M-a parasit pentru alta..

Buna seara, am sa va scriu povestea mea desi e cam lunga in speranta ca cine o va citi imi va putea da un sfat.Am 16 ani. Acum un an si 2 luni m-am indragostit foarte tare de un baiat,( are 17 ani) a fost primul la tot pana si la tinut de mana, am facut totul impreuna ne-am sustinut unul pe altul, incurajat, am fost impreuna si la momentele bune si cele mai putin bune. Timp de un an de zile m-a invatat ce este dragostea, mi-a aratat in fiecare zi cat de mult ma iubeste, si pot spune ca parea cea mai frumoasa poveste de dragoste, pana cand in decembrie s-a despartit de mine pe motiv ca nu gandesc, sunt imatura si il innebunesc...dar nu l-am inteles deoarece intotdeauna m-am asigurat ca are timpul lui pentru el, momentele lui cu prietenii si activitatile care ii fac placere. Am fost complet distrusa, bulversata socata si dezamagita, traiam doar pentru el as fi facut absolut orice pentru el, era singurul motiv care ma facea sa zambesc dimineata, era echilibrul meu in viata asta...Am pus la cale un plan sa il fac sa ma vada in speranta ca isi va da seama ca a gresit..am incercat sa ma autoinvit acasa la el, dar cand mai aveam 2 strazi pana la casa lui nu am fost atenta cand am traversat si m-a lovit o masina, cumva m-am ridicat am refuzat sa fiu dusa la spital am ajuns la el acasa si din pacate el nu m-a crezut desi incepuse sa imi fie foarte rau...nu imi aminteam nimic nici cine sunt tot intrebam in ce zi sunt ma dureau toate, el a crezut ca doar vreau sa il manipulez asa ca a mers cu mine pana la metrou si s-a urcat in metrou cu mine iar cand sa se inchida usile a iesit brusc si m-a lasat singura intr-o lume pe care nu o intelegeam, nu il recunosteam decat pe el, m-a abandonat ca pe un caine. Cumva am ajuns acasa am apucat doar sa deschid usa si sa le zic parintilor mei( cu care nu m-am inteles prea bine niciodata din cauza ca ma trateaza ca pe un copil de 10 ani) ca m-a lovit ceva si am lesinat...nu imi amintesc nimic din ziua aceea stiu doar ca m-am trezit la spital. Parintii mei au fost foarte dezamagiti pentru ca au aflat ca mi-am inceput si viata sexuala cu el, l-au urat si pe el ca nu a avut grija de mine cum trebuia si nu si-a asumat raspundere, din contra a fugit ca un las. Mi-au interzis sa ma apropii de el, m-au amenintat ca il vor da pe mana politiei. Chiar si acum dupa atatea luni eu nu am voie sa ies nici 10 minute in fata casei. Mi-am pierdut libertatea, respectul parintilor, dragostea lui tot..eram asa pustie..nimanui nu ii pasa de sufletul meu nimeni nu avea o vorba buna pentru mine..era doar durerea..mi-am revenit m-am reintors la scoala(sunt o eleva foarte buna, nu am avut niciodata nota mai mica de 8)..de el nu mai stiam nimic de 1 luna, sarbatorile au fost cumplite...reci si triste, cu reprosurile de rigoare, cu singuratatea, nu eram decat eu intre 4 pereti. Ma simteam afundata in atatea probleme, nu vedeam rostul, nu mancam, nu reuseam sa dorm, eram o epava, in mintea mea nu era decat ca am fost abandonata de toti din jurul meu. Dupa o alta saptamana el m-a cautat, intr-un final ne-am impacat, a fost un moment minunat pentru mine am simtit din nou ca am viata, simteam ca imi bate inima, ca traiesc, ca sunt om. Nu imi lipsea decat un strop de libertate. Situatia parea chiar mai buna ca inainte...ma aprecia asa mult si ma considera cea mai buna pers din lume ca l-am iertat, am incercat sa il inteleg si pe el desi inca ma durea ce imi facuse. Ne iubeam, doar atat conta pentru mine. Stabilisem impreuna sa le zicem parintilor mei la sfarsitul scolii ca ne-am impacat si tinem prea mult unul la altul. Dar cum o minune nu tine mai mult de 3 zile..a plecat acum aproape 2 saptamani intr-o tabara la ski cu mai multe persoane de la el din liceu. L-am lasat in pace mi-a zis ca o sa ma sune rar ca o sa se distreze ca o sa o arda prin cluburi, pe partie cu prietenii, am inteles nu m-am amestecat m-am controlat sa ii dau libertatea de care are nevoie. Duminica trecuta era aniversarea nostra - 1 an si 2 luni, el se intorsese sambata dar parca foarte schimbat, era rece, distant. Am simtit ca ceva nu e in regula dar am sperat ca o sa isi revina..nu a fost deloc asa duminica nu am putut sa ne vedem pentru ca pe mine nu m-au lasat parintii sa ies afara ca de obicei...el m-a sunat si mi-a zis ca e la bunici cu parintii lui. Tot in acea seara, un alt baiat mi-a propus sa incerc sa il las pe actualul pentru el si desi l-am refuzat categoric a iesit un scandal cu prietenul meu cand am refuzat sa ma port mult mai urat cu el. Eu i-am spus ca desi l-am respins nu vreau sa il fac sa se simta oribil, vreau doar ce e mai bine pentru el, pentru mine si pentru baiatul acela care nu avea nicio vina. Reprosul a fost unul neasteptat " am lipsit o saptamana si deja e relatie de 3?!". S-a suparat foarte rau pe mine nu a mai vrut sa vorbeasca cu mine in seara aceea mi-a zis ca ma iubeste mult mai putin ca inainte pentru asta dar sa il las in seara aia sa doarma ca isi va reveni si sigur dimineata o sa fie totul bine. Am fost de acord, luni am vorbit seara putin pe messenger si mi-a zis ca nu vrea sa ne vedem marti dimineata ca inca e suparat si vrea sa doarma ca sta cu mine pentru ca stie ca ma poate iubi din nou ca inainte. Am tacut am inghitit marti m-a sunat 3 min seara sa imi zica ca ma suna mai incolo si vorbim si o sa fie bine..si stai si asteapta jumatate de noapte si din pacate tot degeaba. Miercuri dimineata nu am mai rezistat l-am sunat eu dimineata si l-am intrebat daca ii mai pasa mi-a zis " nu stiu ", l-am intrebat daca ma mai iubeste..acelasi raspuns. Ma tineam tare sa nu plang sa nu par slaba in fata lui cum obisnuia sa imi reproseze inainte. Mi-a zis ca a incercat dar nu mai merge si vrea cel putin o pauza. Am zis ok ii acord o pauza, amandoi am avea nevoie de asa ceva apoi a inceput sa zica ca nu ca el nu mai poate nu mai vrea deloc, nu mai vrea relatie serioasa vrea sa se distreze vrea sa fie singur sa fie doar el si m-a surpins i-am spus ca pana acum o luna a fost singur la fel si in tabara, apoi mi s-a pus un nod in