Revin cu o problema

I'm so stupid...
Am facut-o in seara asta. 21 de lumanari sub forma de inima, un trandafir rosu splendid in mijloc, chiar in fata portii. A vorbit un prieten cu ea, cineva pe care ea nu-l cunoaste.
Semnul bun, este ca i-a placut foarte mult, si s-a gandit ca am fost eu. Partea proasta este ca m-a prins pe messenger, m-a intrebat, iar eu am negat, pentru ca vroiam sa-i spun fata de ea maine cand deja avem aranjata o intalnire.
Dar acuma imi pica fisa... dupa ce mi-a spus atatea detalii, cum o sa-i demonstrez ca am fost eu? Poate o sa creada ca o mint... Si am vrut sa fac o poza la locul faptei, dar din graba am uitat...
Singura mea dovada ar fi maine sa-i pun in fata o lumanare de acelasi fel, sa vad cum reactioneaza...

I'm so stupid...
Am facut-o in seara asta. 21 de lumanari sub forma de inima, un trandafir rosu splendid in mijloc, chiar in fata portii. A vorbit un prieten cu ea, cineva pe care ea nu-l cunoaste.
Semnul bun, este ca i-a placut foarte mult, si s-a gandit ca am fost eu. Partea proasta este ca m-a prins pe messenger, m-a intrebat, iar eu am negat, pentru ca vroiam sa-i spun fata de ea maine cand deja avem aranjata o intalnire.
Dar acuma imi pica fisa... dupa ce mi-a spus atatea detalii, cum o sa-i demonstrez ca am fost eu? Poate o sa creada ca o mint... Si am vrut sa fac o poza la locul faptei, dar din graba am uitat...
Singura mea dovada ar fi maine sa-i pun in fata o lumanare de acelasi fel, sa vad cum reactioneaza...

Un gigabyte de bafta!!!

Powered by Corsair ddr2 xtreme edition

Am fost azi la ea, o plimbare lunga in parc, am stat si am discutat. I-am "recunoscut" fapta, a fost bucuroasa ca am fost eu . Mi-a multumit calduros, mi-a spus ca oricum era convinsa ca sunt eu faptasul, pana si parintii ei m-au banuit, in fine, toate bune pana aici. Am inceput sa-i explic ce am pe suflet, ca inca simt pentru ea, ca as mai vrea o sansa sa o recuceresc, dar raspunsul ei a fost cu afecarat neasteptat.
Mi-a spus ca si ea inca tine la mine foarte mult, se gandeste des la mine, ca ar vrea sa mai intalneasca un baiat ca mine, ca sunt frumos, simpatic, ma comport exemplar, dar... marele dar...
Ea nu poate avea o relatie cu mine din cauza ca diferenta de inaltime dintre noi este prea mica. Intradevar, stiu si eu ca ea este foarte complexata de faptul ca este mica de inaltime, iar faptul ca atunci cand poarta tocuri este cat mine, poate putin mai mare, o deranjeaza mult. Mi-a zis ca din aceasta cauza se simte foarte incomod in public, si acel sentiment ii omoara dragostea. Zice ca daca as fi macar putin mai inalt ar fi cea mai fericita cu un baiat ca mine.
Nu pot sa cred ca o asemenea superficialitate poate sta in calea unei relatii. Ma distruge faptul ca in privinta asta chiar nu am ce face. Poate nu merita efortul de a incerca, dar ma doare ca ea inca mai tine la mine, si am avea o sansa daca nu ar fi acest stupid motiv. Poate mai bine mi-ar fi spus ca nu tine la mine si ca nu vrea sa ma mai vada si eram mai linistit. Uneori sinceritatea face mai mult rau decat o minciuna

crezi k asta e un criteriu pentru o relatie? sa fim seriosi...exista iubire, intelegere, respect, nici nu ar mai trebui sa conteze aia cativa centimetri. fa-o sa inteleaga ca asta nu conteaza absolut deloc. cati oameni nu se iubesc in ciuda diferentei de inaltime (si la voi nici nu pare a fi mult). daca era ceva deranjant vizibil, mai ziceam sa ai complexe, dar asa ... nu cumva cauta nod in papura ea? lupta in continuare sa nu aveti apoi regrete ca din cauza unui "criteriu" nesemnificativ ati distrus o relatie frumoasa de iubire

Dar oare mai poti sau mai ai chef sa lupti cand cineva pune in calea iubirii tale asemenea obiectii?

Si tot barbatii e rai, nu-i asa Exotic?

