Minciuna/sunt confuz

Ce crunt de nedreapta e viata,nu?Si cand te gandesti ca totul poate fi atat de frumos....doar sa vrem....si sa avem suflet!

Infector, te rog foarte mult sa dai dovada de inteligenta si intelegerea de care ai dat dovada pana acum. Pana acum te-am simpatizat foarte mult, pentru ca te si implicai serios in rezolvarea problemelor celor de pe forum.
Nu inteleg eu exact ce ai vrut tu sa spui prin acest post, dar te rog foarte mult sa respecti faptul ca eu trec in momentul asta printr-o criza sentimentala, si ca nu mai stiu unde sa caut consolare. Dupa cum poate ca ti-ai dat seama, nu mai stiu in caer din prietenii mei pot avea incredere. Parca toti ar fi in momentul asta impotriva mea. De aceea ma aflu pe acest forum. Macar cei de aici sunt neutri in aceasta privinta. Te rog mult sa nu-mi faci lucrurile mai grele decat sunt ele momentan.
Iti multumesc mult daca ma intelegi!

din 100 de prieteni numai unu iti e poate ca un frate ..

Asa este, sentimentele sunt cele mai puternice lucruri pe care le poate avea un om, dar ceea ce spuneam eu este ca ele pot fi o slabiciune, in sensul ca iubind persoana respectiva am ignorat semnele care ma puteau preveni, gandindu-ma ca sunt paranoic si ca imi fac griji degeaba. Daca nu aveam sentimentele atat de profunde nu puneam botul la fiecare gest frumos, si ma puneau mai mult pe ganduri acele gesturi care ma suparau.
DRGOSTEA ORBESTE, si orbirea este o mare slabiciune.

Fratele meu, eu ti-am mai spus asta candva : "cel mai bine e sa lucrezi singur". Intotdeauna cei de langa tine vor cautat sa te sape , din 100 de prieteni numai unu iti e poate ca un frate in rest nu trebuie sa ai incredere in nimeni, sa-i incerci din cand in cand, sa te indoiesti asupra miscarilor lor.
Eu te inteleg acum prin ce treci, ti-am spus si ce sa faci sa uiti, oricum nu cred ca ti-e bine sa te simti ca o "carpa" folosita.
Lumea e perversa, k sa reusesti tre intotdeauna sa fii de doua ori mai pervers decat ceilalti.
In mesajul ala ma amuzam pe seama unui utilizator care din chestia asta ajunsese la combinatii pe net ... atat.

Prietenii sunt o specie josnica. Nu sunt buni decat la doua lucruri: sa manance impreuna cu noi si sa ia un aer trist in fata mormantului nostru. (Ana Maria Matute)

Infector, te rog foarte mult sa dai dovada de inteligenta si intelegerea de care ai dat dovada pana acum. Pana acum te-am simpatizat foarte mult, pentru ca te si implicai serios in rezolvarea problemelor celor de pe forum.
Nu inteleg eu exact ce ai vrut tu sa spui prin acest post, dar te rog foarte mult sa respecti faptul ca eu trec in momentul asta printr-o criza sentimentala, si ca nu mai stiu unde sa caut consolare. Dupa cum poate ca ti-ai dat seama, nu mai stiu in caer din prietenii mei pot avea incredere. Parca toti ar fi in momentul asta impotriva mea. De aceea ma aflu pe acest forum. Macar cei de aici sunt neutri in aceasta privinta. Te rog mult sa nu-mi faci lucrurile mai grele decat sunt ele momentan.
Iti multumesc mult daca ma intelegi!

Din acelasi motiv sunt si eu aici:nu mai am incredere in partener,in prieteni si nici in mine,de aceea,desi nu sunt adepta expunerii vietii personale in public(infector e smecher,el nu ne spune niciodata mai nimic despre el,ne lasa doar pe noi sa vb!),m-am gandit ca niste persoane neutre si dezinteresate m-ar putea sfatui si contez pe respect din partea lor atunci cand discutam chestii serioase cum ar fi o criza sentimentala.Nu toti suntem puternici si nu toti ne descurcam grozav cand ajungem aproape de limita,avem nevoie de ajutor si, daca cineva nu e dornic sau nu poate sa ni-l dea, macar sa nu se amuze pe seama noastra.

pt levi82: iti scriu msj pe private.

