Cum iti dai seama ca iubesti?

si ar trebui sa ma despart de persoana iubita pentru a vedea daca o iubesc?

Nu poti invata,de pilda;tu citesti 2 randuri si apoi iti dai seama ca trebuie sa le citesti iar,pentru ca,de fapt,gandurile ti-au fugit in alta parte.

Sau iti dai seama daca ai iubit,daca dupa un accident nefericit,ce a dus la despartirea voastra,suferi foarte mult,dar neasteptat: daca pana atunci relatia era ceva cat de cat normal,iti placea de persoana,dar nu puteai defini sentimentul,acum poti descoperi ca pierderea acelei persoane poate insemna mult pentru tine,si poate de-abia atunci incepi sa faci eforturi pentru a salva relatia.Bine,in acest ultim caz nu te va reprimi nimeni,pentru ca atunci cand "sari in cap" cuiva,nici de-a dr...' nu te va mai placea,important fiind sa pastrezi un exhilibru al sentimentelor celor doi,altfel se ajunge repede pe aratura,datorita diferentelor sentimentale,care duc la frustrare pentru cel ce iubeste "mai mult",si anumite lucruri ii dovedesc ca celalalt iubeste "mai putin".

Cum iti dai seama ca iubesti?cum iti dai seama pe cine iubesti?de unde stii ca e persoana potrivita?ce e iubirea pana la urma ...in ultimele luni am devenit atat de confuza incat am ajuns sa cred ca iubirea chiar nu exista.Spune-ti voi...ati cunoscut iubirea?Cum e sa iubesti?

scuza-ma dar intrebarile astea sunt cam tampite. Cum iti sai seama ca iubesti ? Dar ca ti-e foame sau sete cum iti dai seama ?

dar cum iti dai seama ca iubesti?cum nu confunzi asta cu dorinta?cum nu confunzi asta cu faptul ca tii mult la o persoana?

cum iti dai seama ca iubesti?cum nu confunzi asta cu dorinta?cum nu confunzi asta cu faptul ca tii mult la o persoana?

pentru ca ma doare burta sau mi s-a uscat gura...dar cum iti dai seama ca iubesti?cum nu confunzi asta cu dorinta?cum nu confunzi asta cu faptul ca tii mult la o persoana?

ca ai un prieten de ceva timp si nu mai stii ce simti pentru el pentru ca ai intalnit pe altcineva...am dreptate?

mai fata, tu acuma nu iubesti, ci esti indragostita, iubirea se construieste in timp...a dracului de mult timp si se consolideaza o data cu greutatile prin care trece cuplul. nu, nu l-ai iubit pe fostul tau prieten, daca il iubeai nu il lasai la greu, il ajutai si vorbeai cu el ca este important sa termine liceul, cautati impreuna metode, un loc de munca, nu il abandonai ca pe un caine batran, care nu mai vede bine si nu mai stie sa pazeasca.
tu te gandesti sa-ti fie tie bine, nu si lui, e un gest egoist, cand iubesti pe cineva nu exista acest gest si pui persoana de linga tine pe primul loc. stiu 2 cazuri in care unul din parteneri a murit salvandu-l pe celalalt...ai fi facut asa ceva? nu!
hai bafta, si succes mai mult cu noua achizitie, poate cu asta ai sa descoperi iubirea adevarata.

p.s. mai lasa deoparte latura materiala, daca ne concentram prea mult asupra ei uitam de cea sentimentala.

Desparte-te de el.

Ii simteam lipsa,simteam ca "mor de foame"

l-am parasit

Eu am impresia ca tu si fostul tau prieten nu ati trait ceea ce se numeste iubire (sunt de acord cu userul ... in privinta definirii iubirii), recunosc ca pe parcursul celor 2 ani ai incercat sa-l aduci pe calea cea buna, insa se pare ca el nu a inteles cat de important era pentru tine si pentru cuplu latura profesionala a vietii lui. Lantul de minciuni in care s-a complacut, lipsa lui de incredere in tine, indiferenta fata de viitorul lui (lucru destul de irational si egoist totusi) au fost motivele pentru care relatia s-a macinat, iar sentimentele tale au devenit confuze. El nu a dovedit suficienta maturitate in cadrul cuplului, nu este suficient sa vrei neaparat sa fii cu cineva, trebuie sa lupti alaturi de acea persoana pentru binele comun.