gat, unde era baiatul serios si matur pe care il stiam? l-am intrebat daca e vorba de o alta fata si mi-a zis scurt " da" mi-a spus ca a cunoscut-o in tabara si o place ff mult si ea pe el ca e boboaca in liceul lui ca duminica nu a fost la bunici, a fost cu ea in herastrau, luni nu s-a culcat, doar m-a expediat pe mine sa vorbeasca cu ea, marti dimineata nu a dormit s-a vazut cu ea si seara parintii nu i-au luat telefonul asa cum motivase, doar mi-a inchis mie sa poata vorbi toata noaptea cu ea. Am simtit ca ma prabusesc. Mi-a zis ca nu m-a inselat cu ea desi a fost foarte tentat ca si tipa are prieten de 2 ani si jumatate!! si ca baiatul respectiv o iubeste foarte mult. Nu am mai avut puterea decat sa ii reprosez ca au distrus 2 vieti a mea si a baiatului respectiv si cand i-am zis ca o sa vin si eu la el la liceu sa o cunosc personal pe fata care mi-a distrus sufletul a sarit in sus ca sa nu indraznesc. Doar atat am vorbit cu el si a fost si ultima data cand am vorbit cu el de atunci nu mai stiu nimic de el. Am intrat la el in dimineata aceea pe contul lui de messenger pentru ca am sperat ca ma minte si acea tipa nu exista si poate doar face acest lucru sa il las singur asa cum a zis initial. Din pacate totul era adevarat am vazut un offline de la acea fata care ii zicea ca sa mai astepte 3 luni sa dea si prietenul ei bacul ca mai rezista ei in situatia aceasta 3 luni daca el tine la ea asa cum i-a zis si ca daca are vreo propunere ea face orice. Mi-a frant inima, complet, m-a distrus sunt un mort viu. Sunt un om fara tel, toti traim pentru ceva/cineva luptam pentru ceva/cineva..eu am pierdut totul..nu ma pot baza pe nimeni pe nimic traiam pentru el, pentru visele noastre pentru a fi mai buna pentru el, sa il fac fericit. Nu inteleg cum poti iubi o persoana si peste o sapt sa nu mai simti nimic, pentru ca inainte sa plece am simtit am vazut mi-a demonstrat ca ma iubeste eram asa sigura de el. Acum si-a gasit adevarata dragoste? eu ce sunt? ce are acea fata care paradoxal mai e si nepoata mihaelei radulescu in plus fata de mine? bani..da si frumusete posibil dar sufleteste...ce ii ofera si nu i-am oferit eu?! mi-am dat totul pentru el..pana si libertatea am dat tot..as face orice pentru el. Il iubesc sincer din toata inima, nu imi pasa de varsta nu imi pasa de parinti de nimic stiu doar ca il iubesc. Nu inteleg nu am facut rau nimanui niciodata, nu am deranjat pe nimeni, nu am suportat sa fac pe cineva sa sufere sau sa las un om sa sufere cand il puteam ajuta. Ce inima sa ai ca om sa faci asa ceva? el ca el dar si fata aceea nu s-a gandit nici la prietenul ei..vrea sa il duca in continuare de nas pentru ce? ce bine o sa ii faca? la mine nu s-a gandit ca poate il iubesc? iar el..mi-a distrus sufletul..nu o sa mai fiu om niciodata si nici nu o sa mai fiu ca inainte. Traiesc..pentru nimic..ma uit sec la tot ce e in jurul meu, nu inteleg, de ce oamenii ca mine patesc toate porcariile astea, nu il inteleg pe el cand m-am schimbat pentru el sa fie fericit cand urla in gura mare ca sunt cea mai buna fata pe care a cunoscut-o si ca sunt cea mai buna la tot asa cum ma ambitionasem. Ma intreb cat va dura relatia cu acea fata, daca vor ajunge la o iubire mai profunda decat am avut eu cu el, daca si baiatul acela va iesi la fel de sifonat ca mine din toata aceasta poveste, daca va afla ca este inselat. Mai ales ma intreb daca imi va simti lipsa vreodata cand e cu ea. In patul lui inca e parfumul meu..si el o aduce pe alta. Simt ca mi-a fost smulsa inima din piept. L-as ierta daca s-ar intoarce si ar recunoaste cat a gresit, il iubesc prea mult as trece peste orice obstacol. Credeti ca va ajunge sa aiba o poveste de dragoste minunata cu acea fata? o sa se intoarca inapoi? Pana atunci eu ce pot face? nu vreau sa il uit, sunt prea multe momente importante sa uit vreau doar o idee de unde pot gasi putere sa astept, sa imi vad de viata, sa pot respira fara sa simt durerea asta groaznica in piept, sa pot manca si sa pot dormi, si mai ales sa imi sterg din minte propozitia care imi rasuna non stop " el e cu ea, o iubeste pe ea doar pe ea, tu nu mai contezi deloc". As putea sa il aduc cumva inapoi? Credeti ca ar fi bine sa incerc sa il caut pe baiatul respectiv sa ii spun ce om are langa el si sa deschida ochii? Nu stiu nu imi pasa de varsta, el ma completa perfect, il iubesc din toata inima, nici pe mine nu m-am iubit atat vreodata. Nu imi pasa ca am toata viata inainte, ma simt un om batran lipsit de puteri. Ma simt singura, neajutorata, neprotejata. M-au distrus complet, cand a plecat a luat tot ce era mai bun in mine cu el, m-au calcat in picioare mi-au zdrobit inima si nu le-a pasat... El e persoana care m-a invatat sa fiu mai buna, care m-a invatat ca pot obtine ce imi doresc, el m-a invatat sa traiesc si pentru asta m-am daruit cu totul...nu pot sa cred ca nu a fost suficient..chiar asa putin valorez? Ma gandesc numai ca luni, cand o sa ma duc la liceu si o sa merg pe strada o sa vad fiecare fata cu o floare in mana si cu persoana draga langa ea, el o sa ofere si el o floare, dar nu mie, va sta cu ea, o va iubi pe ea, va zambi pentru ea si o va iubi pe ea nu pe mine. Asta ma ucide..si un caine are mai mult ca mine, sunt atat de saraca sufleteste..nu am nicio bucurie nimic care sa imi produca vreo bucurie... nu am in ce sa ma refugiez nu am cum sa ma ridic, familie nu, prieteni in care sa ma incred fff putini,doar il vreau inapoi, doar vreau sa fiu fericita, sa il iubesc si sa il fac fericit. Nu ma gandesc decat ca acum cand eu poate scriu povestea noastra el este cu ea. Oare o sa se intoarca la mine, totusi mi-a zis ca a fost cea mai intensa si mai solida relatie pe care a avut-o vreodata si ca m-a iubit enorm. Cum e posibil sa iubeste pe cineva si intr-o sapt sa uiti de tot? m-a vandut pentru alta. Chiar nu pot face nimic sa il aduc inapoi? De unde sa imi gasesc forta si puterea sa astept si sa traiesc? Sper ca nu v-am plictisit cu telenovela mea si ca ma veti respecta si posibil sfatui in aceasta situatie..dar mai ales imi veti spune parerile voastre...

