, cu poveshti..acum e rau, insa va fi mai bine...shtii ca asha va fi, insa, uneori, nu mai poti...am trecut trei ani prin asta... am depashit toate momentele de slabiciune...insa e pentru oameni decisi, shi puternici... shi cei care nu sunt asha, nu merita condamnati... probabil ei vor, mai mult decat oricine, sa aiba suficienta putere, ca sa-shi indeplineasca fericirea...

Stiu ce inseamna o relatie la distanta. Este infernal de greu, ti se rupe sufletul si iti dau lacrimile cand nu te poti intalni cu cel drag, cand ai vrea sa-ti simti mana in mana lui, cand mangaierea lui tandra e tot ceea ce ai avea nevoie ca sa treci peste una sau alta...e trist cand te plimbi singura prin parcuri si-i vezi pe indragostiti sarutandu-se....sau de Valentine's Day....sau de ziua ta....sau ziua lui...sau de Craciun....Si totusi, daca stii ca iubirea ta e impartasita si exista speranta in viitor ca aceste timpuri triste sa devina doar o amintire, atunci inveti sa rezisti, strangi din dinti si te multumesti sa-i auzi vocea la telefon, sa-l intalnesti pe Messenger, sa-i citesti cuvintele in mailuri sau scrisori...

Ai dreptate, numai cei puternici pot face fata unui astfel de test de vointa si fidelitate al vietii..., dar as adauga ca e nevoie sa ai un suflet mare ca sa poti iubi astfel, sa nu te tenteze persoanele de sex opus care incearca sa te corupa sa renunti la iubirea ta.... Poti fi o persoana puternica, dar incapabila de sentimente trainice....si atunci intri in categoria celor "slabi de inger".... Nu suntem toti construiti la fel....unii iubim mai mult, altii mai putin sau deloc.... Cat despre jumatatile de vise...., daca stii ca iubirea e impartasita, stii si ca ele se vor implini intr-o zi si atunci nu renunti....eu nu as putea renunta la cel drag doar pt ca nu poate fi langa mine in clipa asta, as rezista fara probleme "ofensivei" tentatiilor locale...

nu stiu cat de bine shtii... vorbeshti prea idealist, ca sa shtii suficient de bine... cat timp ai trait asha ceva, shi de ce s-a sfarshit, daca s-a sfarshit?

intreb: a avut cineva experienta asta ? oare cum e?poate dura o astfel de relatie?

Stiu de la prietena mea...nu e nimic idealist, nimic inventat, ea a trait timp de 3 ani o astfel de relatie la mii de mile distanta. A fost ceva sublim, iubire impartasita, fara gelozie, fara suparari inutile, o poveste de iubire superba in care fiecare traia in primul rand pentru si prin celalalt, eventualele tentatii venite din exterior erau discutate deschis, tratate cu umor si eliminate fara regrete, fiecare s-a pastrat pur pt celalalt fara sa i se ceara acest lucru.... Din nefericire, Dumnezeu a hotarat altfel...., scriam intr-un alt topic despre pierderea celui iubit la o varsta la care viata de-abia incepe...., el a plecat dintre noi in mod tragic si nedrept...., altfel probabil am fi numarat inca o poveste de dragoste la distanta care se continua fericit si in viata reala. Ei doi au rezistat atata vreme....sunt un exemplu ca se poate daca iubesti cu adevarat si ai un caracter frumos....

Cand ma gandesc la ei si vad in jurul meu baieti calcand stramb cand iubita lor nu se afla in zona sau cand sunt certati din cine stie ce motiv stupid, ma apuca o tristete iremediabila....

De asta mi-e cel mai frica... de situatii ca cea care li s-a intamplat lor... mi-e frica de ceea ce nu pot controla... destin...

nu am spus niciodata ca lucrurile nu sunt frumoase, sau ca sunt imposibile...insa tu vedeai doar partea frumoasa a lucrurilor, tu nu cred ca simteai ce simtea ea zi de zi, craciun de craciun, la fiecare aniversare a ei, la fiecare aniversare a lui, la fiecare aniversare a lor, cand, oricat de mult ar fi sustinut-o prin cuvinte shi poveshti, ar fi avut nevoie de el langa ea... cu maini, ochi, oase, shi carne, ca orice om normal. Maine implinim 3 ani de cand suntem impreuna intr-o relatie la distanta, ce peste cateva luni va deveni una normala. Shtii ce-mi doresc pentru maine? Sa-i simt rasuflarea prin par, macar cinci secunde... asta nu inseamna ca nu e frumos ce avem, ca nu e minunat, ca nu suntem devotati, deschishi... (sincer, nu cred ca am intalnit o poveste shi o relatie mai frumoasa ca a noastra...),insa asta inseamna ca E GREU, oricat de mult ai incerca tu sa negi asta, sau sa minimalizezi... e ATAT de greu...