Mai prieteni sunt importanti dar trebuie sa ii alegi cu grija. Eu nu am multi prieteni dar cei care ii am pot conta pe ei, oricand cu orice, si ei la fel, e ceva reciproc, daca pot, si cateodata si daca nu pot ii ajut...
Iar in nici un caz ala de imi saruta prietena nu se poate numi prietenul meu...asta sa fie clar...
Mi s-a intamplat, si nu doar odata(asta ca sa vedeti ce le poate pielea si la femei, nu numai la barbati) ca iubitele prietenilor mei sa se dea la mine, si nu in joaca ci foarte clar, si desi erau bune, si dispuse, le am trimes la plimbare fara ezitare si fara pareri de rau...fiindca...femeii e multe..da preteni putini...si asa cum iic resti asa ii ai.

... exact... ti-am spus si eu, levi, ca ai pierdut un prieten... nu te amagi... nu exista scuza pt asa ceva... si, vorba aia care spune ca omu' beat spune adevarul, e adevarata, sa stii... la betie, omul spune/face ce gandeste/simte... asa ca... sorry... si, again, ai pierdut acel prieten...

Nu pot sa cred ca am pirdut acest prieten. Daca mi-am pierdut prietena, macar prietenul as vrea sa mi-l pastrez. In caz de betie poate as fi facut si eu la fel. Daca as fi fost treaz nu m-as fi lasat sarutat de ea. S-ar mai putea spune mai corect, zic eu, ca la betie omul nu mai are mintea limpede. Au avut alti prieteni de-ai mei iubite pe care le admiram si chiar s-au dat la mine unele si le-am refuzat categoric, dar sub influenta alcolului nu cred ca s fi procedat la fel, sigur as fi facut greseala sa cedez avansurilor. Totusi eu zic ca o persoana ar trebui judecata dupa cum se comporta in situatiile normale, nu sub inluenta alcoolului cand toate inhibitiile dispar.
Sa nu credeti ca nu sunt recunoscator eforturilor voastre de a ma ajuta, dar mi-am spus si eu parerea: nu ma pot supara pe cineva pentru ce a facut la betie, daca dupa aceea ii pare rau pentru acele actiuni.

ok... hai sa spun altfel atunci... nu iese fum fara foc.. adica, mort de beat sa fi fost, daca ceva din subconstient nu l-ar fi impins sa faca ce-a facut, n-o facea... nu ma incapatanez... asta-i parerea mea... data viitoare cand va fi beat si tu vei fi cu altcineva, il vei scuza din nou? doar e beat... e prea usor sa spui "ba, imi pare rau, am fost beat..."... nu crezi? prea putin pt zbaterea asta a ta... de dupa... zic eu...

In acest sens ai si tu dreptate. Intotdeauna voi trai cu frica ca daca s-a intamplat o data o va mai face si a 2-a oara. Daca acest lucru se va intampla, atunci voi sti sigur cu cine am de aface. Eu sunt dispus sa-mi asum acest risc, pentru ca totusi ne leaga cativa ani buni de prietenie si ar fi pacat sa dau cu piciorul in ei pentru o singura greseala.

