Valentine's Day - dedicatii

Poate nu crezi, dar mai exista in lumea asta stramba unii oameni cu suflet (chiar barbati, nu rade!) care ar suferi enorm pentru o singura lacrima in ochii persoanei la care tin....

Ba te cred ca am avut un baiat in genul asta langa mine, dar nu mai edin pacate.

Trebuia sa-l tii strans langa tine, prea rar ni se ofera a doua sansa care sa fie cel putin la fel de buna ca prima....!

Era prea complicata relatia noastra...si nu eu nu am stiut sa-l tin langa mineel a fost cel care nu a stiut

Dupa cum ziceam si mai demult vad ca va intelegeti foarte bine, de ce nu va srabatoriti ziua indragostitilor imreuna!


Si daca am avut o idee buna sa imi ziceti si mie cum a fost!

Cine, eu si valentine? You are so funny!!!

Mdea, mersi frumos!

S-ar numi corupere de minor si se pedepseste conform Codului Penal art......!!!

Se mai intampla....mai ales in adolescenta....sa nu avem rabdare....sa ne lasam condusi de orice altceva in afara propriei judecati....sa ni se para ca o relatie in plus sau in minus oricum nu conteaza cand avem toata viata inainte si exista atatea tentatii! Gandim cu picioarele (sau cu alte parti anatomice), lasam sa treaca pe langa noi oameni alaturi de care am fi putut fi fericiti, dar pe care ne e prea lene sa-i intelegem...si atunci preferam relatiile simple, cu persoane simple, care au o gandire simplista si suflet simplist. Abia mai tarziu, cand ne vine mintea la cap (asta in caz ca avem asa ceva si functioneaza la parametri cel putin medii!), realizam ca relatiile simpliste nu ne satisfac decat cel mult fizic, ne dam seama (uneori!) ce am pierdut....

Minori????? nu stiam ca esti minora.....

Nu eu, mai!!!!!!!! Te faci ca nu-ntelegi, da?

eu personal nu si minor

adica sunt ce vrei tu numa minor nu si

Mda....sa revenim la subiect.
As vrea sa le urez un calduros LA MUTI ANI tuturor Valentinelor si Valentinilor, iar celor care au pe cineva langa ei si iubesc le urez la mai mult de acum in colo si sa nu faca prostii.Si nu in ultimul rand pentru cei care trec singurei peste sarbatoarea dragostei si iubirii....fruntea sus viata merge inante si "niciodata nu se stie de unde sare iepurele"

MORALA: Asta e viata. Nu astepta prea mult pentru a-i spune cuiva special ceea ce simti. Spune-i astazi. Maine va putea fi prea tarziu.

