17 ani,singur si nebun?
Pagina 1 din 1| Robi Guest |
17 ani,singur si nebun?scris pe 5 iun 2009 21:40 de Robi
buna,am citit pe forum si vad ca nu e o prostie.Sunt multe informatii bune dar nu chiar ce imi trebuie mie,povestea mea pe scurt:Am 17 ani,am avut odata o prietena(la 12 ani)si am stat cu ea 2 ani.Acuma nu stiu ce sa cred,dar atunci simteam ca o iubesc.A fost urat cand ne-am despartit(14 ani)si am suferit mult.am intrat intr-o perioada "emo"cand eram trist din orice motiv,nu ma interesa nimic si nimeni...a trecut si anul acela,si dupa atat "suferinta"am decis ca vreau sa simpt inca odata ce am simit cu ea(ceva extraordinar!si unic!)pe la 15 am hotarat sa fac totul,repet TOTUL pentru a atinge scopul:m-am mutat la alt liceu,am inceput sa ma imprietenesc cu "gagicari"mi-am pus cercel si suvite,si am avut attitudinea aia de a "rupe tot".Anul acela am avut 5 prietene,cel mai mult am stat 1 luna cu una,cel mai putin 3 zile.Insa nu a fost la fel,m-am sarutat,a fost vorba si de sex,dar nu am vrut pentru ca vroiam sa intalnesc o fata care sa o iubesc,sau cel putin sa simpt ceva pentru ea.Anul a trecut cu numai 5 fete,si a venit vacanta si s-a intamplat ceva ciudat,incercam cu toate fetele care imi placeam cat de cat,dar nu imi mai iesea NIMIC cu fetele.Pur si simplu nimic,deja am inceput sa cad in disperare,au fost vreo 15 tentative esuate pana in ianuarie,in 2 ianuarie,de ziua mea,am hotarat ca ceva nu e bine,dupa asta am facut o "pauza"de incercari.avand deja 16 ani,am inceput sa ma gandesc.Sunt prost?sunt urat?sunt gay?am cazut intr-o mini depresie,vazandu-mi prietenii fericiti,cu prietene,iar eu nimic.A devenit tot mai stresant,cel mai bun prieten s-a indragostit iar a inceput sa neglijeze situatia,dupa un timp mi-a scris un mesaj ce m-a facut sa plang:Robi,oamenii,lucrurile se schimba,eu acuma simpt ca prietenia noastra nu mai are loc in viata mea,poate gresec enorm,dar fac dupa cum simpt,imi pare rau,pa.Am vrut sa vorbesc cu el,dar a aratat 0 interes fata de sentimentele mele devenite in timp fratesti.Am fost devastat,probleme la scoala,nimic nu era bine.Din clasa a 5. parca scriu poezii.Am inceput sa scriu intensiv,poezii lungi,complicate pline de sentimente.Am incercat sa ma inveselesc aratand o poezie pentru un prieten bun din Braila(eu stand in baia mare,nu ne prea intalneam),care a raspuns prin "mersi,ii faina".Am fost nervos pentru gestul lui,dar l-am inteles,el nu vedea lucrurile cum vad eu.M-am hotarat sa nu arat la nimeni din poeziile mele.Timpul vindeca totul,au trecut luniile si anul asta,de ziua mea am ajuns la o concluzie:sunt singur,dar fericit.Nu am prieteni buni,ma duc afara singur,ma plimb,ma uit la nori...imi gasesc ocupatii,ma duc sambata cu bicicleta,duminica la bunica...am deja o rutina.Si acuma motivul pentru care am scris postul asta:Sunt nebun?am ajuns o finta care nu este sociabila?nu pot sa "ma conectezi"cu cineva?Fericirea mea contribuie la nebunie?sincer nu stiu,sper ca pe acest forum sunt oameni mai destepti ca mine,si ca si daca nu ma pot intelege,ma pot ajuta.Sunt foarte curios de parerile voastre,daca vreti sa povestim Va multumesc anticipat! |
|
 sus |
|
onlyforgod
Veteran member 398 mesaje |
Re: 17 ani,singur si nebun?scris pe 5 iun 2009 23:52 de onlyforgod
esti absolut normal  totii trec prin aceste etape ale vietii, fi optimist gaseste-ti noi hobbyuri care sa te satisfaca si care sa te ajute in viitor, incearca sa iti faci cati mai multi prieteni, dar nu uita ca totu depinde de tine, fi tu insuti si ai incredere in ceea ce faci
"I believe that unarmed truth and unconditional love will have the final word in reality".-Dr. Martin Luther King Jr. "We must become the change we want to see in the world".-Mohandas Gandhi. |
