De ce si cum au murit iubirile voastre?

A propos de defazarea sufleteasca....

Concret, in practica, cred ca toti ati trait iubiri mai mult sau mai putin intense, mai lungi sau mai scurte, mai frumoase sau mai putin frumoase. Privind in urma (cu oarecare obiectivitate) relatiile de iubire care s-au incheiat, impartasiti-ne de ce si cum a murit acest sentiment in sufletul vostru? A fost pentru ca celalalt v-a mintit/inselat, a fost pentru ca ati intampinat piedici din partea celor din jur sau a conditiilor vitrege, a fost din cauza defazajului sufletesc? Ma refer la iubirile impartasite care pornesc din sincerul "TE IUBESC" si continua cu o perioada in care cei doi se bucura de acest sentiment impreuna.

Timp de un an jumatate am trait o adevarata poveste de dragoste.Eu doream sa ne casatorim,el dorea sa stam multi ani impreuna.Nu ajungeam la nici un consens ,dar el imi spunea ca dragostea trebuie sa ne tina uniti si sa gasim o solutie.La un moment dat el s-a hotarat sa ne casatorim desi nu prea era impacat cu acest gand(frica de casatorie).Lucrurile au intrat pe un fagas bun,dar dupa un timp ,brusc ,prietenul meu mi-a zis ca nu mai vrea sa fim impreuna pentru ca sentimentele lui s-au atenuat de ceva vreme.Am avut un soc destul de mare.Am stat foarte mult de vorba dupa incheierea relatiei si i-am spus ca nu e neaparata o casatorie, ci iubirea noastra si trebuie sa facem ceva sa salvam ce avem si sa mergem mai departe.Insa el a refuzat categoric.Trist este ca sufar foarte mult chiar si acum (povestea e recenta) si nu inteleg ce s-a intamplat.Ma tot intreb ce s-a intamplat cu iubirea aia mare de care tot vorbea el,cum s-a ajuns pana intr-acolo incat sa nu ma mai vrea deloc?Pur si simplu nu a fost un motiv clar.Mai mult el imi spunea dupa terminarea relatiei ca nu se poate lega de nimeni pentru ca nu sunt eu...In orice relatie exista suisuri si coborasuri si nu inteleg de ce nu am putut merge mai departe.I-am zis ca eu sunt dispusa sa lupt,dar nu pot de una singura....El mi-a raspuns ca e obosit si nu-si mai doreste nimic...............Voi ca parere aveti?

A propos de defazarea sufleteasca....

Concret, in practica, cred ca toti ati trait iubiri mai mult sau mai putin intense, mai lungi sau mai scurte, mai frumoase sau mai putin frumoase. Privind in urma (cu oarecare obiectivitate) relatiile de iubire care s-au incheiat, impartasiti-ne de ce si cum a murit acest sentiment in sufletul vostru? A fost pentru ca celalalt v-a mintit/inselat, a fost pentru ca ati intampinat piedici din partea celor din jur sau a conditiilor vitrege, a fost din cauza defazajului sufletesc? Ma refer la iubirile impartasite care pornesc din sincerul "TE IUBESC" si continua cu o perioada in care cei doi se bucura de acest sentiment impreuna.

Ma tot intreb ce s-a intamplat cu iubirea aia mare de care tot vorbea el,cum s-a ajuns pana intr-acolo incat sa nu ma mai vrea deloc?Pur si simplu nu a fost un motiv clar.

Mai mult el imi spunea dupa terminarea relatiei ca nu se poate lega de nimeni pentru ca nu sunt eu...

In orice relatie exista suisuri si coborasuri si nu inteleg de ce nu am putut merge mai departe.I-am zis ca eu sunt dispusa sa lupt,dar nu pot de una singura....El mi-a raspuns ca e obosit si nu-si mai doreste nimic.......

raspunsul e simplu, TIMPUL le omoara pe toate. Banal, dar adevarat.

A propos de defazarea sufleteasca....