Trebuie sa recunosc, ai intrecut-o pe Exotic. Asa epistola n-am mai vazut de multa vreme.

Ca sa-ti spun, esti o proasta si asta pentru ca ai facut dintr-un tip centrul vietii tale. Nu se face asa ceva, indiferent cat il iubesti trebuie sa-ti pastrezi independenta si judecata cat se poate de clara. La cei 17 ani ai lui trebuia sa te astepti la orice. Viseaza si el ca orice proaspat mascul sa zboare din floare-n floare. Chiar crezi ca e asa fraier sa stea numai cu una?
Parerea mea este ca ti-a facut un bine cand te-a lasat, chiar daca a nu a fost prea delicat. Chiar vrei sa ajungi sclava cuiva? Tu asta ai fost pentru el. Invata din aceasta experienta si nu o mai repeta. Da dovada de un pic de demnitate, independenta si vointa, nu te mai lasa purtata de vant ca o frunza. Ti se pare acum capat de tara, dar nu-i asa, o sa treaca, iar pe tip lasa-l in pace ca nu merita. Din partea lui n-a fost dragoste, doar curiozitate. Gandeste-te la asta si o sa vezi ca iti vei reveni mai usor.

A fost dragoste imi dateam seama daca sta numai din interes...si pentru mine merita pentru ce ma face sa fiu cand sunt langa el merita tot...nu vreau sa continui fara el de atunci oricum nu l-am mai cautat si nici nu am de gand o vreme...trebuie sa ma abtin dar sunt sanse daca nu ii iese cu tipa aceasta, si poate isi da seama ca nu e mai buna.. sa se intoarca? sau..niciodata ? asta ma doare pe mine. Daca o sa fie mult mai durabil si mai minunat cu ea si o sa ma uite complet si nu o sa mai aud de el in viata mea..

Dragostea adevarata nu tine doar un an sau cateva luni, ci ani! El nu te-a iubit. Vrei ca dupa felul in care ti-a dat papucii sa mai fii cu el? Cat de proasta trebuie sa fii ca sa faci asta? Tu nu vezi ca nu merita? Of! Dragostea in exces prosteste.

Stiu ca poate nu ma crezi dar l-am schimbat foarte mult...eu nu il stiu asa si dupa felul in care m-a lasat da. sunt o mare proasta in iubesc l-as ierta pentru ca stiu ca as putea sa il readuc inapoi, ai dreptate ar trebui sa dureze ani, si eu speram sa tina ani..si chiar asa parea si inca imi doresc o viata sa tina..mi-e frica de tipa aia..e mai buna ca mine mult mai buna..sunt un kkt pe langa ea..sau cel putin asa ma vad, mi-e frica ca o sa tina mai mult decat a fost la noi, o sa fie mai profund si eu nu o sa mai fiu nici macar o amintire. Pe de alta parte imi vine sa ii zic tipului ca urmeaza sa fie inselat, nu as vrea sa sufere si el ingrozitor de mult..chiar o iubeste sincer macar el sa sufere mai putin ca mine dar daca as face asta el nu m-ar ierta niciodata si 100% nu s-ar mai intoarce si ar avea cale libera cu tipa aia..ar fi si mai uniti. Mi-e groaza...am cosmaruri noaptea ma rog am reusit maxim 2 ore sa dorm de atunci..si nush ma gandesc cum o tine in brate si..alte lucruri si mai rele..

