M-am indragostit, desi iubesc pe altul...

In primul rand o intrebare: pentru voi a fi indragostit si a iubi e acelasi lucru?
Pentru mine nu.
Pana de curand faceam parte din acei oameni care sustin ca nu au inselat niciodata si nu vor insela, daca iubesti nu poti sa inseli, daca nu ai tot ce iti trebuie intr-o relatie, mai bine ii pui capat... totul s-a schimbat.
Am o relatie cu un barbat extraordinar de aproape 3 ani, ne iubim , totul e perfect sau cel putin asa credeam. Nu de mult a fost plecat (din tara) in interes de servici timp de 2 luni. Nu am mai fost niciodata despartiti, mi-a fost extrem de greu, dar pe de alta parte am incepul sa ma apropii de colegi, sa iesim impreuna. Asa am inceput sa ma indragostesc de unul dintre ei, pana atunci imi era antipatic si eu lui de altfel, apoi in 2 saptamani a aparut o tensine intre noi pe care nu pot sa o descriu. El traieste o relatie la distanta de cativa ani, se vad destul de rar, l-am admirat cand am aflat de cand sunt impreuna. Intr-o seara dupa ce am iesit toti impreuna (el bause putin) a inceput sa imi faca avansuri, va spun sincer nu am rezistat, pe moment am mai existat doar noi, a fost o noapte minunata, m-am simtit in al noualea cer, a fost pur si simplu ceva diferit. Dupa aceasta seara m-am simtit extrem de vinovata, vroiam sa ii marturisesc totul prietenului meu cand urma sa se intoarca in tara...inca nu am putut, a trecut ceva timp, dar toate trairile pe care le-am avut dupa cred ca au fost pedeapsa pe care o meritam pentru ce am facut.
am fost indragostita pana peste cap de acel coleg, inca mai simt ceva pentru el, dar imi iubesc prietenul la nebunie, nu vreau sa il ranesc pentru nimic in lume, doar gandul ca as putea sa il pierd pentru slabiciunea mea ma sperie enorm de tare, in momentul acesta pot sa spun cu mana pe inima ca nu vreau sa il mai insel niciodata.
Puneti-va in situatia mea, ce ati face in locul meu? ati continua asa, ati marturisi?

In primul rand o intrebare: pentru voi a fi indragostit si a iubi e acelasi lucru?

In primul rand o intrebare: pentru voi a fi indragostit si a iubi e acelasi lucru?

Pana de curand faceam parte din acei oameni care sustin ca nu au inselat niciodata si nu vor insela, daca iubesti nu poti sa inseli, daca nu ai tot ce iti trebuie intr-o relatie, mai bine ii pui capat... totul s-a schimbat.
Am o relatie cu un barbat extraordinar de aproape 3 ani, ne iubim , totul e perfect sau cel putin asa credeam. Nu de mult a fost plecat (din tara) in interes de servici timp de 2 luni. Nu am mai fost niciodata despartiti, mi-a fost extrem de greu, dar pe de alta parte am incepul sa ma apropii de colegi, sa iesim impreuna. Asa am inceput sa ma indragostesc de unul dintre ei, pana atunci imi era antipatic si eu lui de altfel, apoi in 2 saptamani a aparut o tensine intre noi pe care nu pot sa o descriu. El traieste o relatie la distanta de cativa ani, se vad destul de rar, l-am admirat cand am aflat de cand sunt impreuna. Intr-o seara dupa ce am iesit toti impreuna (el bause putin) a inceput sa imi faca avansuri, va spun sincer nu am rezistat, pe moment am mai existat doar noi, a fost o noapte minunata, m-am simtit in al noualea cer, a fost pur si simplu ceva diferit. Dupa aceasta seara m-am simtit extrem de vinovata, vroiam sa ii marturisesc totul prietenului meu cand urma sa se intoarca in tara...inca nu am putut, a trecut ceva timp, dar toate trairile pe care le-am avut dupa cred ca au fost pedeapsa pe care o meritam pentru ce am facut.
am fost indragostita pana peste cap de acel coleg, inca mai simt ceva pentru el, dar imi iubesc prietenul la nebunie, nu vreau sa il ranesc pentru nimic in lume, doar gandul ca as putea sa il pierd pentru slabiciunea mea ma sperie enorm de tare, in momentul acesta pot sa spun cu mana pe inima ca nu vreau sa il mai insel niciodata.
Puneti-va in situatia mea, ce ati face in locul meu? ati continua asa, ati marturisi?

probabil Sorin si Danny sunt singurele exmplare ramase in viata care nu au calcat stramb in viata lor.