Concret, in practica, cred ca toti ati trait iubiri mai mult sau mai putin intense, mai lungi sau mai scurte, mai frumoase sau mai putin frumoase. Privind in urma (cu oarecare obiectivitate) relatiile de iubire care s-au incheiat, impartasiti-ne de ce si cum a murit acest sentiment in sufletul vostru? A fost pentru ca celalalt v-a mintit/inselat, a fost pentru ca ati intampinat piedici din partea celor din jur sau a conditiilor vitrege, a fost din cauza defazajului sufletesc? Ma refer la iubirile impartasite care pornesc din sincerul "TE IUBESC" si continua cu o perioada in care cei doi se bucura de acest sentiment impreuna.

Timp de un an jumatate am trait o adevarata poveste de dragoste.Eu doream sa ne casatorim,el dorea sa stam multi ani impreuna.Nu ajungeam la nici un consens ,dar el imi spunea ca dragostea trebuie sa ne tina uniti si sa gasim o solutie.La un moment dat el s-a hotarat sa ne casatorim desi nu prea era impacat cu acest gand(frica de casatorie).Lucrurile au intrat pe un fagas bun,dar dupa un timp ,brusc ,prietenul meu mi-a zis ca nu mai vrea sa fim impreuna pentru ca sentimentele lui s-au atenuat de ceva vreme.Am avut un soc destul de mare.Am stat foarte mult de vorba dupa incheierea relatiei si i-am spus ca nu e neaparata o casatorie, ci iubirea noastra si trebuie sa facem ceva sa salvam ce avem si sa mergem mai departe.Insa el a refuzat categoric.Trist este ca sufar foarte mult chiar si acum (povestea e recenta) si nu inteleg ce s-a intamplat.Ma tot intreb ce s-a intamplat cu iubirea aia mare de care tot vorbea el,cum s-a ajuns pana intr-acolo incat sa nu ma mai vrea deloc?Pur si simplu nu a fost un motiv clar.Mai mult el imi spunea dupa terminarea relatiei ca nu se poate lega de nimeni pentru ca nu sunt eu...In orice relatie exista suisuri si coborasuri si nu inteleg de ce nu am putut merge mai departe.I-am zis ca eu sunt dispusa sa lupt,dar nu pot de una singura....El mi-a raspuns ca e obosit si nu-si mai doreste nimic...............Voi ca parere aveti?

Si mie mi-a murit..........la intrare


(Glumesc, nu mi-a murit niciodata acolo)

Incet, usor... fara cuvinte sau fapte... De ce? Eh... 14 Iulie 1789. :/

valentine!iarsi ai glume in program??

Pai Caderea Bastiliei a fost privita ca o eliberare, descatusare..... Tu o percepi ca pe sfarsitul monarhiei sau inceputul revolutiei?

(Hint: "vorba de duh" a revolutiei franceze)

Este foarte adevarat ca timpul distruge sentimentele,dar te intreb nu e trist cand se intampla asa-zisa defazare de care se vb aici(cand doar unul din cei 2 mai iubeste)cel care mai simte inca dragoste nu face altceva decat sa ucida in timp sentimentul in el?
Mie mi se pare trist si dureros ca un sentiment cum e dragostea,nascut fara voia ta sa fie efectiv omorat cu voia ta...pur si simplu de nevoie......

Am trecut si de faza de plans.Ideea e ca nu stiu daca plangi sentimentul neimpartasit sau pur si simplu povestea de dragoste fara happy ending.
Eu zic mereu ca trebuie sa mergi inainte,dar asta din inertie si pentru ca nu poti merge inapoi,traind mereu in trecut....
Fiecare merge inainte si isi aranjeaza viata cum poate mai bine,dar cati reusesc sa mai fie fericiti si sa simta sentimentul de implinire?

A propos de defazarea sufleteasca....