Dragostea adevarata nu tine doar un an sau cateva luni, ci ani! El nu te-a iubit.

frate voi ce c**** de stabilitate in relatii vreti de la 16 ani ? mai cresteti, maturizati-va si situatia se schimba, odata cu voi

Nu cred ca se gandeste nimeni la o relatie serioasa de la varsta asta insa nici sa isi bata joc de tine in ultimul hal si sa te minta..

ps: frumoasa moldoveanca ta

hai frate... dragoste adevarata ? la 16-17 ani ?

frumoasa moldoveanca

pleonasm

pleonasm

Buna seara, am sa va scriu povestea mea desi e cam lunga in speranta ca cine o va citi imi va putea da un sfat.Am 16 ani. Acum un an si 2 luni m-am indragostit foarte tare de un baiat,( are 17 ani) a fost primul la tot pana si la tinut de mana, am facut totul impreuna ne-am sustinut unul pe altul, incurajat, am fost impreuna si la momentele bune si cele mai putin bune. Timp de un an de zile m-a invatat ce este dragostea, mi-a aratat in fiecare zi cat de mult ma iubeste, si pot spune ca parea cea mai frumoasa poveste de dragoste, pana cand in decembrie s-a despartit de mine pe motiv ca nu gandesc, sunt imatura si il innebunesc...dar nu l-am inteles deoarece intotdeauna m-am asigurat ca are timpul lui pentru el, momentele lui cu prietenii si activitatile care ii fac placere. Am fost complet distrusa, bulversata socata si dezamagita, traiam doar pentru el as fi facut absolut orice pentru el, era singurul motiv care ma facea sa zambesc dimineata, era echilibrul meu in viata asta...Am pus la cale un plan sa il fac sa ma vada in speranta ca isi va da seama ca a gresit..am incercat sa ma autoinvit acasa la el, dar cand mai aveam 2 strazi pana la casa lui nu am fost atenta cand am traversat si m-a lovit o masina, cumva m-am ridicat am refuzat sa fiu dusa la spital am ajuns la el acasa si din pacate el nu m-a crezut desi incepuse sa imi fie foarte rau...nu imi aminteam nimic nici cine sunt tot intrebam in ce zi sunt ma dureau toate, el a crezut ca doar vreau sa il manipulez asa ca a mers cu mine pana la metrou si s-a urcat in metrou cu mine iar cand sa se inchida usile a iesit brusc si m-a lasat singura intr-o lume pe care nu o intelegeam, nu il recunosteam decat pe el, m-a abandonat ca pe un caine. Cumva am ajuns acasa am apucat doar sa deschid usa si sa le zic parintilor mei( cu care nu m-am inteles prea bine niciodata din cauza ca ma trateaza ca pe un copil de 10 ani) ca m-a lovit ceva si am lesinat...nu imi amintesc nimic din ziua aceea stiu doar ca m-am trezit la spital. Parintii mei au fost foarte dezamagiti pentru ca au aflat ca mi-am inceput si viata sexuala cu el, l-au urat si pe el ca nu a avut grija de mine cum trebuia si nu si-a asumat raspundere, din contra a fugit ca un las. Mi-au interzis sa ma apropii de el, m-au amenintat ca il vor da pe mana politiei. Chiar si acum dupa atatea luni eu nu am voie sa ies nici 10 minute in fata casei. Mi-am pierdut libertatea, respectul parintilor, dragostea lui tot..eram asa pustie..nimanui nu ii pasa de sufletul meu nimeni nu avea o vorba buna pentru mine..era doar durerea..mi-am revenit m-am reintors la scoala(sunt o eleva foarte buna, nu am avut niciodata nota mai mica de 8)..de el nu mai stiam nimic de 1 luna, sarbatorile au fost cumplite...reci si triste, cu reprosurile de rigoare, cu singuratatea, nu eram decat eu intre 4 pereti. Ma simteam afundata in atatea probleme, nu vedeam rostul, nu mancam, nu reuseam sa dorm, eram o epava, in mintea mea nu era decat ca am fost abandonata de toti din jurul meu. Dupa o alta saptamana el m-a cautat, intr-un final ne-am impacat, a fost un moment minunat pentru mine am simtit din nou ca am viata, simteam ca imi bate inima, ca traiesc, ca sunt om. Nu imi lipsea decat un strop de libertate. Situatia parea chiar mai buna ca inainte...ma aprecia asa mult si ma considera cea mai buna pers din lume ca l-am iertat, am incercat sa il inteleg si pe el desi inca ma durea ce imi facuse. Ne iubeam, doar atat conta pentru mine. Stabilisem impreuna sa le zicem parintilor mei la sfarsitul scolii ca ne-am impacat si tinem prea mult unul la altul. Dar cum o minune nu tine mai mult de 3 zile..a plecat acum aproape 2 saptamani intr-o tabara la ski cu mai multe persoane de la el din