In primul rand o intrebare: pentru voi a fi indragostit si a iubi e acelasi lucru?
Pentru mine nu.

Am o relatie cu un barbat extraordinar de aproape 3 ani, ne iubim , totul e perfect sau cel putin asa credeam. Nu de mult a fost plecat (din tara) in interes de servici timp de 2 luni. Nu am mai fost niciodata despartiti, mi-a fost extrem de greu, dar pe de alta parte am incepul sa ma apropii de colegi, sa iesim impreuna. Asa am inceput sa ma indragostesc de unul dintre ei, pana atunci imi era antipatic si eu lui de altfel, apoi in 2 saptamani a aparut o tensine intre noi pe care nu pot sa o descriu. El traieste o relatie la distanta de cativa ani, se vad destul de rar, l-am admirat cand am aflat de cand sunt impreuna. Intr-o seara dupa ce am iesit toti impreuna (el bause putin) a inceput sa imi faca avansuri, va spun sincer nu am rezistat, pe moment am mai existat doar noi, a fost o noapte minunata, m-am simtit in al noualea cer, a fost pur si simplu ceva diferit. Dupa aceasta seara m-am simtit extrem de vinovata, vroiam sa ii marturisesc totul prietenului meu cand urma sa se intoarca in tara...inca nu am putut, a trecut ceva timp, dar toate trairile pe care le-am avut dupa cred ca au fost pedeapsa pe care o meritam pentru ce am facut.
am fost indragostita pana peste cap de acel coleg, inca mai simt ceva pentru el, dar imi iubesc prietenul la nebunie, nu vreau sa il ranesc pentru nimic in lume, doar gandul ca as putea sa il pierd pentru slabiciunea mea ma sperie enorm de tare, in momentul acesta pot sa spun cu mana pe inima ca nu vreau sa il mai insel niciodata.
Puneti-va in situatia mea, ce ati face in locul meu? ati continua asa, ati marturisi?

Ceea ce ai facut este, dupa parerea mea, incalificabil si, oricat de mult as incerca sa gasesc circumstante atenuante, nu reusesc decat sa ma intreb iar si iar ce semnificatie care pentru tine conceptul de iubire? Cum se poate sa sustii ca "iubesti la nebunie" pe cineva si totusi sa te indragostesti "pana peste cap" de altcineva?!? Daca in nici doua luni de separare (din motive obiective) de partenerul tau, ai ajuns in pat cu un coleg, nu stiu ce sens mai are sa te gandesti la "relatia" ta, chiar daca tu crezi ca un timp de penitenta (in care ai mustrari de constiinta) ar putea sterge din mintea ta "episodul" de infidelitate, oare barbatul care probabil te iubeste de atata timp si are incredere in tine ar putea ierta? Tu vrei sa-ti spunem daca este bine sa-i ascunzi adevarul, pe principiul ca "ceea ce nu stie nu-l poate rani", eu zic ca minciuna are picioare scurte si pana la urma el tot va afla, iar atunci sa te pazesti de mania lui si sa ai mustrari de constiinta o viata intreaga pentru ca ai adaugat la pacatul tradarii pe cel al minciunii!

Parerea mea este sa fii sincera cu el macar acum. Daca poate sa te ierte, exista o sansa ca relatia sa continue, cu pasi marunti, impiedicati, daca amandoi veti dori sa lipiti cioburile ca sa mergeti mai departe. Daca insa nu va putea trece peste greseala ta, nu te agata de el, accepta faptul ca tu ai fost cea care a pus capat relatiei in clipa in care nu numai ca te-ai indragostit de altul, dar ai si mers pana la capat cu el! Un om onest, care iubeste din tot sufletul, nu poate ierta astfel de greseli, nu cred ca tu mai meriti sa ai parte de o iubire frumoasa din partea acestui barbat. Roaga-te sa te ierte, iar daca nu, gandeste-te bine cum te vei comporta in relatiile viitoare. Este nedrept sa sufere exact cei buni!!!

