Love on the internet

mIRC-ul ala de 2 lei poate sa-ti aduca o mare fericire, dar la fel de bine poate demola o relatie deja existenta. La inceput din curiozitate, apoi din plictiseala, mai apoi din obisnuinta intri in fiecare zi acolo, ajungi sa legi "prietenii", devii fara sa-ti dai seama oarecum dependent si, daca din intamplare relatia ta pamanteana trece prin niste hopuri, risti sa te confesezi unei "prietene" de pe net, azi asa, maine asa, te trezesti ca drogul numit mIRC iti baga mortul in casa, usor-usor renunti la relatia "cu probleme" pt cea de pe net care, ca orice relatie virtuala, este una "ideala" (asta pana ajungi sa te intalnesti live si sa cunosti cu adevarat omul, dar atunci este deja prea tarziu,drogul si-a facut efectul, esti deja dependent! ) . Cand te trezesti din miraj, de multe ori este mult prea tarziu, ai pierdut si ceea ce aveai la inceput si te simti si dezamagit in urma "pseudorelatiei" create pe Internet!

Eu raman la ideea ca mIRC-ul si in general chat-ul trebuie consumate cu maxima prudenta, altfel devin nocive.

Sper sa nu dezamagesc multa lume de pe aici, daca ati citit subiectul de la inceput ati citit ca mi-am gasit dragostea pe internet , o dragoste pe care o credeam unica si fara sfarsit, dar uite ca nu intotdeauna este asa cum iti doresti si am ramas fara acea dragoste deaorece mi-am dat seama ca nu era ceea ce imi doream, am luat decizia de a rupe relatia desi mai simteam ceva pt ea dar cred ca era vorba doar de respect nu mai exista iubire!Este adevarat ca poti trai ceva foarte frumos dar nu intotdeauna este asa cum ne dorim noi!Sper sa nu treceti prin ceea ce am trecut eu si daca veti gasi iubire pe internet nu o refuzati pentru ca ati auzit de la cineva ca s-ar putea sa nu mearga, s-ar putea sa fie chiar ceea ce ati cautat mereu si ceea ce va doriti si o sa regretati apoi ca nu i-ati acordat importanta!

Oricum daca voi credetzi ca exista "Love on the internet" va inselatzi din punctul meu de vedere!

Asta inseamna ca nu ai citit toate mesajele mai dinainte.....uite ca exista

Da ai dreptate ca nu am citit nici un mesaj anterior pt ca pt mine unu nu exista si nu o sa ma convinga nimeni nici o data ca exista chaer daca sunt 1 mil de exemple!
Asa ca iubitiva pe net si face-ti copii bionici!

Hehe......dar cum spunea cineva in mesajele de mai sus......nu stii de unde te loveste dragostea....si opricum viata e plina de surprize.....asa ca nu mai fii asa de convins ca nu exista

Exista pt voi poate dar nu uita ca ochii care nu se vad se uita! si atunci are srost sa mai suferi pt nick? sa te agiti pt niste litere? nu merita si chear nu dragoste sau iubire pt persoana aceea ci pentru niste cuvinte pe care le citesti ca intr-o carte atat!

Da mai .dar tocmai ca ne vedem in cam in fiecare zi si nu avem cum sa uitam.....

probabil, nu am zis ca nu exista pt tine sau pt altii am zis ca nu exista pentru mine si atat! Deci va urez multa iubire si dragoste, sex pasional dar in viata reala!

Exista pt voi poate dar nu uita ca ochii care nu se vad se uita! si atunci are srost sa mai suferi pt nick? sa te agiti pt niste litere? nu merita si chear nu dragoste sau iubire pt persoana aceea ci pentru niste cuvinte pe care le citesti ca intr-o carte atat!

EXISTA!!! Detalii maine.

P.S. Ochii care nu se vad nu se uita intotdeauna.

"Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a doua" Geneza I

O plimbare, intr-o drama din padurea @...