Azi a fost ziua in care am fi implinit 2 ani. Am sunat-o sa discut un pic despre treaba asta, despre amintirile frumoase de mult trecute si altele.
Mi-a marturisit ca a fost foarte impresionata de gesturile mele, ca nici un baiat nu a facut si nu crede ca va mai face ceva asemanator pentru ea, dar ea nu mai vrea o relatie cu mine. Intradevar, a spus ca inaltimea nu ar fi o piedica atat de mare, sunt mai multi factori pentru care nu mai poate sa aibe "acel sentiment" fata de mine. Spunea ca vrea sa ramanem prieteni foarte buni pentru toata viata, nu vrea sa riste sa ne despartim din nou si sa ma piarda ca prieten. Chiar nu poate intelege ca eu nu ma pot relationa astfel fata de ea?? Deocamdata nu mai vrea sa aibe relatii cu nimeni deoarece s-a saturat sa faca compromisuri.
Dupa toate astea cred ca ar fi timpul sa ma resemnez cu faptul ca e gata, e timpul sa merg mai departe cu toate ca simt ca daca am ramane prieteni, poate cu timpul ar mai fi o sansa, dar nu pot trece peste un asemenea calvar zilnic, pentru o sansa atat de minuscula.
Eu am facut tot ce mi-a stat in putere, voi renunta la orice speranta.

Imi pare rau ca trebuie sa spun asta, dar o suspectez pe fosta ta prietena de ipocrizie. Ai facut prea mult pentru ea si ti s-au dat nenumarate sfaturi, care mai de care mai inteligente, s-au gasit tot felul de motivatii pentru comportamentul ei, dar in timp, cel putin eu, mi-am dat seama de ceea ce ti-am spus mai sus.

E posibil sa fie ipocrizie. Ma gandesc ca face asta pe de o parte din firca de a nu fi ranita din nou, iar pe de alta parte din orgoliu. Dupa vocea ei, imi dau seama ca ii este greu sa ma refuze. Pacat ca nu eram fata in fata, sa o vad, dar in voceea ei s-au auzit niste lacrimi. Eu cred ca a plans aseara cand am vorbit cu ea.
Stiu ca este sincera in privinta prieteniei. Pentru ea este o cale prin care ma poate avea aproape, dar totdata, prin neimplicarea sentimentala se simte protejata de un eventual esec. Imi pare rau ca eu nu pot impartasi aceasta prietenie, chiar daca am impresia ca ar fi cea mai buna cale da a ma apropia de ea.
Oricum, nu-i pot purta pica. Am facut-o cu mana mea... In primul rand eu am fost cel care am pus capat relatiei dintr-o prostie... Acuma suport consecintele.

Neah nu e ipocrizie e aparare
Cred ca nu mai vrea sa fie cu tine pt ca ii este frica sa nu se repete iarasi istoria.
Ii este frica sa te iubeasca din nou.
Si isi va calca pe inima si in curand va cauta pe altcineva.
The End .

dar... marele dar...
Ea nu poate avea o relatie cu mine din cauza ca diferenta de inaltime dintre noi...

asa cum a spus cineva inaintea mea.

In sfarsit iti dau dreptate!

Dar sa nu te mire daca intro-zi (peste cateva luni bune sau ani ) acesiasi fata va reveni din senin in viata ta aparent fara nici un motiv.

Daca te-am inteles bine, vrei sa spui ca este posibil sa ma caute vreodata sa isi gaseasca consolare...
Este posibil. Ma tem, insa, ca va fi prea tarziu...

Daca te-am inteles bine, vrei sa spui ca este posibil sa ma caute vreodata sa isi gaseasca consolare...
Este posibil. Ma tem, insa, ca va fi prea tarziu...

OK din cate am citit eu mai sus.... situatia este destul de tensionata...cel mai indica este o lasi moale o perioada dupa care ca sa clarifici lucrurile sa o iei deoparte dupa ce s-au linistit apele si sa ai cu ea o discutie cnd si tu si ea sunteti calmi si vezi care is motivele pentru care s-a purtat asa.... si cum zicea si pasaroi ii este frica... este normal sa adopte o atitudine defensiva in cazul asta si chiar daca o doare si pe ea o face pt ca ar durea-o mai tare inca o despartire..... Deci asteapta sa se potoleasca apele si daca vrei sa o ai inapoi (ps nu crd faza cu inaltimea deloc dupa parerea mea aia este doar un pretext....ignora afirmatia aia) da-i motive sa nu ii mai fie frica de tine si castiga-i , si fa in asa fel incat sa-i meriti dinou increderea care ti-a acordat-o inainte de despartire..... Nu este imposibil sa o recuperezi ....dar iti zic ca nu va fi usor si nu va merge sa o faci fara compromisuri... si sti tu cum e vorba aia... inainte sa faci curat o sa trebuiasca sa faci si mai multa mizerie..... Goodluck

Acuma ma gandesc sa o sun sau nu sa trec maine sa o iau cu masina ca avem amadoi ore de la 8...

nu puteam sa stau fara sa ii spun direct ce simt pentru ea, tot timpul aveam impresia ca are dubii cu privire la intentiile mele. Acuma ea stie clar ce simt eu.