Frustrarile tale s-au acumulat si in momentul in care a aparut cineva care avea calitatile pe care doreai sa le aiba partenerul tau, ai renuntat la relatia veche pentru cea noua. In mod normal nu am incredere in schimbari bruste, nu cred ca poti migra de la un om la altul atat de usor, nu ne-ai dat detalii despre acest aspect, iar din ce scrii rezulta ca, desi esti confuza in continuare, ai facut de catva timp alegerea si traiesti deja "o poveste de dragoste ca in filme" cu noul partener. Nu mi se pare ca poate fi iubire (inca) pentru ca atunci nu ti-ai mai pune astfel de intrebari. Trebuie sa te aduni si sa te lamuresti ce simti cu adevarat.

Nu spun ca alegerea ta ar fi proasta, in general parasim un partener caruia ii reprosam anumite lipsuri sau neconcordante cu propria noastra fiinta, pentru unul calitativ superior, care ni se potriveste mai bine, ciudate sunt cazurile in care se intampla invers. Daca esti convinsa ca baiatul cel nou este ceea ce-ti doresti, de ce ti-e teama de viitor?

nu in nici un caz sa nu crezi asta.Crede-ma de cand sunt cu el am tot incercat sa il ajut.crede-ma k...el pe vremea aia nu muncea nu avea nici o calificare nici un fel de experienta...dar...pe parcursul relatiei am incercat sa il ajut sa isi gaseasca o meserie.A urmat un curs de calificare pentru a deveni ospatar...a obtinut diploma datorita mie...chiar si eu am facut cursurile pentru a ii fi lui mai usor,,,a fost mai motivat sa le faca...dar dupa ce a terminat cursul...a preferat sa se angajeze ca agent de paza...ce naiba...putea sa incerce sa lucreze in domeniul respectiv sa capete experienta...m-a mintit ca ii place...l-am intrebat de ce nu se angajeaza ca ospatar?a zis ca nu e pentru el...ca el nu vrea sa fie sclavul altora si ca o sa faca lumea misto de el...l-am rugat sa faca din nou liceul....a avut 2 sezoane in care se putea reapuca si reinscrie...m-a mintit ca o va face...intotdeauna era prea tarziu.El muncea doar pentru ca il rugam eu.In rest prefera sa sea acasa ca un intretinut si la varsta lui mi se parea ciudat.Mama lui se tot plangea de el.Am incercat sa il ajut in toate chipurile posibile dar cand am vazut ca nu pot sa schimb nimic la el am renuntat sa mai incerc.Timp de doi ani de zile nu am putut sa il fac sa nu mai minta.Minte tot timpul.Incepusem chiar sa ma las mintita.Stiam ca nu e adevarat ce spune dar il lasam totusi sa o spuna eu stiind de fapt adevarul.Ne certam tot timpul din cauza asta.Ce puteam sa mai fac?sa imi distrug viitorul alaturi de un om fara viitor?spuneti voi.ce ati fi facut?L-am pus de multe ori pe primul loc si el stie asta.Am facut multe lucruri pentru a-l ajuta.In relatia noastra intotdeauna am vrut ca lui sa ii fie bine si sa reuseasca sa se maturizeze...sa isi dea seama ca cu minciuna nu ajunge nicaieri.Nu puteam sa mai stau langa cineva care nici macar nu avea curajul sa imi zica adevarul(cik ii era frica sa nu ma piarda).In 2 ani de zile el nu a invatat ca poate avea incredere in mine.Ce puteam sa fac mai mult?ce?

Nu cred ca, ai fi putut face mai mult. Daca in 2 ani de zile, n-a invatat ca poate avea incredere in tine, n-a priceput ca, nu ajunge nicaieri, cu minciuna( iau de baza, doar aceste doua aspecte ale relatiei), in rest, cea cu diploma de ospatar, ma rog, poate omul, nu-i facut pt. asa ceva. Poate are alte aptitudini, ceea ce, insa, nu-i da dreptul de a-i jigni pe cei, care, pot, face si munca(de jos, sa-i zicem), dar si alt gen de munca. In fond, a munci, n-ar trebui sa fie o rusine pt. nimeni. Las, de-o parte persoanele, dependente de pilele parintilor, parintii, care, viseaza, ca, ai lor copii, daca, sunt absolventi universitari, nu trebuie, sa faca altceva, decat sa ocupe posturi(scaune) caldute - daca, s-ar putea, sa fie toti: manageri, parlamentari, presedinti. Din pacate, cam aceasta este mentalitatea romanilor.