Cat de bine ii cunoastem pe cei de langa noi?

Cat de bine ii cunoastem pe cei de langa noi?? Stim pe cine avem alaturi?? Avem incredere totala sau totul se naruie la proba contrarie?

Sau poate ne facem o imagine dorita despre persoana de langa noi si abia mai tarziu vedem de fapt oglinda oglinzilor.

Cat de bine ii cunoastem pe cei de langa noi?? Stim pe cine avem alaturi?? Avem incredere totala sau totul se naruie la proba contrarie?

Sau poate ne facem o imagine dorita despre persoana de langa noi si abia mai tarziu vedem de fapt oglinda oglinzilor.

Am avut incredere totala, i-am facut o imagine de sfanta si mi-am luat-o peste bot. Asa ca....mai subtire cu increderea in altcineva ca e mai bine

Mda, si eu cam tot asa am patit, dar stii care e greseala? In partea asta privind cunoasterea partenerului este obligatoriu sa ne lasam condusi de ratiune, nu de sentiment; daca este posibil, este bine ca sentimentul sa se instaleze abia dupa ce am constatat ca ne place ceea ce am descoperit in partener, altfel tindem sa idealizam, sa trecem cu vederea minusuri importante! Nu cred ca oamenii se schimba fundamental pe parcursul unei relatii, de aceea cel mai bine este sa ne lamurim de la inceput cum stau lucrurile, si, daca stau bine, atunci sa-i acordam partenerului incredere.

e trist ca in lumea asta nu mai stii in cine sa ai incredere,,,uneori parca ti-ar fi mai bine sa nu mai ai incredere in nimeni..dar nu ai mai fi om daca nu ai fi putin naiv ...oricine in adancul sufletului spera la o persoana care sa il iubeasca neconditionat ..care sa nu-i tradeze increderea si sa ii fie alaturi la nevoie

Este adevarat ca avem tendinta de a acorda incredere unora dintre oamenii din jurul nostru, care par sa o merite, insa de multe ori se dovedeste ca gresim, asta doare, ne invata sa fim mai atenti, cercul se restrange, dar, daca suntem in continuare dezamagiti, riscam sa ajungem la concluzia trista ca nimeni nu merita incredere si ne izolam....

La iubirea aceea ideala (nu i-as spune chiar neconditionata) visam cu totii, insa, din nefericire, ea se intalneste extrem de rar, chiar daca se potrivesc foarte bine si au caracter frumos, mai devreme sau mai tarziu cel putin unul din parteneri isi va dori altceva si relatia se va destrama, oricat de mult si-ar dori ei sa reziste. Mie mi se pare extrem de trist/deprimant sa nu poti avea 100% incredere nici macar in omul pe care il iubesti din tot sufletul!

Nu poti avea 100% incredere..

de fapt ar fi trebuit sa fie doar 1%....

Este adevarat ca avem tendinta de a acorda incredere unora dintre oamenii din jurul nostru, care par sa o merite, insa de multe ori se dovedeste ca gresim,

Am revenit si acum citesc raspunsurile voastre ... cineva zicea sa pastram niscai indoiala ... asta nu macina? cand totusi exista indoiala ..deja nu mai e incredere

farama de indoiala se afla in subconstientul nostru. asta nu este neincredere neaparat, este dovada ca esti prevazator, calculat, si gandesti si ratzional, nu te lasi doar purtat de valul de sentimente si de iubire