Ma gandesc si la posibilitatea ca ea sa ma considere intradevar doar un amic, si va veni o vreme cand poate va veni la mine si imi va povesti "ca intre prieteni" ce gagiu misto a intalnit. Iar eu, daca in momentul acela inca voi spera la nesperat, cum ma voi simti??? As face orice compromis pentru ea. Asta insa este poate singurul care imi taie elanul...

Sun-o!

Stau si ma gandesc... Sigur o fi asta motivul???

Oare pot rezista vreme indelungata cu asemenea dubii?

Crezi ca ar risca sa o vezi la facultate si sa-ti dai seama ca te-a mintit? Ai putea sa verifici, pentru a te linisti, dar.... lipsa de incredere nu suna deloc bine, daca ati avea o relatie, ti-as spune ca este total contraindicata, dar voi sunteti.... amici. Nu cred ca te-a mintit, gestul tau a fost unul prietenesc, fara aluzie romantica.

fie mai speri sa fie ceva intre voi candva, fie alegi sa pornesti pe un drum separat, caz in care ar trebui sa diminuezi macar pentru o vreme apropierea dintre voi.... Eu sunt pentru lupta pana in panzele albe cand vine vorba de iubire, dar tu stii mai bine cum stau lucrurile...

Mintea mea e prea ratacitoare in momentele astea. Fara sa vreau, imi apar ganduri care mai de care mai negre, imi imaginez fel de fel de variante. Poate ar trebui sa imi gasesc o ocupatie. Facultatea nu-mi ocupa suficient timp. Noaptea nu mai dorm... De mai mult de o luna dorm maxim 3-4 ore pe noapte. Si imi place sa dorm, pentru ca aproape de fiecare data visez cu ea... Un vis ce pare atat de real incat o simt langa mine, dar cand deschid ochii ma sfasie faptul ca nu o zaresc...
Saptamana viitoare sper sa ma angajez, asa poate va trece timpul mai usor...

Imi place sa cred ca nu pot renunta deoarece o iubesc prea mult. Mi-a reprosat faptul ca am lasat atat de mult timp sa treaca... Intradevar, timpul a fost prea lung, cu toate ca ma gandeam foarte des sa ma intorc, sa-mi cer scuze pt prostia comisa, dar m-a retinut lasitatea. N-am avut curaj sa dau ochi cu ea. Sentimentul de vinovatie a fost prea mare. Tot acest timp am asteptat un semn de la ea ca m-ar dori inapoi. Dar acesta a intarziat sa apara. Ea a preferat sa sufere pe ascuns, sa renunte la lupta. Pe de o parte poate din mandrie, pe de alta parte poate datorita faptului ca inainte de a ma desparti de ea eu am tratat-o mai distant, si am reusit sa domolesc indeajuns flacara din sufletul ei, incat sa nu ma mai doreasca. Datorita faptului ca sentimentele mele au persistat tot acest timp eu nu am fost in stare sa iubesc, cu adevarat, o alta fata.

Doamne ce n-as da sa pot intoarce timpul inapoi... Dar trebuie sa suportam consecintele faptelor noastre. Se spune ca orice inceput are un sfarsit si ca orice sfarsit prevesteste un nou inceput. Poate este timpul sa ma gandesc la un alt inceput. Dar eu chiar imi doresc un alt inceput, dar il vreau tot cu ea!!!

Ea este Tot cea ce iubesc, tot ceea ce imi doresc, sufletul meu pereche. Imi doresc atat de mult asta incat ma doare. Din pacate nu gasesc o cale prin care sa o conving de asta. Nu credeam ca se poate suferi atat de mult din dragoste. Imi merit pedeapsa. Sunt tot ceea ce speram sa nu fiu. Am reusit sa provoc suferinta la 2 fete. E timpul sa gust si eu din amarul vietii.
Daca reusesc sa-mi adun fortele voi lupta. Daca nu, ma voi refugia in lasitatea mea la fel cum am facut-o pana acuma...

Angajeaza-te! Timpul liber in acest moment nu este in masura sa te ajute, ai analizat suficient situatia, greselile pe care le-ai facut, ai luat decizii, acum nu poti decat sa suferi.... Facultatea si un eventual job te vor ajuta sa mai pui un pic de timp intre clipa dureroasa