Mai exista vreo solutie...?

Se mai poate face ceva intr'o"relatie" care a ajuns la final?Ajungand intr'o situatie penibila-sa ne certam, sa se poarte el urat din cauza stressului ce i-l provocam , eu la fel ii raspundeam urat si asa mai departe, vad ca au trecut 2 saptamani de cand nu am mai vb la telefon deloc( eu am renuntat sa il mai sun pt ca ultima oara cand l-am sunat mi-a dat-o pe una la telefon, ceea ce m-a suparat la culme, desi m-am prefacut ca nu imi pasa si am facut-o pe tipa aceea sa isi tina vorbele in gura, sa nu isi mai gaseasca cuvintele).
Ii cumparasem cateva cadouri pe care vroiam sa i le dau de ziua lui)poster mare cu el, breloc personalizat cu numele lui pt ca urmeaza sa aiba examenul pt coala de soferi, cd personalizat,etc) si m-am saturat sa le mai tin aici, pt ca din cauza certurilor...nu am apucat sa i le mai dau:-<. In urma cu 3 zile am intrat frumos pe o adresa de messenger facuta asa la vrajeala si i'am zis"mah sa vii sa iti iei posterul, cd'ul si ce mai ai pe aici ca daca nu eu le arunc la gunoi unde iti e si tie locul...zi unde sa ti le las ca eu nu am ce face cu gunoaiele tale", la care el mi'a spus"arunca'le tu...pa".Daca am vazut ca inca nu imi daduse ignore i'am mai spus ca le arunc toate in baia pizzeriei parintilor lui cand merg pe acolo...asa ca o sa le gaseasca acolo.
Recunosc ca am facut o gafa facandu-l gunoi, mai ales ca inainte cu cateva seri de asta, din nou l'am insultat pe mess pt ca inca eram furioasa pt ca mi'a dat'o pe tipa aceea la telefon in loc sa vb el.El, spre deosebire de alte dati, nu a mai avut nicio reactie, niciun cuvant nu a spus, s'a lasat injosit de mine si apoi a iesit de pe mess cu totul, ceea ce m;a mirat pt ca niciodata nu s'ar fi lasat batjocorit de mine.
Ce e drept...regret ca au fost atatea lucruri care ne'au distantat atat de mult si as face ORICE numai sa fim ca inainte, sa incepem din nou sa vorbim, sa ne intalnim.Daca as mai avea o singura sansa sa fiu cu el, as face orice numai sa nu mai calc stramb(adica sa nu il mai stresez, sa il disper cu telefoane, sa nu mai fiu copila).
Eu am 16 ani si jumatate, iar el 18.Stiu foarte bine ca el inca e imatur, poate chiar mai imatur decat mine in multe situatii, dar il iubesc inca, a fost primul din viata mea si inca e, de aproape 3 ani simt ceea ce simt pt el si ce imi doresc cel mai mult e sa ma ajute cineva cu un sfat sau orice...sa reusesc sa ma impac cu el, sa il fac sa isi dea seama ca poate sa ne mearga mult mai bine daca mi';ar mai da o sansa.

Va rog ...aveti vreun sfat care sa imi foloseasca?Cum as putea sa intru in discutii cu el si cand?La scoala ne vedem zilnic si de 5 ori pe zi, doar ca nu ne spunem nimic, doar ce ne mai privim(si oricum daca i-as spune ca il vad cand se uita dupa mine ar nega, la fel as face si eu daca mi-ar spune ca stie ca ma uit dupa el..pt ca nu mai vrau sa ma mai las ai prejos decat el).Eu ii vorbesc acum asa, il iau tare, ma prefac ca sunt indiferenta si ca nu il observ deloc, deoarece sper ca poate isi da seama si el ca nu ma mai las calcata in picioare orice ar fi...si ca pana la urma o sa cedeze, o sa accepte sa reluam legatura si sa fim impreuna fericiti.

Va rog ...aveti vreun sfat care sa imi foloseasca?Cum as putea sa intru in discutii cu el si cand?La scoala ne vedem zilnic si de 5 ori pe zi, doar ca nu ne spunem nimic, doar ce ne mai privim(si oricum daca i-as spune ca il vad cand se uita dupa mine ar nega, la fel as face si eu daca mi-ar spune ca stie ca ma uit dupa el..pt ca nu mai vrau sa ma mai las ai prejos decat el).Eu ii vorbesc acum asa, il iau tare, ma prefac ca sunt indiferenta si ca nu il observ deloc, deoarece sper ca poate isi da seama si el ca nu ma mai las calcata in picioare orice ar fi...si ca pana la urma o sa cedeze, o sa accepte sa reluam legatura si sa fim impreuna fericiti.