|
| sus |
|
ExoticDream
Expert member 15906 mesaje |
Re: 17 ani,singur si nebun?scris pe 6 iun 2009 03:10 de ExoticDream
Sunt nebun?am ajuns o finta care nu este sociabila?nu pot sa "ma conectezi"cu cineva?Fericirea mea contribuie la nebunie? Nu, cu siguranta nu tu esti nebun, poate cel mult lumea... stranie (ca sa nu folosesc un adjectiv mai dur) in care traim. Stiu ca, de obicei, lucrurile nu sunt albe sau negre, iar adevarul se situeaza undeva, la mijloc. Poate ai si tu partea ta de vina in problema asta de socializare, dar daca este asa cum ai povestit nu ma mir ca ai ajuns la concluzia ca solitudinea este calea prin care iti poti gasi un minimum de liniste pentru a putea subzista. Vezi tu, cred ca toti pornim in viata cu cateva seturi de aripi. La varsta aceea in care ni se pare ca tot ce zboara se mananca si suntem aproape convinsi ca vom reusi sa ne implinim orice vis, ne construim zambind idealuri, imaginandu-ne ca vom gasi la momentul potrivit toate caramizile necesare pentru a le inalta efectiv. Pe masura ce trece timpul, invatam ca multe din lucrurile in care credeam sunt iluzii si de fiecare data cand traim o deziluzie mai pierdem un rand de aripi, iar caramizile pe care contam se imputineaza pana cand, intr-o buna zi, ne trezim fara aripi si material de constructie.... Zambetul se transforma in lacrimi, iluziile in cenusa si ne gasim fata in fata cu lumea care nu mai seamana nicidecum cu ceea ce speram, visam, indiferent cat de mult am lupta noi sa o reparam pe ici, pe colo.... Aceasta este momentul alunecarii in faza "emo".... sau, daca ai suficienta vointa, al modificarii pana la antiteza a viselor "murite". Fie cazi in depresie (si situatia este quasi tragica pentru ca, lumea fiind aia rea si urata care te-a adus in starea cu pricina, nu ai de unde astepta un miracol), fie ai puterea sa renunti total la idealuri si sa minimizezi suferinta inlocuindu-le cu altele, mai marunte, dar care sa implice un univers cat mai restrans de fiinte, rezultatul fiind, in acest caz, nu tocmai fericirea, insa un fel de multumire cu care poti totusi trai cat de cat... Te poti concentra pe viata spirituala (nu ma refer la credinta in mai stiu eu cine, ci la a cunoaste lumea prin lectura, calatorii, arta etc.), sport, diverse hobbyuri... Cand lumea din jur te dezamageste, poate doar pe familie mai poti conta, cel putin ei te iubesc (sau ar trebui sa te iubeasca) neconditionat. Nu te lasa sa aluneci in depresie, mergi pe cealalta varianta, stiu ca nu este placut sa nu ai un suflet cald alaturi, care sa te inteleaga si impreuna cu care sa cuceresti universul zambind, si cateva suflete prietenoase, cu care sa impartasesti una-alta si in care sa ai incredere ca-ti vor fi aproape si la bine, si la rau, insa poti chiar si singur sa iti implinesti vise. Am vazut adeseori oameni de diferite varste urcand muntii singuri, calatorind singuri, vizitand un muzeu singuri, mergand la un spectacol singuri.... au si aceste lucruri farmecul lor, incearca! Esti mult prea tanar ca sa ramai singur o viata, dar un timp, pana cand vei gasi fiinte care sa merite increderea ta, paseste singur, este mai bine decat sa te intovarasesti cu oricine, numai sa fie, risti sa fii din nou dezamagit si de fiecare data doare mai rau pentru ca la durerea recenta se adauga cea veche, reactivata, iar speranta de a mai gasi vreodata pe cineva scade dramatic. Deschide ochii larg ori de cate ori esti pe punctul de a intra intr-o relatie de prietenie sau iubire, cu timpul vei invata sa-i "citesti" pe cei din jur.... In concluzie, nu tu esti nebun, ci ei.... Nu-mi vine sa cred ca lumea s-a degradat in halul asta.... 