Am o relatie cu un barbat extraordinar de aproape 3 ani, ne iubim , totul e perfect...

Am ajuns la concluzia ca inseli daca nu ti se ofera "acasa" tot ce ai nevoie ca femeie.

In primul rand o intrebare: pentru voi a fi indragostit si a iubi e acelasi lucru?
Pentru mine nu.
Pana de curand faceam parte din acei oameni care sustin ca nu au inselat niciodata si nu vor insela, daca iubesti nu poti sa inseli, daca nu ai tot ce iti trebuie intr-o relatie, mai bine ii pui capat... totul s-a schimbat.
Am o relatie cu un barbat extraordinar de aproape 3 ani, ne iubim , totul e perfect sau cel putin asa credeam. Nu de mult a fost plecat (din tara) in interes de servici timp de 2 luni. Nu am mai fost niciodata despartiti, mi-a fost extrem de greu, dar pe de alta parte am incepul sa ma apropii de colegi, sa iesim impreuna. Asa am inceput sa ma indragostesc de unul dintre ei, pana atunci imi era antipatic si eu lui de altfel, apoi in 2 saptamani a aparut o tensine intre noi pe care nu pot sa o descriu. El traieste o relatie la distanta de cativa ani, se vad destul de rar, l-am admirat cand am aflat de cand sunt impreuna. Intr-o seara dupa ce am iesit toti impreuna (el bause putin) a inceput sa imi faca avansuri, va spun sincer nu am rezistat, pe moment am mai existat doar noi, a fost o noapte minunata, m-am simtit in al noualea cer, a fost pur si simplu ceva diferit. Dupa aceasta seara m-am simtit extrem de vinovata, vroiam sa ii marturisesc totul prietenului meu cand urma sa se intoarca in tara...inca nu am putut, a trecut ceva timp, dar toate trairile pe care le-am avut dupa cred ca au fost pedeapsa pe care o meritam pentru ce am facut.
am fost indragostita pana peste cap de acel coleg, inca mai simt ceva pentru el, dar imi iubesc prietenul la nebunie, nu vreau sa il ranesc pentru nimic in lume, doar gandul ca as putea sa il pierd pentru slabiciunea mea ma sperie enorm de tare, in momentul acesta pot sa spun cu mana pe inima ca nu vreau sa il mai insel niciodata.
Puneti-va in situatia mea, ce ati face in locul meu? ati continua asa, ati marturisi?

o data ce ai inselat o sa inseli din nou ..asa ca lasa baiatul ala in pace da-i liber.. si incepe sa ai tarif ... ca doar asta esti

In primul rand o intrebare: pentru voi a fi indragostit si a iubi e acelasi lucru?
Pentru mine nu.
Pana de curand faceam parte din acei oameni care sustin ca nu au inselat niciodata si nu vor insela, daca iubesti nu poti sa inseli, daca nu ai tot ce iti trebuie intr-o relatie, mai bine ii pui capat... totul s-a schimbat.
Am o relatie cu un barbat extraordinar de aproape 3 ani, ne iubim , totul e perfect sau cel putin asa credeam. Nu de mult a fost plecat (din tara) in interes de servici timp de 2 luni. Nu am mai fost niciodata despartiti, mi-a fost extrem de greu, dar pe de alta parte am incepul sa ma apropii de colegi, sa iesim impreuna. Asa am inceput sa ma indragostesc de unul dintre ei, pana atunci imi era antipatic si eu lui de altfel, apoi in 2 saptamani a aparut o tensine intre noi pe care nu pot sa o descriu. El traieste o relatie la distanta de cativa ani, se vad destul de rar, l-am admirat cand am aflat de cand sunt impreuna. Intr-o seara dupa ce am iesit toti impreuna (el bause putin) a inceput sa imi faca avansuri, va spun sincer nu am rezistat, pe moment am mai existat doar noi, a fost o noapte minunata, m-am simtit in al noualea cer, a fost pur si simplu ceva diferit. Dupa aceasta seara m-am simtit extrem de vinovata, vroiam sa ii marturisesc totul prietenului meu cand urma sa se intoarca in tara...inca nu am putut, a trecut ceva timp, dar toate trairile pe care le-am avut dupa cred ca au fost pedeapsa pe care o meritam pentru ce am facut.
am fost indragostita pana peste cap de acel coleg, inca mai simt ceva pentru el, dar imi iubesc prietenul la nebunie, nu vreau sa il ranesc pentru nimic in lume, doar gandul ca as putea sa il pierd pentru slabiciunea mea ma sperie enorm de tare, in momentul acesta pot sa spun cu mana pe inima ca nu vreau sa il mai insel niciodata.
Puneti-va in situatia mea, ce ati face in locul meu? ati continua asa, ati marturisi?