liceu. L-am lasat in pace mi-a zis ca o sa ma sune rar ca o sa se distreze ca o sa o arda prin cluburi, pe partie cu prietenii, am inteles nu m-am amestecat m-am controlat sa ii dau libertatea de care are nevoie. Duminica trecuta era aniversarea nostra - 1 an si 2 luni, el se intorsese sambata dar parca foarte schimbat, era rece, distant. Am simtit ca ceva nu e in regula dar am sperat ca o sa isi revina..nu a fost deloc asa duminica nu am putut sa ne vedem pentru ca pe mine nu m-au lasat parintii sa ies afara ca de obicei...el m-a sunat si mi-a zis ca e la bunici cu parintii lui. Tot in acea seara, un alt baiat mi-a propus sa incerc sa il las pe actualul pentru el si desi l-am refuzat categoric a iesit un scandal cu prietenul meu cand am refuzat sa ma port mult mai urat cu el. Eu i-am spus ca desi l-am respins nu vreau sa il fac sa se simta oribil, vreau doar ce e mai bine pentru el, pentru mine si pentru baiatul acela care nu avea nicio vina. Reprosul a fost unul neasteptat " am lipsit o saptamana si deja e relatie de 3?!". S-a suparat foarte rau pe mine nu a mai vrut sa vorbeasca cu mine in seara aceea mi-a zis ca ma iubeste mult mai putin ca inainte pentru asta dar sa il las in seara aia sa doarma ca isi va reveni si sigur dimineata o sa fie totul bine. Am fost de acord, luni am vorbit seara putin pe messenger si mi-a zis ca nu vrea sa ne vedem marti dimineata ca inca e suparat si vrea sa doarma ca sta cu mine pentru ca stie ca ma poate iubi din nou ca inainte. Am tacut am inghitit marti m-a sunat 3 min seara sa imi zica ca ma suna mai incolo si vorbim si o sa fie bine..si stai si asteapta jumatate de noapte si din pacate tot degeaba. Miercuri dimineata nu am mai rezistat l-am sunat eu dimineata si l-am intrebat daca ii mai pasa mi-a zis " nu stiu ", l-am intrebat daca ma mai iubeste..acelasi raspuns. Ma tineam tare sa nu plang sa nu par slaba in fata lui cum obisnuia sa imi reproseze inainte. Mi-a zis ca a incercat dar nu mai merge si vrea cel putin o pauza. Am zis ok ii acord o pauza, amandoi am avea nevoie de asa ceva apoi a inceput sa zica ca nu ca el nu mai poate nu mai vrea deloc, nu mai vrea relatie serioasa vrea sa se distreze vrea sa fie singur sa fie doar el si m-a surpins i-am spus ca pana acum o luna a fost singur la fel si in tabara, apoi mi s-a pus un nod in gat, unde era baiatul serios si matur pe care il stiam? l-am intrebat daca e vorba de o alta fata si mi-a zis scurt " da" mi-a spus ca a cunoscut-o in tabara si o place ff mult si ea pe el ca e boboaca in liceul lui ca duminica nu a fost la bunici, a fost cu ea in herastrau, luni nu s-a culcat, doar m-a expediat pe mine sa vorbeasca cu ea, marti dimineata nu a dormit s-a vazut cu ea si seara parintii nu i-au luat telefonul asa cum motivase, doar mi-a inchis mie sa poata vorbi toata noaptea cu ea. Am simtit ca ma prabusesc. Mi-a zis ca nu m-a inselat cu ea desi a fost foarte tentat ca si tipa are prieten de 2 ani si jumatate!! si ca baiatul respectiv o iubeste foarte mult. Nu am mai avut puterea decat sa ii reprosez ca au distrus 2 vieti a mea si a baiatului respectiv si cand i-am zis ca o sa vin si eu la el la liceu sa o cunosc personal pe fata care mi-a distrus sufletul a sarit in sus ca sa nu indraznesc. Doar atat am vorbit cu el si a fost si ultima data cand am vorbit cu el de atunci nu mai stiu nimic de el. Am intrat la el in dimineata aceea pe contul lui de messenger pentru ca am sperat ca ma minte si acea tipa nu exista si poate doar face acest lucru sa il las singur asa cum a zis initial. Din pacate totul era adevarat am vazut un offline de la acea fata care ii zicea ca sa mai astepte 3 luni sa dea si prietenul ei bacul ca mai rezista ei in situatia aceasta 3 luni daca el tine la ea asa cum i-a zis si ca daca are vreo propunere ea face orice. Mi-a frant inima, complet, m-a distrus sunt un mort viu. Sunt un om fara tel, toti traim pentru ceva/cineva luptam pentru ceva/cineva..eu am pierdut totul..nu ma pot baza pe nimeni pe nimic traiam pentru el, pentru visele noastre pentru a fi mai buna pentru el, sa il fac fericit. Nu inteleg cum poti iubi o persoana si peste o sapt sa nu mai simti nimic, pentru ca inainte sa plece am simtit am