"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang..."(E.Cioran) "Nimeni pe lumea asta, barbat sau femeie, nu merita lacrimile tale. Iar cel care le merita nu te va face sa plangi..." (G.G.Marquez) |
|
| sus |
|
sweety16
Expert member 1226 mesaje |
Re: 17 ani,singur si nebun?scris pe 6 iun 2009 15:44 de sweety16
Nu trebuie sa creezi o rutina din viata ta..anii astia sunt cei mai frumosi.Incearca sa cunosti persoane noi, sa-ti faci prieteni noi, distreaza-te!E greu fara "prieteni", sa nu ai cu cine sa vorbesti sau sa iesi pe afara.Nebun nu esti doar ca sincer nu cred ca stilul asta de viata te multumeste,altfel nu ai fi scris aici.Incearca sa schimbi ceva 
"Desi barfa facuta de femei e peste tot privita ca fiind ridicola,josnica si triviala,cea facuta de barbati,si mai ales daca e despre femei,se numeste teorie,idee sau fapt" "Ca sa afli defectele unei fete,laud'o in fata prietenelor ei" |
|
| sus |
|
electra
Senior member 74 mesaje |
Re: 17 ani,singur si nebun?scris pe 29 iun 2009 19:48 de electra
credinta si muzica    http://www.youtube.com/watch?v=HjaRAjjADTU
"Ratiunea este desavarsita prin credinta" "Dragostea supusa biruintei dragostei" "Credinţa îţi aduce imposibilul aproape, nădejdea ţi-l desleagă şi dragostea ţi-l împrieteneşte." (Cornel Stelian Popa) |
|
| sus |
|
luinwe
Veteran member 273 mesaje |
Re: 17 ani,singur si nebun?scris pe 15 iul 2009 20:08 de luinwe
hehe.... asa se intampla mereu...si am trecut prin aceleasi momente...am vrut sa ma schimb: m-am mutat la alt liceu, am renuntat la chestii ca: cercel in ureche, am incercat sa ma schimb, sa-mi schimb anturajul, spre deosebire de tine n0am trecut prin faza emo.... la fel mi-am pus si eu intrebari gen infatisare, etc.... Ma simteam nasol. Dar destinul ma palmuit, am plecat dintr-o clasa de unde toti eram uniti si ne intelegeam super, dar "scoala era legata de gard"... din pricina asta m-am mutat... iar acum am dat peste "pitzipoance", "figurante", si "capsomani"... doar cu o mica parte din noi colegi, ai cu cine vorbi... pacat... dar am intalnit si persoane cu o personalitate frumoasa... M-ai am si o problema fizica, strabism, care se manifesta la oboseala si il pot controla, nu e genu clasic de strabism cand ochiul sta "shui" tot timpul... abia astept sa-mi termin deszoltarea fizica ca sa-mi pot face operatie... M-am simt nasol in unele momente.... dar din punt de vedere sentimentat am stat mereu bine... mereu am fost invidiat de alti pt ca am avut si am prietena/prietene(iubite) "dotate si frumoase"... sunt persoane care apreciaza si ii place ce ai tu, sunt persoane care ma apreciaza si care imi lauda frumusetea fizica... si arta ma face sa ma gandesc ca lumea e invidioasa pe ceea ce ai.... am invatat ca niciodata sa nu aplec ureachea la auzul rautatilor.... Sunt momente cand am dubii: si ma intreb la fel ca tine "sunt urat?", "ce e cu mine?"