s-a si gasit cine sa comenteze...bine ca daca noi inselam suntem c**** , daca voi inselati e ceva normal ca doar sunteti barbati si sexul e doar descarcare fizica...

in alta ordine de idei, distanta duce adesea la astfel de situatii (bine, acum vorbim de doua luni, nu e o perioada asa de lunga, dar oricum). sfatul meu este sa treci peste, sa incerci sa uiti ce s-a intamplat si in niciun caz sa nu marturisesti! de obicei asta omoara o relatie, mai ales daca barbatul este cel inselat (orgoliu...). consoleaza-te cu ideea ca majoritatea oamenilor (cu diferenta ca barbatii mai mult decat femeile, si nu sunt subiectiva aici, e vorba doar de niste date dovedite) au inselat cel putin o data in viata. oameni suntem si gresim! nu zic ca fidelitatea nu e importanta, mai ales daca inselatul se produce prea des si afecteaza deja relatia, dar dupa mine altele sunt problemele mai importante in relatii: violenta, lipsa de respect, lipsa de comunicare... infidelitatea poate fi doar un accident. eu inteleg ce simti.

in alta ordine de idei, distanta duce adesea la astfel de situatii (bine, acum vorbim de doua luni, nu e o perioada asa de lunga, dar oricum).

sfatul meu este sa treci peste, sa incerci sa uiti ce s-a intamplat si in niciun caz sa nu marturisesti! de obicei asta omoara o relatie, mai ales daca barbatul este cel inselat (orgoliu...).

consoleaza-te cu ideea ca majoritatea oamenilor (cu diferenta ca barbatii mai mult decat femeile, si nu sunt subiectiva aici, e vorba doar de niste date dovedite) au inselat cel putin o data in viata. oameni suntem si gresim! nu zic ca fidelitatea nu e importanta, mai ales daca inselatul se produce prea des si afecteaza deja relatia, dar dupa mine altele sunt problemele mai importante in relatii: violenta, lipsa de respect, lipsa de comunicare... infidelitatea poate fi doar un accident. eu inteleg ce simti.

ai grija de tine si de el. daca il iubesti fa in asa fel incat sa nu afle ce prostie ai facut acuma, sa dai uitarii si tu si sa nu se mai repete. din experienta mea iti zic ca nu este placut atunci cand iubesti pe cineva sa aflii ca te-a inselat. te simti ca.. ultimu om. nu iti mai gasesti rostul..

Asa am patit eu. Eram cu o fata de aproape 3 ani jumate. Totul era perfect. Am fost la Bucuresti cu taica-miu cam 3-4 luni in interes de serviciu timp in care tineam legatura la telefon. Cand ma intorc inapoi ea si-a gasit pe altu..Eu cat timp am fost plecat toata ziua o sunam si nu am inselato, nu am avut nici cea mai mica intentie. Abia asteptam sa ma intorc. Vreau sa stiu.. chiar asa tare va mananca ? Adica ai o relatie de mult timp si iubesti persoana respectiva dar cum pleaca nitel din oras, cum sari in bratele la altu ? Inseama ca pur si simplu nu te-a mai interesat de relatia ta. Nu te-a interesat ce se intampla daca iti inseli iubitul. Te-ai gandit numai la tine. Ti-ai pus in pericol toata relatia si tot ce a fost frumos intre voi pentru cateva minute de placere. Asta e. Nu poti avea incredere in NIMENI. Eu deja urasc modelul asta de femei.

da dar atunci cand ai tot ce iti doresti ce ai putea sa vrei mai mult ?

da dar atunci cand ai tot ce iti doresti ce ai putea sa vrei mai mult ?

...am plecat cu afaceri 4 luni timp in care am tinut legatura zilnic la telefon si tot nu s-a putut abtine...