vazut mi-a demonstrat ca ma iubeste eram asa sigura de el. Acum si-a gasit adevarata dragoste? eu ce sunt? ce are acea fata care paradoxal mai e si nepoata mihaelei radulescu in plus fata de mine? bani..da si frumusete posibil dar sufleteste...ce ii ofera si nu i-am oferit eu?! mi-am dat totul pentru el..pana si libertatea am dat tot..as face orice pentru el. Il iubesc sincer din toata inima, nu imi pasa de varsta nu imi pasa de parinti de nimic stiu doar ca il iubesc. Nu inteleg nu am facut rau nimanui niciodata, nu am deranjat pe nimeni, nu am suportat sa fac pe cineva sa sufere sau sa las un om sa sufere cand il puteam ajuta. Ce inima sa ai ca om sa faci asa ceva? el ca el dar si fata aceea nu s-a gandit nici la prietenul ei..vrea sa il duca in continuare de nas pentru ce? ce bine o sa ii faca? la mine nu s-a gandit ca poate il iubesc? iar el..mi-a distrus sufletul..nu o sa mai fiu om niciodata si nici nu o sa mai fiu ca inainte. Traiesc..pentru nimic..ma uit sec la tot ce e in jurul meu, nu inteleg, de ce oamenii ca mine patesc toate porcariile astea, nu il inteleg pe el cand m-am schimbat pentru el sa fie fericit cand urla in gura mare ca sunt cea mai buna fata pe care a cunoscut-o si ca sunt cea mai buna la tot asa cum ma ambitionasem. Ma intreb cat va dura relatia cu acea fata, daca vor ajunge la o iubire mai profunda decat am avut eu cu el, daca si baiatul acela va iesi la fel de sifonat ca mine din toata aceasta poveste, daca va afla ca este inselat. Mai ales ma intreb daca imi va simti lipsa vreodata cand e cu ea. In patul lui inca e parfumul meu..si el o aduce pe alta. Simt ca mi-a fost smulsa inima din piept. L-as ierta daca s-ar intoarce si ar recunoaste cat a gresit, il iubesc prea mult as trece peste orice obstacol. Credeti ca va ajunge sa aiba o poveste de dragoste minunata cu acea fata? o sa se intoarca inapoi? Pana atunci eu ce pot face? nu vreau sa il uit, sunt prea multe momente importante sa uit vreau doar o idee de unde pot gasi putere sa astept, sa imi vad de viata, sa pot respira fara sa simt durerea asta groaznica in piept, sa pot manca si sa pot dormi, si mai ales sa imi sterg din minte propozitia care imi rasuna non stop " el e cu ea, o iubeste pe ea doar pe ea, tu nu mai contezi deloc". As putea sa il aduc cumva inapoi? Credeti ca ar fi bine sa incerc sa il caut pe baiatul respectiv sa ii spun ce om are langa el si sa deschida ochii? Nu stiu nu imi pasa de varsta, el ma completa perfect, il iubesc din toata inima, nici pe mine nu m-am iubit atat vreodata. Nu imi pasa ca am toata viata inainte, ma simt un om batran lipsit de puteri. Ma simt singura, neajutorata, neprotejata. M-au distrus complet, cand a plecat a luat tot ce era mai bun in mine cu el, m-au calcat in picioare mi-au zdrobit inima si nu le-a pasat... El e persoana care m-a invatat sa fiu mai buna, care m-a invatat ca pot obtine ce imi doresc, el m-a invatat sa traiesc si pentru asta m-am daruit cu totul...nu pot sa cred ca nu a fost suficient..chiar asa putin valorez? Ma gandesc numai ca luni, cand o sa ma duc la liceu si o sa merg pe strada o sa vad fiecare fata cu o floare in mana si cu persoana draga langa ea, el o sa ofere si el o floare, dar nu mie, va sta cu ea, o va iubi pe ea, va zambi pentru ea si o va iubi pe ea nu pe mine. Asta ma ucide..si un caine are mai mult ca mine, sunt atat de saraca sufleteste..nu am nicio bucurie nimic care sa imi produca vreo bucurie... nu am in ce sa ma refugiez nu am cum sa ma ridic, familie nu, prieteni in care sa ma incred fff putini,doar il vreau inapoi, doar vreau sa fiu fericita, sa il iubesc si sa il fac fericit. Nu ma gandesc decat ca acum cand eu poate scriu povestea noastra el este cu ea. Oare o sa se intoarca la mine, totusi mi-a zis ca a fost cea mai intensa si mai solida relatie pe care a avut-o vreodata si ca m-a iubit enorm. Cum e posibil sa iubeste pe cineva si intr-o sapt sa uiti de tot? m-a vandut pentru alta. Chiar nu pot face nimic sa il aduc inapoi? De unde sa imi gasesc forta si puterea sa astept si sa traiesc? Sper ca nu v-am plictisit cu telenovela mea si ca ma veti respecta si posibil sfatui in aceasta situatie..dar mai ales imi veti spune parerile voastre...