... Dar ma "linistesc" la auzul cuvintelor de bine a unor fete... de exemplu am fost la un majorat la o prietena buna... ma intrebau mai multe fete daca vreau sa dansez + plus ca tipele alea o intrebau pe ea daca le da voie sa danseze cu mine...si a doua zi sarbatorita mi-a spus ca fetelea alea spuneau ca arata bine etc.... si o cunosc de mult timp pe fata asta si am incredere ca nu ma mintit... asta ma face sa ma simt mai bine si sa gasesc raspunsul la anumite intrebari... Sunt cu o fata de un an si 3 luni... si de cand sunt cu ea colegele ei baga strambe.... ba intra pe mess persoane si ii zic ca ma-au vazut cu o fata etc.. concluzie invidie... mereu cand sunt la plimbare... baietii fluera...si asta ma enerveaza, ca nu fluera individual ci in grup ca sa aibe spate... sunt lasi... dinnou invidie... plus claxoneza.... deci cei din jur considera ca e o fata frumoasa si arata bine...deci asta ma face sa cred ca sunt invidiat...si ma mai gandesc ca o fata frumoasa n-ar sta cu un "nasparliu"... deci eu zic, din cate am citit ce ai scris, esti o persoana speciala...si nu te complexa ...invidia e in floare... profiata de calitatile tale intelectuale..scrie poezii de dragoste, si apucate de cucerit...trebuie sa ai incredere in tine... asta e important... mult succes |
|
| sus |
| Andreea Guest |
Re: 17 ani,singur si nebun?scris pe 15 iul 2009 21:24 de Andreea
buna...robi ....da add: [adrese de e-mail doar pe mesageria privata, thx] si o sa vb acolo....
|
|
| sus |
| Andreea Guest |
Re: 17 ani,singur si nebun?scris pe 15 iul 2009 21:34 de Andreea
sau ma rog...poate nu vrei sa dai ad....sa ca iti voi scrie aici cateceva....si eu am 15 ani...si de la un timp ma simteam foarte singura....nu mai vorbeam nici cu parintii nici cu prietenii,nici cu cea mai buna prietena...cu absolut nimeni....si m-am refugiat de asemenea in poezie....proza...teatru....de cand am inceput s fac chestiile astea ma simt mult mai bine...desi uneori tot ma simt singura...si imi doresc sa vorbesc cu cineva...si cand ma uit pe mess...si bag pe cineva in seama ma trezesc cu ''woaa....ce buna esti!'',''fataaaa ai avzut ce bun e ala?''...numai cu chestii de'astea si ma dispera....uneori simt ca trebuie sa vorbesc cu cineva...dar ma refugiez in alte chestii...incearca sa treci peste tot....sa comunici si cred ca iti va fii mai bine...te pup si ai grija de tine:*
|
|
| sus |
| dracitza Guest |
Re: 17 ani,singur si nebun?scris pe 1 aug 2009 16:55 de dracitza
buna,am citit pe forum si vad ca nu e o prostie.Sunt multe informatii bune dar nu chiar ce imi trebuie mie,povestea mea pe scurt: Am 17 ani,am avut odata o prietena(la 12 ani)si am stat cu ea 2 ani.Acuma nu stiu ce sa cred,dar atunci simteam ca o iubesc.A fost urat cand ne-am despartit(14 ani)si am suferit mult.am intrat intr-o perioada "emo"cand eram trist din orice motiv,nu ma interesa nimic si nimeni...a trecut si anul acela,si dupa atat "suferinta"am decis ca vreau sa simpt inca odata ce am simit cu ea(ceva extraordinar!si unic!)pe la 15 am hotarat sa fac totul,repet TOTUL pentru a atinge scopul:m-am mutat la alt liceu,am inceput sa ma imprietenesc cu "gagicari"mi-am pus cercel si suvite,si am avut attitudinea aia de a "rupe tot".Anul acela am avut 5 prietene,cel mai mult am stat 1 luna cu una,cel mai putin 3 zile.Insa nu a fost la fel,m-am sarutat,a fost vorba si de sex,dar nu am vrut pentru ca vroiam sa intalnesc o fata care sa o iubesc,sau cel putin sa simpt ceva pentru ea.Anul a trecut cu numai 5 fete,si a venit vacanta si s-a intamplat ceva ciudat,incercam cu toate fetele care imi placeam cat de cat,dar nu imi mai iesea NIMIC cu fetele.Pur si