Dupa 3 ani...il mai iubesc?

Am o relatie de 3 ani cu prietenul meu, pana acum fiind una stabila si de invidiat as pute spune.el ma iubeste la nebunie si imi face toate mofturile,intotdeauna atent si dulce.
Ne cunoastem de 4 ani- eram colegi de banca. Ca nfatisare nu a fost niciodata pe gustul meu dar intodeauna am zis ca nu frumusetea conteaza in dragoste ci inima, dar se pare ca m-am inselat.La inceput l-am iubit, nu mai exista nimeni pt mine,si sentimentul era( si este )reciproc. Tot ce am vrut sa schimb la el, a facut-o, numai un singur lucru nu reuseste-sa ma satisfaca sexual...Pt amandoi asta este prima noastra relatie sexuala, dar eu am fost cea care le stia, si cel mai bine de fiecare data,pe toate si asta ma dezamagea.Am visat intotdeauna ca barbatul sa fie cel care seduce si conduce intro relatie si nu femeia...A incercat si inca mai face tot ce poate sa ma satisfaca,dar in zadar...
Acum cateva zile chiar am avut o discutie pe tema asta si tot ce-am reusit a fost sa-l fac sa se simta prost si plin de rusine.

Ce sa fac? Pe deoparte as vrea sa ne despartim, un alt motiv fiind si un sentiment de atractie oricand vad un barbat frumos (conform visurilor mele), dar nu pot sa-i fac una ca asta deoarece am jurat unul altuia ca vom fi impruna pt totdeauna si chiar ne-am imaginat nunta si copii nostri, plus a fost acolo pt mine oricand am avut nevoie de el si m-a ajutat in cele mai grele situatii din viata mea.Cum sa procedez, nu vreau sa-l ranesc...

Daca datele din profil sunt reale, inseamna ca aveti 19 ani si sunteti impreuna de la 16. Pare sa fi fost o relatie adolescentina frumoasa, desi baiatul nu era, in viziunea ta, chiar Fat-Frumos din poveste. El insa ti-a dovedit si iti dovedeste ca te iubeste, a facut tot ce este omeneste posibil ca sa se ridice la nivelul dorintelor tale si tottusi..... nu mai este suficient pentru ca declinul sentimentelor tale sa fie oprit. Nu cred ca problema se reduce la aspectul ei sexual. Chiar daca nu va potriviti la pat 100%, daca exista sentimente si vointa, multe din aceste aspecte se pot rezolva, mai ales ca la voi este vorba si de lipsa de experienta in domeniu. Din pacate, iubirea pe care (poate) ai simtit-o pentru el pare sa se dizolve.... De "vina" ar putea fi faptul ca, la varsta voastra (si nu numai, dar mai ales atunci), oamenii se schimba, ceea ce le placea la 15 ani nu le mai convine la 18 si invers.... In plus, relatia s-a erodat din cauza timpului, probabil a intervenit si monotonia... Universul s-a modificat si el, daca la 16 ani baiatul asta era singurul care te placea, acum exista si altii, poti alege.... Sau poate voi doi nu sunteti chiar compatibili din suficiente puncte de vedere (nu ma refer doar la sex aici).



Ce ai putea face? Pai.... in primul rand sa te gandesti bine, sa iti sondezi sufletelul si sa vezi daca mai simti ceva pentru baiatul asta. Daca raspunsul nu este un DA clar, atunci fii sincera cu el si cu tine si spune-i adevarul, o despartire este oricum dureroasa pentru el, care te iubeste, nu are sens sa prelungesti agonia pentru ca risti sa iti placa alt baiat si sa-l inseli pe actualul tau prieten, iar suferinta lui ar fi si mai mare. Joaca cinstit, indiferent cat doare, asa ii va fi si lui mai usor. Nu-ti bate joc de sentimentele lui, el nu are nici o vina pentru ca tie "ti s-a terminat" iubirea, unii oameni iubesc mult mult timp, fara sa se plictiseasca, altii insa... nu.

Cateodata in viata e bine sa-ti iei inima in dinti si lumea in cap si sa faci ceva pentru sufletul tau, nu pentru al altora. Din ultima parte a mesajului reiese mila pentru el, nu iubire sau mai stiu eu ce sentiment asemanator...doar mila si nu cred ca merita asta. Mai bine il parasesti si suferiti amandoi decat sa te simti incompleta. Chestia cu juramintele, nunta si copii sincer nu au nici o valoare pentru ca si el trebuie sa fie constient ca sentimentele se schimba, se maturizeaza, dispar si unele cuvinte isi pierd valoarea in timp.