Concret, in practica, cred ca toti ati trait iubiri mai mult sau mai putin intense, mai lungi sau mai scurte, mai frumoase sau mai putin frumoase. Privind in urma (cu oarecare obiectivitate) relatiile de iubire care s-au incheiat, impartasiti-ne de ce si cum a murit acest sentiment in sufletul vostru? A fost pentru ca celalalt v-a mintit/inselat, a fost pentru ca ati intampinat piedici din partea celor din jur sau a conditiilor vitrege, a fost din cauza defazajului sufletesc? Ma refer la iubirile impartasite care pornesc din sincerul "TE IUBESC" si continua cu o perioada in care cei doi se bucura de acest sentiment impreuna.

Vad ca nu s-a prea inghesuit lumea sa-si posteze povestile de dragoste pe-aici desi avand in vedere ca suntem pe un forum unde asta e tema principala cred ca ar trebui sa ne cunoastem povestile.Asa ca eu o sa incerc sa le postez.
La inceputul acestui an , dupa incheierea unei relatii cu un tip foarte gelos si care pot spune ca ma cam "teroriza" , am intalnit(credeam eu atunci) persoana perfecta.Cel mai dulce si scump baiat.Relatia a tinut vreo 7 luni.L-am iubit enorm , as fi facut orice pt. el , ma trezeam , adormeam si eram tot timpul cu el in gand.Doar ca de la un timp baiatul meu nu mai stia ce simte pt mine.Ba ma iubea , ba trebuia sa se gandesca si tot asa.Intr-un final , in ciuda tuturor eforturilor pe care le depusem pentru a pastra aceasta relatie , a hotarat ca nu ma mai iubeste si e mai bine sa ne despartim.Am acceptat fara sa incerc vreodata sa il aduc inapoi.A urmat o perioada in care eu sufeream , el imi povestea despre prietenele sale , prietenii lui isi bateau joc de mine , el facea mijto , vb urat etc.Dupa vreo cateva saptamani bune am inceput totusi sa ies cu amicii desi inca imi era greu.Asa mi-am dat seama ca langa mine se gasea o persoana extraordinara;un baiat bland , intelegator , matur pe care nu-l remarcasem.Eram amici de f multi ani...a incercat de mai multe ori sa-mi faac curte insa eu mereu aveam altceva mai bun de cucerit.Am realizat atunci ca a fost mereu acolo , langa mine , pentru mine insa eu nu il remarcasem.A urmat o peripoada unica in viata mea.Ieseam , povesteam ore in sir ,venea mereu cu mici atentii , mici surprize etc.Doar ca acest baiat munceste in State de vreo cativa ani si dupa 2 luni a trebuit sa plece inapoi.Despartirea a fost grea dar frumoasa.Am primit un buchet imens de trandafiri , cina in oras si dimineata...un CEC cu o suma semnificativa pe care puteam sa o folosesc dupa bunul palc(dar de care nu am sa ma ating).El nu vrea sa mai revina in tara.Mi-a oferit posibilitatea de a merge si a ramane definitiv acolo(ceea ce ar insemna sa ne casatorim).Am timp de gandire...Nu stiu daca voi renunta la tot pentru a fi cu el insa a fost cea mai placuta experienta de pana acum.Dupa toate dezamagirile pe care le traisem nu credeam ca mai exista si astfel de baieti ...se pare insa ca m-am inselat amarnic.

frumos.....insa doua luni.....pentru mine este extrem de putin!

Sfatul meu prietenesc este sa-l uiti
Din proprie experienta spun: chiar daca va impacati va fi greu...vor fi scandaluri...

Dar nu suntem despartiti momentan.Suntem in perioada in care urmeaza ca eu sa hotarasc ce fac, merg sa fiu cu el sau raman sa-mi realizez visele asa cum mi-am dorit intotdeauna.

Uita-te si tu la ce ai scris:vrei sa fii cu el sau ramai sa-ti realizezi visele....
Cat de mult il iubesti?Cat de mult iti doresti ca viata ta sa fie legata pentru totdeauna de el?

Sfatul meu prietenesc este sa-l uiti
Din proprie experienta spun: chiar daca va impacati va fi greu...vor fi scandaluri...

merg sa fiu cu el sau raman sa-mi realizez visele asa cum mi-am dorit intotdeauna.