Ne-am intalnit pe Internet, in acest spatiu virtual, marginit si mereu convergent spre comunicare si stocare... Un spatiu in care fiinta umana, ca fiintare, este descompusa in siruri lungi de date, un spatiu in care corpul este dematerializat, transformat in energie ce poarta amprenta informatiei asa cum Shannon o formula in `48. Am fost doua finite singure, in spatele a doua terminale – unul alb si unul negru, ca la sah... ce ciudat! – care, la inceput, isi trineau companie din placerea comunicarii si din dorinta de a ajuta... Incet, incet, am ajuns sa NE COMUNICAM, mai bine decat am facut-o vreodata cu cineva, mai ales peste aceste vai electronice... Am inceput sa ne percepem, ne completam, sa visam, sa facem planuri... Zusammen dupa zusammen, einfuhlung dupa einfuhlung, asa s-au desfasurat discutiile noastre... Radeam de cei slabi si ii detronam pe cei puternici; am fost unul langa altul, ne-am sustinut, ne-am subliniat punctel slabe si cele forte, ne-am admirat, ne-am... fascinat... Iti mai aduci aminte de alegeri? Iti mai aduci aminte de ziarele citite? Iti mai aduci aminte de „Ion� de „La Tiganci�, de „Un veac de singuratate�, de... tot? Messenger, VoIP, telefon, povesti, poze, situatii, eseuri, probleme, intrebari, matematica, literatura, filosofie, html, mp3... dar atat! Fiecare a simtit (si simte) in spatele terminalului sau, in mod diferit, in mod neexprimat, in mod imperceptibil la nivel senzual-fizic-afectiv. Doua fiinte ce nu se intersecteaza decat la nivel electronic, la nivel de voci si caractere... Impartasim multe din idei, avem si pareri divergente si convergente, intr-un joc fascinant de replici si taceri, de zusammen-uri si entgegen-uri, jocuri si jucarii, puncte si intrebari, raspunsuri si feeling-uri... Cate ore am petrecut impreuna? Probabil ca tot timpul, de cand ne cunoastem; in vise sau visari, in intoarceri instinctuale pentru a atinge ceea ce nu este acolo, pentru a saruta ceea ce nu este acolo! Fie conectati, fie in vietile noastre reale, am petrecut impreuna zile, saptamani, luni... Eu, fiinta ce emerge din ceata in urma pasilor tai... tu, chipul recompus din aerul inconjurator... Zambetul tau... Al tau scris sau nearticulat „Mmmmmmm....�... Totul traieste, parca, in jurul meu, atunci cand nu esti langa mine... dar ce spun? Nu ai fost langa mine niciodata! Niciodata! Dumnezeule, cat poate durea asta!!! Am fost la cateva zeci de metrii departare, am calcat pe drumuri identice, am tastat de la aceleasi terminale, am privit aceleasi monitoare, am urcat aceleasi scari si am privit aceleasi frunze uscate dansand in fata noastra, opunandu-se cerului pal, cerului de asfintit... am apus... Am vrut sa te intalnesc si ai vrut sa ma intalnesti, dar brusc, venind din traditii si idei preconcepute dansand anapoda sau poate din neintelegere, ti s-a facut frica... ai refuzat! Am plecat... Am vrut sa inteleg... nu am putut si nu pot? Imi este prea greu sa gasesc argumente la refuzul posibilitatii perfectiunii! Nu am inteles si nu inteleg... dar asta nu mai conteaza! Al meu „inteles� este oricum diferit de al tau, iar ale mele principii sunt poate prea diferite de ale tale, pentru a exista o fanta de reconciliere... Doi titani (sau cum ai vrut tu sa ne definesti: „zeul si muritoarea� dar fara sa te recunosti in Catalina), doi egali-identici (din punctul meu de vedere), ce se privesc in oglinda completarii de fiecare data cand se „e-intalnesc�, au ramas separati, pentru ca principiile lor au fost (si sunt) diferite... Vor ramane asa mereu...
Fiinta este facuta pentru a se apropia de altele, pentru a primi si a da, caldura umana. Ciudat! Tocmai tu spui asta... tocmai tu ne-ai refuzat caldura si apropierea... Stiai ca este, poate, singura sansa in viata de a ne intalni si ne puteam redefini realitatile de a putea incepe ceva, orice, dar real... Circunstantele sunt de asa natura. Putea sa fie totul, putea sa fie doar atat cat este acum sau putea sa fie o prietenie imposibil de rupt... dar macar aveam sansa de a afla raspunsuri la chinuitoarele intrebari... macar nu traiam cu intrebari ci, cel mult, cu regrete... Aveam o certitudine! Asa a fost, asa o sa fie...