Sunt cu ea de 2 luni si o iubesc foarte mult. Am 21 de ani si simt ca este prima dragoste adevarata. (am mai avut 2 prietene inainte, dar la care nu am tinut atat de mult). Tragedia s-a intamplat la un chef, unde o colega a ei (o veche amica de-a mea), mi-a spus ca ei ii place de cel mai bun prieten al meu si daca acesta ii va cere prietenia, pe mine ma va lasa,dar eu stiu ca prietenul meu nu s-ar baga niciodata peste mine. Afland de treaba asta, am fost foarte suparat la chef, lucru ce a fost evident. Ea m-a intrebat care e motivul pentru care sunt trist, dar nu i-am putut spune pentru a nu-i creea probleme colegei ei care mi- a spus treaba. I-am spus si prietenului meu despre aceasta situatie, el fiind ceva mai experimentat, dar el mi-a spus sa nu bag acest lucru in seama, deoarece este un lucru pe care eu nici nu trebuia sa-l aflu, sunt doar "prostii" ce le discuta fetele intre ele, si noi baietii nu ar trebui sa stim de ele. A argumentat ca la fel si noi ,baietii, chiar daca iubim o fata, daca vedem una mai "buna" ne trece prin cap gandul ca daca ea ar vrea sa fie cu noi, ar fi posibil sa renuntam la actuala prietena. La sfarsitul chefului m-am culcat cu ea intr-o camera separat, si am discutat pana am intrebat-o care sunt calitatile mele pentru care ma place, la care ea mi-a raspuns ca sunt un baiat minunat, ca sunt intelegator, foarte rabdator, si alte chestii frumoase. Mi-a mai spus, FITI ATENTI: ca sunt prea gelos si ca ii pare rau ca nu am incredere in ea si a incercat sa ma convinga ca nu am nici un motiv. Am fost foarte frustrat ca nu i-am putut divulga ceea ce stiu . Urmatoarea problema a fost ca ea mi-a cerut sa facem dragoste (ea este virgina) si eu, am cam respins ideea pentru ca am baut mult de suparare si eram prea beat. Totusi am petrecut cam 2 ore bune facand petting timp in care am ajuns sa-i fac cunnilingus, (prima data) poate de frica sa nu o pierd. Ea m-a satisfacut manual, si spre final a insistat sa incerc sa o penetrez, dar nu am reusit pentru ca durut-o foarte tare (acum cred ca si asta este o minciuna).
Deci problema este ca comportamentul ei nu tradeaza intentia ei, in afara de faptul ca in ultima vreme chiar a acordat cam multa atentie prietenului meu, dar nici nu vad absolut nici un motiv pentru car m-ar fi mintit colega ei. Treaba asta ma face tare confuz. As vrea tare mult sa discut aceasta problema cu ea, sa punem cartile pe fata, dar nu stiu cum as putea sa o fac, fara sa-i creez probleme colegei ei.
Eu am hotarat sa nu renunt inca, sa vad cum evolueaza lucrurile in continuare, cu toate ca stiu ca poate niciodata nu voi putea sa mai am incredere in ea.
DORESC SA AFLU CAT MAI MULTE PARERI SI SFATURI PRIVIND CE AR TREBUI SA FAC IN CONTINUARE. Mentionez, cu toate ca risc sa fiu considerat prost, ca o iubesc foarte mult, si nu doresc sa termin relatia daca situatia nu ia o intorsatura urata, DAR TOTUSI VREAU SA AFLU SI PARERILE ALTORA.

Sunt cu ea de 2 luni si o iubesc foarte mult. Am 21 de ani si simt ca este prima dragoste adevarata. (am mai avut 2 prietene inainte, dar la care nu am tinut atat de mult). Tragedia s-a intamplat la un chef, unde o colega a ei (o veche amica de-a mea), mi-a spus ca ei ii place de cel mai bun prieten al meu si daca acesta ii va cere prietenia, pe mine ma va lasa,dar eu stiu ca prietenul meu nu s-ar baga niciodata peste mine. Afland de treaba asta, am fost foarte suparat la chef, lucru ce a fost evident. Ea m-a intrebat care e motivul pentru care sunt trist, dar nu i-am putut spune pentru a nu-i creea probleme colegei ei care mi- a spus treaba. I-am spus si prietenului meu despre aceasta situatie, el fiind ceva mai experimentat, dar el mi-a spus sa nu bag acest lucru in seama, deoarece este un lucru pe care eu nici nu trebuia sa-l aflu, sunt doar "prostii" ce le discuta fetele intre ele, si noi baietii nu ar trebui sa stim de ele. A argumentat ca la fel si noi ,baietii, chiar daca iubim o fata, daca vedem una mai "buna" ne trece prin cap gandul ca daca ea ar vrea sa fie cu noi, ar fi posibil sa renuntam la actuala prietena. La sfarsitul chefului m-am culcat cu ea intr-o camera separat, si am discutat pana am intrebat-o care sunt calitatile mele pentru care ma place, la care ea mi-a raspuns ca sunt un baiat minunat, ca sunt intelegator, foarte rabdator, si alte chestii frumoase. Mi-a mai spus, FITI ATENTI: ca sunt prea gelos si ca ii pare rau ca nu am incredere in ea si a incercat sa ma convinga ca nu am nici un motiv. Am fost foarte frustrat ca nu i-am putut divulga ceea ce stiu . Urmatoarea problema a fost ca ea mi-a cerut sa facem dragoste (ea este virgina) si eu, am cam respins ideea pentru ca am baut mult de suparare si eram prea beat. Totusi am petrecut cam 2 ore bune facand petting timp in care am ajuns sa-i fac cunnilingus, (prima data) poate de frica sa nu o pierd. Ea m-a satisfacut manual, si spre final a insistat sa incerc sa o penetrez, dar nu am reusit pentru ca durut-o foarte tare (acum cred ca si asta este o minciuna).
Deci problema este ca comportamentul ei nu tradeaza intentia ei, in afara de faptul ca in ultima vreme chiar a acordat cam multa atentie prietenului meu, dar nici nu vad absolut nici un motiv pentru car m-ar fi mintit colega ei. Treaba asta ma face tare confuz. As vrea tare mult sa discut aceasta problema cu ea, sa punem cartile pe fata, dar nu stiu cum as putea sa o fac, fara sa-i creez probleme colegei ei.
Eu am hotarat sa nu renunt inca, sa vad cum evolueaza lucrurile in continuare, cu toate ca stiu ca poate niciodata nu voi putea sa mai am incredere in ea.
DORESC SA AFLU CAT MAI MULTE PARERI SI SFATURI PRIVIND CE AR TREBUI SA FAC IN CONTINUARE. Mentionez, cu toate ca risc sa fiu considerat prost, ca o iubesc foarte mult, si nu doresc sa termin relatia daca situatia nu ia o intorsatura urata, DAR TOTUSI VREAU SA AFLU SI PARERILE ALTORA.