*Era odata un baiat nascut cu o grava maladie, o maladie pentru care nu exista un leac. Avea 17 ani, dar putea muri in orice moment. Traia in casa lui, sub asistenta permanenta a mamei sale... Obosit de stat in casa, a decis sa iasa macar o data cu permisiunea mamei sale. Mergand prin cartierul sau, se uita pe la magazine. Trecand pe langa un magazin de muzica, privi prin vitrina si observa prezenta unei tinere fete, de varsta lui. A fost dragoste la prima vedere. Deschise usa si intra, privind la nimic altceva decat la fata. Apropiindu-se incet, sosi la tejgheaua unde era fata. Ea il privi si ii spuse, surazand: *Pot sa te ajut?*. In timpul acesta el gandea ca acela era cel mai frumos zambet pe care il vazuse in viata lui. Simtea impulsul de a o saruta. Balbaindu-se, ii spuse: *Da... hmmm...ummm. Mi-ar placea sa cumpar un CD*. Fara sa se gandeasca, prinde primul CD pe care il vede si ii da banii. *Vrei sa ti-l impachetez?* -intreaba
fata, zambind din nou. El ii raspunde ca da. Incetisor, ea merge in magazie si se intoarce cu pachetul si i-l da baiatului. El il ia si iese din magazin ... Se intoarse acasa, si din acea zi mergea la acel magazin in fiecare zi sa cumpere un CD. Fata il impacheta mereu, iar el se intorcea acasa si il baga in sertar. El era prea timid pentru a o invita in oras si de cate ori incerca, nu reusea niciodata. Mama lui a aflat de aceasta situatie si il incuraja sa incerce...asadar in ziua urmatoare el isi facuse curaj si se duse la magazin. Ca in toate celelalte zile... isi cumpara un CD si ca intotdeauana ea il impacheta. El a luat CD-ul si in momentul in care fata era distrata, a pus repede o foaie cu numarul lui de telefon pe tejghea, apoi a iesit in fuga din magazin. *...Dinggg* . Mama lui raspunde la telefon. *Alo???* Era fata, ce intreba de fiul ei. Mama indurerata a inceput sa planga in timp ce zicea: *Nu stii??? ...a murit ieri.* A fost o tacere indelungata intrerupta de plansul mamei. Mai tarziu mama a intrat in camera fiului saupentru a si-l aminti decisa de a incepe sa se uite prin lucrurile lui. Deschise sertarul si cu mare suprindere gasi un munte de CD-uri impachetate. Nu era nici macar unul deschis. A cuprins-o curiozitatea, vazand atatea si nu putu rezista, a luat un CD si s-a asezat pe pat, uitandu-se... cand un bilet iese din pachetul din plastic... Mama l-a luat pentru a-l citi; scria: *Esti frumos!!! Ai vrea sa iesi cu mine?? Te iubesc ... Sofia.* Mama emotionata deschise si alte CD uri si gasi si alte bilete; pe toate scria acelasi lucru.*

Frumoasa povestioara, dar poate are si cineva una cu happy end!

Din pacate, viata nu ofera prea des finaluri fericite povestilor....Nu stiu daca sa mai cred in karma....filosofia *what you give is what you get* nu functioneaza intotdeauna....Cand *give* mult si *get* nimic, te intrebi daca doar in romane si filme mai exista *happy ends*!!!

Eu vroiam sa citesc ceva mai putin trist totusi societatea si lumea in zilele noastre pune accent numai pe despartire, durere tragedie, dar nimic romantic, nimeni care sa spuna ca sia gasit jumatatea, ca e fericit... cam asta e ceea ce vroiam eu!

Cat de romantica poate fi o despartire? Te simti mai impacat cu tine insuti daca ii dai papucii dupa o noapte de *dragoste* de adio petrecuta in cel mai romantic cadru imaginabil sau pe aceeasi banca unde i-ai declarat prima data ca o iubesti? Despartirile sunt prin esenta lor drame/tragedii (evident in cazul in care macar unul dintre parteneri mai simte ceva, altfel o dam in comedie!), iar in societatea moderna iubiri care sa dureze mai mult de cateva saptamani/luni nu-si prea mai gasesc locul, mai exista extrem de putini oameni capabili sa simta mai mult de atat, se prefera un numar mare de relatii avand un continut slabut in sentimente....Romeo si Julieta si povestea lor de iubire ar starni hohote de ras printre tinerii de azi.....Cred ca nu mai stim sa iubim......nu realizam ca, multumindu-ne cu pseudosentimente, lasam viata sa treaca pe langa noi si ne privam de cel mai nobil sentiment pe care il putem trai: iubirea adevarata, sincera, totala, impartasita.....Chiar merita?

Din pacate, viata nu ofera prea des finaluri fericite povestilor....Nu stiu daca sa mai cred in karma....filosofia *what you give is what you get* nu functioneaza intotdeauna....Cand *give* mult si *get* nimic, te intrebi daca doar in romane si filme mai exista *happy ends*!!!

Nu primesti ce vrei, ci doar ce ai nevoie.

Toti avem o anumita forma de darnicie;
unii dam bani, daruri, unii timp, unii suflet, iubire, iar altii...critica!

Nu primesti ce vrei, ci doar ce ai nevoie.