Cat de cald poti fi atunci cand esti transformat intr-un sir de date? Cat de multa caldura poti radia, atunci cand inchizi ochii in spatele monitorului, rugandu-te pe tine insuti, sa mai rezisti macar o secunda, fara sa te aneantizezi? o secunda... pentru a te mai bucura o clipa de sentimentul pe care el ai in tine, pe care il vrei exprimat in realitate dar pe care nu poti sa-l exprimi, pentru ca l-ai omori, l-ai sfasia in bucati, l-ai sparge de un zid nevazut, un zid de netrecut... Aici, in aceasta lume, fiecare simte singur, dincolo de taste, neimpartasit, nevazut, neperceput... Fiecare se lipeste singur intr-un timp, intr-o vreme, a tristetii sau a bucuriei... Nu te vad, nu ma vezi, nu ai cum sa-mi intelegi sentimentele, nu am cum sa-ti inteleg sentimentele... Nu am cum sa-ti „vad� sentimentele sa ti le „ating� cu perceptia mea... Uneori cuvintele nu sunt indeajuns - pentru ca trebuie nuantate – si ai nevoie de gesturi, ai nevoie de priviri, de forme-de-zambete... De ce nu ai inteles asta? Cum as putea sa te iubesc vreodata? „Pururi tanar infasurat in pixeli� sau as putea oare traversa granita dintre „te cunosc� sau „te e-cunosc� si „te iubesc�, fara sa te privesc in ochi? Sa-mi exprim romantismul cu poza unui trandafir sau cu poza unui asfintit? Sa fotografiez fiecare frunza, fiecare floare, fiecare imagine din care as putea extrage un fir de sentiment, sa-ti trimit poza si o explicatie? Cum as putea sa-ti povestesc despre cerul instelat, fara sa privim acelasi cer? Unde este spontaneitatea in toate astea? Unde este romantismul in toate astea? Unde este umanul – ca aproape si caldura – in toate astea? Ti-as putea descrie un sarut in mii de moduri, dar tot nu ar echivala cu unul real! Ti-as putea descrie o atingere in cuvinte... ai simti acea atingere? Stiu! Poti cladi lumi din cuvinte, poti rani sau poti vindeca cu ele... dar nu poti si iubi cu cuvinte... nu doar cu atat! Este ieftin! Este ca si cum ai vorbi fara sa ai nimic in spate! Este identic cu „vrajitul� la barul din colt! In cazul „vrajelii� nu ai sentimente ai doar cuvinte si gesturi simulate, in cazul asta ai cuvinte-sentiment... Oricat as vrea, cuvintele nu-mi sunt suficiente iar sentimentele, caldura venita de la tine, din sentimentele tale, are nevie de gesturi de realitati, pentru a ma atinge pentru a „ma vibra�. Cuvintele, asa cu ai vazut la N. Stanescu (Multumesc!), traiesc intre mine si tine, in spatiul dintre noi. Au viata lor, tocmai pentru ca noi le insuflam parti din noi, noi suntem cei care le creem, le directionam dar le si nuantam cu ceea ce avem in noi, atunci cand le rostim. Cuvintele sunt purtatoare de mesaje, iar unele sunt purtatoare si de nuante... altele decat cele intelese de interlocutor... sunt acele nuante simtite de interlocutor... Este partea nevazuta a cuvantului, partea ce se exprima prin ansamblul fiintei tale vii, prin dansul fiintei in fata ochilor tai, prin expresiile reale, gesturile fine, imperceptibile aproape, prin gesticulari, prin priviri, prin fiecare por viu al fiintei ce-ti joaca in fata ochilor... Magia vietii... Un copil mic nu vorbeste, nu-ti transmite nimic prin cuvinte, dar este viu, este in fata ochilor tai... astfel el fiinteaza si-ti spune totusi ceva, ceva dincolo de cuvinte... Il poti iubi, fara sa ai legatura cu parintii lui, fara sa fie al tau. Vrei sa-l protejezi sa-l faci fericit, sa-l faci sa zambeasca. Reusesti asta fara a-i spune ceva si fara sa-ti spuna ceva... Cuvintele nu sunt instrumentul iubirii, ele sunt instrumentul comunicarii, instrument ce poate merge pana la un punct in descrierea senzatiilor, perceptiilor si sentimentelor... Cuvintele nu-ti „comunica iubire�, pentru asta iti trebuie fiinta ce-ti danseaza in fata ochilor, fiinta ce traieste in timpul tau, in conversatia ta, in... interiorul ei pentru a-ti face interiorul sa vibreze...
Nu pot iubi informatiile pe care le am, nu pot iubi ceea ce nu-mi este comunicat pentru ca nu se poate comunica. A presupune ca acolo, in tine, exista acel „ceva� fara sa-l fi vibrat-cu-sufletu-mi, cred ca este „iubire de o iluzie�. Desigur, imi poti spune asta, poti sa-mi spui ca ma iubesti dar... nu ma poti face sa simt asta. Cuplurile, rezista la distanta, atat timp cat „memoria� acelui nevazut imposibil de tradus in cuvinte, rezista. Se iubesc, vibreaza la unison atat timp cat „isi amintesc�, atat timp cat vibratia corzii interioare nu se opreste. Revederile, din cand in cand, reactualizeaza aceasta miscare interioara. A iubi in afara acestei „situatii-de-fapt� este o iluzie, o iluzie ce se va pierde la prima adiere... Psihologii ar numi asta (aceasta iubire in lipsa realitatii, in lipsa „evolutiei� reale) „eroare fundamentala in atribuire�. Nevoia de realitate, eu o numesc asta „in-onto-communication�. Departe de cuvinte, departe de orice este reprezentabil...
A durut, doare, va... trece poate... Nu cred ca ne vom raspunde vreodata la intrebari, nu cred... Nu „mai� are importanta ce cred, in privinta asta...
Ti-ai cerut iertare. Nu am ce sa iert! Nu am de ce sa te iert! Nu pot sa iert un timp numit „niciodata�! Nu am cum... si daca as putea, probabil ca l-as lasa pe Dumnezu sa o faca; eu nu ma ocup cu asa ceva... Sunt prea nesemnificativ pentru a avea calitati ca iertare... acestea sunt rezervate divinitatii.
Dio perdona... io no! E in questo caso, non ce niente da perdonare!