Azi am facut o greseala imensa de care nu stiu cum sa ma scap:
Am vrut sa nu ma intalnesc cu ea o prioada ca sa-mi treaca un pic, dar fiind 1 martie nu am anut scapare. I-am cumparat un cadou, niste flori, si am venit cu ea acasa la mine. Sigur, cu toate ca am incercat sa nu se vada, mi-a citit pe fata ca ceva nu este in regula si dupa ce m-a tot intrebat care este problema am raspuns niste mari prostii. Am ajuns sa fiu eu cel care minte si acum ma urasc pentru asta. I-am spus ca un prieten, fratele colegei ei, mi-a spus ca stie un lucru despre ea care m-ar rani foarte mult si sa am grija. Acum ea vrea sa ne intalnim toti 3 sa discutam care este acel lucru, si nu stiu cum sa ma mai scot din acest rahat. Am discutat cu acel prieten si mi-a spus ca el ii va spune ca a vb cu fosta mea prietena, (care chiar m-a cautat zilele astea) si care i-a spus ca ar vrea sa se impace cu mine, si asta l-a determinat sa imi spuna asemenea lucruri. Ce credeti, e bine sa-i spuna acest lucru? Urasc minciuna, dar nici adevarul nu i-l pot spune pentru ca o bag in dificultate pe colega ei, si nu vreau asta, dar nu vreau nici ca relatia sa se termine astfel.
Simt ca am facut ceea mai mare prostie din viata mea, si acum as vrea sa dau timpul inapoi. As dori mai ales sa nu fi aflat acest lucru.
Credeti ca ma mai scot din rahatul in care m-am bagat? Ce-mi propuneti?
Daca mai aveti alte idei ce i-as putea spune va rog scrieti-le, vas fi foarte recunoscator.

Azi am facut o greseala imensa de care nu stiu cum sa ma scap:
Am vrut sa nu ma intalnesc cu ea o prioada ca sa-mi treaca un pic, dar fiind 1 martie nu am anut scapare. I-am cumparat un cadou, niste flori, si am venit cu ea acasa la mine. Sigur, cu toate ca am incercat sa nu se vada, mi-a citit pe fata ca ceva nu este in regula si dupa ce m-a tot intrebat care este problema am raspuns niste mari prostii. Am ajuns sa fiu eu cel care minte si acum ma urasc pentru asta. I-am spus ca un prieten, fratele colegei ei, mi-a spus ca stie un lucru despre ea care m-ar rani foarte mult si sa am grija. Acum ea vrea sa ne intalnim toti 3 sa discutam care este acel lucru, si nu stiu cum sa ma mai scot din acest rahat. Am discutat cu acel prieten si mi-a spus ca el ii va spune ca a vb cu fosta mea prietena, (care chiar m-a cautat zilele astea) si care i-a spus ca ar vrea sa se impace cu mine, si asta l-a determinat sa imi spuna asemenea lucruri. Ce credeti, e bine sa-i spuna acest lucru? Urasc minciuna, dar nici adevarul nu i-l pot spune pentru ca o bag in dificultate pe colega ei, si nu vreau asta, dar nu vreau nici ca relatia sa se termine astfel.
Simt ca am facut ceea mai mare prostie din viata mea, si acum as vrea sa dau timpul inapoi. As dori mai ales sa nu fi aflat acest lucru.
Credeti ca ma mai scot din rahatul in care m-am bagat? Ce-mi propuneti?
Daca mai aveti alte idei ce i-as putea spune va rog scrieti-le, vas fi foarte recunoscator.