Acum despre partea cu insatisfactia sexuala...ce inseamna asta? Nu ai orgasm? Nu face in pat ce ti-ai dori tu sa faca? Din punctul asta de vedere totul se poate rezolva daca vreti voi. In plus...cati ani aveti?

In ceea ce priveste chestia cu sentimentele, nu cred ca este constint ca oamenii se schimba si in plus simt ca eu m-am maturizat darr el fiind tot un adolescent.Chestia acea ca fetele sunt mult mai mature decat baietii la aceiasi varsta si ca intro relatie baiatul trebuie sa fie mai mare ca fata cu cel putin 2 ani este valida?Poate fi asta o explicatie la problema mea?

Este adevarat ca, in adolescenta, fetele sunt, in general, mai mature decat baietii de aceeasi varsta. La 19 ani am avut un prieten doar cu o luna mai mare decat mine, comportamentul lui in cadrul relatiei a fost... copilaresc (asta ca sa nu spun mai mult), abia dupa 3 ani a recunoscut ca nu se maturizase inca si ca nu stia ce inseamna o relatie. Prietenul tau nu pare sa aiba alte "defecte" in afara performantelor sexuale nu tocmai multumitoare pentru tine.

In mod normal te-as sfatui sa incerci sa pastrezi relatia, sa lupti pentru ea pana in panzele albe, mai ales ca nu gasesti pe toate drumurile baieti care sa iubeasca 3 ani la rand aceeasi fata si sa faca tot ce este posibil pentru a o face fericita, insa observ ca deja gandurile tale nu mai sunt "acasa"... Mai gandeste-te, chiar nu vrei sa mai incerci sa imbunatatesti situatia? Multe femei ajung sa aiba orgasm dupa ani buni de viata sexuala, de ce crezi ca este neaparat vina lui? Poate tu te exciti mai greu, poate nu stiti nici unul pozitii care sa va avantajeze, aceste lucruri vin o data cu timpul.... Cine va opreste sa experimentati?

ExoticDream am sa-ti urmez sfatul si am sa fac tot ce se poate sa ramanem impruna. Ma ajutat foarte mult ca am discutat cu cineva mai experimentat si mai matur despre problema mea.Am dat peste voi din intamplare si uite ca aceasta intamplare m-a salvat.

Btway, ExoticDream am citit foarte multe din raspunsurile si sfaturile tale si sincer am ramas uimita la cate de multe cunosti, la cat de frumos te exprimi( din cauza ca eu mi-am uitat romana de 7 ani nevorbiind-o asa de frecvent), si da-mi voie sa-ti spun ca te admir pt inteligeta precum si felul cu care confrunti realitatea si problemele de zi cu zi.

Raspunsul tau e simplu: obisnuinta. Este cel care te asculta, e alaturi de tine. L-ai cunoscut la 16 ani, a fost primul tau barbat, iti este prieten dar nu iti este iubit. Cred ca este cliseul cel mai des intalnit in ultima vreme. Urmeaza o casatorie nesatisfacatoare doar pentru ca sunteti impreuna de x ani, unul-doi copii, pe la 40 de ani te indragostesti de altcineva dar nu divortezi pentru ca...dehhh...ai copii cu el, te complaci in situatie si te intrebi de ce nu l-ai parasit la 19 ani.

Iti spun din experienta ca poate fi mult mai bine, trebuie doar sa gandesti bine situatia, sa ai curaj si sa te gandesti in primul rand la tine, nu la altii. Succes!

Ma bucur ca ai luat aceasta decizie, merita sa lupti pentru o relatie atat de frumoasa cum este cea pe care o traiti de 3 ani! Sa fiu sincera, m-am temut ca in sufletul tau sentimentul a inceput sa moara.... ma gandeam sa te intreb daca mai tresari atunci cand prietenul tau vrea sa te sarute, daca poti adormi fara ca el sa-ti spuna noapte buna, daca te mai infioara gandul ca veti face dragoste, daca nu poti lasa timpul sa treaca fara sa il ai mereu in minte, sa te intrebi ce face, cum se simte, daca te mai tenteaza ideea sa-i daruiesti ceva, daca te mai emotioneaza cuvintele, gesturile lui..... Sper ca va fi OK si impreuna veti depasi si problemele legate de orgasm..., totul depinde de voi!



Multumesc pentru aprecieri, exagerezi, nu cunosc nici 1/100000 din cat imi doresc sa stiu, dar vreau sa invat, iar realitatea si visele nu-mi sunt deocamdata convergente (but I'm working on it!). De ce spui ca ai mai uitat limba romana?

P.S. Gata, am inteles. Intr-o buna zi mi-ar placea sa-mi povestesti despre locurile acelea....