„Nel mezzo del cammin di nostra vita
mi ritrovai per una selva oscura
che la dritta via era smarrita.�

DanteAligheri, La Divina Commedia, Canto Primo

uite aku stau sa citesc ditai romanu....

"Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a treia." (Geneza I.13)

Problema in discutie este complicata, e noapte adanca inca, asa ca astept ziua a patra pt ca atunci Dumnezeu a despartit lumina de intuneric, facand luminatorul cel mare (soarele), luminatorul cel mic (luna) si stelele.

P.S. Imi mentin parerea: ochii care nu se vad nu se uita intotdeauna.

Eu m-am indragostit de cineva de pe net..........sta intradevar foarte departe de mine.dar nu am nici curajul nici posibilitatea sa ma pot duce la el....cu toate ca ne intelegem foarte bine.

O plimbare, intr-o drama din padurea @...


Ne-am intalnit pe Internet, in acest spatiu virtual, marginit si mereu convergent spre comunicare si stocare... Un spatiu in care fiinta umana, ca fiintare, este descompusa in siruri lungi de date, un spatiu in care corpul este dematerializat, transformat in energie ce poarta amprenta informatiei asa cum Shannon o formula in `48. Am fost doua finite singure, in spatele a doua terminale – unul alb si unul negru, ca la sah... ce ciudat! – care, la inceput, isi trineau companie din placerea comunicarii si din dorinta de a ajuta... Incet, incet, am ajuns sa NE COMUNICAM, mai bine decat am facut-o vreodata cu cineva, mai ales peste aceste vai electronice... Am inceput sa ne percepem, ne completam, sa visam, sa facem planuri... Zusammen dupa zusammen, einfuhlung dupa einfuhlung, asa s-au desfasurat discutiile noastre... Radeam de cei slabi si ii detronam pe cei puternici; am fost unul langa altul, ne-am sustinut, ne-am subliniat punctel slabe si cele forte, ne-am admirat, ne-am... fascinat... Iti mai aduci aminte de alegeri? Iti mai aduci aminte de ziarele citite? Iti mai aduci aminte de „Ion� de „La Tiganci�, de „Un veac de singuratate�, de... tot? Messenger, VoIP, telefon, povesti, poze, situatii, eseuri, probleme, intrebari, matematica, literatura, filosofie, html, mp3... dar atat! Fiecare a simtit (si simte) in spatele terminalului sau, in mod diferit, in mod neexprimat, in mod imperceptibil la nivel senzual-fizic-afectiv. Doua fiinte ce nu se intersecteaza decat la nivel electronic, la nivel de voci si caractere... Impartasim multe din idei, avem si pareri divergente si convergente, intr-un joc fascinant de replici si taceri, de zusammen-uri si entgegen-uri, jocuri si jucarii, puncte si intrebari, raspunsuri si feeling-uri... Cate ore am petrecut impreuna? Probabil ca tot timpul, de cand ne cunoastem; in vise sau visari, in intoarceri instinctuale pentru a atinge ceea ce nu este acolo, pentru a saruta ceea ce nu este acolo! Fie conectati, fie in vietile noastre reale, am petrecut impreuna zile, saptamani, luni... Eu, fiinta ce emerge din ceata in urma pasilor tai... tu, chipul recompus din aerul inconjurator... Zambetul tau... Al tau scris sau nearticulat „Mmmmmmm....