E frumos din partea ta ca te gandesti sa nu faci rau colegei aleia spunandu-i oful prietenei tale, dar gandeste-te ce lucrul asta nespus ei va lua amploare in ochii tai si vei avea sigur pe viitor excese de gelozie, care este foarte posibil sa fie nefondate!! Deja cred ca te macina groaznic chestia asta, si de fiecare data cand ei sa intalnesc tu vezi in orice gest al lor un flirt....nu am drepate? Si mai gandeste-te ca ea este virgina. De ce ti-ar cere sa te culci cu ea ca apoi sa iti deie papucii si sa se duca la prietenul tau? aici nu prea inteleg sensul. ASA CA CEL MAI BINE EU CRED CA AR TREBUI SA VORBESTI TOTUL PE FATA CU EA, FARA MENAJAMENTE. suxes

Esti printre putinii baieti care, la varsta asta, gandesc inca atat de pur...,stiu sa iubeasca din tot sufletul, sa sufere din iubire (ce invechit suna pt unii,nu?),sa lupte pt o prietenie... Nu renunta la prietenul tau, dar fii cu ochii pe el un timp...vina nu e a lui (sau nu prea mult), in schimb cu prietena ta.....poate ar fi mai bine sa discuti serios....nu e drept sa suferi pt cineva care nu stie sa aprecieze un om ca tine. Poate vei mai gasi pe cineva care sa te inteleaga, poate chiar o inima ranita la fel ca si tine...

Daca as fi in locul tau, as rupe toate relatiile cu ea: ce-i asta, sa fim prieteni? Nu vreau sa fiu doar prieten cu persoana pe care o iubesc. Totul sau nimic.
Asa as face eu, tu faci cum stii.

mah mare parte din fete nu pot face dragoste cu tine daca nu simt ceva pentru tine

, si huhh pleaca amicu? ....pai ...poate iese ceva?

si brrr nu sunt de acord cu faza cu amicu ca de vina e bautura si ea.... si ca il intelegi, ce faci daca data viitoare bea putin mai mult si face sex cu amica ta? aaaaaa?? ce zici?

Da, incep sa cred ca ai dreptate. Cu toate ca pe aceea colega a ei o cunosc de mai mult timp, si asta ma face sa-mi para rau daca o bag in dificultate, cred ca totusi, daca eu o iubesc pe prietena mea ar trebui sa lamurim adevarul. Astfel se afla daca merita sa mia pierd timpul sau nu. Mai ramane de vazut daca reusesc sa pun cartile pe fata, pentru ca intre timp am mai spus si eu minciuna aceea, cum ca mi-a spus altcineva ceva, ceea ce ma face sa cam ezit, pentru a nu parea si eu la fel de mincinos.
MA URASC.

Ai dreptate in acest sens. Nici eu nu stiu cu adevarat ce vreau. Oricum nu doresc sa ajung in situatia in care sa o vad pe strada si sa trec pe partea cealalta, sa nu o salut. Dupa cum spuneam, inainte de a deveni iubiti am fost amici foarte foarte buni, si intr-un fel mi-ar placea sa avem o relatie de amicitie cat mai asemenatoare cu ceea care a fost. Dar sunt constient de ceea ce ai spus: Oare voi putea sa fiu doar amic cu fata pe care o iubesc? Nu cred ca as fi in stare. De aceea am nevoie de un timp pentru a ma vindeca. Poate cu timpul imi trec aceste sentimente si voi putea accepta sa o am din nou doar ca o amica. Ramane de vazut. Only time will tell.