La multi ani pt cei 3 ani impliniti alaturi de iubitul tau de departe!!!

Este nu greu, ci aproape imposibil de greu sa rezisti astfel...si totusi se poate! Iar destinul nu ai cum sa-l controlezi oricum! Daca iubesti pe cineva care sta langa tine crezi ca nu s-ar putea intampla ceva rau? Dragostea este minunata chiar si de la mii de mile...eu zic ca, pana la urma, soarta te pune la incercare astfel si ai ocazia sa-ti testezi sentimentele cel mai bine cand ai de infruntat greutati. Stii, sunt oameni aici, langa noi, care nu sunt capabili sa reziste intr-o relatie absolut normala, se simt tentati de fel de fel de aberatii, isi fac unii altora viata amara total aiurea.....ce stiu ei de cum este sa nu poti fi langa cel iubit? Ai noroc sa fi gasit un om care sa te iubeasca atat de frumos, care sa aiba un suflet de aur si sa faca atatea sacrificii pt tine, pt voi (la fel faci si tu, desigur), aveti grija de voi, te rog!

mi-a placut partea cu..."te rog"

Parerea mea este ca nu putem generaliza acest subiect. Sunt atatea exemple de esecuri in ceea ce priveste o relatie la distanta , care ne face sa gandim ca nu vom fi noi o exceptie de la "regula" . Totusi , daca privim in jur , vom vedea si cazuri fericite (mai putine,ce-i drept ...dar sunt) care au facut fata unei relatii la distanta chiar fara conflicte in timpul perioadei respective. Parerea mea este ca daca esti sigur de atat de sentimentele tale cat si de ale lui/ei si nu devii paranoica , va merge totul bine
Pot spune ca chiar eu sunt un caz fericit. Sunt impreuna cu prietenul meu din luna mai anul trecut , am avut o vara minunata impreuna . In toamna , el a plecat la facultate la 250 de km distanta ( eu ramanand la liceu in cls a12a ) . Au fost multe persoane care mi-au spus ca nu vom prinde Craciunul impreuna , pt ca el e baiat , e cel care pleaca si descopera o alta "lume" , si pt ca asa se int intotdeauna )
Recunosc ca am avut si eu unele indoieli la inceput , dar uite ca au trecut 2 treimi din acest an scolar , si nu a avut loc nici o schimbare , nici la unul din noi , nici la relatia noastra. Vine saptamanal acasa ( uneori chiar si la 2-3 saptamani ) si pot spune ca e mai frumos ca la inceput.
In concluzie,se poate! Trebuie doar sa il vrei pe celalalt...

Parerea mea este ca nu putem generaliza acest subiect. Sunt atatea exemple de esecuri in ceea ce priveste o relatie la distanta , care ne face sa gandim ca nu vom fi noi o exceptie de la "regula" . Totusi , daca privim in jur , vom vedea si cazuri fericite (mai putine,ce-i drept ...dar sunt) care au facut fata unei relatii la distanta chiar fara conflicte in timpul perioadei respective. Parerea mea este ca daca esti sigur de atat de sentimentele tale cat si de ale lui/ei si nu devii paranoica , va merge totul bine
Pot spune ca chiar eu sunt un caz fericit. Sunt impreuna cu prietenul meu din luna mai anul trecut , am avut o vara minunata impreuna . In toamna , el a plecat la facultate la 250 de km distanta ( eu ramanand la liceu in cls a12a ) . Au fost multe persoane care mi-au spus ca nu vom prinde Craciunul impreuna , pt ca el e baiat , e cel care pleaca si descopera o alta "lume" , si pt ca asa se int intotdeauna )
Recunosc ca am avut si eu unele indoieli la inceput , dar uite ca au trecut 2 treimi din acest an scolar , si nu a avut loc nici o schimbare , nici la unul din noi , nici la relatia noastra. Vine saptamanal acasa ( uneori chiar si la 2-3 saptamani ) si pot spune ca e mai frumos ca la inceput.
In concluzie,se poate! Trebuie doar sa il vrei pe celalalt...

iubire la diustanta exista, dar nu isi are rostu...decat sa imi fie dor de pers iubita mai bine nu mai sunt intr o rel