�... Totul traieste, parca, in jurul meu, atunci cand nu esti langa mine... dar ce spun? Nu ai fost langa mine niciodata! Niciodata! Dumnezeule, cat poate durea asta!!! Am fost la cateva zeci de metrii departare, am calcat pe drumuri identice, am tastat de la aceleasi terminale, am privit aceleasi monitoare, am urcat aceleasi scari si am privit aceleasi frunze uscate dansand in fata noastra, opunandu-se cerului pal, cerului de asfintit... am apus... Am vrut sa te intalnesc si ai vrut sa ma intalnesti, dar brusc, venind din traditii si idei preconcepute dansand anapoda sau poate din neintelegere, ti s-a facut frica... ai refuzat! Am plecat... Am vrut sa inteleg... nu am putut si nu pot? Imi este prea greu sa gasesc argumente la refuzul posibilitatii perfectiunii! Nu am inteles si nu inteleg... dar asta nu mai conteaza! Al meu „inteles� este oricum diferit de al tau, iar ale mele principii sunt poate prea diferite de ale tale, pentru a exista o fanta de reconciliere... Doi titani (sau cum ai vrut tu sa ne definesti: „zeul si muritoarea� dar fara sa te recunosti in Catalina), doi egali-identici (din punctul meu de vedere), ce se privesc in oglinda completarii de fiecare data cand se „e-intalnesc�, au ramas separati, pentru ca principiile lor au fost (si sunt) diferite... Vor ramane asa mereu...
Fiinta este facuta pentru a se apropia de altele, pentru a primi si a da, caldura umana. Ciudat! Tocmai tu spui asta... tocmai tu ne-ai refuzat caldura si apropierea... Stiai ca este, poate, singura sansa in viata de a ne intalni si ne puteam redefini realitatile de a putea incepe ceva, orice, dar real... Circunstantele sunt de asa natura. Putea sa fie totul, putea sa fie doar atat cat este acum sau putea sa fie o prietenie imposibil de rupt... dar macar aveam sansa de a afla raspunsuri la chinuitoarele intrebari... macar nu traiam cu intrebari ci, cel mult, cu regrete... Aveam o certitudine! Asa a fost, asa o sa fie...
Cat de cald poti fi atunci cand esti transformat intr-un sir de date? Cat de multa caldura poti radia, atunci cand inchizi ochii in spatele monitorului, rugandu-te pe tine insuti, sa mai rezisti macar o secunda, fara sa te aneantizezi? o secunda... pentru a te mai bucura o clipa de sentimentul pe care el ai in tine, pe care il vrei exprimat in realitate dar pe care nu poti sa-l exprimi, pentru ca l-ai omori, l-ai sfasia in bucati, l-ai sparge de un zid nevazut, un zid de netrecut... Aici, in aceasta lume, fiecare simte singur, dincolo de taste, neimpartasit, nevazut, neperceput... Fiecare se lipeste singur intr-un timp, intr-o vreme, a tristetii sau a bucuriei... Nu te vad, nu ma vezi, nu ai cum sa-mi intelegi sentimentele, nu am cum sa-ti inteleg sentimentele... Nu am cum sa-ti „vad� sentimentele sa ti le „ating� cu perceptia mea... Uneori cuvintele nu sunt indeajuns - pentru ca trebuie nuantate – si ai nevoie de gesturi, ai nevoie de priviri, de forme-de-zambete... De ce nu ai inteles asta? Cum as putea sa te iubesc vreodata? „Pururi tanar infasurat in pixeli� sau as putea oare traversa granita dintre „te cunosc� sau „te e-cunosc� si „te iubesc�, fara sa te privesc in ochi? Sa-mi exprim romantismul cu poza unui trandafir sau cu poza unui asfintit? Sa fotografiez fiecare frunza, fiecare floare, fiecare imagine din care as putea extrage un fir de sentiment, sa-ti trimit poza si o explicatie? Cum as putea sa-ti povestesc despre cerul instelat, fara sa privim acelasi cer? Unde este spontaneitatea in toate astea? Unde este romantismul in toate astea? Unde este umanul – ca aproape si caldura – in toate astea? Ti-as putea descrie un sarut in mii de moduri, dar tot nu ar echivala cu unul real! Ti-as putea descrie o atingere in cuvinte... ai simti acea atingere? Stiu! Poti cladi lumi din cuvinte, poti rani sau poti vindeca cu ele... dar nu poti si iubi cu cuvinte... nu doar cu atat! Este