Buna seara, am sa va scriu povestea mea desi e cam lunga in speranta ca cine o va citi imi va putea da un sfat.Am 16 ani. Acum un an si 2 luni m-am indragostit foarte tare de un baiat,( are 17 ani) a fost primul la tot pana si la tinut de mana, am facut totul impreuna ne-am sustinut unul pe altul, incurajat, am fost impreuna si la momentele bune si cele mai putin bune. Timp de un an de zile m-a invatat ce este dragostea, mi-a aratat in fiecare zi cat de mult ma iubeste, si pot spune ca parea cea mai frumoasa poveste de dragoste, pana cand in decembrie s-a despartit de mine pe motiv ca nu gandesc, sunt imatura si il innebunesc...dar nu l-am inteles deoarece intotdeauna m-am asigurat ca are timpul lui pentru el, momentele lui cu prietenii si activitatile care ii fac placere. Am fost complet distrusa, bulversata socata si dezamagita, traiam doar pentru el as fi facut absolut orice pentru el, era singurul motiv care ma facea sa zambesc dimineata, era echilibrul meu in viata asta...Am pus la cale un plan sa il fac sa ma vada in speranta ca isi va da seama ca a gresit..am incercat sa ma autoinvit acasa la el, dar cand mai aveam 2 strazi pana la casa lui nu am fost atenta cand am traversat si m-a lovit o masina, cumva m-am ridicat am refuzat sa fiu dusa la spital am ajuns la el acasa si din pacate el nu m-a crezut desi incepuse sa imi fie foarte rau...nu imi aminteam nimic nici cine sunt tot intrebam in ce zi sunt ma dureau toate, el a crezut ca doar vreau sa il manipulez asa ca a mers cu mine pana la metrou si s-a urcat in metrou cu mine iar cand sa se inchida usile a iesit brusc si m-a lasat singura intr-o lume pe care nu o intelegeam, nu il recunosteam decat pe el, m-a abandonat ca pe un caine. Cumva am ajuns acasa am apucat doar sa deschid usa si sa le zic parintilor mei( cu care nu m-am inteles prea bine niciodata din cauza ca ma trateaza ca pe un copil de 10 ani) ca m-a lovit ceva si am lesinat...nu imi amintesc nimic din ziua aceea stiu doar ca m-am trezit la spital. Parintii mei au fost foarte dezamagiti pentru ca au aflat ca mi-am inceput si viata sexuala cu el, l-au urat si pe el ca nu a avut grija de mine cum trebuia si nu si-a asumat raspundere, din contra a fugit ca un las. Mi-au interzis sa ma apropii de el, m-au amenintat ca il vor da pe mana politiei. Chiar si acum dupa atatea luni eu nu am voie sa ies nici 10 minute in fata casei. Mi-am pierdut libertatea, respectul parintilor, dragostea lui tot..eram asa pustie..nimanui nu ii pasa de sufletul meu nimeni nu avea o vorba buna pentru mine..era doar durerea..mi-am revenit m-am reintors la scoala(sunt o eleva foarte buna, nu am avut niciodata nota mai mica de 8)..de el nu mai stiam nimic de 1 luna, sarbatorile au fost cumplite...reci si triste, cu reprosurile de rigoare, cu singuratatea, nu eram decat eu intre 4 pereti. Ma simteam afundata in atatea probleme, nu vedeam rostul, nu mancam, nu reuseam sa dorm, eram o epava, in mintea mea nu era decat ca am fost abandonata de toti din jurul meu. Dupa o alta saptamana el m-a cautat, intr-un final ne-am impacat, a fost un moment minunat pentru mine am simtit din nou ca am viata, simteam ca imi bate inima, ca traiesc, ca sunt om. Nu imi lipsea decat un strop de libertate. Situatia parea chiar mai buna ca inainte...ma aprecia asa mult si ma considera cea mai buna pers din lume ca l-am iertat, am incercat sa il inteleg si pe el desi inca ma durea ce imi facuse. Ne iubeam, doar atat conta pentru mine. Stabilisem impreuna sa le zicem parintilor mei la sfarsitul scolii ca ne-am impacat si tinem prea mult unul la altul. Dar cum o minune nu tine mai mult de 3 zile..a plecat acum aproape 2 saptamani intr-o tabara la ski cu mai multe persoane de la el din liceu. L-am lasat in pace mi-a zis ca o sa ma sune rar ca o sa se distreze ca o sa o arda prin cluburi, pe partie cu prietenii, am inteles nu m-am amestecat m-am controlat sa ii dau libertatea de care are nevoie. Duminica trecuta era aniversarea nostra - 1 an si 2 luni, el se intorsese sambata dar parca foarte schimbat, era rece, distant. Am simtit ca ceva nu e in regula dar am sperat ca o sa isi revina..nu a fost deloc asa duminica nu am putut sa ne vedem pentru ca pe mine nu m-au lasat parintii sa ies afara ca de obicei...el m-a sunat si mi-a zis ca e la bunici cu parintii lui. Tot in acea seara, un alt baiat mi-a propus sa incerc sa il las pe actualul pentru el si desi l-am refuzat categoric a iesit un scandal cu prietenul meu cand am refuzat sa ma port mult mai urat cu el. Eu i-am spus ca desi l-am respins nu vreau sa il fac sa se simta oribil, vreau doar ce e mai bine pentru el, pentru mine si pentru baiatul acela care nu avea nicio vina. Reprosul a fost unul neasteptat " am lipsit o saptamana si deja e relatie de 3?!". S-a suparat foarte rau pe mine nu a mai vrut sa vorbeasca cu mine in seara aceea mi-a zis ca ma iubeste mult mai putin ca inainte pentru asta dar sa il las in seara aia sa doarma ca isi va reveni si sigur dimineata o sa fie totul bine. Am fost de acord, luni am vorbit seara putin pe messenger si mi-a zis ca nu vrea sa ne vedem marti dimineata ca inca e suparat si vrea sa doarma ca sta cu mine pentru ca stie ca ma poate iubi din nou ca inainte. Am tacut am inghitit marti m-a sunat 3 min seara sa imi zica ca ma suna mai incolo si vorbim si o sa fie bine..si stai si asteapta jumatate de noapte si din pacate tot degeaba. Miercuri dimineata nu am mai rezistat l-am sunat eu dimineata si l-am intrebat daca ii mai pasa mi-a zis " nu stiu ", l-am intrebat daca ma mai iubeste..acelasi raspuns. Ma tineam tare sa nu plang sa nu par slaba in fata lui cum obisnuia sa imi reproseze inainte. Mi-a zis ca a incercat dar nu mai merge si vrea cel putin o pauza. Am zis ok ii acord o pauza, amandoi am avea nevoie de asa ceva apoi a inceput sa zica ca nu ca el nu mai poate nu mai vrea deloc, nu mai vrea relatie serioasa vrea sa se distreze vrea sa fie singur sa fie doar el si m-a surpins i-am spus ca pana acum o luna a fost singur la fel si in tabara, apoi mi s-a pus un nod in gat, unde era baiatul serios si matur pe care il stiam? l-am intrebat daca e vorba de o alta fata si mi-a zis scurt " da" mi-a spus ca a cunoscut-o in tabara si o place ff mult si ea pe el ca e boboaca in liceul lui ca duminica nu a fost la bunici, a fost cu