simplu nimic,deja am inceput sa cad in disperare,au fost vreo 15 tentative esuate pana in ianuarie,in 2 ianuarie,de ziua mea,am hotarat ca ceva nu e bine,dupa asta am facut o "pauza"de incercari.avand deja 16 ani,am inceput sa ma gandesc.Sunt prost?sunt urat?sunt gay?am cazut intr-o mini depresie,vazandu-mi prietenii fericiti,cu prietene,iar eu nimic.A devenit tot mai stresant,cel mai bun prieten s-a indragostit iar a inceput sa neglijeze situatia,dupa un timp mi-a scris un mesaj ce m-a facut sa plang:Robi,oamenii,lucrurile se schimba,eu acuma simpt ca prietenia noastra nu mai are loc in viata mea,poate gresec enorm,dar fac dupa cum simpt,imi pare rau,pa.Am vrut sa vorbesc cu el,dar a aratat 0 interes fata de sentimentele mele devenite in timp fratesti.Am fost devastat,probleme la scoala,nimic nu era bine.Din clasa a 5. parca scriu poezii.Am inceput sa scriu intensiv,poezii lungi,complicate pline de sentimente.Am incercat sa ma inveselesc aratand o poezie pentru un prieten bun din Braila(eu stand in baia mare,nu ne prea intalneam),care a raspuns prin "mersi,ii faina".Am fost nervos pentru gestul lui,dar l-am inteles,el nu vedea lucrurile cum vad eu.M-am hotarat sa nu arat la nimeni din poeziile mele.Timpul vindeca totul,au trecut luniile si anul asta,de ziua mea am ajuns la o concluzie:sunt singur,dar fericit.Nu am prieteni buni,ma duc afara singur,ma plimb,ma uit la nori...imi gasesc ocupatii,ma duc sambata cu bicicleta,duminica la bunica...am deja o rutina.Si acuma motivul pentru care am scris postul asta:Sunt nebun?am ajuns o finta care nu este sociabila?nu pot sa "ma conectezi"cu cineva?Fericirea mea contribuie la nebunie?sincer nu stiu,sper ca pe acest forum sunt oameni mai destepti ca mine,si ca si daca nu ma pot intelege,ma pot ajuta.Sunt foarte curios de parerile voastre,daca vreti sa povestim Va multumesc anticipat! 
|
|
| sus |
| trudninkaya Guest |
Re: 17 ani,singur si nebun?scris pe 1 aug 2009 17:02 de trudninkaya
toul va fi OK... toti la rindul lor trec prin asemenea situatii mai ales odata in viata. nu dispera: ASTA E SLOGANUL CARE MEREU MA INKURAJAT SI MIA DAT PUTERI.TU ESTI INKA TINEREL SI FERICIREA E TOT INNAINTE , POATE TU NU CAUTI UNDE TREBUIE CA SA GASESTI CEEA DE CE AI NEVOIE SI AI CAUTAT ATIT FARA SUCCES... CAPUL SUUS... SUCCESE!!!
|
|
| sus |
loading...
Ai nevoie de informatii, sfaturi sau de ajutorul avizat al unui specialist?
Ai probleme sexuale si nu ai la cine sa
apelezi? Sunt Doina Panait, consilierul
seXpert.ro, si iti stau la dispozitie! spune-mi problema ta!
|
seXpert.ro iti pune la dispozitie
o baza de date completa despre dragoste, sex,
viata sexuala, sanatate si probleme sexuale!vezi lista de articole!
|
Discutii noi pe forum
|
Amintirea primului sarut.... scris de cristina9317 (13 nov, 07:10) Se poate dezvirgina o fata cu degetul?scris de cristina9317 (13 nov, 07:10) Voua fetelor va place sexul oral?scris de cristina9317 (13 nov, 07:09) Prea mult chef de dragostescris de Solth (17 sep, 21:02) Tema la citire!scris de Guest (11 iul, 16:40) Intra pe forum!
|
Carti despre sex
|
Tehnici corecte de felatie, cunnilingus, "69" si alte practici sexuale orale, testate si garantate, care te vor face un partener sexual de neuitat |
|
Vezi toate cartile despre sex!
| |