ieftin! Este ca si cum ai vorbi fara sa ai nimic in spate! Este identic cu „vrajitul� la barul din colt! In cazul „vrajelii� nu ai sentimente ai doar cuvinte si gesturi simulate, in cazul asta ai cuvinte-sentiment... Oricat as vrea, cuvintele nu-mi sunt suficiente iar sentimentele, caldura venita de la tine, din sentimentele tale, are nevie de gesturi de realitati, pentru a ma atinge pentru a „ma vibra�. Cuvintele, asa cu ai vazut la N. Stanescu (Multumesc!), traiesc intre mine si tine, in spatiul dintre noi. Au viata lor, tocmai pentru ca noi le insuflam parti din noi, noi suntem cei care le creem, le directionam dar le si nuantam cu ceea ce avem in noi, atunci cand le rostim. Cuvintele sunt purtatoare de mesaje, iar unele sunt purtatoare si de nuante... altele decat cele intelese de interlocutor... sunt acele nuante simtite de interlocutor... Este partea nevazuta a cuvantului, partea ce se exprima prin ansamblul fiintei tale vii, prin dansul fiintei in fata ochilor tai, prin expresiile reale, gesturile fine, imperceptibile aproape, prin gesticulari, prin priviri, prin fiecare por viu al fiintei ce-ti joaca in fata ochilor... Magia vietii... Un copil mic nu vorbeste, nu-ti transmite nimic prin cuvinte, dar este viu, este in fata ochilor tai... astfel el fiinteaza si-ti spune totusi ceva, ceva dincolo de cuvinte... Il poti iubi, fara sa ai legatura cu parintii lui, fara sa fie al tau. Vrei sa-l protejezi sa-l faci fericit, sa-l faci sa zambeasca. Reusesti asta fara a-i spune ceva si fara sa-ti spuna ceva... Cuvintele nu sunt instrumentul iubirii, ele sunt instrumentul comunicarii, instrument ce poate merge pana la un punct in descrierea senzatiilor, perceptiilor si sentimentelor... Cuvintele nu-ti „comunica iubire�, pentru asta iti trebuie fiinta ce-ti danseaza in fata ochilor, fiinta ce traieste in timpul tau, in conversatia ta, in... interiorul ei pentru a-ti face interiorul sa vibreze...
Nu pot iubi informatiile pe care le am, nu pot iubi ceea ce nu-mi este comunicat pentru ca nu se poate comunica. A presupune ca acolo, in tine, exista acel „ceva� fara sa-l fi vibrat-cu-sufletu-mi, cred ca este „iubire de o iluzie�. Desigur, imi poti spune asta, poti sa-mi spui ca ma iubesti dar... nu ma poti face sa simt asta. Cuplurile, rezista la distanta, atat timp cat „memoria� acelui nevazut imposibil de tradus in cuvinte, rezista. Se iubesc, vibreaza la unison atat timp cat „isi amintesc�, atat timp cat vibratia corzii interioare nu se opreste. Revederile, din cand in cand, reactualizeaza aceasta miscare interioara. A iubi in afara acestei „situatii-de-fapt� este o iluzie, o iluzie ce se va pierde la prima adiere... Psihologii ar numi asta (aceasta iubire in lipsa realitatii, in lipsa „evolutiei� reale) „eroare fundamentala in atribuire�. Nevoia de realitate, eu o numesc asta „in-onto-communication�. Departe de cuvinte, departe de orice este reprezentabil...
A durut, doare, va... trece poate... Nu cred ca ne vom raspunde vreodata la intrebari, nu cred... Nu „mai� are importanta ce cred, in privinta asta...
Ti-ai cerut iertare. Nu am ce sa iert! Nu am de ce sa te iert! Nu pot sa iert un timp numit „niciodata�! Nu am cum... si daca as putea, probabil ca l-as lasa pe Dumnezu sa o faca; eu nu ma ocup cu asa ceva... Sunt prea nesemnificativ pentru a avea calitati ca iertare... acestea sunt rezervate divinitatii.
Dio perdona... io no! E in questo caso, non ce niente da perdonare!