ea in herastrau, luni nu s-a culcat, doar m-a expediat pe mine sa vorbeasca cu ea, marti dimineata nu a dormit s-a vazut cu ea si seara parintii nu i-au luat telefonul asa cum motivase, doar mi-a inchis mie sa poata vorbi toata noaptea cu ea. Am simtit ca ma prabusesc. Mi-a zis ca nu m-a inselat cu ea desi a fost foarte tentat ca si tipa are prieten de 2 ani si jumatate!! si ca baiatul respectiv o iubeste foarte mult. Nu am mai avut puterea decat sa ii reprosez ca au distrus 2 vieti a mea si a baiatului respectiv si cand i-am zis ca o sa vin si eu la el la liceu sa o cunosc personal pe fata care mi-a distrus sufletul a sarit in sus ca sa nu indraznesc. Doar atat am vorbit cu el si a fost si ultima data cand am vorbit cu el de atunci nu mai stiu nimic de el. Am intrat la el in dimineata aceea pe contul lui de messenger pentru ca am sperat ca ma minte si acea tipa nu exista si poate doar face acest lucru sa il las singur asa cum a zis initial. Din pacate totul era adevarat am vazut un offline de la acea fata care ii zicea ca sa mai astepte 3 luni sa dea si prietenul ei bacul ca mai rezista ei in situatia aceasta 3 luni daca el tine la ea asa cum i-a zis si ca daca are vreo propunere ea face orice. Mi-a frant inima, complet, m-a distrus sunt un mort viu. Sunt un om fara tel, toti traim pentru ceva/cineva luptam pentru ceva/cineva..eu am pierdut totul..nu ma pot baza pe nimeni pe nimic traiam pentru el, pentru visele noastre pentru a fi mai buna pentru el, sa il fac fericit. Nu inteleg cum poti iubi o persoana si peste o sapt sa nu mai simti nimic, pentru ca inainte sa plece am simtit am vazut mi-a demonstrat ca ma iubeste eram asa sigura de el. Acum si-a gasit adevarata dragoste? eu ce sunt? ce are acea fata care paradoxal mai e si nepoata mihaelei radulescu in plus fata de mine? bani..da si frumusete posibil dar sufleteste...ce ii ofera si nu i-am oferit eu?! mi-am dat totul pentru el..pana si libertatea am dat tot..as face orice pentru el. Il iubesc sincer din toata inima, nu imi pasa de varsta nu imi pasa de parinti de nimic stiu doar ca il iubesc. Nu inteleg nu am facut rau nimanui niciodata, nu am deranjat pe nimeni, nu am suportat sa fac pe cineva sa sufere sau sa las un om sa sufere cand il puteam ajuta. Ce inima sa ai ca om sa faci asa ceva? el ca el dar si fata aceea nu s-a gandit nici la prietenul ei..vrea sa il duca in continuare de nas pentru ce? ce bine o sa ii faca? la mine nu s-a gandit ca poate il iubesc? iar el..mi-a distrus sufletul..nu o sa mai fiu om niciodata si nici nu o sa mai fiu ca inainte. Traiesc..pentru nimic..ma uit sec la tot ce e in jurul meu, nu inteleg, de ce oamenii ca mine patesc toate porcariile astea, nu il inteleg pe el cand m-am schimbat pentru el sa fie fericit cand urla in gura mare ca sunt cea mai buna fata pe care a cunoscut-o si ca sunt cea mai buna la tot asa cum ma ambitionasem. Ma intreb cat va dura relatia cu acea fata, daca vor ajunge la o iubire mai profunda decat am avut eu cu el, daca si baiatul acela va iesi la fel de sifonat ca mine din toata aceasta poveste, daca va afla ca este inselat. Mai ales ma intreb daca imi va simti lipsa vreodata cand e cu ea. In patul lui inca e parfumul meu..si el o aduce pe alta. Simt ca mi-a fost smulsa inima din piept. L-as ierta daca s-ar intoarce si ar recunoaste cat a gresit, il iubesc prea mult as trece peste orice obstacol. Credeti ca va ajunge sa aiba o poveste de dragoste minunata cu acea fata? o sa se intoarca inapoi? Pana atunci eu ce pot face? nu vreau sa il uit, sunt prea multe momente importante sa uit vreau doar o idee de unde pot gasi putere sa astept, sa imi vad de viata, sa pot respira fara sa simt durerea asta groaznica in piept, sa pot manca si sa pot dormi, si mai ales sa imi sterg din minte propozitia care imi rasuna non stop " el e cu ea, o iubeste pe ea doar pe ea, tu nu mai contezi deloc". As putea sa il aduc cumva inapoi? Credeti ca ar fi bine sa incerc sa il caut pe baiatul respectiv sa ii spun ce om are langa el si sa deschida ochii? Nu stiu nu imi pasa de varsta, el ma completa perfect, il iubesc din toata inima, nici pe mine nu m-am iubit atat vreodata. Nu imi pasa ca am toata viata inainte, ma simt un om batran lipsit de puteri. Ma simt singura, neajutorata, neprotejata. M-au distrus complet, cand a plecat a luat tot ce era mai bun in mine cu el, m-au calcat in picioare mi-au zdrobit inima si nu le-a pasat... El e persoana care m-a invatat sa fiu mai buna, care m-a invatat ca pot obtine ce imi doresc, el m-a invatat sa traiesc si pentru asta m-am daruit cu totul...nu pot sa cred ca nu a fost suficient..chiar asa putin valorez? Ma gandesc numai ca luni, cand o sa ma duc la liceu si o sa merg pe strada o sa vad fiecare fata cu o floare in mana si cu persoana draga langa ea, el o sa ofere si el o floare, dar nu mie, va sta cu ea, o va iubi pe ea, va zambi pentru ea si o va iubi pe ea nu pe mine. Asta ma ucide..si un caine are mai mult ca mine, sunt atat de saraca sufleteste..nu am nicio bucurie nimic care sa imi produca vreo bucurie... nu am in ce sa ma refugiez nu am cum sa ma ridic, familie nu, prieteni in care sa ma incred fff putini,doar il vreau inapoi, doar vreau sa fiu fericita, sa il iubesc si sa il fac fericit. Nu ma gandesc decat ca acum cand eu poate scriu povestea noastra el este cu ea. Oare o sa se intoarca la mine, totusi mi-a zis ca a fost cea mai intensa si mai solida relatie pe care a avut-o vreodata si ca m-a iubit enorm. Cum e posibil sa iubeste pe cineva si intr-o sapt sa uiti de tot? m-a vandut pentru alta. Chiar nu pot face nimic sa il aduc inapoi? De unde sa imi gasesc forta si puterea sa astept si sa traiesc? Sper ca nu v-am plictisit cu telenovela mea si ca ma veti respecta si posibil sfatui in aceasta situatie..dar mai ales imi veti spune parerile voastre...

cine crezi ca sta sa iti citeasca tie toata povestioara ?

Ba nu. )Sunt unele moldovence oribile, cu fete de taranci proaste.

Sunt unele foarte frumoase si unele foarte urate.

normal ca mai sunt si exceptii

sunt majoritare cele frumoase

Buna seara, am sa va scriu povestea mea desi e cam lunga in speranta ca cine o va citi imi va putea da un sfat.
=========================: si ca ma veti respecta si posibil sfatui in aceasta situatie..dar mai ales imi veti spune parerile voastre...