#DEJA-VU

cum explicati acest fenomen ?

sunt simple coincidente sau avem puterea sa... vedem un pic in viitor ?

Am avut si eu parte de asa ceva. De mai multe ori mi s-a intamplat sa am impresia ca mai facusem lucrul respectiv candva. Mai ciudat este ca nu-mi amintesc exact nici unul din cazuri

cum explicati acest fenomen ?

Eu am deja-vu-uri destul de des. Cel mai lung a durat cam un minut, eu simteam ca stau nemiscata si nu reactionez in nici un fel desi gandeam ca faza asta am mai trai-o.

Mai am chestii din viata care nu stiu daca s-au intamplat real sau daca sunt vise. De exemplu am un "vis" cum ca in clasa a 12a nu mergeam la orele de matematica decat foarte rar. Sincer, va jur! nu mai tin minte NIMIC din matematica din clasa a 12a. Nu ca materie, ci ca ore, ce faceam la ele si daca ma duceam. Nu-mi pot da seama daca e vis sau s-a intamplat in realitate. Mai am astfel de evenimente pe care nu mi le pot explica.

Mai patesc o chestie: daca vorbesc despre o persoana pe care nu am vazut-o de foarte mult timp o vad in maxim 2 zile. Eram cu o prietena la o terasa si vorbeam despre un fost coleg de liceu si apoi de facultate cu mine pe care nu-l vazusem de vreo 3 ani. In 5 minute ea mi l-a aratat trecand pe strada si peste 4 zile m-am intalnit cu el la mine la munca.

Mi s-a intamplat (ce-i drept o singura data) sa mi se zbata ochiul stang foarte-foarte tare 3 zile in sir. Dupa 2 zile a murit matusa mamei mele.

Stiu ca am trecut de subiect dar sunt ciudatenii...

Sunt ciudata?

nu esti ciudata pt k toti oamenii au puterea precognitiei(unii mai putin altii mai mult) la fel k si animalele inainte de dezastrele naturale.
`

treaba cu animalele tin sa te contrazic.....animalele nu au puteri supranaturale sau cum dreacu sor numi.....animalele au simtzurile mult mai dezvoltate decat cele ale omului..de aceea nervi din picioarele animalelor functzioneaza ca niste senzori si percep cele mai fine vibratzii posibile...deci numa trai cu impresia ca un animal are cine stie ce ganduri

Deja vu este perceptia umana asupra unui lucru trait sau vazut recent, ca si cand s-ar mai fi intamplat odata, desi persoana implicata stie ca nu este adevarat. Fenomenul este confundat adeseori cu visele precognitive, in care persoana stie exact ce se va intampla intr-o anumita situatie si se dovedeste ca aceasta are dreptate. Diferenta consta in faptul ca deja vu se traieste in timpul evenimentului, in timp ce visele precognitive au loc inainte ca evenimentul sa aiba loc.

Dr. Vernon Neppe din Seattle a definit patru subcategorii ale deja vu-ului: tipul asociativ este cel mai des intalnit, experimentat de persoane sanatoase si normale. Deja vu-ul biologic este des intalnit la suferinzii de epilepsie de lob temporal, care experimenteaza deja vu-uri chiar inainte de inceputul unei crize. Deja vu-ul subiectiv si formele schizofrenice au loc ca urmare a conditiei psihiatrice a subiectilor, ca anxietatea, depresia (in primul caz) si schizofrenia (in cel de-al doilea), cazuri in care oamenii cred cu tarie ca au avut o viziune a viitorului.

Putem sa explicam deja vu-ul? Motivul pentru care fenomenele deja vu sunt dificil de studiat este legat de faptul ca pur si simplu nu exista simptome care sa le anunte aparitia, episoadele sunt scurte, se intampla doar unora, nu tuturor, nu exista manifestari fiziologice, in afara de faptul ca persoana in cauza afirma ca a avut un deja vu. Sigmund Freud, cel permanent obsedat de subconstient, a afirmat ca aceste experiente de tip deja vu sunt consecinta unor dorinte sau amintiri legate de un eveniment traumatic, pe care mintea umana le-a reprimat. La un moment dat, oamenii de stiinta au renuntat sa mai investigheze episoadele de deja vu, pentru ca acestea au inceput sa fie asociate cu experiente dintr-o alta viata, PES (perceptiile extrasenzoriale) si chiar... rapiri ale extraterestrilor, recent, episoadele de deja vu au inceput sa-si castige popularitate printre oamenii de stiinta, care au inceput sa foloseasca tehnologia imagisticii pe creierul uman pentru a intelege o data pentru totdeauna ce sunt aceste deja vu-uri.

Ce s-a descoperit pana acum? Studiile arata ca fenomenul se intampla unui procent de 60 la suta din populatie, dar este si mai frecvent la adolescenti, cu varste cuprinse intre 15 si 25; ca cei care au sanse mai mari sa li se intample sa aiba un deja vu au salarii mai mari, calatoresc mai mult, au studii superioare, au o imaginatie activa si capacitatea de a-si aminti cu exactitate visele, sunt mai obositi si stresati. Oamenii care au fost intr-adevar interesati de acest subiect au condus o serie de teste pe un grup de studenti, bazandu-se pe ideea ca episoadele de deja vu isi au originea in sugestia subliminala. Ceea ce au reusit sa elaboreze a fost teoria telefonului celular (sau a atentiei distributive) care presupune ca, de fiecare data cand atentia noastra ne este distrasa de ceva, reusim totusi sa fim constienti de ceea ce se intampla in plan secundar sau tertiar in jurul nostru, cu toate ca nu inregistram constient acele lucruri care se intampla. Cand ne intoarcem la ceea ce faceam inainte ca atentia sa ne fie distrasa, orice lucru care apartine mediului inconjurator ni se pare mult mai familiar, desi nu ar trebui. Hermon Sno, un psihiatru olandez, a venit cu alta teorie, asa numita teorie a hologramei, care spune ca amintirile sunt ca niste holograme, insemnand ca oricine poate sa recreeze o imagine intreaga dintr-un fragment. Dupa parerea lui, episoadele de deja vu apar cand un detaliu mic din mediul in care ne aflam este similar sau identic unei „ramasite" de amintiri din trecutul nostru, ceea ce impulsioneaza creierul sa creeze o intreaga imagine bazandu-se doar pe acel fragment.

Robert Efron a venit cu o alta teorie, care poarta numele de procesare duala (sau imagine intarziata), conform careia creierul uman primeste informatii pe atat de multe canale in acelasi timp incat este cateodata posibil ca informatiile sa nu se sincronizeze adecvat si asta poate sa dea nastere la aceste episoade de deja vu. Au fost altii care au adoptat teorii identice cu cele referitoare la originile viselor. Cu alte cuvinte, episoadele de deja vu pot fi generate de amintiri din vietile noastre personale, dar si din filme, poze pe care le-am vazut si ne-au impresionat, sau carti pe care le-am citit.

In concluzie, deocamdata lumea stiintifica bajbaie in cautarea explicatiei fenomenului de deja vu. La fel ca si visele precognitive, secventele de deja vu sunt uneori teribil de... ciudate! Voua vi s-au intamplat astfel de fenomene? Daca da, povestiti-ne!