„Nel mezzo del cammin di nostra vita
mi ritrovai per una selva oscura
che la dritta via era smarrita.�

DanteAligheri, La Divina Commedia, Canto Primo

Sper ca fi inteles mesajul corect din mesajul tau!

Sunt sigur ca l-ai inteles... Mesajul, adica... Sunt sigur ca ai inteles mesajul, la ce sa refera mesajul din postul ala cu mesaj, in care Lethe a dat mesaj...

Mie vorbitul pe internet si poate chiar alegerea unui partener, nu mi se pare condamnabil deloc. Mai ales cand respectivele persoane sunt din acelasi oras. Sunt si avantaje si dezavantaje, cel mai mare dezavantaj fiind faptul ca sunt unii oameni care se dau pe net ceea ce nu sunt, si daca esti naiv nu iti dai seama si poti sa cazi mai stiu eu in plasa cui. In rest... daca ai de-a face numai cu persoane sincere, e bine, e chiar mai bine ca intr-o discoteca sau intr-un bar, pentru ca acolo primul contact este pur fizic, si abia dupa aceea incepi sa cunosti persoana respectiva. Pe cand pe internet factorul "Fizic" intra in discutie decat la prima intalnire, cand deja se presupune ca stii cu cine ai de-a face, si, zic eu poti sa iei o hotarare mult mai buna daca iti place sau nu de ea/el. In plus ca pe internet poti pune absolut orice intrebari, lucru care nu se intampla in realitate asa repede.

Chiar cunosc cateva cupluri care s-au cunoscur pe internet, dupa aceea s-au intalnit si au devenit prieteni, si sunt impreuna de ani buni. Mai greu este cand ei sunt din orase diferite. Aici nu pot sa ma pronunt, pentru ca nu m-am confruntat cu problema asta.

Deci parerea mea este ca nu e rau cautatul partenerilor pe Internet, atata timp cat sunt din acelasi oras. Eu am cunoscut multe persoane minunate pe net, si am ramas prieteni buni. Bineinteles, nu am pretentia ca parerea mea sa fie una pretinenta, pentru ca am doar 18 ani, s-ar putea sa ma insel, si s-ar putea mai tarziu sa imi dau seama de asta. Oricum acum asta e parerea mea si eu am expus-o.

Ciao!

Multumim de mesaj bodi ... sa stii ca ai mare dreptate in ceea ce zici dar sa stii ca si atunci cand te intalnesti cu cineva in disco sau la un bar , persoana respectiva poate fi falsa sau sa iti arate alta fatza decat cea adevarata!

Multumim pt post , este pt prima data cand am avut rabdarea sa citesc un post atat de lung si intradevar m-a impresionat!Sper ca fi inteles mesajul corect din mesajul tau!

Ce ai inteles tu din acel mesaj? Te intreb la modul cel mai sincer, ma intereseaza parerea ta!

Nu pot decat sa iti dau dreptate

Ce ai inteles tu din acel mesaj? Te intreb la modul cel mai sincer, ma intereseaza parerea ta!

O iubire , o iubire adevarata (dupa cele relatate de persoana care a scris mesajul),o iubire neimplinita, care ar fi avut nevoie de mai mult decat "pasiunea" virtuala , avea nevoie de ceva palpabil , de trairi reale , care ar fi completat tot ce pt ei poate parea perfect pana la un anumit punct, dar care nu a fost asa cum si-ar fi dorit probabil din teama lui de a trai ceva prea intens sau poate din teama de a nu pierde ceea ce avea pana in acel moment!Sper sa fii multumita de raspuns , sa stii ca nu imi place sa raspund doar pt a face cuiva pe plac , dar pt tine am facut o exceptie!